ICCJ. Decizia nr. 657/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 657/2014

Dosar nr. 7426/40/2012

Şedinţa publică din 21 februarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin sentinţa penală nr. 44 din 27 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7426/40/2012, Tribunalul Botoşani a respins cererea formulată de inculpaţi cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Prin aceeaşi sentinţă inculpatul M.D. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an;

- trafic de migranţi, prevăzut şi pedepsit de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi s-au interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate cu privire la pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 666 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 458 din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava şi a adiţionat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare şi i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În cauză s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Din pedeapsa de executat s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 octombrie 2012 la 7 decembrie 2012.

Inculpatul M.F. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an;

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În cauză s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei principale şi accesorii pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Din pedeapsa de executat a fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 octombrie 2012 la 8 decembrie 2012.

Inculpatul F.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an;

- trafic de migranţi, prevăzut şi pedepsit de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În cauză s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Din pedeapsa de executat s-a dedus durata reţinerii din data de 9 octombrie 2012.

Inculpatul O.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an;

În cauză s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Inculpatul S.A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

În cauză s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Inculpatul I.V. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În cauză s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A fost menţinută măsura preventivă faţă de inculpaţii M.D. şi M.F. luată prin încheierea nr. 103 din 7 decembrie 2012 a Tribunalului Botoşani, modificată pentru inculpatul M.D. prin încheierea din 18 decembrie 2012 până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 73 din O.U.G. nr. 105/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat în folosul statului de la inculpaţi suma de 8.000 euro, respectiv de la fiecare inculpat câte 1.334 euro.

Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 1.100 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorească, prima instanţă a reţinut următoarele:

În data de 11 septembrie 2011, inculpatul M.D., din localitatea Botoşani, a găzduit la locuinţa sa din str. A.S., localitatea Botoşani, patru cetăţeni de origine afro-asiatică, cetăţeni care au intrat ilegal în România în data de 10 septembrie 2011 prin P.T.F Giurgiu cu documente de călătorie false sau falsificate, cu un autocar aparţinând firmelor de transport internaţional T. sau M. în jurul orei 04:00.

Cei patru cetăţeni şi-au continuat deplasarea cu acelaşi mijloc de transport până la intrare în municipiul Botoşani de unde au fost preluaţi de către inculpatul M.D. şi conduşi la locuinţa acestuia.

Pentru serviciile oferite (găzduire, procurare de documente şi transport), inculpatul M.D., a solicitat celor trei persoane de origine afro-asiatică suma de 2.000 de euro pentru fiecare.

Inculpatul M.D. a fost ajutat în activitatea infracţională de către inculpatul F.I., care în schimbul sumei de 1.700 euro a preluat în data de 11 septembrie 2011 cu autoturismul marca Y1, doi cetăţeni de origine afro-asiatică de la locuinţa inculpatului M.D. cu scopul de ai transporta către frontiera de vest a ţării, urmând ca aceştia să treacă frontiera către ţări din spaţiul Schengen.

Astfel, la data de 12 septembrie 2011, în P.T.F. Borş, a fost identificat autoturismul marca Y1 de culoare negru, condus de către inculpatul F.I., în care se aflau doi cetăţeni de origine afro-asiatică care au prezentat pentru control la trecerea frontierei două cărţi de identitate româneşti aparţinând numiţilor P.M.G. şi O.C. La controlul de frontieră s-a constatat faptul că cei doi afro-asiatici din autoturism nu sunt una şi aceeaşi cu persoanele din fotografiile documentelor prezentate la control, motiv pentru care persoanele în cauză au fost trecute pentru verificări amănunţite în linia a doua şi li s-au întocmit actele premergătoare începerii urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals privind identitatea şi tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat.

Din investigaţiile efectuate a reieşit faptul că la data de 19 septembrie 2011, în jurul orei 03:40, în timp ce se aflau în gara Oradea inculpaţii M.D. şi F.I. au comandat telefonic un taxi. Cei doi au solicitat taximetristei venită să preia comanda, identificată ulterior ca fiind numita T.N.L., să-i ducă până în localitatea S., Ungaria. Când au ajuns în localitatea N., în jurul orei 04:00, în dreptul staţiei benzinăriei, inculpatul M.D. a coborât din taxi şi s-a întâlnit cu doi cetăţeni cărora le-a înmânat un paşaport şi o carte de identitate. Inculpatul M.D. a spus taximetristei că s-a răzgândit şi că nu mai merge la S. împreună cu prietenul său cu care a urcat din gară ci doar celelalte două persoane, menţionând faptul că acestea au documente de călătorie în regulă.

Ulterior, în jurul orelor 05:00, în P.T.F. Nădlac, s-a prezentat pe sensul de ieşire din ţară conducând autoturismul marca Y2, autoturism inscripţionat „TAXI”, numita T.N.L., în autoturism aflându-se ca pasageri două persoane de sex bărbătesc, care s-au legitimat la controlul frontierei după cum urmează:

- o persoană de sex bărbătesc, care s-a legitimat cu paşaportul românesc, pe numele A.C.A.;

- o persoană de sex bărbătesc, care s-a legitimat cu cartea de identitate, pe numele T.C.R.

La controlul de frontieră s-a constatat faptul că cei doi bărbaţi din autoturism nu sunt una şi aceeaşi cu persoanele din fotografiile documentelor prezentate la control, motiv pentru care persoanele în cauză au fost trecute pentru verificări amănunţite în linia a doua.

La sediul P.T.F Nădlac, persoanele în cauză au declarat că se numesc I.S.A., respectiv A.M.

În urma verificărilor efectuate în baza de date rezultă faptul că pe datele de identitate declarate, aceştia nu figurează ca intraţi sau ieşiţi legal în/din ţară. Totodată, sus-numiţii nu figurează în baza de date a S.P.F. Nădlac. Numitul I.S.A. figurează ca solicitant de azil în România, cererea sa fiind înregistrată la O.R.I., Centrul Timişoara.

Cartea de identitate şi paşaportul, figurează eliberate legal de autorităţile române şi nu figurează anulate sau pierdute.

În urma investigaţiilor efectuate la nivelul I.J.P.F. Botoşani a reieşit faptul că actele de identitate prezentate la controlul frontierei de către cei doi cetăţeni de origine afro-asiatică au fost procurate de către inculpatul M.D.

Inculpatul M.D. a abandonat printre bagajele celor doi cetăţeni străini sus-menţionaţi şi o borsetă conţinând bunuri personale.

La data de 25 septembrie 2011, inculpatul M.D. a plecat însoţit de fratele său, inculpatul M.F. în Istanbul-Turcia, pentru a aranja cu persoanele de contact de acolo efectuarea unui nou transport de migranţi.

La data de 30 septembrie 2011, inculpatul M.D. s-a deplasat, însoţit de inculpatul F.I. în localitatea R., judeţul Neamţ, pentru a se întâlni cu nişte persoane de etnie rromă, de la care urma să cumpere nişte documente de identitate.

La data de 2 octombrie 2011, inculpatul M.D. s-a deplasat, însoţit de inculpaţii M.F. şi O.C. în Istanbul, la hotelul „A.”, de unde au preluat o persoană de origine arabă.

La data de 4 octombrie 2011, cei trei, însoţiţi de o persoană de origine arabă s-au întors din Turcia în Botoşani cu două autocare diferite, aparţinând firmelor de transport internaţional T. şi M. Persoana de origine arabă a venit cu auto carul firmei M., fiind însoţit de inculpatul M.F. De la autogara, aceştia s-au deplasat cu auto turismul inculpatul S.A., către locuinţa inculpatului M.D. După câteva ore, persoana de origine arabă a fost condusă pe str. M.K., la domiciliul inculpatului I.V., fiind găzduit de acesta în perioada 4-6 octombrie 2011.

La data de 6 octombrie 2011, orele 07:50, persoana de origine arabă a fost mutată la domiciliul inculpatului M.D., unde a stat până pe data de 9 octombrie 2011.

La data de 9 octombrie 2011, inculpaţii M.D., F.I. şi persoana de origine arabă s-au deplasat cu maşina condusă de învinuitul A.V., înspre Oradea.

La data de 10 octombrie 2011, ora 01:00, persoanele sus menţionate au ajuns în P.T.F. Borş, prilej cu care persoana de origine arabă s-a legitimat cu o carte de identitate românească, emisă pe numele F.V.D., fratele inculpatului F.I. În urma verificărilor efectuate a reieşit că persoana în cauză se numeşte R.O. şi este de naţionalitate siriană.

La data de 10 octombrie 2011, inculpatul M.D. şi-a continuat drumul către Germania, însoţit de inculpatul F.I. şi învinuitul A.V., revenind în România pe data de 14 octombrie 2011.

La data de 24 octombrie 2011, inculpatul M.D. a primit prin W.U. de la numitul „X”, suma de 300 de euro, bani ce urmau a fi folosiţi pentru ca inculpatul M.D. să se deplaseze la Istanbul cu încă trei persoane de naţionalitate română, ale căror documente de călătorie să fie folosite pentru introducerea în ţară a migranţilor ilegali, călătorie care nu a mai avut loc.

Ulterior, la mijlocul lunii decembrie 2011, din cauza datoriilor acumulate şi a lipsei unui venit sigur, inculpatul M.D. se deplasează în Franţa, unde îşi găsise de munca prin intermediul unei rude, loc în care a rămas până la data de 11 aprilie 2012, când a revenit în România.

Imediat după revenirea în România, inculpatul M.D. l-a contactat pe învinuitul S.A. iar la data de 12 aprilie 2012 s-a deplasat cu maşina acestuia în Republica Moldova, cel mai probabil la concubina inculpatului M.D., numita R.M., cetăţean al Republicii Moldova, unde a rămas până la data de 17 aprilie 2012 când s-a întors în România prin P.T.F. Stânca în jurul orei 10:00.

La data de 17 aprilie 2012, inculpaţii M.D. şi S.A., împreună cu un cetăţean român, cu prenumele „V.” au convenit să se deplaseze în Franţa, unde inculpatul M.D. avea posibilităţi de angajare pentru aceştia. Deplasarea urmând a fi efectuată cu autoturismul proprietatea inculpatului S.A.

În sarcina inculpatului M.F., fratele inculpatului M.D., s-a reţinut faptul că şi împreună cu acesta s-a deplasat în Turcia de unde a preluat persoanele ce urmau a fi traficate. De asemenea, a facilitat transportul migranţilor şi procurarea de documente de identitate pentru aceştia.

Astfel, la data de 25 septembrie 2011, s-a deplasat cu inculpatul M.D. în Istanbul, pentru a vedea persoanele ce urmau a fi introduse în mod ilegal în ţară şi a le procura documente de identitate care să semene cu fizionomia acestora.

La data de 2 octombrie 2011 l-a însoţit pe inculpatul M.D. în Turcia şi a venit în autocarul firmei M. însoţit de persoana de origine arabă identificată ulterior ca fiind cetăţeanul de origine siriană R.O.

La data de 5 octombrie 2011 s-a deplasat din nou în Istambul, la hotel „A.”, pentru a vedea dacă persoana de origine arabă cunoscută sub apelativul „Z.”, seamănă cu fotografia dintr-un paşaport românesc pe care îl avea asupra sa. Tot la data respectivă, inculpatul M.F. a fost contactat de inculpatul M.D., care i-a cerut să fotografieze alte trei persoane de origine arabă, pe care urmau să le introducă în mod ilegal în România, în vederea procurării de acte de identitate româneşti, aparţinând unor persoane cu fizionomii asemănătoare.

De asemenea, pe numele inculpatului M.F. au fost trimise diferite sume de bani din Germania, de la o persoană cunoscută sub numele Z.A.A.

La data de 4 noiembrie 2011, numita C.T., a intrat în România prin P.T.F. Stânca. Aceasta a fost preluată de inculpatul M.F., care a transportat-o şi cazat-o la locuinţa fratelui său, inculpatul M.D., unde aceasta a stat până la data de 14 noiembrie 2011. În această perioadă, inculpatul M.D. a procurat o carte de identitate românească, aparţinând numitei B.R.C.

La data de 14 noiembrie 2011, numita C.T., însoţită de inculpatul M.F. s-a prezentat pe sensul de ieşire din ţară în P.T.F. Borş, încercând să părăsească teritoriul României cu cartea de identitate procurată de inculpatul M.D. La efectuarea controlului de frontieră, lucrătorii P.T.F. au constatat faptul că persoana din cartea de identitate nu corespunde cu deţinătoarea acesteia, drept pentru care au întocmit numitei C.T. dosar penal pentru săvârşirea infracţiunilor de fals privind identitatea şi tentativă de trecere ilegală a frontierei.

În ce-l priveşte pe inculpatul F.I., acesta s-a ocupat cu transportul efectiv şi procurarea documentelor de identitate pentru cetăţenii străini.

La data de 11 septembrie 2011, a preluat cu autoturismul marca Y1 pe cei trei cetăţeni de origine afro-asiatică de la locuinţa inculpatului M.D. cu scopul de a-i transporta către frontiera de vest a ţării, urmând ca aceştia să treacă frontiera către ţări din spaţiul Schengen.

La data de 12 septembrie 2011, în P.T.F. Borş, a fost identificat autoturismul marca Y1 de culoare negru, condus de către inculpatul F.I., în care se aflau doi cetăţeni de origine afro-asiatică care au prezentat pentru control la trecerea frontierei două cărţi de identitate româneşti aparţinând numiţilor P.M.G. şi O.C. La data de 19 septembrie 2011, în jurul orei 03:00, în timp ce se aflau în gara Oradea inculpaţii M.D. şi F.I. au comandat telefonic un taxi. Cei doi au solicitat taximetristei venită să preia comanda să-i ducă până în localitatea S., Ungaria. Când au ajuns în localitatea N., în jurul orei 04:00, inculpatul M.D. a coborât din taxi s-a întâlnit cu doi cetăţeni cărora le-a înmânat un paşaport şi o carte de identitate. Inculpatul M.D. i-a spus taximetristei că s-a răzgândit şi că nu mai merge la S. împreună cu prietenul său cu care a urcat din gară ci doar celelalte două persoane, menţionând faptul că acestea au documente de călătorie în regulă.

La data de 30 septembrie 2011, inculpaţii M.D. şi F.I. s-au deplasat în localitatea R., judeţul Neamţ, pentru a se întâlni cu câteva persoane de etnie rromă, de la care urma să cumpere documente de identitate.

La data de 9 octombrie 2011 s-a deplasat împreună cu inculpatul M.D. şi cetăţeanul de origine siriană R.O. către P.T.F. Borş încercând să-l scoată pe acesta în mod ilegal din ţară, cu cartea de identitate a fratelui său F.V.D.

În perioada 4 octombrie 2011-9 octombrie 2011 a avut grijă de cazarea cetăţeanului sirian R.O.

Documentele sale de identitate se aflau în permanenţă asupra inculpaţilor M.D. sau M.F., care le foloseau pentru a introduce în mod ilegal în România migranţi.

Inculpatul O.C. s-a ocupat cu transportul efectiv şi procurarea documentelor de identitate pentru cetăţenii străini.

A reieşit din probatoriul administrat că acesta are legături strânse cu inculpatul S.A. şi împreună cu acesta a participat la sprijinirea activităţilor infracţionale desfăşurate de inculpatul M.D.

La data de 12 septembrie 2011, una dintre cele două persoane de origine arabă reţinute la P.T.F. Borş, s-a legitimat cu cartea de identitate aparţinând inculpatului O.C.

La data de 2 octombrie 2011 s-a deplasat împreună cu inculpatul M.D. la Istanbul.

În perioada 4 octombrie 2011-9 octombrie 2011 a avut grijă de cazarea cetăţeanului sirian R.O.

În ce priveşte pe inculpatul S.A., a reieşit din probele administrate în cursul urmăririi penale că în luna octombrie 2011, a fost identificat inculpatul S.A. care este un apropiat al inculpatului M.D., cu care s-a întâlnit frecvent şi avea cunoştinţă despre preocupările infracţionale ale acestuia, fiind folosit de acesta ca şofer.

Astfel, la data de 4 octombrie 2011, în jurul orei 13:00, inculpatul S.A. s-a deplasat cu autoturismul marca Y3 în localitatea S., judeţul Suceava, de unde i-a preluat pe inculpaţii M.D. şi O.C., ce se întorceau din Turcia cu un autocar aparţinând operatorului de transport internaţional T., ce se defectase. În jurul orei 13:00, aceştia au ajuns cu autoturismul în faţa autogării din municipiul Botoşani, în dreapta şoferului aflându-se inculpatul M.D. iar pe bancheta din spate fiind observat inculpatul O.C. Autoturismul a fost parcat în parcarea din incinta autogării municipiului Botoşani după care cei trei au intrat în barul ce aparţine de SC A.D. SRL unde s-au întâlnit şi au luat loc la masa la care stătea inculpatul M.F. şi cetăţeanul de origine arabă R.O.

La ora 14:10, din incinta barului au ieşit inculpaţii M.D., M.F. şi O.C., cetăţeanul de origine arabă R.O. şi inculpatul S.A. Aceştia au discutat timp de câteva secunde în faţa barului după care s-au deplasat înspre parcarea din incinta autogării municipiului Botoşani. În parcare, cei cinci s-au urcat în autoturismul marca Y3 condus de inculpatul S.A., la locuinţa inculpatului M.D.

Tot în luna octombrie inculpatul S.A. a efectuat deplasări, la solicitarea inculpatului M.D., în mai multe localităţi din judeţul Botoşani, deoarece inculpatul M.D. nu posedă permis de conducere.

În luna noiembrie inculpaţii S.A. şi O.C., în urma unor neînţelegeri cu inculpatul M.D., au purtat unele discuţii cu un cetăţean de origine arabă, cunoscut sub apelativul „Q.”, care se află în Germania, şi care le propune să introducă ilegal în România, pe ruta Grecia-Bulgaria-România, prin metoda substituirii de persoană, folosind cărţi de identitate româneşti, patru cetăţeni de origine arabă, în schimbul unor sume de bani, aceştia fiind de acord.

În cursul lunii aprilie 2012, inculpatul S.A., a fost contactat telefonic de un bărbat pe nume „F.”, care i-a propus să îl ajute la facilitarea introducerii/scoaterii în/din România, către state din spaţiul U.E./Schengen a unor persoane de cetăţenie arabă sau afro-asiatică.

Ulterior sărbătorilor Pascale, inculpatul S.A. a plecat la muncă în Franţa împreună cu inculpatul M.D., nemairevenind în ţară.

În sarcina inculpatului I.V. s-a reţinut că, în perioada 4-6 octombrie 2011 l-a găzduit la domiciliul său de pe strada M.K., pe cetăţeanul de origine siriană R.O.

În perioada 4-14 noiembrie 2011, la solicitarea inculpatului M.D., a găzduit la domiciliul său pe numita C.T.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii M.D., M.F., F.I. şi S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele invocate fiind consemnate în partea introductivă a deciziei de faţă.

Prin decizia penală nr. 90 din 17 iunie 2013 Curtea de Apel Suceava secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.D., M.F., F.I. şi S.A.

I-a obligat pe inculpaţii M.D. şi M.F. să plătească statului suma de câte 500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 300 RON reprezentând onorariile celor doi avocaţi desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.

I-a obligat pe inculpaţii F.I. şi S.A. să plătească statului suma de câte 275 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din care, sumele de câte 75 RON pentru onorariile parţiale ale celor doi avocaţi desemnaţi din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate cât şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a constatat apelurile neîntemeiate.

Din ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu, ordonanţe de extindere a cercetărilor, procese-verbale de efectuare de investigaţii şi verificări, procese-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice, procese-verbale şi planşe fotografice întocmite cu ocazia înregistrării de imagini şi comunicări şi supravegheri operative, procese-verbale de constatare a infracţiunii flagrante, procese-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare, proces-verbal de efectuare a percheziţiilor informatice, declaraţiile martorilor, declaraţiile învinuiţilor, declaraţiile inculpaţilor, procese-verbale de predare-primire bunuri, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, coroborate şi cu declaraţiile inculpaţilor, care în faţa instanţei de fond au recunoscut faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi au solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzută la art. 320¹ C. proc. pen., Curtea a reţinut, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, că în cursul anului 2011, în scopul obţinerii unor importante beneficii materiale, inculpaţii, cetăţeni români şi străini au constituit un grup infracţional organizat, recrutând, cazând şi transportând către ţări din spaţiul Schengen (cu predilecţie în Germania şi Austria), mai multe persoane de origine afro-asiatică, precum şi cetăţeni moldoveni, ieşirea acestora din ţară fiind înlesnită prin procurarea şi înmânarea de documente de identitate româneşti. Segmentul extern al grupării este constituit din numiţii „X” şi „XX”, aceştia având rolul de a coordona activitatea grupării în sensul că efectuau recrutarea migranţilor, plata pentru „serviciile prestate” de către membrii segmentului românesc, stabilirea detaliilor referitoare la transport, locul de întâlnire, locul de destinaţie, etc.

Având în vedere situaţia de fapt descrisă pe larg de prima instanţa, în mod legal s-a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de constituire grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi nu aceea prevăzută la art. 8 din acelaşi act normativ, aşa cum au solicitat inculpaţii.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege „grupul structurat format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”.

Din analiza textului legal mai sus citat, este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane şi să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat, în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică prestabilită, o ierarhizare în rândul membrilor grupului, respectiv rolul fiecărui membru în comiterea infracţiunilor să fie dinainte cunoscut.

Ori, în speţa de faţă, sunt întrunite aceste condiţii atâta timp cât inculpaţii au avut în cadrul grupării roluri bine determinate, activitatea acestora fiind structurată, fiecare având un rol bine determinat în cadrul grupului.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză a reieşit că inculpatul M.D. este liderul segmentului românesc al grupării, acesta ocupându-se cu stabilirea contactelor, transportul migranţilor din Turcia în România şi, ulterior din statele U.E. sau Schengen, ocupându-se cu procurarea documentelor de identitate şi facilitarea cazării migranţilor pe teritoriul României.

Inculpatul M.F., în calitate de frate al inculpatului M.D. s-a deplasat împreună cu acesta în Turcia de unde a preluat persoane ce urmau a fi traficate. În cadrul grupului a facilitat transportul migranţilor şi procurarea de documente de identitate pentru aceştia.

În ce-i priveşte pe inculpaţii F.I., O.C. şi S.A., aceştia, în cadrul grupării, au avut ca activitate transportul efectiv şi procurarea de documente de identitate pentru migranţi.

Referitor la inculpatul I.V., acesta a avut ca activitate în cadrul grupării, cazarea migranţilor, dintre care au fost identificaţi numiţii R.O. şi C.T.

Faţă de aceste considerente, în mod corect instanţa de fond a respins cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de inculpaţi, prin apărători ca fiind neîntemeiată.

Prin urmare, fiind întrunite elementele constitutive şi ale infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzute şi pedepsite de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu modificările şi completările aduse de Legea nr. 243/2002, infracţiune comisă de inculpaţi în formă continuată sub forma autoratului în ceea ce priveşte pe inculpaţii M.D., M.F., S.A., O.C. şi F.I. şi sub forma complicităţii comisă de către inculpatul I.V., în mod just s-a reţinut de către prima instanţă vinovăţia inculpaţilor pentru aceste fapte şi li s-a aplicat câte o pedeapsă în baza textelor de lege mai sus-arătate.

În ce priveşte stabilirea şi individualizarea pedepselor, aspect criticat de inculpaţi prin apelurile de faţă, Curtea a constatat că prima instanţă a făcut o justă individualizare a acestora, având în vedere criteriile prevăzute la art. 72 C. pen., în conformitate cu care, la stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama de dispoziţiile generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, pentru inculpatul M.D., Tribunalul Botoşani a avut în mod corect în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., persoana inculpatului, care a comis fapta în termenul de încercare al suspendării condiţionate în ce priveşte pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 666 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 458 din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, că este cunoscut cu comportări bune în familie şi societate, lucru reieşit din actele depuse de acesta în circumstanţiere şi a apreciat că se pot reţine în favoarea acestuia circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., care au permis coborârea pedepselor sub minimul special.

Întrucât inculpatul a comis două fapte în concurs, în mod legal s-a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că în cauză a fost necesar a se da eficienţă dispoziţiilor art. 83 C. pen., în mod corect s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoare cu executare în regim de detenţie.

În ce-l priveşte pe inculpatul M.F., la stabilirea şi individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere, în mod judicios, faptul că acesta are antecedente penale, însă faţă de pedeapsa la care a fost condamnat s-a împlinit termenul de reabilitare, starea de sănătate precară a acestuia, lucru reieşit din actele medicale depuse la dosar şi, a apreciat că şi faţă de acest inculpat se pot reţine circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., care a permis coborârea pedepsei sub minimul special.

De asemenea, având în vedere că inculpatul a comis două fapte în concurs real, în mod legal prima instanţă a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Tribunalul Botoşani a apreciat în mod just că pentru reeducarea acestuia este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoare a cărei executare să fie suspendată condiţionat.

Cât priveşte critica adusă de acest inculpat sentinţei apelate, referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, Curtea nu a primit această critică, atâta timp cât respectivul text de lege prevede ca pedeapsa stabilită de judecător pentru infracţiunea mijloc să nu depăşească limitele pedepselor prevăzută de lege pentru infracţiunea scop şi nicidecum cuantumul pedepsei stabilit de instanţă pentru infracţiunea scop.

Referitor la inculpaţii F.I. şi S.A. în mod temeinic instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor, faptul că aceştia nu au antecedente penale, sunt cunoscuţi cu comportări bune în familie şi societate aşa cum rezultă din actele în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei, că au avut o poziţie procesuală corectă, recunoscând faptele reţinute în sarcina lor, şi a apreciat că şi pentru aceşti inculpaţi s-au putut reţine circumstanţe atenuante care a permis coborârea pedepselor sub minimul special şi că, pe cale de consecinţă, pot să beneficieze de dispoziţiile art. 81 C. pen.

Faţă de motivele arătate mai sus, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate de prima instanţă celor patru inculpaţi apelanţi au fost în mod judicios individualizate atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, exprimând gradul concret de pericol social al infracţiunilor şi periculozitatea inculpaţilor, încât nu se impune o reducere a acestora, aşa cum ei au solicitat.

De asemenea, prima instanţă a menţinut în mod corect măsura preventivă faţă de inculpaţii M.D. şi M.F. luată prin încheierea nr. 103 din 7 decembrie 2012 a Tribunalului Botoşani, modificată pentru inculpatul M.D. prin încheierea din 18 decembrie 2012 până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În fine, în cauză s-a făcut, în mod legal, şi aplicarea art. 73 din O.U.G. nr. 105/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., în sensul că s-a confiscat de la inculpaţi, în folosul statului suma de 8.000 euro, respectiv de la fiecare inculpat câte 1.334 euro.

La confiscarea acestei sume, instanţa de fond a avut în vedere, în mod temeinic, că din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi însuşit de către inculpaţi, a reieşit că inculpaţii primeau pentru fiecare migrant traficat sume de până la 2.000 euro, în speţa de faţă reţinându-se traficarea a patru cetăţeni străini.

Faţă de cele mai sus expuse, şi cum nici alte motive pentru desfiinţarea sentinţei apelate nu au putut fi reţinute, Curtea, a constatat că sentinţa tribunalului este legală şi temeinică sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Împotriva hotărârilor a formulat recurs inculpatul M.D., care a criticat, prin motivele depuse la data de 27 noiembrie 2013, condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 şi a solicitat aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, având în vedere că a recunoscut faptele, precum şi circumstanţele favorabile rezultând din actele depuse la dosar.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen. anterior.

Primul termen a fost acordat la data de 6 decembrie 2013.

La data de 6 decembrie 2013, recurentul a depus completări la motivele de recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare.

A invocat, în acest sens, cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 şi pct. 17² C. proc. pen. anterior, arătând că se impune, conform art. 5 din noul C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la infracţiunea de grup infracţional organizat, care în noua reglementare este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar cu privire la infracţiunea de trafic de migranţi, aceasta se regăseşte în art. 263 din noul C. pen., cu aceleaşi limite de pedeapsă. Având în vedere că prin aplicarea legii penale mai favorabile urmează să execute o pedeapsă într-un cuantum redus faţă de cea stabilită de instanţele inferioare, a solicitat aplicarea unei pedepse rezultante neprivative de libertate, în conformitate cu dispoziţiile art. 91 alin. (1) din noul C. pen.

Analizând recursul declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiat, pentru motivele ce se vor expune în continuare.

Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidenţă în prezenta speţă.

Având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 289/2009 privind C. pen., Înalta Curte urmează a analiza incidenţa în cauză a acestora.

Preparator, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat şi, implicit, analizat, din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, şi în faţa instanţei de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situaţia particulară a speţei constând în intervenirea unei legi penale mai favorabile inculpatului în cursul soluţionării căii de atac a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României. În consecinţă, în caz de situaţie tranzitorie, legal şi constituţional, raportul juridic de drept penal va fi soluţionat în raport de legea penală mai favorabilă, care va fi stabilită în funcţie de instituţiile penale incidente.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte va analiza solicitarea recurentului de reducere a limitelor de pedeapsă prin prisma aplicării principiului legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că întreaga construcţie a C. pen. s-a realizat pe principiul aplicării legii penale mai favorabile pe instituţii autonome.

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Sintagma la care face referire art. 5 C. pen. trebuie înţeleasă în sensul de normă de drept penal. Noţiunea de lege penală nu priveşte indisolubil un întreg act normativ care aduce atât modificări ale limitelor de pedeapsă pentru o anumită infracţiune, dar şi modificări ale unor instituţii precum concursul de infracţiuni, recidiva, măsuri de individualizare ale executării pedepsei etc. Aşadar unitatea la care se face raportarea priveşte dispoziţia penală şi nu întreaga lege în cuprinsul căreia se găseşte acea dispoziţie penală.

Conform art. 173 C. pen., prin lege penală se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanţe de urgenţă sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege.

Având în vedere dispoziţiile at. 173 C. pen., Înalta Curte constată că aplicarea legii mai favorabile în condiţiile art. 5 C. pen. se face prin aplicarea normelor cu caracter penal din cuprinsul mai multor legi penale succesive, dacă este vorba de dispoziţii care reglementează instituţii penale care se pot aplica în mod independent (autonom).

Concepţia legiuitorului cu privire la aplicarea legii penale în funcţie de instituţiile juridice autonome rezultă şi din conţinutul art. 10 din Legea nr. 187/2002 pentru punerea în aplicare a C. pen. conform căruia tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Din acest text rezultă fără echivoc faptul că, în opinia legiuitorului, în caz de succesiune de legi incidente în materia pluralităţii de infracţiuni, mai întâi se stabilesc pedepsele pentru fiecare infracţiune aplicându-se legea mai favorabilă în cazul fiecăreia dintre ele şi abia apoi, pornind de la pedepsele astfel stabilite, se pune problema aplicării tratamentului prevăzut pentru pluralitate.

Prin urmare, legea penală în sensul art. 5 C. pen. trebuie înţeleasă ca o dispoziţie cu caracter penal şi nu ca o lege în sensul de act normativ în ansamblul său.

În plus, Înalta Curte apreciază că legea penală mai favorabilă nu se aplică în abstract, ci în concret, ţinând cont de toate împrejurările cauzei, doar în acest mod putându-se respecta principiul constituţional enunţat anterior. De asemenea, doar identificând legea penală mai favorabilă pentru fiecare instituţie autonomă, în parte, efectul acesteia devine previzibil, fiind respectat dreptul la un proces echitabil şi principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, consacrate în art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (12) din Constituţia României, respectiv art. 6 parag. 1 şi art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Adoptarea soluţiei contrare, aplicarea globală a legii penale mai favorabile, poate conduce nu numai la încălcarea principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, ci şi la încălcarea principiului legalităţii pedepselor.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că singurul mecanism de evaluare şi aplicare a legii penale mai favorabile constă în identificarea şi aplicarea distinctă a fiecărei instituţii autonome incidente în speţă. Aplicarea regulii miliar lex trebuie să se facă în funcţie de instituţiile penale autonome, iar nu global. Procedând în acest mod, nu se creează o lex terticu interdicţia fiind limitată la aplicarea concurentă a unor dispoziţii din legi diferite cu privire la aceeaşi instituţie.

Înalta Curte constată că inculpatul M.D. a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sancţionată cu pedeapsa închisorii de Ia 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, incriminată în prezent în dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de Ia 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Întrucât dispoziţiile C. pen. în vigoare sunt mai favorabile inculpatului sub aspectul limitelor de pedeapsă, Înalta Curte, în aplicarea art. 5 C. pen. va reduce proporţional pedeapsa aplicată inculpatului M.D. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la 8 luni închisoare.

Întrucât şi în noua reglementare este prevăzută obligativitatea pedepselor complementare, Înalta Curte va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, perioadă egală cu cea aplicată şi de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului de instanţa de fond, este de observat că acestea nu au corespondent în dispoziţiile legii noi, nefiind prevăzute în art. 75 C. pen.

În acest context, Înalta Curte apreciază, în raport de doctrina şi jurisprudenţa în materie, că circumstanţele atenuante nu sunt instituţii susceptibile de a funcţiona autonom. Astfel, aplicarea legii mai favorabile nu se face în doi paşi, ei pe baza aprecierii globale. Pe cale de consecinţă, nu este posibilă aplicarea separată a dispoziţiilor legale din legile succesive privind încadrarea juridică a faptei şi a circumstanţelor atenuante. Acestea se reţin conform legii determinate ea fiind mai favorabilă pentru inculpat.

Faţă de cele arătate, constatând că legea nouă este mai favorabilă inculpatului, va reţine în sarcina acestuia, aşa cum s-a menţionat şi anterior, infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea corespondentului procedural al art. 320 C. proc. pen. anterior, respectiv art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Referitor la cea de a doua infracţiune pentru care s-a dispus condamnarea recurentului inculpat, infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută şi pedepsită de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, ce are corespondent în dispoziţiile C. pen. în vigoare în art. 263, dat fiind că ambele reglementări prevăd aceleaşi limite de pedeapsă, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, Înalta Curte constată că nu se pune problema stabilirii legii penale mai favorabile, urmând a fi menţinută condamnarea inculpatului dispusă prin hotărârile recurate.

Având în vedere că în sarcina inculpatului s-a reţinut comiterea celor două infracţiuni, Înalta Curte urmează a stabili pedeapsa rezultantă prin aplicarea tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni.

Ori, în cazul concursului de infracţiuni, aplicarea legii penale mai favorabile se face în două etape: într-o primă etapă se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune concurentă, în baza principiului legii penale mai favorabile şi, într-o a două etapă, se aplică pedeapsa pentru concurs, în baza aceluiaşi principiu. Aplicarea legii penale mai favorabile în doi timpi este justificată de caracterul autonom al concursului de infracţiuni, aşa încât aplicarea pedepsei rezultante este o operaţiune autonomă în raport de stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune concurentă.

Ori, aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, odată fapta stabilită şi pedeapsa aplicată conform uneia dintre legi, se poate recurge la instituţiile care funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile inculpatului.

Întrucât tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni este mai favorabil pe C. pen. anterior, în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. anterior, Înalta Curte va contopi pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, respectiv 8 luni închisoare pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. anterior, art. 320¹ C. proc. pen. anterior, art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Axând în vedere că potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. anterior, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969, Înalta Curte, va menţine revocarea beneficiului suspendării condiţionate, dispusă în temeiul art. 83 C. pen. anterior, cu privire la pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 666 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 458 din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, pe care o va executa alături de pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, inculpatul M.D. urmând să execute, în total, pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

Referitor la solicitarea recurentului inculpat de schimbare a modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen., referitoare la suspendarea pedepsei sub supraveghere, Înalta Curte apreciază că raportat la cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹C. proc. pen. anterior, instanţa de recurs nu mai poate cenzura temeinicia pedepselor deja aplicate în cauză, sub aspectul modalităţii de executare.

Prin modificările aduse C. proc. pen. anterior prin Legea nr. 2/2013, în speţă prin modificarea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14, în calea de atac a recursului se poate analiza doar legalitatea pedepselor aplicate.

În aceste condiţii, reducând pedeapsa aplicată recurentului inculpat, urmare a aplicării legii penale mai favorabile, Înalta Curte va menţine modalitatea de executare stabilită prin hotărârile recurate, neputându-le cenzura sub acest aspect.

Faţă de cele arătate anterior, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, va admite recursul declarat de inculpatul M.D., va casa în parte hotărârile pronunţate în cauză, în sensul celor arătate anterior în considerentele prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul M.D., casează în parte decizia penală nr. 90 din 17 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi sentinţa penală nr. 44 din 27 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Botoşani şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.D. de 2 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D. pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la 8 luni închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. anterior, contopeşte pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. anterior, art. 320¹ C. proc. pen. anterior, art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Menţine revocarea beneficiului suspendării condiţionate, dispusă în temeiul art. 83 C. pen. anterior, cu privire la pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 666 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 458 din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, pe care o va executa alături de pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, inculpatul M.D. urmând să execute, în total, pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 673/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 555/2014. Penal. Falsul intelectual (art. 289... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 657/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001). Recurs