ICCJ. Decizia nr. 599/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 599/2014
Dosar nr. 1980/95/2013
Şedinţa publică din 18 februarie 2014
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 171 din 31 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Gorj s-au dispus următoarele:
În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I.M. la:
- 2 ani şi 2 luni (doi ani şi două luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ce urmează a fi executată conform art. 66 C. pen.
În baza art. 292 C. pen. raportat la art. 14 din O.U.G. nr. 16/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la:
- 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată.
S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 - 82 C. pen. prin Sentinţa penală nr. 685 din 19 aprilie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu în Dosarul nr. 6121/318/2011, rămasă definitivă prin nerecurare la 1 mai 2011.
În baza art. 85 C. pen. a fost anulat beneficiul suspendării condiţionate privind pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 2 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 4 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a fost suspendă executarea pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni sub supraveghere.
În baza art. 862 C. pen. a fost stabilit termen de încercare de 6 ani.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 863 lit. a) - d) C. pen., respectiv: să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul în care nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere stabilite de instanţă, precum şi în cazul în care în cursul termenului de încercare săvârşeşte o nouă infracţiune.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 1 aprilie 2011 la 19 aprilie 2011.
A fost admisă în parte acţiunea civilă.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 13.289 RON, cu accesoriile aferente până la data achitării integrale a prejudiciului către partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. Bucureşti şi D.G.F.P. Gorj.
A fost respinsă cererea privind luarea măsurilor asigurătorii.
În baza art. 348 C. proc. pen. au fost anulate parţial cele 48 de adeverinţe de primire şi plată în ceea ce priveşte menţiunea falsă, respectiv sursa de provenienţă a deşeurilor valorificate, existente la dosarul de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 298/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul M.I.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 292 C. pen. raportat la art. 14 din O.U.G. nr. 16/2001 2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.
Din analiza actelor şi probelor administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal din 28 iunie 2011 întocmit de D.G.F.P. Gorj; 48 adeverinţe de primire şi plată; declaraţiile martorilor P.A., P.A.I. şi declaraţiile inculpatului M.I.M., instanţa a reţinut:
În fapt, inculpatul M.I.M., împreună cu M.N., în calitate de persoane fizice neautorizate, în perioada mai 2010 - februarie 2011 au valorificat deşeuri metalice către SC N.C.R. SRL Drobeta-Turnu Severin, fără a declara obiectul impozabil organelor fiscale.
Prin Rezoluţia nr. 328/P/2011 din 10 aprilie 2012 s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de învinuitul M.N. şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 200 RON, întrucât acesta achitase integral prejudiciul în cuantum de 653 RON. Totodată, s-a disjuns materialul de urmărire penală faţă de inculpatul M.I.M. în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Inculpatul M.I.M. este o persoană fără ocupaţie, care în perioada 24 mai 2010 - 15 februarie 2011 a cumpărat deşeuri de fier de la diferite persoane de pe raza municipiului Motru şi a localităţilor învecinate, pe care le-a transportat şi comercializat la centrul de colectare fier vechi SC N.C.R. SRL Drobeta-Turnu Severin în schimbul sumei totale de 83.055 RON.
Cu ocazia valorificării fierului vechi, inculpatul M.I.M. a declarat de fiecare dată în fals, sub sancţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. că fierul provine din gospodăria proprie, semnând adeverinţele de predare/primire emise de societatea sus-menţionată. În acest sens, martora P.A.I., casier la SC N.C.R. SRL Drobeta-Turnu Severin, a eliberat inculpatului un număr de 48 adeverinţe de primire şi plată, în format electronic, pe care acesta le-a semnat la rubricile "cunosc faptul că falsul în declaraţii constituie infracţiune şi se pedepseşte conform C. pen." şi "declar pe proprie răspundere că materialele provin din gospodărie proprie".
Sumele de bani obţinute de către inculpat din valorificarea deşeurilor trebuiau declarate la organele fiscale, iar impozitul pe venit trebuia calculat prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorul de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut, conform art. 79 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., însă acesta nu a declarat, calculat şi virat impozitul pe venit la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut, ascunzând sursa impozabilă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 152 din H.G. nr. 44/2004, privind normele metodologice de aplicare a C. fisc., se impozitează veniturile obţinute din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal, hârtie, sticlă şi alte asemenea şi care nu provin din gospodăria proprie.
Astfel, urmare a verificărilor efectuate de către D.G.F.P. Gorj, prin procesul-verbal din 28 iunie 2011, s-a constatat faptul că persoana fizică neautorizată M.I.M. s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale, respectiv a impozitului pe venit, ca urmare a nedeclarării sursei de provenienţă a deşeurilor valorificate în baza celor 48 de adeverinţe de primire şi plată în cuantum de 13.289 RON, la care au fost calculate obligaţii fiscale accesorii în cuantum de 1.416 RON.
Fiind ascultat, inculpatul M.I.M. a declarat că fierul vechi comercializat la centrul de colectare aparţinând SC N.C.R. SRL Drobeta-Turnu Severin provenea în cea mai mare parte de la diverse persoane fizice de pe raza judeţului Gorj cărora le dădea în schimb vase din plastic sau din metal, iar o mică parte provenea din gospodăria proprie, fără a putea preciza în ce cantitate. în aceste condiţii, inculpatul avea obligaţia să bifeze varianta "b - alte surse" de pe adeverinţele de primire şi plată şi să fie impozitat cu 16%, impozit reţinut la sursă.
Inculpatul, pe timpul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră dar în faţa instanţei nu s-a prezentat.
Statul Român, reprezentat de A.N.A.F. Bucureşti şi D.G.F.P. Gorj, s-a constituit parte civilă cu suma de 14.705 RON, reprezentând 13.289 RON impozit pe venit şi obligaţii fiscale accesorii în sumă de 1.416 RON.
În drept, faptele inculpatului M.I.M. de a ascunde în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, sursa impozabilă, respectiv veniturile realizate din valorificarea deşeurilor metalice în perioada mai 2010 - februarie 2011, în scopul sustragerii de la plata sumei de 13.289 RON reprezentând impozit pe venit, declarând în fals, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, că fierul vechi provine din gospodărie proprie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în declaraţii, prevăzute de art. 292 C. pen. raportat la art. 14 din O.U.G. nr. 16/2001 2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut următoarele:
Statul Român, reprezentat de A.N.A.F. Bucureşti şi D.G.F.P. Gorj, s-a constituit parte civilă cu suma de 14.705 RON, reprezentând 13.289 RON impozit pe venit şi obligaţii fiscale accesorii în sumă de 1.416 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din O.G. nr. 92/2003, republicată, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului de stat sunt creanţe fiscale principale iar majorările de întârziere stabilite conform legii sunt obligaţii de plată accesorii. Potrivit dispoziţiilor art. 119 alin. (2) din acelaşi act normativ, nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de obligaţii fiscale accesorii. Aşadar, legea interzice obligarea unei persoane la plata unor sume de bani cu titlu de majorări de întârziere calculate la o sumă datorată cu acelaşi titlu, de majorări de întârziere.
Faţă de cele ce preced, instanţa a admis în parte acţiunea civilă şi, potrivit dispoziţiilor art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 13.289 RON, cu accesoriile aferente până la data achitării integrale a prejudiciului către partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. Bucureşti şi D.G.F.P. Gorj.
Cererea părţii civile de luare a măsurilor asigurătorii a fost respinsă ca nefondată, având în vedere că organul de urmărire penală a specificat fără echivoc că în cauză nu s-au dispus măsuri asigurătorii, dat fiind faptul că în urma probelor administrate, s-a stabilit că inculpatul nu figurează în evidenţe cu bunuri mobile sau imobile.
Având în vedere cele expuse în starea expozitivă instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., a anulat parţial cele 48 de adeverinţe de primire şi plată în ceea ce priveşte menţiunea falsă, respectiv sursa de provenienţă a deşeurilor valorificate, existente la dosarul de urmărire penală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, astfel;
Într-o primă critică, s-a susţinut că prejudiciul produs prin infracţiune bugetului general consolidat al statului este de 14.705 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal, cu accesoriile aferente până la achitarea integrală a debitului, aşa încât se impune obligarea inculpatului la plata întregii sume.
Prin cea de-a doua critică, s-a invocat că, în mod greşit s-a respins cererea de instituire a sechestrului pe bunurile inculpatului în vederea reparării pagubei, fiind incidente prev. art. 163 şi urm. C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 252/2013 din 8 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj împotriva Sentinţei penale nr. 171 din 31 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1980/95/2013, fiind obligat inculpatul şi la obligaţiile fiscale accesorii în sumă de 1.416 RON şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.705 RON, din care 13.289 RON impozit pe venit şi 1.416 RON obligaţii fiscale accesorii.
Potrivit art. 119, 120 C. proc. fisc. pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen, dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Aceste dispoziţii nu fac distincţie după cum neachitarea la termen a obligaţiilor de plată se datorează unei simple culpe sau intenţii şi din moment ce acestea se datorează pentru neplata din culpă, cu atât mai mult se datorează în cazul neachitării cu intenţie.
De asemenea, practica judiciară a reţinut că în cazul infracţiunii de evaziune fiscală, prin prejudiciu produs se înţelege nu doar paguba efectivă (lucrum cessans), constând în obligaţiile fiscale ci şi beneficiul nerealizat (damnum emergens) reprezentat de penalităţi de întârziere calculate conform C. proc. fisc. (Decizia penală nr. 4144 din 6 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Suma de 1.416 RON reprezintă obligaţii fiscale accesorii calculate la suma de 13.289 RON impozit pe venit şi nu majorări de întârziere la obligaţiile fiscale accesorii, astfel cum a reţinut instanţa de fond, aşa încât se constată că apelul este fondat sub acest aspect, urmând a fi reformată hotărârea atacată, dispunându-se obligarea inculpatului şi la plata acestei sume.
De altfel, inculpatul a fost de acord să achite întreaga sumă pretinsă de partea civilă, respectiv 14.705 RON, astfel cum rezultă din declaraţia acestuia dată în cursul urmăririi penal.
Critica referitoare la instituirea sechestrului asigurător este însă neîntemeiată.
Chiar din actul de sesizare a instanţei, Parchetul arată că inculpatul nu figurează în evidente cu bunuri mobile sau imobile.
Ori, în raport de prevederile art. 165, 166 C. proc. pen., care reglementează procedura sechestrului şi în care se prevede că "organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate", încheind proces-verbal cu descrierea amănunţită a acestora, este evident că sechestrul nu poate fi aplicat decât asupra unor bunuri existente.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj, criticând modul în care au fost stabilite obligaţiile fiscale accesorii precum şi respingerea cererii de instituire a sechestrului pe bunurile inculpatului în vederea reparării pagubei.
Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul părţii civile este fondat, urmând a fi admis, pentru cele ce succed.
Având în vedere că în cursul soluţionării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C. proc. pen., iar conform normelor tranzitorii, respectiv dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speţă se aplică legea veche, mai precis C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Recursul a fost motivat la data de 19 iulie 2013, deci cu mult înaintea primului termen de judecată fixat la data de 18 februarie 2014, cu respectarea disp. art. 38510 C. proc. pen., iar partea civilă a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Criticile formulate de partea civilă vizează legalitatea soluţiei pronunţată de instanţa de apel cu privire la latura civilă, aşa încât se încadrează în cazul de casare mai sus menţionat, potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii".
Instanţa de apel a reţinut în mod eronat că A.N.A.F. prin D.G.F.P. Buzău s-a constituit parte civilă cu suma de 14.705 RON, compusă din suma de 13.289 RON reprezentând impozit pe venit şi din suma de 1.416 RON, reprezentând obligaţii fiscale accesorii datorate bugetului de stat.
Aşa cum rezultă din dosarul instanţei de fond, Statul Român reprezentat de A.N.A.F. Bucureşti şi D.G.F.P. Gorj s-a constituit parte civilă cu suma de 13.289 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin neplata impozitului pe venit, precum şi cu accesoriile aferente până la achitarea integrală a prejudiciului, sens în care inculpatul a şi fost obligat prin hotărârea primei instanţe.
De asemenea, în apel, la fel ca şi în recurs, partea civilă a susţinut că prejudiciul produs prin infracţiune bugetului general consolidat al statului este de 14.705 RON (13.289 RON - impozit pe venit şi 1.416 RON - obligaţii fiscale accesorii), sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal şi că la această sumă trebuie să se adauge accesoriile aferente până la achitarea integrală a debitului.
Însă, aşa cum corect s-a menţionat în hotărârea primei instanţe, în conformitate cu art. 21, art. 22 lit. d), art. 119 alin. (2) şi art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 republicată, obligaţiile de plată accesorii (dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere) se calculează prin raportare la creanţele fiscale principale (impozite, taxe, contribuţii şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat) şi nu se datorează dobânzi, penalităţi de întârziere şi majorări de întârziere (acestea din urmă fiind datorate pentru neachitarea obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale) pentru sumele datorate cu titlu de obligaţii fiscale accesorii.
Or, suma de 1.416 RON reprezintă obligaţii fiscale accesorii calculate până la data de 28 iunie 2011, la suma de 13.289 RON impozit pe venit - ce constituie creanţa fiscală principală, aşa încât suma de 1.416 RON nu poate fi inclusă în debitul principal, la care se calculează accesoriile. Această sumă este însă inclusă în calculul accesoriilor aferente până la data achitării integrale a prejudiciului, la care a fost obligat inculpatul prin sentinţa penală pronunţată în cauză, fără să fie necesară evidenţierea sa distinctă.
Instanţa de apel a admis calea de atac,. însă, dispunând obligarea inculpatului doar la plata sumei de 1.416 RON cu titlu de obligaţii fiscale accesorii către bugetul statului, a limitat cuantumul accesoriilor, creând, astfel, o situaţie nefavorabilă părţii civile în propria cale de atac, cu încălcarea disp. art. 372 C. proc. pen.
Unul dintre principiile generale care guvernează repararea pagubei cauzate prin fapta ilicită este acela al acoperirii ei integrale, ceea ce presupune ca autorul prejudiciului să repare nu doar paguba efectivă, ci şi beneficiul nerealizat. În cazul infracţiunii de evaziune fiscală, paguba efectivă corespunde creanţei fiscale principale, iar beneficiul nerealizat este reprezentat de accesoriile calculate conform C. proc. fisc.
În conformitate cu disp. art. 24, art. 119, art. 120 şi art. 1201 din O.G. nr. 92/2003 republicată, creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege. Accesoriile pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen şi se calculează până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Drept urmare, şi în speţă, accesoriile se datorează până la achitarea integrală a creanţei fiscale principale, ce constă în suma de 13.289 RON. Or, potrivit deciziei atacate, aceste accesorii sunt doar în sumă de 1.416 RON, fără să fie avute în vedere accesoriile datorate şi după data de 28 iunie 20111, până la achitarea integrală a debitului.
Soluţia primei instanţe este în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc. iar prin decizia recurată s-a încălcat principiul non reformatio in pejus.
Drept urmare, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul, va casa în totalitate decizia şi va menţine Sentinţa penală nr. 171 din 31 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen. privind cheltuielile, judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj împotriva Deciziei penale nr. 252/2013 din 8 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.I.M.
Casează decizia penală mai sus menţionată şi menţine Sentinţa penală nr. 171 din 31 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 598/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 600/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
