ICCJ. Decizia nr. 756/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 756/2014
Dosar nr. 5625/86/2012
Şedinţa publică din 3 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2 din data de 16 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 5625/86/2012, s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), c), d) şi i) C. pen. anterior (pentru care inculpata P.S.E. a fost trimisă în judecată), în infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (1) C. pen. anterior, respectiv în infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. c), d) şi i) din C. pen. anterior (prin înlăturarea literei a), formulate de inculpata P.S.E.
A fost condamnată inculpata P.S.E. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), c), d) şi i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (2) din acelaşi cod.
În temeiul art. 65 alin. (2) raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), lit. d) şi e) din acelaşi cod (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen. anterior, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), lit. d) şi e) din acelaşi cod (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 14 noiembrie 2012 (data încarcerării în Italia în baza mandatului european de arestare preventivă emis de autorităţile judiciare române) la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 317/P/2011 din data de 3 mai 2012, inculpata P.S.E. a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c), d), i) C. pen. anterior, reţinându-se în sarcina acesteia că, la data de 26 aprilie 2011, într-un loc public situat pe raza com. Cîrlibaba, după ce a născut singură, neasistată, un copil de sex feminin, i-a suprimat viaţa acestuia prin asfixie, în baza unei rezoluţii anterior adoptate.
S-a reţinut că inculpata a fost căsătorită în perioada 2003 -2008 cu o altă persoană, din acea relaţie rezultând minora S.A. Ulterior desfacerii căsătoriei, inculpata a revenit în localitatea Cîrlibaba, stabilindu-şi domiciliul la locuinţa părinţilor săi.
În cursul anului 2009, inculpata l-a cunoscut pe martorul T.G.N., începând cu acesta o relaţie de concubinaj, stabilindu-şi domiciliul la locuinţa lui (imobil situat la o distanţă de aproximativ 250 m de Primăria com. Cîrlibaba, respectiv locul de muncă al inculpatei). Urmare relaţiilor intime dintre cei doi concubini, în perioada iulie-august 2010,inculpata a constatat că a rămas însărcinată, fapt care i-a fost confirmat cu ocazia unui control ginecologic efectuat în luna noiembrie 2010 în municipiul Vatra Dornei. La momentul respectiv, medicul ginecolog a apreciat că sarcina are vârsta de 17 săptămâni. Cu toate acestea, inculpata, deşi nu era la prima sarcină, iar instrucţia sa (absolventă de studii superioare) trebuia să o determine să adopte o altă conduită, nu s-a deplasat la medicul de familie din com. Cîrlibaba pentru a fi luată în evidenţă, nu i-a comunicat concubinului său că a rămas însărcinată, dar nici cu părinţii săi nu a purtat discuţii pe această temă.
Odată cu trecerea timpului, în special ulterior lunii ianuarie 2011,foarte multe persoane cu care inculpata avea contact au observat semnele tipice de graviditate, însă ori de câte ori au purtat discuţii cu ea, aceasta a negat că ar fi însărcinată.
Inculpata a continuat să meargă zilnic la locul său de muncă de la primărie, purtând însă haine largi, precum şi corset, în acest mod încercând să ascundă starea de graviditate.
La data de 26 aprilie 2011 (marţi, prima zi de muncă după sărbătorile pascale), inculpata s-a deplasat de la orele 08.00 la locul de muncă. Aproximativ în jurul orelor 11.00, a simţit că încep durerile naşterii, motiv pentru care s-a deplasat la grupul sanitar situat la parterul imobilului în care se află primăria. Sesizând că prezintă sângerare abundentă, inculpata a încercat să şteargă urmele de sânge lăsate în grupul sanitar, după care a părăsit locul respectiv şi s-a deplasat într-un loc relativ izolat, respectiv grupul sanitar aflat în curtea Căminului Cultural.
În locul respectiv, inculpata a dat naştere singură, neasistată, unui nou născut de sex feminin. Tot singură, inculpata a rupt cordonul ombilical, după care a aruncat placenta în haznaua grupului sanitar. Pentru ca zgomotele copilului nou născut să nu atragă atenţia altor persoane, inculpata l-a asfixiat, cel mai probabil obturând orificiile respiratorii cu diverse cârpe.
S-a reţinut din ancheta efectuată în cauză că, imediat după momentul naşterii, într-o cabină alăturată celei în care se afla inculpata, a intrat martora B.E., persoană care a văzut nou-născutul pe podeaua grupului sanitar, observând şi cum inculpata încerca să şteargă cu diverse hârtii urmele de sânge din cabina wc-ului.
Sesizând prezenţa acelei persoane, inculpata a pus nou-născutul într-un sac din plastic (un sac menajer), a ascuns apoi respectivul sac sub hainele sale, după care a părăsit în fugă zona respectivă şi a intrat în sediul primăriei. După aprecierile martorei B.E., ora la care s-a petrecut evenimentul observat a fost aproximativ 13.00.
În jurul orelor 14.00 cu aproximaţie, martora E.V. a observat-o pe inculpată intrând în biroul său din sediul primăriei, a remarcat că era foarte palidă şi avea figura unui „om suferind" observând, totodată, că aceasta avea asupra sa o plasă sau o geantă. Martora menţionată a încercat să poarte o discuţie formală cu inculpata, însă acesteia „nu i-a convenit", stând permanent cu spatele la martoră.
Inculpata a pus cadavrul nou-născutului într-o geantă, a părăsit sediul primăriei şi s-a deplasat spre casă, ascunzându-l apoi sub scara de lemn ce permite accesul spre locuinţa sa.
După ce martora B.E. a sesizat cele petrecute în cabina wc-ului, a încercat să vadă în ce direcţie fuge persoana care a născut copilul, iar ulterior l-a informat pe martorul D.G. (primarul com. Cîrlibaba) despre cele observate. Martorul a sesizat, de îndată, lucrătorii postului local de poliţie, iar la scurt timp după acest moment echipa operativă care s-a deplasat la faţa locului a descoperit în haznaua wc-ului placenta şi diverse obiecte murdare de sânge, astfel de obiecte fiind descoperite şi în grupul sanitar de la parterul sediului primăriei.
Relativ la atitudinea inculpatei ulterior momentului naşterii şi uciderii nou-născutului, în intervalul orar 14.30 - 19.30, aceasta a purtat mai multe convorbiri telefonice, precum şi discuţii directe atât cu concubinul său T.G.N., cu părinţii săi P.G.S. şi P.V., dar şi cu alte persoane din apropierea locuinţei sale, fără însă a comunica cuiva faptul că în urmă cu puţin timp a născut. întrebată de aceste persoane dacă a auzit de faptul că în grupul sanitar de la Căminul Cultural (situat la mică distanţă de sediul primăriei) a fost descoperit cadavrul unui nou-născut (aceasta fiind de fapt informaţia care se vehicula la momentul respectiv în comună), inculpata a răspuns că nu a auzit nimic despre aşa ceva şi, totodată, şi-a exprimat surprinderea că în comuna Cîrlibaba s-ar putea întâmpla un astfel de eveniment.
În jurul orelor 20.00, lucrătorii Postului Local de Poliţie au invitat-o la sediu pe inculpată, ocazie cu care aceasta a recunoscut că ea este persoana care a dat naştere unui copil în grupul sanitar de la Căminul Cultural. Ulterior acestor discuţii, inculpata s-a deplasat la domiciliu şi a adus de acolo cadavrul nou-născutului, predându-l lucrătorilor de poliţie. Conform menţiunilor făcute în procesul-verbal întocmit cu această ocazie, cadavrul predat poliţiştilor era pus în doi saci menajeri, introduşi într-o geantă.
S-a evidenţiat în rechizitoriu că, potrivit raportului de necropsie din 2011 al C.M.L. Câmpulung Moldovenesc, nou-născutul al cărui cadavru a fost autopsiat era de sex feminin. Nou-născutul a fost viabil şi născut la termen, prezentând semne de viaţă extrauterină (plămân respirat). Moartea nou-născutului a fost violentă şi s-a datorat unei insuficienţe respiratorii acute prin neacordarea de îngrijire după naştere, nefiind exclusă o asfixie prin lipsa de oxigen produsă prin introducerea copilului într-o pungă de plastic ermetică sau învelirea copilului ermetic în cârpe, haine etc. După naştere, nou-născutului nu i s-au acordat îngrijiri medicale (cordon ombilical rupt, nelegaturat, tegumente cu urme de sânge şi vernix caseosa). Timpul de supravieţuire al copilului după naştere (viaţa extrauterină) a fost de ordinul minutelor. Infiltratele sanguine epicraniene identificate de medicul legist s-au putut produce în timpul naşterii şi nu au avut rol tanatogenerator. Acest raport de necropsie a fost avizat de S.M.L. Suceava.
Expertiza medico-legală traumatologică asupra inculpatei a pus în evidenţă faptul că aceasta prezenta semnele unei lehuzii recente, consecutiv unei naşteri la termen. Naşterea a fost naturală (la termen), fiind exclus un avort spontan sau provocat. Durata sarcinii a fost de nouă luni.
Inculpata a fost supusă şi unei expertize medico-legale psihiatrice, în condiţii de internare. Conform concluziilor comisiei de expertiză din cadrul I.M.L. Iaşi, s-a apreciat că inculpata prezintă reacţie depresivă prelungită cu paroxisme anxioase, tulburare de personalitate instabil emoţională. La momentul examinării, aceasta era orientată din punct de vedere temporo-spaţial, allo şi autopsihic, având păstrată capacitatea de a discerne asupra faptelor sale şi asupra consecinţelor ce decurg din acestea. La momentul comiterii faptei, inculpata nu a prezentat vreo tulburare pricinuită de actul naşterii. Fapta a fost comisă de inculpată cu discernământ. Raportul de expertiză psihiatrică a fost avizat de Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Iaşi.
Motivat de faptul că inculpata a părăsit teritoriul României, sustrăgându-se în acest mod anchetei penale, la data de 29 iulie 2011, Tribunalul Suceava a dispus arestarea preventivă în lipsă a acesteia.
Fapta imputată inculpatei şi vinovăţia acesteia se probează cu următoarele mijloace de dovadă: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă; dovadă predare-primire a cadavrului şi planşa fotografică aferentă; proces-verbal de constatare, schiţă de orientare şi planşa fotografică aferentă; raport de necropsie din 2011 şi C.D.-ul conţinând fotografiile efectuate în timpul necropsiei; raport de constatare medico-legală traumatologică din 2011 privind pe P.S.E.; raport de primă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de S.M.L. Suceava; raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică privind pe numita P.E.S.; copia fişei de consultaţii a numitei P.S.E. de la Dispensarul uman din com. Cîrlibaba; copia filei din registrul de consultaţii al secţiei obstetrică-ginecologie, din data de 18 noiembrie 2010; copia foii de observaţie clinică de la Spitalul municipal Vatra Dornei; dovezi predare primire bunuri; declaraţiile martorilor: D.G., B.E., T.G.N., T.G., F.E., E.V., I.L.C., C.V., G.I., M.M., B.M., P.A.T., P.G.S., P.V.; ancheta socială întocmită de Primăria com. Cîrlibaba privind pe numita P.S.E., coroborate cu declaraţiile acesteia.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpata a fost localizată pe teritoriul Italiei, fiind arestată provizoriu şi predată ulterior autorităţilor române.
Măsura arestării preventive a inculpatei a fost ulterior menţinută, în condiţiile legii.
Audiată în instanţă, inculpata P.S.E. a precizat că nu recunoaşte comiterea faptei astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu. A afirmat că, în luna noiembrie, bănuind că este însărcinată, s-a prezentat la un control medical, doctorul din Vatra Dornei confirmând şi indicându-i, ca şi dată probabilă a naşterii, sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie; aceasta a recunoscut că despre sarcină nu i-a spus concubinului, iar când a fost întrebată de către alte persoane dacă este însărcinată, a negat, motivând că era în curs de desfăşurare procesul de încredinţare a minorului din prima căsătorie, intenţionând să anunţe despre această împrejurare după soluţionarea cauzei; în acest din urmă context, a precizat că, înainte de incident, fetiţa îi fusese încredinţată în primă instanţă, soluţie ce a fost atacată cu recurs de către fostul soţ, termenul stabilit de instanţa de control judiciar fiind în luna mai 2011; în timp ce a fost internată la spitalul din Vatra Dornei, acesta a luat minora de la domiciliul bunicilor, situaţie în care le-a şi reproşat părinţilor că i-au permis, în condiţiile în care nu exista o hotărâre definitivă care să-1 legitimeze să procedeze în acest sens; în derularea cronologică a evenimentelor de la data critică (întreg incidentul fiind încadrat în intervalul orar 10:30-11:00 - momentul naşterii şi 14:00-14:30 - momentul când a ajuns acasă), a susţinut că, aflându-se la serviciu, în jurul orei 09:00, a intrat în toaleta din incinta Primăriei, fără ca la acel moment să aibă vreo sângerare; ulterior, „când au apucat-o durerile", s-a dus din nou la această toaletă, însă, fiind ocupată, s-a îndreptat către grupul sanitar din curtea Căminului Cultural (folosită ori de câte ori cea din incintă devenea nefuncţională), unde a născut o fetiţă (însă nu îşi aminteşte dacă, în intervalul de timp cât s-a aflat în cabina toaletei, în cea alăturată să fi fost vreo persoană care să o vadă), actul naşterii fiind mai uşor în comparaţie cu primul când, după ce timp de aprox. 48 de ore a avut dureri, s-a apelat la practicarea unei operaţii de cezariană; declară inculpata că ulterior nu ştie ce s-a întâmplat cu ea, doar când s-a trezit după un timp, a văzut nou-născutul jos, decedat, fără să-şi amintească dacă ea a tăiat/rupt cordonul ombilical, cu precizarea că nu avea asupra sa vreun obiect care să-l folosească în acest sens (contrar celor afirmate, iniţial, în cursul urmăririi penale, cu ocazia audierii la data de 26 aprilie 2011 - în primele momente ale anchetării, când încă nu a fost capabilă să-şi pregătească strategii de apărare - în faţa organelor de poliţie declarând că „copilul s-a născut mort, era de sex feminin, iar după expulzarea acestuia, am eliminat placenta în toaletă - nota instanţei: ceea ce presupune în mod firesc că deja cordonul ombilical era rupt, moment în care inculpata era, aşadar, conştientă. Apoi, „văzând că fătul este mort, am şters superficial urmele de sânge din latrină."); luând fetiţa, a pus-o într-o pungă aflată în afara toaletei, pe care a găsit-o întâmplător, după care s-a dus în Primărie pentru a-şi lua poşeta, s-a întors, a scos din geantă o sacoşă pe care o purta, de obicei, asupra sa, în care a pus copilul, pentru ca apoi să se deplaseze spre casă, punând cadavrul sub scările situate la intrarea în locuinţă; ajunsă acasă - fără ca în deplasarea sa din acel loc să fie ajutată de vreo persoană care să o fi transportat cu o maşină roşie - s-a întâlnit doar cu mama concubinului său căreia i-a spus că îi este rău, conjunctură în care i-a dat o pastilă, cu precizarea că T.G. nu era atunci la domiciliu, acesta revenind mai târziu, însă nu i-a spus despre cele întâmplate; după sosirea lui, au sosit organele de poliţiei şi, însoţită de acestea, s-a prezentat la sediul organelor în drept pentru audieri, în faţa cărora a recunoscut că este persoana care a dat naştere copilului găsit; întrucât pierduse mult sânge şi se simţea rău, lucrătorul de poliţie l-a sunat pe fratele său, care a dus-o la Spitalul municipal Vatra Dornei, unde a şi fost internată. Nu a plănuit să omoare copilul la naştere, nu a fost o sarcină pe care să nu şi-o fi dorit; după naştere a suferit o depresie, motiv pentru care atât doctorii psihiatri de la Suceava, cât şi ulterior medicul din Vatra Dornei, i-au recomandat administrarea unui tratament cu antidepresive.
Apărătorul ales al inculpatei a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c), d), i) C. pen. anterior, în cea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (1) din acelaşi cod, petitul subsidiar fiind de a se înlătura agravanta prev. de art. 175 lit. a) C. pen. anterior, cereri respinse, ca nefondate, de către prima instanţă.
În argumentarea acestei soluţii, a reţinut tribunalul că premeditarea, ca element circumstanţial al infracţiunii de omor calificat, presupune nu numai trecerea unui interval oarecare de timp de la luarea hotărârii (rezoluţiei) până la exteriorizarea ei, dar şi o chibzuire anticipată asupra faptei, o deliberare anterioară, persistare asupra hotărârii, concretizarea ei prin acte de pregătire a săvârşirii faptei. Cu alte cuvinte, premeditarea reprezintă o chibzuinţă în comiterea infracţiunii. Premeditarea ţine de perioada internă (gândul criminal din mintea făptuitorului). Pentru a se putea considera infracţiune, cel care comite fapta trebuie să treacă la actele din perioada externă (actele pregătitoare, tentativa, faptul consumat, faptul epuizat).
Infracţiunea de omor calificat necesită şi trecerea la actele din perioada externă.
Premeditarea are un caracter complex - subiectiv şi obiectiv -, deoarece presupune, pe lângă o anumită intensitate a actului de gândire, şi măsuri concrete care să justifice distincţia şi modalitatea acţiunii care se va întreprinde. Ea cuprinde atât elemente de ordin psihic, cât şi elemente obiective, neffind suficient să treacă un anumit interval de timp mai îndelungat între luarea hotărârii de a săvârşi infracţiunea şi punerea ei în executare, ci trebuind să existe şi alte acte materiale şi spirituale de pregătire a infracţiunii, care fac ca rezultatul să fie cert. Prin urmare, omorul premeditat trebuie să fie pregătit efectiv prin măsurile care se iau de către făptuitor pentru crearea condiţiilor necesare realizării lui, nu numai să fie acceptat psihic şi chibzuit.
În prezenta cauză, s-a reţinut că există numeroase elemente de fapt care conturează existenţa premeditării în săvârşirea faptei, din partea inculpatei P.S., şi anume:
- pe toată perioada, a ascuns faptul că este însărcinată, atât faţă de concubinul său T.G. (cel mai probabil tatăl natural al nou-născutului), faţă de părinţi, cât şi faţă de toate celelalte persoane care au observat semnele gravidităţii.
- deşi instrucţia sa trebuia să o determine să se deplaseze la medicul de familie din com. Cîrlibaba după ce a efectuat controlul ginecologic şi a aflat că este însărcinată, pentru a fi luată în evidenţă, inculpata nu a făcut acest lucru, considerând că, în acest mod, nimeni nu îşi va da seama că este însărcinată, iar ulterior, după ce va naşte, îi va fi mult mai uşor să suprime viata nou-născutului.
- relativ la durerile care au precedat naşterea, deşi în faţa instanţei de judecată inculpata P.S. a declarat că, în ziua incidentului, nu a avut dureri majore, care să-i fi dat de bănuit că se preconizează naşterea, această afirmaţie este neveridică, intrând în contradicţie cu însăşi declaraţia sa de la urmărire penală - „în ultimele 3 zile am început să mă simt rău, am pierdut mult sânge, iar astăzi toate au culminat, fiind semne certe că voi pierde sarcina".
Cât priveşte comportamentul său imediat anterior momentului naşterii, din momentul naşterii şi imediat după, astfel cum rezultă din probele administrate, acesta relevă continuarea celui adoptat anterior de către inculpată -ascunderea sarcinii, urmată de ascunderea oricărei urme a naşterii.
A rezultat, astfel, că inculpata P.S. a premeditat fapta, prin aceea că a ascuns sarcina, negând în mod constant că este însărcinată, s-a sustras de la evidenţa şi de la controlul medical al femeii însărcinate - faţă de gradul de instruire, neputând fi vorba nicidecum de ignoranţă, mai ales în condiţiile în care prima sarcină a fost una problematică, atât pe perioada de graviditate - R.H. negativ, ceea ce atrage necesitatea unei supravegheri medicale constante şi periodice, cât şi ca act al naşterii - situaţia particulară în care se afla reclamând practicarea unei operaţii de cezariană. Relevantă a fost şi ascunderea momentului naşterii care, contrar apărării invocate, era previzibil (chiar şi perceput ca şi iminenţă de avort - ceea ce, în condiţii normale impunea apelarea la un cadru medical de specialitate) conform propriilor susţineri, anterior datei critice, inculpata având sângerări abundente timp de 3 zile, ştergerea urmelor, atitudinea conştientă reflexiv acţională - de ascundere a copilului în saci menajeri, pungă, geantă, respectiv, odată ajunsă acasă, sub scări, şi negare în continuare a vreunei implicări în incidentul ce se zvonea că ar fi avut loc în wc-ul Căminului Cultural, cu privire la care lumea din comună vorbea, chiar şi în casă concubinul şi mama acestuia, ea făcându-se că nu ştie absolut nimic, părând chiar surprinsă.
Pentru aceleaşi motive, instanţa a exclus ca posibil a se reţine infracţiunea de ucidere din culpă, care se săvârşeşte, sub aspectul laturii subiective, din culpă, în sensul că făptuitorul nu urmăreşte rezultatul produs, şi anume moartea victimei. Or, dimpotrivă, în cazul infracţiunii de omor, caracteristică este vinovăţia făptuitorului în forma intenţiei directe sau indirecte, intenţie ce rezultă din mai multe elemente de fapt. în cauză, s-a făcut dovada existenţei rezoluţiei infracţionale directe şi, mai mult, premeditate, astfel că cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei au fost respinse, ca nefondate.
Deşi nu s-a formulat în mod expres, de către apărătorul inculpatei, solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de pruncucidere, prev. de art. 177 C. pen. anterior, nu poate fi primită în speţă. Potrivit art. 177 C. pen. anterior, constituie infracţiunea de pruncucidere uciderea copilului nou-născut, săvârşită imediat după naştere, de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, fiind unanim acceptat în doctrină şi jurisprudenţă că trebuie să existe o „stare de tulburare pricinuită de naştere".
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.M.L. Iaşi nu a rezultat că inculpata, în momentul comiterii faptei, se afla într-o astfel de stare, care, în accepţiunea doctrinei şi jurisprudenţei, reprezintă o formă de disoluţie a funcţiilor conştiinţei care depăşeşte, prin gravitatea şi intensitatea ei, tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan ca urmare a unor condiţii de excepţie intervenite în procesul naşterii. în concluziile raportului s-a arătat că inculpata a prezentat „reacţie depresivă prelungită cu paroxisme anxioase, tulburare de personalitate instabil emoţională". S-a apreciat că inculpata „a comis fapta cu discernământ".
Reţinând vinovăţia inculpatei în comiterea faptei pentru care a fost trimisă în judecată, instanţa a procedat la condamnarea acesteia. Cât priveşte cuantumul pedepsei aplicate, a reţinut în favoarea ei circumstanţele atenuante constând în comportamentul bun avut anterior atât în societate, în cadrul instituţional - de serviciu, cât şi în familie, faţă de propriul său copil din prima căsătorie, cumulat cu lipsa de antecedente penale, relaţia apăsătoare, negeneratoare de fericire, de concubinaj cu T.G. - tatăl copilului ucis (lipsă de comunicare sinceră şi profundă între cei doi, care să fi împiedicat apariţia unui astfel de gând în mintea inculpatei, lipsa de sprijin moral şi afectiv din partea acestuia, care să o remonteze după decepţia suferită ca urmare a pierderii minorei din prima căsătorie prin încredinţarea acesteia tatălui, faptul că procesul de reîncredinţare minoră era în curs de desfăşurare, pe rol la instanţă, ceea ce reprezenta o sursă importantă de stres, dată fiind miza procesului, toate acestea coroborat cu faptul că a fost o mamă devotată, cu iubire faţă de prima sa fetiţă minoră, astfel cum rezultă din probele testimoniale de la dosar), în sensul prevăzut de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior.
Pentru aceste considerente, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, prin reducerea sancţiunii sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare fiind apreciată ca necesară şi suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de lege, de prevenţie generală şi specială, de coerciţie şi reeducare a inculpatei.
În temeiul art. 65 alin. (2) raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), lit. d) şi e) din acelaşi cod (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 ani, această din urmă interdicţie impunându-se având în vedere natura faptei săvârşite şi calitatea victimei (omor premeditat asupra propriului copil nou-născut).
În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), lit. d) şi e) din acelaşi cod (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. anterior, a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 14 noiembrie 2012 (data încarcerării în Italia în baza mandatului european de arestare preventivă emis de autorităţile judiciare române) la zi.
Faţă de toate argumentele de fapt şi de drept expuse în analiza acuzaţiei penale şi care au stat la baza condamnării, tribunalul, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata, pentru motivele pe larg expuse în încheierea de dezbateri din data de 21 octombrie 2013.
Prin Decizia penală nr. 134 din 25 octombrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpata P.S.E., domiciliată în com. Cîrlibaba, sat Cîrlibaba Nouă, jud. Suceava, aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Bacău, împotriva sentinţei penale nr. 2 din data de 16 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 5625/86/2012.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală mai sus menţionată şi, în rejudecare:
A fost condamnată inculpata P.S.E. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), c), d) şi i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (2) din acelaşi cod, la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare).
Pedeapsă principală de executat pentru inculpata P.S.E.: 7 (şapte) ani închisoare, în regim privativ de libertate.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 381 alin. (1) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. anterior, s-a dedus în continuare, din pedeapsa de executat aplicată inculpatei, durata arestării preventive de la data de 16 ianuarie 2013 lăzi.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei P.S.E.
Cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu disp. art. 371, 378 C. proc. pen. anterior, instanţa de apel a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpata apelantă a comis fapta, astfel cum rezultă în mod indubitabil din analiza probelor administrate, amplu evidenţiate în motivarea tribunalului, în împrejurările constatate şi pe larg expuse în considerentele sentinţei penale atacate.
Astfel, în esenţă, la data de 26 aprilie 2011, într-un loc public situat pe raza com. Cîrlibaba, după ce a născut singură, neasistată, un copil de sex feminin, i-a suprimat viaţa acestuia prin asfixie, în baza unei rezoluţii anterior adoptate.
A arătat inculpata că nu este dată forma calificată prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen. anterior, neputându-se reţine premeditarea în comiterea faptei. Or, înlăturarea acestei stări de agravare nu poate fi dispusă.
După cum rezultă din declaraţiile martorilor D.G.M., T.G., P.A.T., P.G.S., P.V., G.I., C.V., E.V., B.M., rude ori colegi de serviciu cu inculpata, aceasta nu a adus la cunoştinţa niciunei persoane (nici chiar a prezumtivului tată al copilului) faptul că este însărcinată, ba mai mult, a răspuns negativ la orice întrebare în acest sens.
Deşi mai născuse şi, după cum ea însăşi susţine, cu dificultate (impunându-se efectuarea unei cezariene), fiind informată astfel cu privire la problemele ce s-ar putea ivi drept consecinţă a stării de graviditate, inculpata nu s-a înregistrat la medicul de familie şi nu a urmărit în vreun fel evoluţia sarcinii.
Faptul că nu a plecat într-o locaţie secretă pentru a naşte, ceea ce ar fi facilitat ascunderea aducerii pe lume a fătului, nu s-a datorat deciziei acesteia, ci declanşării intempestive a travaliului, cu sângerare abundentă, ceea ce a făcut imposibilă deplasarea. Mai mult, deşi este o persoană cu educaţie, fiind absolventă de studii superioare, nici chiar în aceste ultime condiţii nu a solicitat ajutor de specialitate. în plus, după decesul fătului, a depus eforturi pentru ascunderea urmelor naşterii, în condiţiile în care nu s-a dovedit că acest comportament s-ar fi datorat tulburării postpartum.
În acest ultim sens, sunt concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică efectuai de I.N.M.L Mina Minovici Bucureşti (filele 64 şi urm. dosar apel), în care se reţine că inculpata „a prezentat la data comiterii faptei pentru care a fost condamnată tulburare de adaptare. Susnumita a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor social negative ale faptei şi faţă de care discernământul a fost păstrat. Pacienta, la data comiterii faptei, nu prezenta tulburare pricinuită de naştere".
Prezentele elemente, la care se adaugă relaţia problematică avută cu concubinul ei, au condus la concluzia că inculpata nu a dorit să păstreze copilul ce urma să se nască, luând decizia de a-i suprima acestuia viaţa imediat ce a descoperit că este însărcinată.
Prin urmare, inculpata a premeditat anticipat comiterea faptei, urmărind şi pregătind producerea rezultatului socialmente periculos, fiind dată, ca formă a vinovăţiei, intenţia directă în săvârşirea acesteia, excluzându-se astfel săvârşirea, din culpă, a infracţiunii, astfel cum inculpata a susţinut.
În aceste condiţii, cererile de schimbare a încadrării juridice nu au putut fi primite, vinovăţia inculpatei (sub forma intenţiei directe) în comiterea faptei, în încadrarea dată ei prin actul de sesizare a instanţei, fiind pe deplin dovedită.
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, instanţa de apel a apreciat că acesta poate fi redus, prin acordarea unei eficiente sporite circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa. Astfel, s-a reţinut că inculpata a avut un bun comportament anterior în familie şi în societate, iar în perioada cât a fost însărcinată, a fost supusă unor factori de stres emoţional, cu efect asupra stării sale psihice.
Aşa fiind, s-a apreciat că o pedeapsă de 7 ani închisoare este în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prevăzute de art. 52 C. pen. anterior, cu respectarea principiului proporţionalităţii, ea fiind adecvată situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
A fost avut în vedere că executarea sancţiunii în regim privativ de libertate va determina atingerea scopului ei educativ-preventiv şi va produce o schimbare a comportamentului inculpatei, începând cu atitudinea sa faţă de valorile sociale şi morale pe care le-a negat prin săvârşirea infracţiunii şi continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare.
Cât priveşte suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, s-a reţinut că aceasta nu poate fi dispusă, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 81 alin. (1), respectiv art. 861 alin. (1) C. pen. anterior, referitoare la cuantumul sancţiunii aplicate pentru fapta comisă.
Pentru considerentele arătate, care se adaugă argumentelor aduse de către prima instanţă în soluţionarea cererilor formulate de inculpată şi pe care şi le-a însuşit, instanţa de apel, constatând întemeiat apelul declarat de aceasta, l-a admis, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, a procedat în sensul celor mai sus-arătate.
Cum pe parcursul judecării apelului inculpata s-a aflat în stare de arest preventiv, în conformitate cu disp. art. 381 alin. (1) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. anterior, rap. la art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus în continuare, din pedeapsa de executat, durata arestării preventive de la data de 16 ianuarie 2013 la zi.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei, apreciindu-se că temeiurile ce au stat la baza luării, respectiv menţinerii acestei măsuri, subzistă. Astfel, s-a reţinut că, în cauză, există probe că inculpata a comis fapta pentru care a fost trimisă în judecată, iar prin atingerea adusă ireversibil celei mai importante valori sociale ocrotite de lege, respectiv viaţa unei persoane, s-a creat o importantă tulburare în rândul membrilor comunităţii în care trăieşte şi care persistă şi în prezent, lăsarea acesteia în libertate prezentând pericol social concret pentru ordinea publică.
Împotriva deciziei penale anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpata P.S.E., solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, în infracţiunea de ucidere din culpă. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior şi dispoziţiile art. 6 parag. 1 din C.E.D.O.
În susţinerea căii de atac, recurenta inculpată a criticat interpretarea dată probelor de către instanţele de fond şi apel, în opinia apărării, din analiza acestora rezultând că infracţiunea a fost săvârşită cu forma de vinovăţie a culpei. A făcut trimitere la depoziţia unui martor ocular, care a relatat că nou-născutul părea mort, nu mişca, dar şi la faptul că ne aflăm în prezenţa unei naşteri neasistate, care trebuia să aibă loc mult mai târziu.
Pe de altă parte, a susţinut că nici condiţiile premeditării nu sunt îndeplinite şi, ca atare, nu se justifică reţinerea acestei agravante.
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, apărarea a considerat că aceasta este legea veche.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentei inculpate şi ultimul cuvânt al acesteia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Prealabil, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Astfel, Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior poate fi invocat atunci când se constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt contrare legii sau că instanţele au făcut o greşită aplicare a legii.
În ambele ipoteze, legiuitorul are în vedere o eroare de drept şi nu una de fapt, ultima putând fi invocată doar în calea de atac a apelului, când instanţa de control judiciar are obligaţia de a examina cauza dedusă judecăţii sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Prin hotărâre „contrară legii" se înţelege acea hotărâre prin care instanţa dă o dispoziţie interzisă de lege ori omite să se pronunţe cu privire la o dispoziţie la care legea o obligă în mod imperativ.
A doua variantă a acestui caz de casare - prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii - se referă la toate celelalte situaţii în care instanţa a comis o eroare de drept, în afara celor limitativ prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior şi are în vedere dispoziţiile legale care privesc infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală.
Examinând criticile formulate de recurenta inculpată, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, ci unui alt caz de casare (prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior), care a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.
Chiar dacă s-ar trece peste acest impediment, Înalta Curte constată că instanţele au stabilit o stare de fapt corectă, fundamentată pe ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.
Astfel, rezultă fără dubiu că inculpata P.S.E., în data de 26 aprilie 2011, aflându-se la locul de muncă (Primăria com. Cîrlibaba), s-a deplasat într-un loc mai izolat, respectiv la grupul sanitar aflat în curtea Căminului Cultural unde, singură, a dat naştere unui copil de sex feminin. Inculpata a rupt cordonul ombilical, după care a aruncat placenta în haznaua grupului sanitar, iar pe copil l-a asfixiat, după care l-a pus într-un sac din plastic pe care l-a ascuns sub haine, după care a părăsit zona respectivă şi a intrat în sediul primăriei.
Inculpata a pus cadavrul nou-născutului într-o geantă, a părăsit sediul primăriei şi s-a deplasat spre casă, ascunzându-l apoi sub scara de lemn ce permite accesul spre locuinţa sa.
Săvârşirea faptei cu premeditare rezultă din modalitatea şi împrejurările comiterii acesteia şi din atitudinea inculpatei după ce a observat că a rămas însărcinată. Astfel, inculpata nu a adus la cunoştiinta membrilor familiei că este însărcinată, nu s-a prezentat la medic pe durata sarcinii, iar în momentul în care a observat că urmează să nască, nu a cerut ajutorul niciunei persoane, ci a acceptat, în mod voit, să nască singură, după care să asfixieze copilul, pe care l-a ascuns, la puţin timp, în apropierea locuinţei.
Prin urmare, în mod corect instanţele au reţinut săvârşirea faptei cu premeditare, fiind exclusă, astfel, culpa ca formă de vinovăţie.
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, în condiţiile în care, în favoarea inculpatei, au fost reţinute circumstanţe judiciare atenuante, care nu se mai regăsesc în legea nouă, Înalta Curte identifică drept lege mai favorabilă legea veche.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen. anterior, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 (data încarcerării în Italia în baza mandatului european de arestare preventivă emis de autorităţile judiciare române) la 3 martie 2014.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.S.E. împotriva Deciziei penale nr. 134 din 25 octombrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 (data încarcerării în Italia în baza mandatului european de arestare preventivă emis de autorităţile judiciare române) la 3 martie 2014.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorumi ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 68/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 761/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
