ICCJ. Decizia nr. 675/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 675/2014
Dosar nr. 5085/121/2013
Şedinţa publică din 25 februarie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 373 din 18 septembrie 2013 a Tribunalului Galaţi, s-a dispus condamnarea inculpatului I.V., la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. în ref. la art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen. (faptă din data de 09 martie 2013).
Potrivit art. 71 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 04 aprilie 2013, la zi.
S-a constatat că partea vătămată Ş.T. nu s-a constituit parte civilă şi de asemenea că partea vătămată Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. A.A." Galaţi nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Î n baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat un cuţit în lungime de 18 cm şi lama în lungime de 10 cm, folosit la săvârşirea infracţiunii.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 i s-a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J a profilului genetic.
În temeiul art. 189 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 203/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a reţinut că la data de 09 martie 2013, pe fondul consumului de alcool şi al unui conflict spontan, i-a aplicat părţii vătămate Ş.T. o lovitură cu un corp înţepător-tăietor (cuţit) în zonă vitală (torace), producându-i o plagă înţepat-tăiată penetrantă toracic cu pneumotorax drept total, ce a pus în primejdie viaţa acesteia prin pneumotoraxul total.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul I.V. şi partea vătămată Ş.T. sunt consăteni, ambii locuind în comuna Rădeşti, judeţul Galaţi şi la data de 09 martie 2013, s-au întâlnit la domiciliul părţii vătămate, ocazie cu care au consumat alcool. La acel moment, în locuinţa părţii vătămate se mai aflau fiul inculpatului, numitul I.G., concubina părţii vătămate, martora C.E. şi un nepot al acesteia din urmă, martorul B.M.S..
Din cauza faptului că au ajuns în stare de ebrietate, în jurul orelor 1600inculpatul şi fiul său I.G. au plecat din locuinţa părţii vătămate, mergând la domiciliul lor.
După plecarea acestora, partea vătămată Ş.T. a început să adreseze injurii şi să o lovească pe martora C.E., acuzând-o că ar fi avut relaţii intime cu inculpatul. în urma acestui fapt, partea vătămată a alungat-o pe martoră din locuinţă, aceasta din urmă ref ugiindu-se la o vecină, numita S.M., de unde a revenit în jurul orelor 1900.
În cursul aceleiaşi zile, în jurul orelor 2100, inculpatul a revenit la locuinţa părţii vătămate având asupra sa un bidon cu vin.
Inculpatul I.V., partea vătămată Ş.T. şi martorul B.M.S. au început să consume alcool, ocazie cu care partea vătămată a acuzat-o din nou pe martora C.E. că, textual, „ai venit cu golanul în casă", făcând referire la inculpat.
Partea vătămată a încercat apoi să o lovească pe martora C.E., moment în care între aceştia a intervenit inculpatul. Din cauza acestui fapt, inculpatul şi partea vătămată au început să se certe, încercând să se lovească, fără să reuşească însă datorită intervenţiei martorului B.M.S.
În continuare, partea vătămată Ş.T. a luat din holul locuinţei un topor, cu care a început să-l ameninţe pe inculpat, cerându-i totodată acestuia să părăsească locuinţa. în scopul intimidării şi pentru a-l determina pe inculpat să părăsească locuinţa, partea vătămată a început să lovească cu toporul în tocul uşii, de circa 2-3 ori, adresându-i şi ameninţări cu moartea.
Inculpatul a luat-o pe partea vătămată în braţe, au început să se îmbrâncească reciproc, în felul acesta spărgând un geam de la o uşă, iar în acest moment inculpatul a scos un cuţit din haină, fără însă să-l folosească în vreun mod.
În cele din urmă partea vătămată a scăpat toporul din mâini şi ambii au ieşit în curtea locuinţei, unde, conform declaraţiei martorului ocular B.M.S., au continuat să se îmbrâncească.
Pe acest fond al luptei dintre cei doi, la un moment dat inculpatul a ajuns deasupra părţii vătămate şi a lovit-o cu cuţitul în zona omoplatului drept, aplicându-i o singură lovitură.
Imediat partea vătămată a strigat „m-a tăiat", aspect care l-a determinat pe inculpat să părăsească zona în fugă, având asupra sa cuţitul.
În continuare, martora C.E., care rămăsese în interiorul locuinţei, a ieşit afară şi împreună cu martorul B.M.S. au acordat un prim ajutor părţii vătămate, după care au anunţat un echipaj al Ambulanţei.
Partea vătămată Ş.T. a fost transportată apoi la Spitalul Judeţean Clinic de Urgenţă „Sfântul A.A." din Galaţi, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.
A doua zi, 10 martie 2013, inculpatul I.V. a mers la postul de poliţie din comună şi a predat lucrătorilor de poliţie un cuţit, despre care a afirmat că este cel folosit la agresiunea exercitată asupra părţii vătămate Ş.T.
Ulterior, partea vătămată Ş.T. a fost examinată medico-legal, iar din concluziile raportului de constatare medico-legală din 11 martie 2013 au rezultat că prezintă plagă înţepat-tăiată penetrantă toracică dreapta posterioară regiune scapulară cu pneumotorax drept total - operat - şi excoriaţie toracică dreapta posterioară infrascapulară, leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire şi zgâriere cu obiect înţepător-tăietor, posibil cuţit; leziunile pot data din data de 9 martie 2013; la data producerii plaga înţepat-tăiată penetrantă toracică dreapta posterioară i-a pus în primejdie viaţa victimei prin pneumotoraxul total; necesită 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicaţii.
Inculpatul a afirmat că a fost tăiat la rândul său de partea vătămată, cu acelaşi cuţit, în zona braţelor. Cu excepţia inculpatului, nici partea vătămată şi nici martorii nu au putut relata că leziunile constatate abia a doua zi, au fost produse de partea vătămată, iar în aceste condiţii, provocarea invocată de către inculpat în apărarea sa nu a fost reţinută, nerezultând din probele administrate.
După sesizarea instanţei de fond, la termenul din 12 septembrie 2013, până la începerea cercetării judecătoreşti, respectiv până la citirea rechizitoriului, inculpatul I.V., în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (încheierea de şedinţă din 12 septembrie 2013-fila 34).
Inculpatul a recunoscut în totalitate infracţiunea reţinută în sarcina sa, în modalitatea descrisă prin actul de inculpare şi s-a prevalat de dispoziţiile art. 70 C. proc. pen. (fila 33).
În raport de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi având în vedere poziţia procesuală a inculpatului, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor anterior arătate (respectiv, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultând că fapta dedusă judecăţii constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat).
S-a reţinut că în drept, fapta inculpatului I.V. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime, conform alin. (7) al art. 3201 C. proc. pen., gradul de pericol social concret al infracţiunii, apreciat în raport de modalitatea şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită, natura şi importanţa valorii sociale căreia i s-a adus atingere, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, precum şi atitudinea inculpatului în faza urmăririi penale, instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinută în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. -cum a solicitat apărătorul său -, chiar dacă după sesizarea instanţei de fond a avut b atitudine sinceră şi a regretat comiterea infracţiunii.
De asemenea, s-a avut în vedere starea de recidivă în care se afla inculpatul, care anterior a mai fost condamnat de mai multe ori (conform fişei de cazier judiciar - filele 61 - 62 dosar urmărire penală).
Împotriva sentinţei penale nr. 373 din 18 septembrie 2013 a Tribunalului Galaţi a formulat apel inculpatul I.V., criticând soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie solicitând aplicarea de circumstanţe atenuante legale, respectiv scuza provocării - art. 73 lit. b) C. pen. sau circumstanţe atenuante judiciare, respectiv art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. care să aibă ca efect coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege conform art. 76 alin. (2) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 281/ A din 12 noiembrie 2013 Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul I.V. împotriva sentinţei penale nr. 373 din 18 septembrie 2013 a Tribunalului Galaţi.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 04 aprilie 2013 la zi.
S-a reţinut că în cauză nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece din materialul probator rezultă că atât inculpatul cât şi partea vătămată erau în stare de ebrietate la data săvârşirii faptelor, iar inculpatul a intervenit într-un conflict dintre partea vătămată şi concubina sa, s-a folosit la săvârşirea faptei de un cuţit, instrument care determina o disproporţie vădită între atac şi apărare, inculpatul neputând motiva de ce a folosit acel cuţit în condiţiile în care reuşise, totuşi să doboare victima la pământ.
S-a apreciat că în cauză, nu poate fi reţinută nici circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece inculpatul s-a prevalat de disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., şi în aceleaşi împrejurări de fapt (recunoaşterea săvârşirii faptei) nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică, care să aibă ca efect, reducerea de două ori, a limitelor pedepsei aplicabile.
Împotriva acestei decizii, inculpatul I.V. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând în temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior reţinerea stării de provocare prevăzută de disp.art. 73 lit. b) C. pen. anterior şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen.
Examinând recursul declarat de inculpatul I.V., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:.
În cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 12 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 10 decembrie 2013, situaţie în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalităţii restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept ( de legalitate);
Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Cu privire la cererea inculpatului de reducere a pedepsei prin reţinerea stării de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen. anterior, se constată că urmare a modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, aceasta nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat de apărare prev de art. 3859pct. 172 C. proc. pen. anterior, care exclude posibilitatea analizării criticilor sale referitoare la individualizarea sancţiunii.
Critica inculpatului vizând individualizarea pedepsei prin reţinerea stării de provocare nu poate fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, care în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că examinarea cauzei de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept şi nu la chestiuni de fapt. Modificarea situaţiei de fapt stabilită anterior nu mai este posibilă decât ca urmare a constatării unor nelegalităţi care ar influenţa valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cauzei şi, pe cale de consecinţă, ar determina înlăturarea acestora şi ar impune reevaluarea elementelor de fapt.
Recursul inculpatului va fi însă admis numai în ceea ce priveşte aplicarea Legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecăţii, a noului C. pen. şi conform art. 5 se impune stabilirea şi aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite.
Inculpatul I.V. a fost trimis în judecată şi condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 rap. art. 174 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 3201 C. proc. pen. anterior.
Limite de pedeapsă pentru infracţiunea de omor prev de art. 174 C. pen. anterior sunt de le 10 la 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 20 C. pen. anterior, respectiv reduse cu 1/2, sunt cuprinse între 5 şi 10 ani închisoare, iar cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior, limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 sunt de la 3 ani şi 8 luni la 6 ani şi 8 luni închisoare.
În noul C. pen. infracţiunea de omor este prevăzută de art. 188 C. pen., cu limite de pedeapsă cuprinse între 10 şi 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 32 C. pen., respectiv reducerea limitelor, acestea sunt de la 5 la 10 ani închisoare, iar cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior, limite de pedeapsă sunt cuprinse între 3 ani şi 8 luni şi 6 ani şi 8 luni închisoare.
Având în vedere că limitele de pedeapsă dintre cele două legi sunt aceleaşi şi întrucât instanţele au stabilit o pedeapsă spre maximul special prevăzut de lege, Înalta Curte va menţine pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, aceasta fiind în limitele legale ale noului text mcriminator.
Referitor la procedura recunoaşterii vinovăţiei prin compararea condiţiilor de existenţă şi a efectelor instituţiilor autonome în raport de incriminare şi sancţiune, se constată, de asemenea, că dispoziţiile legii vechi sunt mai favorabile, astfel că va face aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior.
Referitor la pedepsele complementare şi accesorii, se va aplica noua lege, ca fiind mai favorabilă, având în vedere dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi pe cale de consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate şi se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia de la 4 aprilie 2014 la 25 februarie 2014.
În temeiul art. 275 pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva Deciziei penale nr. 281/ A din 12 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi cauze cu minori.
Casează, în parte, atât decizia atacată cât şi sentinţa penală nr. 373 din 18 septembrie 2013 a Tribunalului Galaţi, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi rejudecând:
Stabileşte pedeapsa de 5 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 32 rap la art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 3201alin. (7) C. proc. pen. anterior.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia de la 4 aprilie 2013 la 25 februarie 2014.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în suma de 300 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1420/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 786/2014. Penal → |
|---|
