ICCJ. Decizia nr. 78/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Apel

Decizii penale ICCJ 2014


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 78/A/2014

Dosar nr. 709/59/2013

Şedinţa publică din 09 aprilie 2014

Deliberând asupra apelul declarat de inculpata B.F. împotriva sentinţei penale nr. 327/PI din 23 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 327/PI din 23 decembrie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a dispus în temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior condamnarea inculpatei B.F., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.

În temeiul art. 65 alin. (2) a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În temeiul art. 290 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În temeiul art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În temeiul art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În temeiul art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În temeiul art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În temeiul art. 33 lit. a) şi b, art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 (un) an închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa finală de 4 (patru) ani închisoare.

A interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, 64 lit. b) C. pen. anterior pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. anterior.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. anterior a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b).c C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierii totale sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

A menţinut măsura asiguratorie dispusă prin ordonanţele din 17 iunie 2013 şi 04 iulie 2013 ale D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi înlocuită de instanţă prin încheierea penală din data de 12 septembrie 2013, dispusă asupra imobilului situat în Ineu, judeţ Arad, compus din teren (curte şi grădină) în suprafaţă de 2107 mp şi casă cu anexe cu valoare impozabilă de 63.352 lei, înscris în CF Ineu, înlocuită cu măsura asiguratorie asupra sumei de 19.143,80 lei şi consemnată la dispoziţia instanţei cu recipisa nr. 541698/1 din 23 august 2013 emisă de C.E.C.B.

În baza art. 348 C. proc. pen. anterior a dispus anularea înscrisurilor false, sentinţa civilă nr. 397 din 17 martie 2011 a Judecătoriei Ineu şi sentinţa civilă nr. 1554 din 13 octombrie 2011 a Judecătoriei Ineu, respectiv a actelor întocmite de Biroul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Ineu în baza acestor sentinţe:

- înscrierile din CF Ineu, referitoare la imobilul situat în Ineu, str. 30 decembrie;

- înscrierile din C.F. Zarand, C.F. Sintea Mare.

A dispus Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Chişineu Criş, jud. Arad, ca după anularea tuturor actelor mai sus arătate, să procedeze şi la anularea tuturor încheierilor de carte funciară date până la data rămânerii definitive a sentinţei penale de condamnare a inculpatei B.F., precum şi a numerelor cadastrale atribuite imobilelor şi sistarea cărţilor funciare.

A dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii un exemplar al acesteia să fie comunicat Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ineu.

În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. anterior a dispus confiscarea de la inculpata B.F. a sumei de 13.000 lei.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 6143,8 lei reprezentând despăgubiri civile către Primăria Municipiului Arad.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. anterior a menţinut starea de arest a inculpatei B.F., iar conform art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv din data de 10 iunie 2013 le zi.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior a obligat inculpata la plata sumei de 2.000 Iei cheltuieli judiciare faţă de stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara nr. 108/D/P/2012 din 5 iulie 2013, a fost trimis în judecată inculpata B.F., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de: art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. ia art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale), art. 290 C. pen. anterior rap. la ari. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. anterior.; art. 248 C. pen. anterior rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. anterior, rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. anterior, rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 33 lit. b) C. pen. anterior; art. 248 C. pen. anterior rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. anterior cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În sarcina acesteia s-a reţinut că, în cursul anului 2011, în baza a două rezoluţii infracţionale distincte, prin pronunţarea în mod nelegal a două hotărâri judecătoreşti în materie civilă, inculpata B.F. a dispus transferul dreptului de proprietate asupra unor imobile în favoarea unor reclamanţi ce nu au achitat taxele judiciare de timbru, inserând în conţinutul sentinţelor menţiuni necorespunzătoare adevărului ori omiţând cu ştiinţă să arate împrejurări ce ar fi trebuit să ducă prin efectul legii la anularea acţiunilor civile, prin săvârşirea acestor infracţiuni inculpata B.F. producând un prejudiciu total în cuantum de 6.143,8 lei bugetului Municipiului Arad, localitate în care îşi au domiciliul reclamanţii din cele două cauze civile soluţionate prin încălcarea atribuţiilor funcţionale de către magistratul judecător B.F. De asemenea, în cursul lunilor ianuarie - iunie 2013 a pretins şi primit de la investigatorii sub acoperire V.I.M. şi S.I. suma totală de 13.000 lei, în schimbul căreia învinuita B.F. s-a angajat şi şi-a şi materializat angajamentul de a redacta acţiuni civile în numele şi în interesul investigatorilor, cauze civile cu privire la care s-a angajat să încerce să-i fie repartizate şi apoi să le soluţioneze favorabil. Inculpata cunoştea că între promitenţii vânzători şi promitenţii cumpărători din antecontractele prezentate de investigatori nu există o stare conflictuală ireconciliabilă, care să facă necesară intervenţia autorităţii judecătoreşti, fiind animată doar de intenţia de a declanşa procese fictive cu proprietarii terenurilor pe care investigatorii sub acoperire afirmau că ar intenţiona să le achiziţioneze, în aşa fel încât să se evite procedura legală, notarială şi să se creeze un presupus conflict juridic cu părţile contractante, pentru ca investigatorii sub acoperire să fie astfel exoneraţi de plata taxelor şi onorariilor notariale şi să nu mai aştepte efectuarea măsurătorilor topografice a terenurilor dobândite, terenuri neîntabulate în cartea funciară şi evidenţiate doar în titlurile de proprietate. în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, în data de 10 iunie 2013, a pretins şi primit suma de 5.500 euro de la investigatorul sub acoperire V.I.M., angajându-se să pronunţe noi hotărâri judecătoreşti favorabile investigatorului, cu privire la noile suprafeţe de terenuri pe care Ie-a achiziţionat ori urmează a le achiziţiona în perioada imediat următoare.

Prin procesul verbal din data de 08 august 2012, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că B.F., în calitate de preşedinte al Judecătoriei Ineu la data respectivă, săvârşeşte abuzuri şi ilegalităţi repetate în exercitarea atribuţiilor profesionale, în sensul că, în schimbul unor sume de bani, redactează personal cereri de chemare în judecată, pe care le înregistrează ulterior pe rolul Judecătoriei Ineu şi le direcţionează spre completul pe care-l prezidează, cunoscând metoda prin care funcţionează sistemul ECRIS de repartizare aleatorie a cauzelor, după care pronunţă hotărâri nelegale în cauzele civile pe care le judecă.

Astfel, în cauza civilă nr. 552/246/2011, având ca obiect obligaţia de a face şi prestaţie tabulară, cointeresată material de numitul M.I.F. - primar al comunei Zărand, jud. Arad, numita B.F., preşedinte al Judecătoriei Ineu la acea dată, a pronunţat în mod nelegal sentinţa nr. 397 din 17 martie 2011, încălcând în mod intenţionat normele procedurale privind competenţa teritorială şi calitatea procesuală a părţilor, legislaţia privind taxele judiciare.

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 1554 din 13 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2165/246/2011, magistratul B.F., în calitate de preşedinte de complet de judecată, a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra unui apartament, în schimbul primirii unei sume de bani de la numitul B.I.

Din cuprinsul actelor şi activităţilor de urmărire penală ce au fost administrate în cauză a rezultat că se confirmă starea de fapt avută în vedere în momentul redactării procesului - verbal de sesizare din oficiu din data de 08 august 2012, administrându-se probe concludente cu privire la săvârşirea de către inculpată a unora dintre infracţiunile ce au fost avute în vedere în cuprinsul actului de sesizare din oficiu.

S-a reţinut în fapt că în cauza civilă nr. 552/246/2011 a Judecătoriei Ineu, având ca obiect obligaţia de a face şi prestaţie tabulară, inculpata B.F., preşedinte la acea dată al Judecătoriei Ineu, a pronunţat în mod nelegal sentinţa nr. 397 din 17 martie 2011, încălcând în mod intenţionat normele procedurale privind competenţa teritorială şi calitatea procesuală a părţilor, legislaţia privind taxele judiciare şi a înserat menţiuni fictive în conţinutul sentinţei.

În cauză, reclamantul iniţial, numitul L.A.I., a solicitat instanţei să emită o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic şi să dispună intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamantului asupra 53,26 ha teren agricol. Numitul L.A.I. şi-a afirmat legitimitatea solicitării pe faptul că a încheiat anterior un antecontract de vânzare-cumpărare, cu numita B.A., pretinsul proprietar al terenurilor vizate.

În realitate, la data contractării, numita B.A. nu avea calitatea legală necesară încheierii unui atare antecontract şi nu a dobândit-o niciodată, întrucât, în momentul intentării acţiunii, cele 53,26 ha terenuri se aflau în proprietatea a 31 de persoane, altele decât numita B.A., care le-au dobândit prin efectul legilor fondului funciar. Inculpata B.F. cunoştea acest aspect (lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei şi nevaliditatea antecontractului ca temei al procesului şi ca mijloc de probă), cât şi faptul că nu era competentă teritorial să judece cauza, deoarece imobilele solicitate se regăsesc în extravilanul comunei Zărand, aflate în zona de jurisdicţie a Judecătoriei Chişineu-Criş. Titlurile de proprietate, care fac dovada lipsei competenţei teritoriale a instanţei, sunt indicate, fiecare după numărul şi data emiterii, în chiar considerentele sentinţei, însă pentru a nu învedera lipsa competenţei, inculpata B.F. a omis, în mod voit, să menţioneze şi zona situării terenurilor. Solicitându-se Judecătoriei Ineu Dosarul civil nr. 552/246/2011, s-a constatat că în dosar nu se regăsesc titlurile de proprietate la care se face referire în cuprinsul hotărârii judecătoreşti menţionate, acestea nefiind niciodată prezentate inculpatei, care nici nu a fost interesată de persoanele în favoarea cărora au fost emise, fiindu-i indiferentă lipsa calităţii de proprietar a pârâtei. De altfel, potrivit Raportului de constatare tehnico - ştiinţifică efectuat în cauză, semnăturile depuse pe documentul intitulat „Antecontract de vânzare - cumpărare” nu au fost executate de către numiţii B.A. şi L.A.I. (vol. l dup, f.431-448).

Pentru a favoriza persoana în beneficiul căreia s-a declanşat acţiunea în instanţă, inculpata B.F. a încălcat şi prevederile art. 31 rap. la prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 republicată, stabilind o taxă de timbru, pentru întreaga suprafaţă de teren, de doar 200 de lei, deşi taxa care rezultă pentru zona respectivă, conform evaluării Camerei Notarilor Publici, este de circa 300 de lei/ha.

Potrivit art. 200 C. proc. civ. anterior inculpata B.F., în calitate de judecător avea obligaţia de a verifica la primirea acestui dosar dacă sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru ca acţiunea să fie legal timbrată până la primul termen de judecată sau până la pronunţarea hotărârii. în această cauză civilă obligaţia legală a inculpatei nu a fost respectată intenţionat de către aceasta.

Taxa judiciară de timbru este stabilită, în cazul în care nu există vreunul din motivele prevăzute de lege pentru scutire, exclusiv de judecătorul care soluţionează cauza şi nu de grefier sau personalul auxiliar al instanţei. Inculpata B.F., deşi avea obligaţia de a stabili cuantumul taxei judiciare de timbru, nu şi-a îndeplinit această îndatorire legală.

Aceeaşi taxă judiciară de timbru este stabilită de către judecător în baza expertizei efectuate de Camera Notarilor Publici valabilă pentru anul în curs, în care se prevăd valorile de circulaţie ale terenurilor situate pe raza administrativă a localităţilor din extravilanul judeţului Arad. Aceste valori de circulaţie ale terenurilor pe care judecătorul este obligat să le ia în considerare la stabilirea taxei judiciare de timbru sunt prevăzute pentru fiecare localitate în parte, pe comune şi sate aparţinătoare, iar listele respective au fost aduse la cunoştinţa judecătorilor din Judecătoria Ineu. Judecătorul, în vederea stabilirii taxei de timbru, are obligaţia de a verifica dacă valoarea imobilului înscris în acţiune sau cerere, corespunde cu valoarea de circulaţie din expertiza Camerei Notarilor Publici, iar dacă această valoare declarată de părţi este inferioară, are obligaţia să stabilească taxa judiciară de timbru în raport de această valoare din expertiza Camerei Notarilor şi nu de valoarea declarată de părţi. în situaţia în care valoarea imobilului este mai mare decât cea prevăzută în expertiza Camerei Notarilor Publici, judecătorul este obligat să stabilească taxa judiciară de timbru în raport de valoarea declarată de părţi.

Menţiunea din practicaua hotărârii judecătoreşti, potrivit cu care acţiunea ar fi fost legal timbrată cu suma de 200 lei, este una ce nu corespunde adevărului, taxa de timbru corespunzătoare cererii de chemare în judecată nefiind achitată, prin aceasta inculpata producând un prejudiciu bugetului autorităţii administrativ teritoriale în a cărei rază îşi are domiciliul fiscal debitorul reclamant L.A.I. în cuantum de 5.672,8 lei, taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar mobil, sumă cu care Primăria Municipiului Arad - Direcţia Venituri, se constituie parte civilă în cauză (vol. l dup, f. 233 - 235).

De asemenea, considerentele aceleaşi sentinţe civile concepute şi redactate de către inculpata B.F. conţin şi alte menţiuni false, respectiv faptul că la dosar ar fi fost depusă chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru, extrasul C.F. şi copii B.I., toate aceste documente fiind indicate cu numărul filei la care s-ar afla în dosar. în realitate, aceste aspecte nu corespund adevărului, la filele indicate de către inculpată aflându-se alte documente, iar cele menţionate lipsind din dosar. De altfel, extrasul de Carte Funciară pentru toate sau pentru vreunul dintre aceste imobile nici nu avea cum să se găsească depus la dosar, câtă vreme aceste terenuri erau neîntabulate la data introducerii acţiunii civile, parcelele fiind evidenţiate doar în titlurile de proprietate. Pe parcursul procesului, între numitul M.I.F. şi reclamantul interpus de acesta, numitul L.A.I., au intervenit neînţelegeri asupra modalităţilor formale ulterioare, prin care terenul să fie transmis în proprietatea numitului M.I.F. şi asupra recompensei cuvenite numitului L.A.I., pentru implicarea sa în circulaţia juridică a terenului.

Pentru ca acest incident să nu influenţeze evoluţia procesului, inculpata B.F. a comis o altă infracţiune de fals intelectual introducând în cauză o altă persoană, în calitate de reclamant.

Modalitatea prin care P.F. a fost introdusă în proces, a constat într-un proces-verbal, pe care judecătoarea B.F. l-a redactat în conţinutul sentinţei pronunţate, după dispozitiv, fără ca la dosar să se regăsească vreo cerere a părţilor în acest sens, ori vreun document emis din oficiu, din care să rezulte necesitatea legitimă şi obiectivă a înlocuirii reclamantului L.A.I. cu P.F. Mai mult decât atât, această nouă formă a aceleaşi hotărâri judecătoreşti nu se regăseşte nici în dosarul civil ridicat de la Judecătoria Ineu şi nici la mapa de sentinţe a aceleaşi instanţe, forma modificată a sentinţei civile nr. 397 din 17 martie 2011 fiind comunicată doar la Biroul de Carte Funciară Chişineu Criş, care arondează localitatea Zărand unde sunt situate imobilele. Exemplarul sentinţei modificate, comunicat la Chişineu Criş este nesemnat de judecătoarea B.F. şi de grefiera acesteia, având aplicată doar ştampila Judecătoriei Ineu cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârii civile.

După redactarea acestui proces - verbal, prin care a fost înlocuit reclamantul, inculpata B.F. a intervenit în chiar corpul sentinţei, modificând în mod nelegal şi practicaua, în sensul menţionării şi aici a numelui P.F. în locul reclamantului iniţial, L.A.I. Inculpata B.F. a mai inserat o precizare fictivă în sentinţă, consemnând faptul că părţile au renunţat, în faţa instanţei, la căile de atac deşi în realitate, acestea nu au fost prezente la dezbateri, nici la pronunţarea hotărârii.

Cererile olografe depuse la dosarul cauzei, prin care aşa-zisele părţi, B.A. şi L.A.I., ar fi solicitat instanţei să ia act despre faptul că, încă înainte cu o zi de data pronunţării sentinţei, fiecare dintre ei înţeleg să renunţe la exercitarea căii de atac, au fost concepute şi redactate personal de către făptuitoarea P.F., după o prealabilă înţelegere cu ceilalţi participanţi la săvârşirea infracţiunilor şi cu acordul inculpatei B.F. De altfel, potrivit Raportului de constatare tehnico - ştiinţifică efectuat în cauză, scrisul depus pe documentele intitulate „Către Judecătoria Ineu”, pe numele L.A.I. şi B.A., prin care aceştia renunţau încă înainte cu o zi de pronunţarea sentinţei la exercitarea căii de atac, a fost executat de către numita P.F. (vol. l dup, f. 431 - 448).Pentru înlocuirea reclamantului L.A.I. cu făptuitoarea P.F., inculpata B.F. i-a pretins şi a şi primit din partea acesteia suma de 5.300 lei, afirmând că această sumă reprezintă contravaloarea taxei judiciare de timbru, inculpata însuşindu-şi în folos personal şi această sumă de bani. Suma pretinsă de inculpată de la făptuitoarea Petrişor este apropiată cuantumului legal datorat şi cu care a fost prejudiciat bugetul unităţii administrativ teritoriale, respectiv suma de 5.672,8 lei, ceea ce dovedeşte că inculpata a făcut un calcul apropiat de realitate, având reprezentarea aproximativ exactă a sumei ce constituie prejudiciul produs prin exercitarea abuzivă a atribuţiilor sale funcţionale.

După ce „beneficiarii” activităţilor abuzive ale inculpatei B.F. au intrat în posesia sentinţelor civile prin care li se admitea acţiunea civilă exercitată împotriva „pârâtei” B.A., sentinţe civile ce constituie rezultatul activităţilor de mistificare a stării de fapt de către inculpată, atât L.A.I., cât şi P.F., s-au adresat la Chişineu Criş, solicitând intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor, potrivit celor statuate irevocabil prin sentinţa civilă pronunţată de către inculpata B.F. în ordinea în care au fost înregistrate cererile, diferitele parcele au fost intabulate fie avându-l ca proprietar pe L.A.I., fie pe P.F., aceştia vânzând ulterior terenurile astfel dobândite.

Astfel, datorită activităţii infracţionale desfăşurate de către inculpata B.F. prin încălcarea cu ştiinţă a atribuţiilor sale de serviciu, dispunând transferul dreptului de proprietate în patrimoniul unor reclamanţi ce nu aveau acest drept, sens în care inculpata a redactat două înscrisuri false în cuprinsul cărora, cu ştiinţă, a inserat menţiuni false, s-au produs consecinţe juridice cu efect negativ asupra siguranţei circuitului juridic civil, fiind efectuat transferul dreptului de proprietate în temeiul unor înscrisuri false - cele două forme ale sentinţei civile, şi s-au desfăşurat activităţile specifice publicităţii imobiliare în regim de carte funciară.

În cursul anului 2011 inculpata B.F. l-a sprijinit şi pe numitul B.I. să transmită un apartament în proprietatea fiicei sale, numita B.C.V., în aşa fel încât să evite plata taxelor notariale aferente încheierii unui atare act juridic.

În acest sens, judecătoarea B.F. l-a consiliat pe numitul B.I., ca fiica acestuia să introducă o acţiune civilă în obligaţia de a face şi prestaţie tabulară, invocând un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, prin care numiţii B.I. şi B.C.V., soţ şi soţie, în schimbul preţului de 6.000 de lei, plătit integral la data introducerii acţiunii, ar fi transmis fiicei lor dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în oraşul Ineu, str. 30 decembrie, apartament ce în realitate valorează aproximativ 140.000 de lei.

Admiţând acţiunea introdusă de numita B.C.V., prin sentinţa civilă nr. 1554 din 13 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul civil nr. 2165/246/2011, magistratul B.F., în calitate de preşedinte de complet de judecată, a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra apartamentului menţionat, în favoarea reclamantei.

În cuprinsul sentinţei civile mai sus arătate, inculpata a inserat mai multe menţiuni ce nu corespund adevărului, în sensul că procedura de citare ar fi fost legal îndeplinită, deşi pârâta B.C.V. nu fost legal citată de la domiciliul său, la dosar existând o copie a cărţii de identitate a pârâtei din care rezulta că aceasta locuieşte la un alt domiciliu decât adresa de la care a fost citată; inculpata B.F. a mai menţionat în considerentele aceleaşi hotărâri că reclamanta ar fi indicat temeiul juridic al cererii sale, deşi acest aspect este nereal, iar în dezvoltarea aceloraşi considerente inculpata s-a referit la obiectul cererii de chemare în judecată ca fiind transferul dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren, deşi părţile vizau un apartament din oraşul Ineu. Nu în ultimul rând, în conţinutul aceleaşi unităţi naturale de infracţiune, respectiv fals intelectual, se va reţine şi omisiunea cu ştiinţă a inculpatei B.F. de a menţiona că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată de reclamanta B.C.V.

Acţiunea civilă nu a fost legal timbrată, prin aceasta inculpata producând un prejudiciu bugetului autorităţii administrativ teritoriale în a cărei rază îşi are domiciliul fiscal debitorul reclamanta B.C.V. în cuantum de 471 lei şi 3 lei timbru judiciar mobil, calculul prejudiciului fiind la limita minimă, potrivit preţului declarat de reclamantă, acela de 6.000 lei, şi nu un preţ real, mult superior acestuia.

Primăria Municipiului Arad - Direcţia Venituri, s-a constituit parte civilă în cauză şi cu suma reprezentând taxa de timbru neachitată de reclamanta B.C.V. (vol. l dup, f. 233-235).

Având în vedere conţinutul actului de sesizare din prezentul dosar, precum şi indiciile avute în vedere de organul de urmărire penală, cu privire la implicarea directă şi în realizarea unui scop oneros în pronunţarea unor hotărâri cu încălcarea legii, ceea ce nu reprezintă un episod izolat în activitatea magistratului judecător B.F., ci o preocupare constantă în a „vinde” atributele jurisdicţionale, reţinându-se că, potrivit stării de fapt descrise în actul de sesizare, inculpata a mai pronunţat cel puţin o hotărâre în condiţiile ilegale, s-a apreciat că activitatea infracţională a inculpatei, referitoare la pretinderea unor sume de bani în schimbul pronunţării unor soluţii nelegale, nu poate fi probată decât prin introducerea în cauză a unor investigatori sub acoperire, care să efectueze, cu autorizarea procurorului, acţiuni care se circumscriu modului de operare al inculpatei.

Prin încheierea nr. 36/AI pronunţată la data de 15 octombrie 2012 în Dosarul Curţii de Apel Timişoara nr. 36/AI/2012, a fost dispusă autorizarea interceptării, înregistrării şi localizării convorbirilor telefonice purtate de făptuitori de la posturile telefonice cunoscute la acea dată, aceste autorizaţii fiind prelungite ulterior de instanţă conform actelor de la dosar.

Din punerea în executare a acestor autorizaţii şi din notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza acestor autorizaţii, au rezultat date şi indicii conform cărora judecătorul B.F. redactează diferite acţiuni de chemare în judecată, motive de recurs şi alte documente, pe care inculpata le înregistrează la Judecătoria Ineu, după care urmăreşte parcursul dosarelor, în scopul obţinerii, pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.

Din analiza rezultatelor obţinute în urma punerii în aplicare a acestor autorizaţii, a rezultat că făptuitorii şi inculpata B.F., cu ocazia comunicărilor dintre ei, atât telefonic, cât şi în mediul ambiental, sunt deosebit de circumspecţi şi îşi atenţionează interlocutorii să nu le comunice telefonic detalii importante, urmând a continua convorbirile doar cu ocazia întâlnirilor personale.

Date fiind indiciile temeinice cu privire la activitatea infracţională a inculpatei B.F., modul abuziv în care au fost soluţionate dosarele civile menţionate anterior, în lipsa unor probe cu privire la o eventuală luare de mită, sesizările în sensul că magistratul este „corupt” fiind multiple, iar modul de operare folosit este identic în toate cauzele, nefiind posibilă probarea acestor activităţi decât prin introducerea în cauză de investigatori sub acoperire, prin ordonanţele aflate la dosarul cauzei s-a dispus, în vederea stabilirii în concret a activităţii infracţionale şi a persoanelor implicate, introducerea în cauză a unor investigatori sub acoperire, care au fost autorizaţi să remită sume de bani ori alte foloase, dacă făptuitorii le vor pretinde pentru a-şi îndeplini în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu specifice sistemului judiciar. Informaţiile prezentate anterior introducerii în cauză a investigatorilor sub acoperire sunt exacte, Dosarele Judecătoriei Ineu cu nr. 1337/246/2009, 1109/246/2009, 1114/246/2009, 1147/246/2009, 1149/246/2009, 1150/246/2009, 1151/246/2009, 1152/246/2009, 1162/246/2009, 1165/246/2009, 1180/246/2009, 1888/246/2009, 1208/246/2009, 1223/246/2009, 1225/246/2009, 1242/246/2009, 1246/246/2009, 1279/246/2009, 1514/246/2009, 1683/246/2009, 1095/246/2009, 2001/246/2009, ş.a. se află în original la sediul parchetului, din examinarea acestora rezultând că taxa de timbru nu a fost achitată, acţiunile fiind timbrate doar cu un timbru de 1 leu, iar la dosar nu există nici un înscris sub semnătură privată intitulat „precontract de vânzare - cumpărare” aşa cum este menţionat în sentinţele pronunţate în aceste dosare civile.

În vederea identificării tuturor participanţilor şi obţinerii mijloacelor de probă privind activitatea infracţională desfăşurată de inculpata B.F., prin ordonanţele din 04 ianuarie 2013 şi 17 ianuarie 013, s-a dispus, autorizarea folosirii a patru investigatori sub acoperire, cu numele de cod V.I.M., S.I., Lup Paul ş.a., această măsură fiind prelungită ulterior succesiv, conform ordonanţelor aflate la dosar.

Din conţinutul concret al convorbirilor interceptate şi înregistrate în cauză a rezultat că în mediul apropiat judecătorului B.F. se află un angajat al Biroului de Carte Funciară Ineu, care a fost contactat de către investigatorul sub acoperire V.I.M., pentru a afla de la acesta care sunt posibilităţile legale de intabulare a unor terenuri într-un timp cât mai scurt, iar acesta a menţionat că poate să-i facă cunoştinţă cu o persoană cu asemenea cunoştinţe juridice, menţionând că acea persoană se numeşte „Florica”.

Astfel, în data de 17 ianuarie 2013, inculpata B.F., care s-a întâlnit întâmplător cu investigatorul sub acoperire autorizat în cauză V.I.M., a pus la dispoziţia investigatorului suport informativ de specialitate, oferindu-i acesteia consultanţă juridică în frauda legii, în sensul precizării etapelor primare ce trebuiau parcurse şi a înscrisurilor necesare înscenării unor raporturi conflictuale ireconciliabile ce ar fi necesitat intervenţia autorităţilor judiciare.

Cu toate că era pentru prima dată când o vedea V.I.M., în faţa unui magazin din localitatea Ineu, magistratul judecător B.F. a instruit investigatorul sub acoperire referitor la documentele pe care trebuie să le procure pentru a declanşa procese fictive cu proprietarii terenurilor pe care investigatorul sub acoperire afirma că ar intenţiona să le achiziţioneze, în aşa fel încât să se evite procedura legală, notarială, şi să se creeze un presupus conflict juridic cu părţile contractante, pentru ca investigatorul sub acoperire V.I.M. să fie astfel exonerat de plata taxelor şi onorariilor notariale şi să nu mai aştepte efectuarea măsurătorilor topografice a terenurilor dobândite, terenuri neintabulate în cartea funciară şi evidenţiate doar în titlurile de proprietate. în aceeaşi împrejurare magistratul judecător a atras atenţia investigatorului sub acoperire să nu declanşeze mai mult de 15 procese concomitent, prezentând maxim 15 antecontracte de vânzare cumpărare.

Conform celor stabilite de inculpata B.F. în convorbirea purtată în mediul ambiental în acele împrejurări, care a fost înregistrată audio-video, potrivit dispoziţiilor art. 911 şi urm. C. proc. pen. anterior şi care se coroborează cu declaraţia investigatorului sub acoperire, investigatorul sub acoperire urma ca la următoarea întâlnire să fie în măsură să prezinte inculpatei un număr de documente, astfel: „.Deci pregătite actele. Să faceţi precontractele, copie după titlu. Păi atunci acte de stare civilă să dovedească ce calitate au. Păi numai când aveţi actele, atunci discutăm. Exacţi Ştii tu! Certificate de… din astea, ştii, de stare civilă, că…Decese după mort, după titlu, de naştere, dacă-i fiu, dacă-i nepot de fiu…Şi atât…Şi atunci când ai o parte din ele, atunci ne putem întâlni. Că îmi dai o parte din. .şi nu are rost multe odată. 10 -15 din acte. Păi da. Şi-n momentul când ai actele ne întâlnim şi atuncea.”

Consecventă angajamentului fraudulos pe care şi l-a asumat la data de 17 ianuarie 2013, în data de 26 februarie 2013, inculpata B.F. a stabilit de comun acord cu investigatorului sub acoperire V.I.M. să se întâlnească în localitatea Ineu, în faţa Judecătoriei Ineu, unde îşi desfăşoară activitatea ca magistrat. Ajungând în faţa Judecătoriei Ineu, inculpata B.F. i-a solicitat investigatorului sub acoperire V.I.M. să meargă împreună la domiciliul magistratului, pentru a discuta şi a vedea ce documente a adus. Inculpata B.F. a întrebat investigatorul dacă „s-a hotărât ” (cu referire la actele pe care trebuia să i le aducă) şi dacă „a adus o parte din acte”, răspunsul investigatorului fiind afirmativ, Cu ocazia întâlnirii de la domiciliul magistratului judecător din data de 26 februarie 2013, au fost analizate înscrisurile prezentate în susţinerea legendarii investigatorului sub acoperire V.I.M., respectiv actele ce creează aparentele unor documente necesare deschiderii unei acţiuni în instanţă pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole cu suprafeţe diferite (copii după titluri de proprietate, copii după buletine) solicitate de magistrat cu ocazia întâlnirii din data de 17 ianuarie 2013, conform practicii constante de care uza magistratul.

Inculpata B.H. a constatat că o parte a terenurilor erau situate pe raza unor localităţi aflate în afara ariei competentei teritorială a Judecătoriei Ineu, dar şi-a asumat soluţionarea personală şi a acestor pricini civile, într-o etapă ulterioară - „CERMEI. şi ăsta-i SEPREUŞ. Deci astea-s pe SEPREUŞ, astea nu-s de competenta noastră şi dacă voi putea ţi le voi face şi astea, da".” - Ar trebui să fie din zonă, din zona noastră de competenţă. Eu. s-ar putea, mai târziu un pic, să ţi le pot face şi pe astea, dar deocamdată le lăsăm. SEPREUŞ-ul. Deci, ce-i din zona INEU-ului.” Inculpata B.F. a întrebat investigatorul unde sunt „convenţiile cu oamenii”, respectiv precontractele de vânzare-cumpărare încheiate între vânzător şi cumpărător.

În aceeaşi împrejurare, magistratul B.F. a pus la dispoziţia investigatorului sub acoperire V.I.M. un formular tipizat al unei promisiuni de vânzare - cumpărare, formular redactat anterior de către magistratul judecător şi care trebuia doar multiplicat de către investigator, respectiv completat prin scriere olografă împreună cu înstrăinătorul terenurilor, în fiecare situaţie în parte „îţi dau un model de precontract ce trebuie încheiat cu vânzătorii. Un precontract. încheiat cu vânzătorii. Un act de mână…De asemenea, magistratul judecător B.F. şi-a reiterat hotărârea fermă de a sprijini demersurile judiciare pe care le recomanda investigatorului sub acoperire V.I.M., angajându-se să soluţioneze favorabil interesele funciare ale investigatorului sub acoperire şi oferind în continuare consultantă juridică de specialitate, cu scopul eludării dispoziţiilor legale imperative „. Adresă. Că noi îl cităm. Unde îl cităm? Aici avem. C.A. Vezi, că şi aci. Ăsta, probabil, îi mort, la defunct îi C.A., da" îi cu adresă. Probabil, că îi viu acesta acuma, ne trebuie cât îi cumpărat dă pe fiecare.

Tot titlul îi cumpărat? Toate parcelele…? În continuare magistratul B.F. a inventariat documentele prezentate de investigatorul sub acoperire V.I.M., arătând: „Aicea avem adresă. Aicea avem adresă, la! La defunct scrie adresa. Şi ăsta. Deci, numa" la unu n-avem adresă. Şi atuncea cadrul acestei discuţii, investigatorul sub acoperire V.I.M. i-a relatat inculpatei B.F. că în demersurile pe care le face este ajutată de către un intermediar, care se ocupă de cumpărarea terenurilor. Aflând despre acest fapt, inculpata B.F. a menţionat: „No. Deci, mai să rezolvi şi problema cum întabulăm pe tine dacă-s precontractele pe numele lui. .Că dacă nu pop să faci o procură la notar. Dar tu trebuie să ai o procură că el cumpără în numele tău…Că altfel o să facem acţiunea pe [.neinteligibil.] şi se intabulează pe el. .”.După ce inculpata B.F. s-a uitat peste toate documentele prezentate, i-a solicitat investigatorul sub acoperire V.I.M. şi alte documente şi procuri, în vederea redactării cererilor de chemare în judecată şi a introducerii acestora pe rolul Judecătoriei Ineu, astfel: „.Şi procură, pentru ca să te intabulezi tu pe terenuri, nu el. că el apare ca şi cumpărător în precontracte, fără procură.”, „Pe urmă, ăă… copie după buletinul vânzătorului. Copie după buletin, pentru că s-ar putea să ai şi. cum să-ţi spun. surpriza să fie mort şi ăsta sau să vândă moştenitorii lui. S-ar putea să…Şi oricum mi le aduci mâine. Deci, oricând ajungi, îmi dai un apel şi.”

La finalul întâlnirii, inculpata B.F. i-a specificat investigatorului sub acoperire V.I.M. să o sune după ce are toate actele şi să se întâlnească la Biroul de mediere al nurorii sale, învinuita M.A.M., aflat vis a vis de Judecătoria Ineu.

Convorbirea purtată în mediul ambiental în data de 26 februarie 2013 ia domiciliul magistratului Str. Octavian Goga nr. 4 din localitatea Ineu a fost înregistrată audio-video, potrivit dispoziţiilor art. 911 şi urm. C. proc. pen. anterior şi se coroborează cu declaraţia investigatorului sub acoperire V.I.M. şi cu procesul - verbal de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental (vol. VI dup, f. 66 - 74, vol. IV dup, f. 3 -15).

Dând curs cerinţelor magistratului judecător B.F., în data de 01 martie 2013, investigatorul sub acoperire V.I.M. a prezentat inculpatei un nou set de acte, în completarea celor deja cunoscute acesteia, acte pretinse de către inculpată pentru a putea crea aparenţa unor raporturi juridice licite ce nu şi-au putut produce efectele vizate şi care necesitau punerea în executare prin recurgerea la autoritatea judecătorească. Ca şi primele acte prezentate inculpatei, şi cel de-al doilea set de documente pus la dispoziţia investigatorului sub acoperire V.I.M. creau aparenţa realităţii existenţei unor persoane şi a documentelor ce ar fi trebuit să dovedească identitatea, proprietatea asupra unor imobile, acordul de voinţă cu privire la transferul acestei proprietăţi şi împuternicirea în acest sens, toate aceste acte fiind colaţionate în formatul unor documente cu o vagă aparenţă a realităţii şi autenticităţii doar pentru a sprijini legenda cu care opera investigatorul sub acoperire în cauză.

Cu ocazia întâlnirii din data de 01 martie 2013, în biroul de mediator al învinuitei M.A.M., nora inculpatei B.F., aceasta a inventariat documentele prezentate de investigator, respectiv procuri, titluri de proprietate, antecontracte, pe care Ie-a vizualizat şi Ie-a împărţit, pe categorii, astfel: .” Asta e procura. îi bun. Şi-atuncea, aici ai precontract, procură, buletinul lui, al tău şi titlul. Cam aşa vine. Aşa-i?. L.P., L.P.S.. Bun! Asta îi a ta în original, i"meii-o că ai copii după ea. Aşa-i…S.I.. G.I.. Procură, deci G. îl împuterniceşte pă el să-i vândă. să vândă. Şi-atuncea o mai făcut. G. – S. Deci o făcut lui. Dar, o mai făcut între tine şi el? Nu.”. Inculpata B.F. a constatat noi iregularităţi în actele ce i-au fost prezentate, însă a găsit soluţia depăşirii în interesul investigatorului sub acoperire V.I.M. a acestor probleme, astfel: „celelalte, că o să punem procuri la ele. Să punem copie după procură şi la astea. Dar asta o să punem de la celelalte. Nu. îl lăsăm aşa. Dar acţiunea se va face tot pe tine.”.h cadrul aceleiaşi întâlniri, inculpata B.F. a pretins pentru „serviciile” judiciare complete pe care le oferea investigatorului sub acoperire V.I.M., suma totală de 12.000 lei, din care a lăsat să se înţeleagă că 10.000 lei ar fi echivalentul taxelor judiciare pentru acţiunile ce urmau a fi introduse, iar 2.000 de lei ar reprezenta „onorariul” pe care înţelegea să-l reţină pentru sine, ca preţ al muncii depuse, aspecte care au fost înregistrate audio-video, potrivit dispoziţiilor art. 911 şi urm. C. proc. pen. anterior, şi se coroborează cu declaraţia investigatorului sub acoperire, inculpata precizând: „Mai pop să stai acuma să vedem în mare, cât ar fi taxele?. în suprafaţă de cinci hectare. şase mii două sute. De exemplu, uite aicea, îi tot titlul. îi cam toate titlurile. Tot ce-i pe titlu îi cumpărat? .. Şi-atuncea ai pe C. Că diferă în funcţie de localităţi.”

Cu ajutorul învinuitei M.A.M., inculpata B.F. a calculat taxele pentru fiecare acţiune, Ie-a aranjat şi a lipit pe fiecare „dosar” câte un bileţel pe care a scris taxa aferentă. în timp ce învinuita M.A.M. calcula taxele, inculpata B.F. i-a spus investigatorului sub acoperire că are nevoie de domiciliul său pentru că „sentinţele trebuie să le întabulezi, deci trebuie să fie numele tău, adresa ta. Tu nu mai ai nici o treabă cu el (mandatarul).”. După ce învinuita M.A.M. a calculat,, taxele”, inculpata B.F. i-a comunicat investigatorului sub acoperire V.I.M. „Doişpe mii zero douăzeci şi nouă. Deci cam astea ar fi totalurile. Acuma, ţie îţi trebuie neapărat chitanţă să decontezi pe ceva? Că-i pe persoană fizică. V.I.:- Nu, nu, nu. B.F.:- Deci, dacă vrei . rămânem pe suma asta, din care, să zic, 2.000 de lei să rămână .că trebuiesc făcute acţiunile, trebuiesc băgate, tu nu vei mai avea nici o treabă, tu vei primi doar sentinţele definitive. „Deşi, raportat la practica anterioară ilegală deja constantă a inculpatei B.F., respectiv timbrarea acţiunilor civile cu sume derizorii de ordinul a 15 - 20 lei, era evident că suma pe care urma să o reţină pentru sine din totalul pretins era mai mare decât cei 2.000 de lei, inculpata B.F., s-a grăbit să ofere investigatorului sub acoperire V.I.M. argumente suplimentare pentru a întări convingerea „clientei” sale, a beneficiarei justiţiei private, că merită o astfel de „investiţie”, întrucât judecătoarea oferea servicii mai ieftine decât un notar şi cu finalitate mult mai rapidă, afirmând explicit „.în ăştia 12.000 cu tot, aici intră şi taxele şi tot şi nu te mai interesează nimic, îţi vei primi sentinţele definitive. Doar la întabulare vei merge cu ele.”.

În data de 01 martie 2013, având în vedere solicitarea inculpatei B.F., investigatorul sub acoperire V.I.M. a remis magistratului judecător B.F., în prezenţa învinuitei M.A.M., suma de 800 lei, ca avans la totalul pretins de 12.000 lei, urmând ca diferenţa să fie remisă magistratului judecător în perioada imediat următoare, fie direct de către investigatorul sub acoperire V.I.M., fie de un „reprezentant”, respectiv un alt investigator sub acoperire.

La finalul întâlnirii, magistratul B.F. îi spune investigatorului sub acoperire V.I.M. că poate să-i dea numărul său de telefon, celeilalte persoane care se ocupă de achiziţionarea terenurilor şi îi specifică că se va întâlni cu acesta tot la biroul nurorii sale, învinuita M.A.M., care se află în apropierea instanţei unde activează - „dai telefonul meu şi mă sună… Sau îi dau telefonul Iu" A., că el dacă vine aci la.?” .Inculpata B.F. i-a solicitat investigatorului V.I.M. să vină să semneze cererile de chemare în judecată care urmau să fie redactate şi introduse pe rolul instanţei. „.Acuma, deci, vor trebui semnate. Haideţi, spune-mi cam pe când crezi tu c-ai veni ca să poţi şi semna acţiunile,.Când ai putea veni? Săptămâna viitoare să fie gata.”.Investigatorul V.I.M. a precizat inculpatei şi învinuitei că nu ştie când poate să vină să semneze acţiunile, situaţie în care inculpata B.F. a propus să fie date spre semnare celuilalt investigator „. Sau dacă nu vii tu I le dăm lui să le semneze în locul tău?. Deci i le putem da lui să le semneze în locul tău dacă nu vii tu? . Că luni le termin, să veniţi marţi ori tu ori el. .Şi atunci să fie gata acţiunile, le şi semnezi şi că trebuiesc redactate acţiunile.,, şi s-a stabilit ca unul din investigatori să vină „marţi” la Ineu pentru a semna acţiunile de chemare în judecată.

Inculpata B.F. a stabilit că tot „ marţi”, trebuia adusă şi diferenţa până la suma de 12.000 lei, aspect care rezultă din discuţia purtată în mediu ambiental în data de 01 martie 2013: B.F.:- Marţi e bine. (notează diferenţa dintre suma totală şi cei 800 lei primiţi anterior - n.n.) Din ăştia. opt. opt sute.; V.I.:- Opt sute, da. Să-mi scriu şi eu pe o. ;B.F.:- 11.229.; V.I.:- Daţi-mi şi mie să-mi scriu.;B.F.:- 11.229. (îi înaintează biletul pe care a menţionat calculul lui V.I. pentru a-şi nota şi aceasta diferenţa de plată - n.n.); B.F.:- Minus 800.

Ca urmare a celor stabilite la întâlnirea din data de 01 martie 2013, după patru zile, respectiv în data de 05 martie 2013, investigatorul sub acoperire autorizat în cauză S.I., persoană care a fost indicată de către investigatorul sub acoperire V.I.M. ca fiind „băiatul cu care lucrăm”, a contactat-o telefonic pe inculpata B.F., comunicând acesteia că o sună din partea domnişoarei „I.” şi stabilind cu inculpata o întâlnire în oraşul Ineu la acelaşi sediu profesional al nurorii magistratului, învinuita M.A.M. .Din convorbirile telefonice înregistrate în cauză reiese că învinuita M.A.M. cunoştea activităţile desfăşurate de inculpata B.F., avea acces la documentele remise de investigatori magistratului, aspect ce rezultă din dialogul purtat la data de 05 martie 2013 între inculpată şi învinuita M.A.M.

Totodată, inculpata B.F. şi învinuita M.A.M. ţineau legătura permanent şi stabileau locul unde să aibă loc întâlnirile cu investigatorii, sens în care, în cadrul unei convorbiri telefonice din data de 05 martie 2013, inculpata B.F. îi relatează inculpatei M.A.M. că „ .M-o sunat I. şi-o zâs c-o trimis omu". Că tră s-ajungă! .Mă suni. Da, dar o zis c-ajunge imediat. Huma" să nu uiţi să-i explici şi lui atunci cu.1" .Conform înţelegerii, la data de 05 martie 2013, învinuita şi inculpata au pregătit un număr de 11 acţiuni civile, având ca obiect „obligaţia de a face”. Potrivit fiecărei acţiuni civile în parte, prin acestea se solicita instanţei de judecată să constate că înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare” încheiat la o anumită dată, reclamantul a cumpărat de la pârâtul X terenul în suprafaţă de N ha, înscris în Titlul de Proprietate nr. Z eliberat ia data de XX de Comisia Judeţeană Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Arad, identificat în CF, să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, să se dispună autorizarea intabulării dreptului de proprietate după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii în cartea funciară, fără cheltuieli de judecată, dacă pârâtul este de acord cu admiterea acţiunii, cererile de chemare în judecată fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 888, art. 1179, art. 1279, art. 1669 C. civ. şi art. 274 C. proc. civ. anterior, cu menţiunea că se solicită judecarea cauzei în lipsa părţilor de la dezbateri, conform art. 242 C. proc. civ. anterior.

Astfel, în data de 05 martie 2013, în cabinetul de mediator al inculpatei M.A.M., inculpata B.F. a înmânat spre semnare investigatorului sub acoperire S.I., acţiunile civile pe care le redactase deja şi care priveau imobilele descrise în actele ce fuseseră anterior remise magistratului judecător, aceasta comunicând investigatorului sub acoperire că a identificat şi alte probleme în actele ce i-au fost puse la dispoziţie, însă a găsit modalităţile juridice concrete de surmontare a acestor probleme. Inculpata B.F. i-a explicat investigatorului S.I. mai multe amănunte legate de acţiunile civile respective: „.Deci asta-i acţiunea în instanţă dân obligaţia de a face. înţelegi? Citeşte-o! Eu dacă vrei, îţi pot da câte un exemplar. O fost situaţie. da! în care vânzătorul t-o dat ţie procură, că poate o vinzi. Aşa ap făcut mai de mult. Bun! Dar. am băgat şi procura că tu vinzi, prin procura vânzătorului şi prin procura dată de ea, cumperi pentru ea. Prin procura dată de ea tu cumperi pentru ea. Că, normal, vânzătorii nu trebuia să-ti dea pe procură, ea trebuia să ti-o da numai ea. Atunci, „prin actul sub semnătură privată”, nu ştiu ce. Dar există aicea, de exemplu, nu. nu p-o dat omu" procură. Hai să găsim unu care ti-o dat procura. Aşa. Deci, „pârâta este titularul dreptului de proprietate.” ... şi a împuternicit pe S.I. prin procură specială să vândă în numele meu”.După aia.”reclamanta, l-am împuternicit pe Suciu, să cumpere pentru mine, prin procura specială.”. Că trebuie făcută legătura şi dintre tine şi ea. Ai înţeles? Ai înţeles?”

Pentru că la întâlnirea din data de 01 martie 2013 investigatorul sub acoperire V.I.M. nu a remis magistratului judecător B.F. decât un avans de 800 de lei din suma totală de 12.000 de lei ce i-a fost pretinsă de către inculpata B.F., investigatorul sub acoperire S.I. a arătat că nu ar cunoaşte cu exactitate detaliile plăţii şi după ce a pus pe masă două teancuri ce însumau 10.000 de lei, în bancnote de 50 lei fiecare, a întrebat-o pe inculpata B.F. cât mai trebuie să completeze pe lângă cei 10.000 de lei din teancurile puse pe masă, magistratul judecător răspunzând fără echivoc „mai doişpe sute”. în timp ce investigatorul sub acoperire S.I. a semnat toate exemplarele acţiunilor civile redactate şi puse la dispoziţie de către inculpata B.F., aceasta a numărat banii remişi de către investigator, constatând că i-a fost remisă diferenţa de 11.200 lei din suma totală de 12.000 de lei pretinsă pentru a declanşa procese în numele investigatorului sub acoperire V.I.M. şi pentru a soluţiona favorabil toate aceste cereri de chemare în judecată, asigurând investigatorii sub acoperire că pentru aceste sume pretinse şi remise se va ocupa personal de transferul pe cale judiciară a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce ar interesa investigatorii.

După ce a numărat banii pretinşi în data de 01 mai 2013, inculpata B.F. I-a asigurat pe investigator că totul va decurge conform înţelegerii pe care a avut-o cu I., precizând: „Deci dacă vrei să dăm câte un exemplar din astea. (în acest moment preia actele semnate de către S.I. - n.n.).” Inculpata B.F. i-a mai dat câteva precizări investigatorului S.I., referitor la procurile notariale ataşate la acţiunile civile, care „vor fi puse aicea. Ştii? Ca să facă legătura de ce-ai cumpărat tu pentru ea şi de ce omul te-o împuternicit să vinzi…” asigurând investigatorul că „Nu mai sunt probleme, dacă mai avem ceva de comunicat, oricum mai putem, deocamdată e-n regulă!.”

Potrivit înţelegerii iniţiale dintre magistratul B.F. şi investigatorul sub acoperire V.I.M., de la momentul introducerii cererilor de chemare în judecată, în termen de trei săptămâni, investigatorii trebuiau să intre în posesia sentinţelor judecătoreşti. Dat fiind faptul că acest termen, indicat de inculpata B.F. a fost depăşit, în data de 01 aprilie 2013, a avut loc o convorbire telefonică între investigatorul sub acoperire V.I.M. şi inculpata B.F., ocazie cu care acesta i-a solicitat să-l trimită pe „l.” să vorbească „ceva”, precizând: „Ă, nu-l trimiţi până la mine?. Mâine.”, motiv pentru care, investigatorul S.I. a apelat-o în aceeaşi zi pe inculpată, ocazie cu care aceasta I-a întrebat „.Ă, când vii pân… până zonă?.”, fiind stabilită o întâlnire pentru a doua zi în localitatea Ineu „Oricând. Oricând poţi, numa" nu chiar dimineaţă. Pe la prânz?”. Cu aceeaşi ocazie, investigatorul sub acoperire S.I. i-a adus la cunoştinţă inculpatei B.F. că a rămas fără permis de conducere, fiind sancţionat contravenţional de către Poliţia Rutieră. în acest context, investigatorul a întrebat dacă să aducă şi actele legate de acest nou aspect, inculpata răspunzând că „. Bine. Adu ce vrei! Să vorbim.”

A doua zi, în data de 02 aprilie 2013, după ce investigatorul S.I. a anunţat-o pe inculpata B.F. că a ajuns în Ineu, aceasta i-a spus „Eşti gata? Na, hai în 10 minute acolo.”, făcând referire la biroul de mediere al învinuitei M.A.M., însă magistratul nu a putut ajunge la întâlnire.

De aceea, în data de 02 aprilie 2013, la ora 15:31:09, inculpata B.F. a luat legătura telefonic cu investigatorul sub acoperire S.I., căruia i-a spus că nu a putut veni la întâlnire şi l-a întrebat „Când mai poţi să vii p-aci, dacă n-ai permis?”, investigatorul relatând faptul că a depus contestaţie împotriva procesului verbal de contravenţie, pe care a înregistrat-o la Judecătoria Ineu. Inculpata B.F. l-a întrebat în ce dată a depus contestaţia şi dacă ştie care este numărul de dosar, investigatorul comunicând faptul că dosarul a fost înregistrat la data de 25 martie 2013 sub nr. 972/246/2013.

Astfel, în data de 25 martie 2013 investigatorul sub acoperire S.I. a depus la Judecătoria Ineu o contestaţie împotriva unui proces - verbal de constatare a contravenţiei, act prin care s-a dispus şi suspendarea dreptului de a conduce ca urmare a depăşirii vitezei maxime admise. Urmare a depunerii contestaţiei, investigatorul sub acoperire a S.I. obţinut de la Judecătoria Ineu un certificat de grefă pentru a putea circula până la soluţionarea contestaţiei, informând-o şi pe inculpata B.F. în legătură cu aceste aspecte.

În acest context, în data de 02 aprilie 2013, imediat după ce investigatorul sub acoperire S.I. a părăsit sediul instanţei, acesta a fost contactat telefonic de către magistratul judecător B.F., investigatorul relatându-i acesteia în legătură cu scopul prezenţei sale în Ineu şi precizându-i numărul dosarului în care se va soluţiona contestaţia, inculpata B.F. afirmând că se va interesa în legătură cu acest dosar, însă a ţinut să afle de la investigator data la care va reveni la Ineu, pentru că voia să-l întâlnească, menţionând: „Na, bine. Na, hai joi!, iar în cea ce priveşte dosarul privind contestaţia a arătat „.Na, hai să-ţi spun! Las" că mă uit mâine, să vedem. îi bine şi ne vedem. Mă suni şi ne vedem.” .Potrivit celor stabilite cu ocazia convorbirii telefonice din data de 02 aprilie 2013, după două zile, respectiv în data de 04 aprilie 2013, investigatorul sub acoperire S.I. s-a deplasat din nou în localitatea Ineu, unde a avut loc o întâlnire cu judecătoarea B.F. în incinta biroului acesteia din cadrul Judecătoriei Ineu.

Cu această ocazie, inculpata B.F. l-a informat pe investigatorul sub acoperire S.I. că este necesar să completeze setul de acte depuse în susţinerea acţiunilor civile referitoare la achiziţia de terenuri cu certificate fiscale emise de primăriile din localităţile în care domiciliază promitenţii vânzători, sens în care i-a şi remis investigatorului sub acoperire o coală pe care notase în prealabil numele, prenumele şi domiciliul fiecăruia dintre vânzători - „.Hai să-ii zic! Poţi tu să mai mă ajuţi cu ceva? Am uitat eu atuncea să-ţi spun. Ştii ce ne-ar trebui de la ăştia? Ăştia îs pârâţii. Certificate fiscale de la primărie, am uitat atuncea să . Primărie. Eu ţi-am scris adresa la toţi pârâţii.. - încerci? Certificat fiscal..că. îi musai că aşa-s pretenţiile acuma” .Tot cu ocazia acestei întâlniri, inculpata B.F. i-a comunicat investigatorului sub acoperire S.I. că dosarul în care se judecă contestaţia sa este repartizat unui judecător care urmează a se transfera la o altă instanţă, urmând a vedea cum va putea să-l „ajute” pe investigator după ce cauzele acelui coleg vor fi redistribuite celorlalţi judecători şi „Eventual îţi dau un apel când ştiu ceva.”

În vederea clarificării celor pretinse de către magistratul judecător B.F. cu privire la necesitatea depunerii certificatelor fiscale despre care nu a pomenit nimic cu ocazia primelor întâlniri, în data de 22 aprilie 2013 investigatorul sub acoperire V.I.M. a contactat-o telefonic pe inculpată, cerând detalii în legătură cu aceste certificate, afirmând că anterior aceasta nu a spus că ar fi necesare, replica inculpatei fiind aceea că între timp „s-a schimbat la noi mentalitatea oamenilor. înţelegi tu? Ştii? Da" măcar câteva dacă îmi poate face. Dacă are câteva, ştii, să mile aducă.”, insistând că procedurile judiciare vor putea demara chiar dacă nu vor fi depuse toate aceste certificate, investigatorul sub acoperire Vajda I. afirmând că va încerca să se deplaseze în localitatea Ineu în perioada imediat următoare.

De fapt, inculpata B.F. a tot solicitat diverse documente în completarea celor depuse iniţial, doar pentru a trage de timp, deoarece în perioada de referinţă s-a schimbat modul de lucru cu sistemul ECRIS de repartizare aleatorie a cauzelor, fiind introdus un sistem mai performant, care să nu mai permită direcţionarea cauzelor la anumite complete şi astfel împărţirea să se facă într-adevăr aleatoriu, astfel că inculpata nu mai avea garanţia că acţiunile, odată introduse în sistem, vor fi repartizate pe completul său cum se întâmpla până atunci, aşa cum rezultă din înregistrări: „.Şi-o fost perioada asta a noastră de tatonare. Păi dacă nu era, era înainte în trei săptămâni erau gata. N-am putut face nimic până acuma, nici un fel de aprecieri că unde-ar putea merge. N-am putut nimic! Ei Acuma. Şi-i păcat, na, îi păcat să ajungă ia nebuni din ăştia care ce să spun, că toate acţiunile le respinge pe orice excepţie şi pe orice. Ştii, şi m-am gândit, bă, să nu cumva să se lege de procuri, să i se pară ei procurile că de ce, ştii, au şi vânzătorii procuri şi cumpărătorii. Dacă se mai leagă şi de procuri?!. Din te miri ce. Şi spun, nefiind gata ECRIS-ul nu, n-am, n-am putut face, n-aveam nici o orientare. De abia acuma se mai . totuşi, puţin, ştii, mai . se pot face nişte calcule, nici acuma foarte sigur, da. Având în vedere cele stabilite cu ocazia convorbirii telefonice, în data de 24 aprilie 2013 investigatorul sub acoperire V.I.M. i-a comunicat telefonic inculpatei B.F. că a ajuns în Ineu, aceasta din urmă afirmând că se află la domiciliu, solicitând investigatorului sub acoperire să vină la ea acasă, ceea ce s-a şi întâmplat.

În cadrul discuţiilor purtate în mediu ambiental la domiciliul inculpatei B.F., în data de 24 aprilie 2013, aceasta i-a comunicat investigatorului sub acoperire V.I.M. că, pe lângă certificatele fiscale, este necesar ca actele să fie completate şi cu certificate de carte funciară, din care să rezulte dacă suprafeţele de teren în litigiu sunt sau nu intabulate. Judecătoarea B.F. a explicat investigatorului sub acoperire V.I.M. că aceste acte suplimentare sunt necesare în eventualitatea în care dosarele ar fi repartizate de sistemul informatic preşedintei judecătoriei sau colegului care urma a fi transferat de la data de 1 mai, inculpata specificând: „.Hai să-ţi spun, da. Un pic s-au schimbat lucrurile, de aia-ţi zic nu te grăbi foarte tare, că avem o judecătoare mai dusă de la . Şi-i foarte tipicară. Şi-am zis: „dacă ajung la ea”, deci ne va face probleme, că ea vrea cu certificat fiscal să fie şi de toate, ştii, că ceea ce ajungea la mine nu era. putea merge şi fără certificat fiscal. înţelegi tu?. No, plus că s-o schimbat şi pro. ă, Codul de procedură civilă. Şi. De aia că m-am, m-am, m-am încurcat un pic, că eu puteam atuncea merge fără certificatele fiscale. De aia nici n-am dat eu importanţă de la început. Aşa. Că tot după ideile Iu" ăştia mai vor şi nişte certificate, că nu-i intabulat terenul.”h acest context, inculpata B.F. a afirmat că a întâmpinat probleme cu noul program informatic ECRIS, în sensul că nu mai putea fi sigură că poate direcţiona spre completul ei toate cele 11 cereri de chemare în judecată, sens în care s-a gândit să formuleze o singură cerere de chemare în judecată, unde să existe 11 pârâţi. în acest fel, afirma că i-ar fi mult mai uşor să controleze sistemul informatic „. Na, atunci mai sunt amănunte cu ECRIS-ul că am aşteptat să se termine, că mult mai uşor le puteam să le dau eu drumul. La noi, sistemul ăla informatic de repartizare. Ştii? .”.

De asemenea, în cadrul aceleaşi întâlniri din data de 24 aprilie 2013, inculpata B.F. a ţinut să explice că toate aceste precauţii sunt necesare pentru eventualitatea în care dosarele nu ar ajunge pe completul ei ori al unui alt judecător care nu respectă exigenţele procedurale în privinţa termenelor şi al conţinutului actelor introductive de instanţă. Judecătoarea B.F. a insistat de mai multe ori că doar ea şi colegul ei judecător T.A. sunt dispuşi la aceste nesocotiri ale normelor materiale şi procesuale, pomenind numele de T. de mai multe ori, în vreme ce preşedinta instanţei şi celălalt judecător sunt inflexibili în respectarea acestor exigenţe legale imperative, afirmând că preşedinta judecătoriei nu este abordabilă în vederea obţinerii unui „sprijin” ilegal şi descriind-o ca „îi o nebună”.. Şi-i foarte tipicară. Şi-am zis: „dacă ajung la ea”, deci ne va face probleme, că ea vrea cu certificat fiscal să fie şi de toate, ştii, că ceea ce ajungea Ia mine nu era. putea merge şi fără certificat fiscal. înţelegi tu?.Că altfel eu puteam şi fără certificatele alea fiscale, că nu le-am cerut noi până acuma certificate fiscale la oameni. Ştii? . Domnule, din ăştia tineri care acuma au terminat şi ei stagiatura şi care pur şi simplu înnebunesc oamenii!. întorc lumea pe dos, dar ne întorc pe noi pe dos. Pentru că noi în situaţia asta avem tot mai puţine cauze.”, iar în aceste condiţii s-a convenit ca în ziua următoare investigatorul sub acoperire V.I.M. să se întoarcă cu toate documentele solicitate.

Respectând cele stabilite cu o zi înainte, în data de 25 aprilie 2013, investigatorul sub acoperire V.I.M. a fost direcţionată telefonic de către inculpata B.F. către cabinetul de mediator al nurorii sale, învinuita M.A.M., din oraşul Ineu, unde aceasta din urmă i-a înmânat spre semnare investigatorului V.I.M. noua cerere de chemare în judecată, unde erau trecuţi toţi cei 11 promitenţi vânzători, învinuita M.A.M. redactând personal anterior această cerere „Am făcut 12 exemplare, să semnez!" şi insistând să-i comunice investigatorului sub acoperire că dacă ar fi urmat calea legală şi s-ar fi adresat unui notar public, costurile tranzacţiei ar fi duble faţă de suma pe care a plătit-o inculpatei B.F. - „., Am făcut 12 exemplare, să semnezi. Am să vă dau şi un . (prezintă formularele spre semnare - n.n.) contractele . în original. Nu ştiu dacă aveţi nevoie. Restul nu am făcut copii, bănuiesc că aveţi copiii după buletine. Da. Aşa se face dacă nu meri la notar, le dai în judecată pentru obligaţia de a face şi atuncea îţi dă o sentinţă, cu care te poţi intabula. Aşa dacă mergeai la notar, trebuia întâi ei să intabuleze, să scoată CF şi după aia îi făcea contract autentic şi erau două . merg să se intabuleze şi după aia fac şi vă costă de două ori. Da. Ăăă... câteodată se poate, câteodată şi prin instanţă e un pic mai greu. Pentru că dacă nu ai toate actele. Astea sunt originalele. Restul am făcut eu copii, ca să fie în regulă. Nu ştiu să vă spun când, cum.”

De la cabinetul învinuitei M.A.M., investigatorul sub acoperire V.I.M. s-a deplasat la domiciliul inculpatei B.F., aceasta înmânându-i în original contractele de vânzare cumpărare şi afirmând că aşteaptă „să prindă momentul” propice pentru a înregistra dosarul, în aşa fel încât să fie sigură că va putea manipula sistemul informatic şi cauza va fi înregistrată la completul ei, că nu va respecta termenul imperativ de 60 de zile şi că în aproximativ două săptămâni va preda investigatorului sub acoperire V.I.M. hotărârea definitivă -”.Ştii? La mine, încerc să ajungă la mine şi atuncea ar merge în două săptămâni. Eu nu mai mă duc pe procedura aia de 60 de zile. Asta spun, asta spun că încerc după toate calculele. Că de rest, acuma, ele ar fi în regulă, ştii, dar să nu mai ne tină 60 de zile ceilalţi. Dacă nu pică, mai încerc. Oricum, ştii, mai încerc după toate calculele, dacă chiar cumva nu pică, o să fac la celelalte, eu ştiu, o renunţare la judecată, pe procedural. Atuncea în 10 zile o anulează.”

Referitor la înregistrarea dosarului în sistemul informatic, inculpata B.F. a ţinut să precizeze că în procent de 90% este sigură că va reuşi să-şi „repartizeze” sieşi dosarul, iar în eventualitatea în care acesta va fi repartizat colegului său T.A. nu are nicio îndoială că îl va determina pe acesta să li se alăture şi să pronunţe o hotărâre în conformitate cu interesele investigatorului sub acoperire V.I.M. „90 la sută. La mine sau. da, la mine sau la colegul. care nu mai tot ţinem. Da, la T., care nu mai ţine 60 de zile. Da, nici el nu le ţine 60 de zile.”. De asemenea, inculpata B.F. a precizat investigatorului sub acoperire V.I.M. că ar fi ideal să înregistreze şi acţiunile privind dobândirea proprietăţii asupra terenurilor cu privire la care investigatorii sub acoperire iniţiaseră negocieri cu potenţialii noi vânzători, pentru a se asigura că şi aceste viitoare acţiuni vor putea fi soluţionate înainte de vacanţa judecătorească „.Atuncea, nu pot s-o tot las aşa. Şi trebe" rezolvate, na, că se apropie vacanţa iulie - august. Ştii? Şi până atunci să mai putem rezolva ceva. Sper să meargă, exact, şi să le rezolvăm şi pe celelalte şi să meargă mai uşor aşa. Sper să meargă, exact, şi să le rezolvăm şi pe celelalte şi să meargă mai uşor aşa. Şi-atunci, eventual, vedem cât putem comasa într-una, într-o acţiune. Ştii?. Că nici nu poţi acuma să bagi o sută de pârâţi şi de titluri. Vedem cum le putem. Exact, cum le putem împărţi.”.înainte de plecarea investigatorului sub acoperire V.I.M., inculpata a mai precizat că, după ce se vor redistribui dosarele colegului transferat, va încerca să determine pronunţarea unei hotărâri favorabile în dosarul în care se judecă plângerea contravenţională formulată de investigatorul sub acoperire S.I..După întâlnirea din data de 25 aprilie 2013 dintre inculpata B.F. şi investigatorul sub acoperire V.I.M., între acestea a avut loc o convorbire telefonică în data de 02 mai 2013, ora 20:11:37 în care inculpata a transmis investigatorului sub acoperire V.I.M. „Deci, deocamdată, acuma. am lăsat după. după Paşti, ştii, în zilele alea. Din…când începem noi, din ă. şapte. Na. Deci, în zilele alea. Că acuma, oricum, în două - trei zile nu se putea.”, iar în data de 10 mai 2013 inculpata B.F. i-a comunicat aceluiaşi investigator să mai aibă puţină răbdare, pentru că în curând va reuşi să introducă cererea ce chemare în judecată pe completul său „.Mai. Mai ai un pic de răbdare. Mai ai câteva zile, un pic de răbdare, că io sunt pe fază. Poţi să mai ai? Că n-avem ce face. Na. înţelege! înţelege şi tu, că n-avem ce face. Ca să putem merge la sigur. Da" vorbi. Oricum…Io, oricum, îţi dau un apel.”

Astfel, în data de 14 mai 2013, cunoscând faptul că cererea de chemare în judecată va ajunge la ea, inculpata B.F. a făcut demersuri pentru aflarea tuturor numerelor de telefon ale investigatorilor, pentru că între timp le rătăcise, aşa cum reiese din interceptările telefonice efectuate în cauză, între inculpată şi învinuita M.A.M. având loc următorul dialog: „.Nu mai ai un număr de telefon de-a Iu" băiatu" ăla a Iu" I.? Suciu. Na hai, stai, să scriu. Stai, să-mi iau o hârtie. Că le-am. Nu ştiu cum, din greşeală, mi le-am şters. Ştii?.Na, bine, drăguţă. Deci, ăsta zici că…e al ei. Merci L.Ă. Numa" ăsta singur îl ai, că…nu ştiu. îi închis. Mu" nu mai ai…Să zic, să dai mesaj…Că nu ştiu ce mesaj să dai.”.Ca urmare a înţelegerii potrivit căreia, în momentul în care s-a înregistrat cererea, investigatorii vor fi anunţaţi prin codul „am rezolvat”, în data de 15 mai 2013, inculpata B.F. a iniţiat un apel telefonic, pentru a-i comunica investigatorului sub acoperire V.I.M. faptul că „Te-am sunat să-ţi spun că am rezolvat”, în sensul că a reuşit să-şi repartizeze sieşi dosarul şi a insistat că este necesar ca investigatorul să ignore orice act de procedură ce i se va comunica şi care nu provine de la ea, sens în care a arătat că dosarul va avea termen în data de 06 iunie 2013. în acest context, inculpata B.F. i-a dat de înţeles investigatorului sub acoperire V.I.M., că i-ar putea trimite citaţii şi judecătorii din celelalte complete „O să primeşti două înştiinţări de la alţii doi, pe care nu le iei în considerare, nu răspunzi nimica. Na, acum nu ştiu cât înţelegi tu, da tu faci aşa cum îţi spun io, că aşa îi bine. Tot ce vei primi, vei primi de la mine, pe 6 iunie”. Pentru mai multe precizări inculpata B.F. a afirmat că ar fi bine să se deplaseze până la Ineu investigatorul sub acoperire S.I. pentru a primi mai multe detalii despre dosar, că „.Ştii? La telefon. Exact! Nu puteam să-ţi spun prea multe.” .Astfel, accesând „Portalul instanţelor de judecată” s-a putut observa că la data de 14 mai 2013, inculpata B.F. a introdus în sistemul informatic un număr de trei acţiuni civile şi au fost înregistrate trei dosare, astfel: Dosar nr. 1304/246/2013, având ca obiect obligaţia de a face, V.I.M. fiind reclamant şi K.M. pârât, cu termen de judecată 07 iunie 2013; Dosar nr. 1305/246/2013, având ca obiect obligaţia de a face, V.I.M. fiind reclamant şi M.I., L.P., K.M., G.I., C.P., S.L., M.S., L.P., K.I., F.A. şi C.T., pârâţi, cu termen de judecată 06 iunie 2013 - pe completul inculpatei B.F.; Dosar nr. 1306/246/2013, având ca obiect obligaţia de a face, V.I.M. fiind reclamant, L.P. pârât, S.I. reprezentant legal, fără alte date.

Tot în data de 15 mai 2013, inculpata B.F., i-a comunicat investigatorului sub acoperire V.I.M. că ar fi bine să vină până la Ineu pentru a-i da nişte explicaţii „.Nu e nicio problemă, doar voiam numa" să-ţi dau nişte explicaţii. în rest.”, sens în care investigatorul a spus că-l trimite pe „l.”, iar inculpata a stabilit că „.A/a. Acuma urmează să mai mă suni tu, dacă mai ai ceva neclarităţi. Io nu mai am să-ţi comunic nimic, decât că-i în regulă. Atuncea, dacă îţi faci drum încolo, îţi explic exact situaţia şi atuncea putem merge în formula asta mai departe. Na. Eventual, îi spui la. la băiat să-ţi mai pregătească ce are prin zonă.”, în sensul că investigatorii puteau aduce şi restul de precontracte, pentru a iniţia şi alte procese civile. Dată fiind solicitarea inculpatei B.F., în data de 22 mai 2013, investigatorul sub acoperire S.I. s-a deplasat la sediul biroului de mediator al învinuitei M.A.M., specificând „O zis l. să vin la dumneavoastră, la birou, să mă văd cu doamna judecătoare

Învinuita M.A.M. a anunţat-o pe inculpata B.F. că investigatorul a „sosit”, astfel că în câteva minute a venit şi magistratul, care i-a spus investigatorului sub acoperire S.I. că dosarul privind plângerea sa contravenţională a ajuns la ea şi că va pronunţa o hotărâre de admitere a plângerii, dar că se aşteaptă ca Poliţia să formuleze recurs. Imediat după aceste precizări, revenind la celelalte dosare, inculpata B.F. i-a explicat investigatorului sub acoperire S.I. că iniţial a înregistrat trei cereri de chemare în judecată, din care una a ajuns la completul ei spre soluţionare, iar celelalte două la alţi doi judecători, dosarul aflat la ea având termen de soluţionare la data de 06 iunie 2013, iar în acest dosar a formulat o „precizare, cu taţi la mine”, referindu-se la faptul că ulterior înregistrării acţiunii, a formulat o precizare de acţiune în sensul că doreşte să fie chemaţi în judecată toţi vânzătorii din antecontracte în acel dosar. De asemenea, a transmis că investigatorul sub acoperire V.I.M. trebuie să ignore actele de procedură ce-i vor fi comunicate în celelalte două dosare, deoarece acele cereri urmează a fi anulate, solicitându-i expres investigatorului să nu discute cu I. prin telefon „.Da" nu ştiu că nici tu, cum îi spui prin telefon..”

Convorbirea purtată în mediul ambiental în aceste împrejurări a fost, de asemenea, înregistrată audio-video, potrivit dispoziţiilor art. 911 şi urm. din C. pen. anterior şi se coroborează cu procesul-verbal încheiat de investigator, inculpata F.F. explicând „.Deci îi pă 6, după ce am făcut alea doișpe (de fapt 11 acţiuni) care le-ai semnat tu. Am zis nu-i bine că erau prea răsfirate, am făcut una singură. Ea o semnat-o când o fost ea în ţară. O făcut una singură. Aia una singură cu toţi 12 pârâţi îi pă 6 iunie. Atunci iese… Sentinţa, în 6 iunie iese sentinţa. Eu i-am explicat cât am putut la telefon. înţelegi? Aia iese în 6, ei, când am înregistrat pă aia una la mine o trebuit să mai bag, nu mai ştiu, unu sau două în plus că ele or mers la tri complete. Ea. N-au nimerit. Prima dată, cum să spun, am băgat tripă tri pârâţi, unu la mine, două la alţii. Şi după aia am făcut precizarea cu taţi la mine. Da ia aci-s încă două sau una, eu nu mai ştiu la alţii doi, probabil că o să-i trimită că anulează cererea, că alea Ie anulează, deci să nu se sperie că va fi anulată cererea de către. Exact! De către alţii doi. Pentru că toţi vor fi. Alea. deci ea nu tre" să răspundă nimic la ce primeşte hârtii. Nu face nimic la ce primeşte înţelegi? Pentru că eu sentinţa o voi da în 6pe toţi doisprezece. Dar alea două care-s la alţii, alea se vor anula, că acolo nu-s puse actele toate, că acolo…îs la mine. îs băgate la mine pa…îs cei doişpe. Deci la mine va ieşi sentinţa cu toţi doişpe. Pentru c-am făcut precizare la mine cu toţi doişpe şi alea două…la ceilalţi vor anula. Deci ea nu va trebui să se sperie dacă le va primi anulate. Anume le-am lăsat să le anuleze. Iar sentinţa va fi cu toţi doişpe la mine.”.h aceleaşi împrejurări, inculpata B.F. a insistat că investigatorii trebuie să se grăbească şi să achite şi celelalte terenuri avute în vedere spre achiziţionare, ea având posibilitatea ca şi cel de-al doilea lot de terenuri să-l includă în procesul civil ce se va soluţiona favorabil în data de 06 iunie, insistând că în luna august se va afla în concediu şi că nu va putea să facă nimic în procesele ce s-ar putea derula în acea perioadă, astfel că inculpata a arătat: „.Am putut. Acuma ar putea dura mai puţin, dacă ar mai avea pregătite acuma merge mai repede...Ă, cum să zic, chiar dacă nu îi băgăm, noi puteam eventual să le avem pregătite. „.Referitor la această a doua tranzacţie cu terenuri ce ar putea avea loc, investigatorul sub acoperire S.I. a întrebat-o pe inculpata B.F. dacă va solicita aceleaşi sume ca şi pentru primul lot de terenuri, aceasta plângându-se că ea personal nu s-ar fi ales cu nici un ban din primele sume remise de investigatori şi că a achitat taxele de timbru cu toţi acei bani, afirmând „.chiar am vrut să zic, că…nu-mi dă şi mie vreo zece milioane, o mie de lei…da am zis - lasă să le înregistrez mai întâi…da lasă că mal vorbim noi pe parcurs”. Fiind întrebată de către investigatorul sub acoperire S.I. dacă suma de o mie de lei tocmai pretinsă este pentru soluţionarea favorabilă a primelor cereri de chemare în judecată, inculpata B.F. a confirmat, şi a precizat că şi pentru următoarele tranzacţii ar avea aceleaşi pretenţii financiare personale, afirmând „că acum am prins şi momentele astea cu schimbare şi mi-o fost şi mie…cum le pot…aduce toate la mine [referindu-se la influenţarea sistemului informatic ECRIS - s.n.], că asta am. zis, stai să văd, să le văd odată pe toate…că o fost schimbările astea cu codul…că vedeau de ce are procură şi vânzătorul şi cumpărătorul ştii, şi mă temeam că nu le pot…şi n-am vrut să…dar acum, nu mai am nicio problemă”.

Cu ocazia acestei întâlniri inculpata B.F. a încercat să-l convingă pe investigator că ar fi bine să se grăbească şi să introducă şi alte acţiuni ca cele de până acum, iar pentru a-l convinge s-a deplasat la sediul instanţei de unde i-a adus un exemplar al cererii de chemare în judecată pentru toţi pârâţii, având aplicată ştampila judecătoriei şi înscris numărul de Dosar nr. 1305/246/2013, menţionând „.Deci voi. voi în momentul de faţă, eu pot să-ţi aduc un exemplar cu ştampila judecătoriei cu număr de dosar. îl pot. Cu ştampilă şi cu numărul.” .Având în vedere pretinderea unei noi sume de 1.000 de lei de către inculpata B.F., în data de 28 mai 2913, investigatorul sub acoperire S.I. s-a deplasat din nou în localitatea Ineu pentru a remite această sumă de bani, întâlnindu-se cu inculpata B.F. în acelaşi birou de mediator al învinuitei M.A.M., magistratul judecător insistând încă de la debutul convorbirii că va face în aşa fel încât să tergiverseze cât mai mult dosarul privind plângerea contravenţională, pentru ca şi în situaţia în care instanţa de recurs va menţine sancţiunea, investigatorul să poată circula toată vara, după care a precizat că nu s-a îndeplinit procedura de citare la domiciliul din Târgu Mureş al investigatorului sub acoperire V.I.M.. In discuţie a intervenit învinuita M.A.M., care a ţinut ca investigatorul sub acoperire să-i prezinte judecătoarei B.F. extrasul de carte funciară pe care-l văzuse anterior la investigator, acesta povestind că doreşte să cumpere o suprafaţă de pădure de la un composesorat ce are un dosar înregistrat la Judecătoria Ineu, iar o eventuală susţinere în cadrul procesului i-ar uşura negocierea preţului. în acest context cele două învinuite au făcut mai multe verificări pe internet, constatând că acel dosar priveşte o amendă contravenţională şi l-au îndemnat pe investigator să comunice evaziv persoanelor interesate că ar putea fi sprijinite în câştigarea procesului ce se află spre soluţionare la judecătorul T.A., completul C2, angajându-se astfel să abordeze aceste aspecte cu judecătorul menţionat ori să-l pună în legătură cu persoanele interesate.

Spre finalul întâlnirii, inculpata B.F. s-a interesat în legătură cu eventualele noi achiziţii de terenuri de către investigatori, insistând să se grăbească cu înregistrarea noilor cauze, după care l-a întrebat pe investigatorul S.I. dacă a discutat cu investigatorul V.I.M. în legătură cu suma de 1.000 lei pretinsă suplimentar sumelor deja remise, iar în momentul în care a primit informaţia că investigatorul S.I. are asupra sa acei bani, judecătoarea B.F. a solicitat să-i fie predaţi „mi-i dai?,.,dă-mi-i, să am şi eu să.” preluând imediat după aceea de la investigator 10 bancnote a câte 100 lei.

Consecventă angajamentelor infracţionale asumate anterior, în sensul pronunţării unor hotărâri judecătoreşti cu încălcarea normelor de drept material şi de drept procesual civil, în considerarea cărora a pretins şi primit de la investigatorii sub acoperire autorizaţi în cauză suma totală de 13.000 lei, în data de 06 iunie 2013, inculpata B.F. a pronunţat sentinţa civilă 858/2013 prin care a admis în totalitate cererea de chemare în judecată formulată în numele investigatorului sub acoperire V.I.M..

În data de 10 iunie 2013, dând curs cerinţelor magistratului judecător B.F., investigatorul sub acoperire V.I.M. a prezentat inculpatei un nou set de acte, pretinse de către inculpată pentru a putea crea aparenţa unor raporturi juridice licite ce nu şi-au putut produce efectele vizate şi care necesitau punerea în executare prin recurgerea la autoritatea judecătorească.

Conform înţelegerilor anterioare, inculpata B.F., însoţită de învinuita M.A.M., s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire V.I.M. în incinta Hotelului Continental Astoria din Arad, ocazie cu care aceasta din urmă i-a prezentat inculpatei B.F. înscrisuri noi solicitate de aceasta, respectiv contracte de vânzare cumpărare, titluri de proprietate şi copii după cărţi de identitate, cu ajutorul cărora, prin intermediul unor hotărâri judecătoreşti ce urmau a fi pronunţate de către inculpată, investigatorul sub acoperire urma să cumpere o suprafaţă de 94 ha teren agricol. Pretinzând că face calculul taxelor de timbru ce ar trebui achitate pentru a pronunţa hotărârile judecătoreşti necesare inculpata B.F. a pretins şi primit, în prezenţa învinuitei M.A.M., de la investigatorul sub acoperire suma de 5.500 de euro. Având în vedere faptul că în precedentul dosar în care era pronunţată acea hotărâre judecătorească favorabilă investigatorului sub acoperire V.I.M. nu se regăseşte absolut nici o dovadă a achitării taxei de timbru, iar din coroborarea acestui fapt cu declaraţia învinuitei M.A.M. şi cu procesul - verbal, respectiv declaraţia investigatorului sub acoperire, potrivit cărora suma pretinsă investigatorului sub acoperire în data de 10 iunie 2013 reprezintă folosul pretins de către magistratul judecător pentru redactarea noilor acţiuni civile şi soluţionarea personală favorabilă a acestora, se impune concluzia că şi această că sumă de 5.500 de euro reprezintă folosul unui nou act material al infracţiunii de luare de mită (aspecte ce rezultă din cuprinsul procesului - verbal de constatare a infracţiunii flagrante, încheiat la data de 10 iunie 2013, orele 1330, vol. VI dup, f.13 - 18, care se coroborează cu procesul - verbal de consemnare a seriilor bancnotelor încheiat în data de 08 iunie 2013 la orele 1330, vol. VI dup, f.1, planşa - foto, vol. VI dup, f.2 -12, declaraţii martori asistenţi, vol. VI dup, f.61 - 64, declaraţie investigator sub acoperire, vol. VI dup, f.66 - 74, declaraţie învinuită M.A.M., vol. VI dup, f.177-180).

Prin rezoluţia din data 07 mai 2013, ora 038 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatei B.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv de art. 290 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. anterior, constând în aceea că în cursul lunilor ianuarie - iunie 2013 a pretins şi primit de la investigatorii sub acoperire V.I.M. şi S.I. suma totală de 13.000 lei, în schimbul căreia inculpata B.F. s-a angajat şi şi-a şi materializat angajamentul de a redacta acţiuni civile în numele şi în interesul investigatorilor, cauze civile cu privire la care s-a angajat să încerce să-i fie repartizate şi apoi să le soluţioneze favorabil.

Prin Ordonanţa din data de 10 iunie 2013, s-a dispus extinderea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale faţă de inculpata B.F., pentru săvârşirea încă unui act material ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, deja reţinută în sarcina sa.

Prin ordonanţa din data de 11 iunie 2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata B.F. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale), respectiv de art. 290 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Prin Ordonanţa din data de 03 iulie 2013, s-a dispus extinderea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale faţă de inculpata B.F., pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual, prev. de art. 248 C. pen. anterior rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 33 lit. a) şi b C. pen. anterior, constând în aceea că în cursul anului 2011, în baza a două rezoluţii infracţionale distincte, prin pronunţarea în mod nelegal a două hotărâri judecătoreşti în materie civilă, a dispus transferul dreptului de proprietate asupra unor imobile în favoarea unor reclamanţi ce nu au achitat taxele judiciare de timbru, inserând în conţinutul sentinţelor menţiuni necorespunzătoare adevărului ori omiţând cu ştiinţă să arate împrejurări ce ar fi trebuit să ducă prin efectul legii la anularea acţiunilor civile, prin săvârşirea acestor infracţiuni inculpata B.F. producând un prejudiciu total în cuantum de 6.143,8 lei bugetului Municipiului Arad, localitate în care îşi au domiciliul reclamanţii din cele două cauze civile soluţionate prin încălcarea atribuţiilor funcţionale de către magistratul judecător B.F.

Prin Ordonanţa din data de 04 iulie 2013-a dispus extinderea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale faţă de inculpata B.F., pentru săvârşirea a unei noi infracţiuni de fals intelectual, prev. de art. art. 289 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că B.F. a întocmit o nouă sentinţă civilă cu nr. 397 din 17 martie 2011 în acelaşi dosar al Judecătoriei Inei nr. 552/246/2011, în cuprinsul căreia a înserat în fals că reclamant în cauză ar fi fost P.F. şi nu L.A.I.

În urma analizei probele administrate în cursul urmăririi penale şi cele administrate în faza de cercetare judecătorească, respectiv declaraţia inculpatei - fila 54 dosar instanţă, declaraţii de martori - L.M.N. - fila 73 dosar instanţă, S.L. - fila 74 dosar instanţă, M.L. - fila 75, B.A. - fila 76 dosar fond, B.I. - fila 77, B.C.V. - fila 78, C.R.B. - fila 92 dosar instanţă, P.F. - fila 93 dosar, M.A.M. - fila 116 dosar, K.L. - fila 189 dosar, M.I.F. - fila 190 dosar, P.B.I. - fila 198 dosar, declaraţiile investigatorilor sub acoperire V.I.M.- fila 94,85 dosar şi S.I. - fila 96, referat de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune Arad - filele 202-207, recipisa de consemnare la dispoziţia instanţei a sumei de 19.143,80 lei emisă de C.E.C.B. - fila 59, 60, instanţa de fond a reţinut aceeaşi stare de fapt şi încadrare juridică cu cea descrisă în rechizitoriu.

Audiată în cursul cercetării judecătoreşti, inculpata B.F. nu a recunoscut comiterea faptelor, iar instanţa de fond a procedat la audierea martorilor indicaţi în rechizitoriu şi la administrarea, în apărare, a probatoriului solicitat de inculpată prin apărător.

S-a invocat de către apărătorul inculpatei nelegalitatea probelor obţinute în cauză prin intermediul investigatorilor sub acoperire V.I.M. şi S.I., iar instanţa de fond a apreciat ca fiind valabile atât mijloacele de probă cât şi modalitatea de obţinere a acestora, pentru considerentele prezentate.

Astfel, prin ordonanţele din datele de 04 ianuarie 2013, 17 ianuarie 2013, 25 februarie 2013, 25 martie 2013, 27 martie 2013, 26 aprilie 2013 şi 21 mai 2013 aflate la filele 162-192 volum V dup, s-a dispus, în cursul urmăririi penale, introducerea în cauză a investigatorilor sub acoperire V.I.M. şi S.I., care au fost autorizaţi să folosească, în vederea descoperirii activităţii infracţionale a inculpatei înscrisurile puse la dispoziţie de procuror, scopul fiind acela de a fundamenta presupusele infracţiuni de corupţie de care era bănuită inculpata. în fapt este vorba, aşa cum se susţine în actul de acuzare, despre acte ce creează aparenţele unor documente necesare deschiderii unei acţiuni în instanţă pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole cu suprafeţe diferite (copii de pe titluri de proprietate, copii de pe buletine), seturile de documente puse la dispoziţia investigatorului sub acoperire V.I.M. creând aparenţa realităţii existenţei unor persoane şi a documentelor ce ar fi trebuit să dovedească identitatea, proprietatea asupra unor imobile, acordul de voinţă cu privire la transferul acestei proprietăţi şi împuternicirea în acest sens.

În actul de sesizare al instanţei de judecată se reţine că aceste acte sunt colaţionate în formatul unor documente cu o vagă aparenţă a realităţii doar pentru a sprijini legenda cu care opera investigatorul sub acoperire în cauză. Instanţa apreciază că modalitatea în care s-a procedat în această cauză de către organele de urmărire penală se circumscrie necesităţii anihilării activităţii infracţionale a inculpatei, despre care exista presupunerea rezonabilă că manifesta o preocupare în a tranzacţiona atributele jurisdicţionale. Actele prezentate inculpatei de către investigatorii sub acoperire prezentau o aparenţă de legalitate şi autenticitate dar aceasta nu a împiedica pe inculpată, magistrat judecător cu experienţă în activitatea judiciară, să efectueze o analiză eficientă şi amănunţită a conţinutului acestora.

S-a arătat că în analizarea presupusei activităţi infracţionale a inculpatei cu privire la faptele care fac obiectul sesizării instanţei de judecată este lipsit de relevanţă împrejurarea cunoaşterii de către investigatorii sub acoperire a caracterului fals al actelor prezentate inculpatei şi enumerate mai sus, câtă vreme aceştia nu au depăşit atribuţiile stabilite prin ordonanţa prin care au fost introduşi în cauză.

Instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 261 din Legea nr. 78/2000 alin. (5) „procesele-verbale încheiate de investigatorii sub acoperire sau de investigatorii cu identitate reală cu privire la activităţile desfăşurate, autorizate în condiţiile alin. (6), pot constitui mijloace de probă şi pot fi folosite numai în cauza penală în care a fost dată autorizarea”.

Prin urmare, deşi este adevărat că în cauza civilă reclamanţii, pârâţii, convenţiile de vânzare cumpărare, certificatele fiscale şi celelalte documente în susţinerea acţiunii sunt fictive, în cauza penală mijloacele de probă sunt constituite din procesele verbale încheiate de investigatori.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că potrivit alin. (6) din acelaşi articol „investigatorii sub acoperire sau investigatorii cu identitate reală pot fi autorizaţi să promită, să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte foloase unui funcţionar, în condiţiile prevăzute la art. 254, 256 sau 257 C. pen.” şi nu rezultă în cauză că investigatorii ar fi depăşit atribuţiile cu care au fost investiţi prin ordonanţele de autorizare.

Apărătorul inculpatei a mai susţinut că aceste indicii temeinice sunt nelegale în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. anterior, deoarece au fost obţinute prin provocare. Conform art. 68 alin. (2) C. proc. pen. anterior, este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii de probe.

Textul de lege, întrucât nu distinge, are în vedere printre altele provocarea, din partea organelor de urmărire penală, a agenţilor statului, în scopul obţinerii de probe care să ducă la incriminarea făptuitorului. Sintagma „a determina” presupune o instigare la comiterea infracţiunii (îndemn, încurajare, în sensul reglementării formei de participaţie a instigării prevăzute de art. 25 C. pen. anterior), dar intră sub incidenţa textului de lege de mai sus şi provocarea sub forma vicleniei, înşelăciunii, în urma căreia persoanei i se sugerează într-un mod neechivoc săvârşirea unei infracţiuni. Totodată, provocarea este reglementată în dreptul român ca o formă de constrângere, aspect care reiese din denumirea marginală a art. 68 C. proc. pen. anterior, „Interzicerea mijloacelor de constrângere”, text de lege care interzice în cuprinsul alin. (1) obţinerea de probe prin constrângere în formele prevăzute acolo (prin întrebuinţarea de violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, promisiuni şi îndemnuri), iar în alin. (2) se referă expres la determinarea săvârşirii sau continuării săvârşirii unei infracţiuni, în scopul obţinerii de probe. Provocarea din partea agenţilor statului poate avea loc prin desfăşurarea activităţilor investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, cu depăşirea limitelor cadrului legal (art. 261 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările ulterioare).

S-a arătat că legea specială reglementează şi o procedură de simulare a comportamentului infracţional, constând în promiterea, oferirea sau, după caz darea de bani sau alte foloase unui funcţionar, în condiţiile prevăzute la art. 254, art. 256 sau art. 257 C. pen. anterior, procedură care este supusă autorizaţiei procurorului, conform art. 261 alin. (7) din lege. Utilizarea acestor tehnici speciale de investigaţie nu sunt incompatibile cu dreptul la un proces echitabil, însă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului subliniază că utilizarea acestor tehnici ascunse trebuie să aibă limite clare, iar când un inculpat susţine că a fost instigat se impune ca instanţele să verifice atent materialul probator de la dosar.

Instanţa de fond a reţinut în acest sens că acţiunea investigatorilor nu a fost provocatorie, simpla solicitare a investigatorului V.I.M. de a afla procedura prin care se poate rezolva prin intermediul autorităţii judiciare clarificarea dreptului de proprietate cu privire la anumite terenuri, a condus la disponibilitatea inculpatei de a o sprijini pe aceasta cu încălcarea flagrantă a codului deontologic al magistratului şi al atribuţiilor de serviciu, aceasta oferind investigatorului serviciile sale de a redacta acţiunea, a da sfaturi cu privire la actele ce trebuie depuse, a face în aşa fel ca acţiunea civilă să-i parvină, dând promisiune fermă în sensul că aceasta va fi admisă, ceea ce s-a şi întâmplat, activităţi pentru care a pretins şi primit sume de bani.

Astfel săvârşirea infracţiunii nu a avut loc prin solicitarea directă a investigatorului, care a solicitat doar un sfat juridic, nesolicitând expres ca inculpata să se ocupe personal de acest demers, iar în plus în cauză existau indicii că inculpata a mai comis astfel de fapte.

În acest sens, prin Decizia penală nr. 1520 din 20 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că „Abordarea iniţială de către inculpat a martorului denunţător, poliţist, cu ocazia efectuării atribuţiilor de serviciu, în sensul rezolvării favorabile a cererii sale în schimbul unei recompense ulterioare şi organizarea unui flagrant în aceste condiţii, finalizat cu „acceptarea” şi primirea sumei de bani oferite de inculpat, nu constituie o provocare la infracţiunea de dare de mită, iniţiativa aparţinând chiar inculpatului, fapt confirmat şi de înregistrările audio şi video dar şi a celorlalţi martori - organe de constatare penală”.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a reţinut că nu a existat o provocare din partea investigatorilor, de natură a face incidente prevederile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. anterior. Instanţa de fond a apreciat că acţiunea investigatorilor sub acoperire nu poate fi calificată ca o activitate specifică agentului provocator, aceştia nefăcând altceva decât să intre în câmpul infracţional şi să comită acte materiale despre care exista presupunerea rezonabilă că făceau parte din modalitatea de acţionare a inculpatei. S-a mai arătat că se impune precizarea că a fost necesar a se recurge la activitatea investigatorilor sub acoperire întrucât inculpata era magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Ineu, ocupând o bună perioadă de timp funcţia de preşedinte al acestei instanţe, fapt ce a atras notorietatea în comunitatea locală, ca şi cunoaşterea de către aceasta a unor multe persoane care se ocupau de vânzarea de terenuri şi în general cunoştea segmentul activităţii judiciare civile.

Activitatea investigatorilor sub acoperire nu a depăşit cadrul legal şi a fost supravegheată de către magistratul procuror, fiind vorba de o operaţiune organizată şi controlată riguros, iar judecătorul investit cu soluţionarea cererilor de autorizare a interceptărilor şi înregistrărilor în mediu ambiental a realizat un control indirect asupra activităţii investigatorilor sub acoperire, neputându-se accepta teza avansată de către apărătorul inculpatei referitoare la modul aleatoriu şi abuziv de acţiune.

Instanţa de fond a apreciat că a fost îndeplinită condiţia de utilizare a investigatorilor sub acoperire în ceea ce priveşte existenţa unor indicii temeinice că s-a săvârşit sau, că se pregăteşte a se săvârşi o infracţiune şi în acest sens edificatoare sunt hotărârile judecătoreşti pronunţate de către inculpata B.F. în Dosarele nr. 552/246/2011 a Judecătoriei Ineu, având ca obiect obligaţie a face şi prestaţie tabulară în care reclamant a figurat iniţial L.A.I., reclamantul fiind ulterior înlocuit cu numita P.F. şi Dosar nr. 2165/246/2011 al aceleiaşi instanţe privind acţiunea introdusă de către B.I., având ca obiect obligaţie a face şi prestaţie tabulară.

S-a apreciat de către instanţa de fond că indiciile temeinice la care face referire art. 68 ind.1 Cod procedură penal anterior sunt îndeplinite, investigatorii sub acoperire putând fi folosiţi şi cu privire la fapte care nu au fost încă săvârşite, situaţie întrunită în speţa de faţă,

Caracterul concret al indiciilor este evident întrunit în prezenta cauză şi întrunirea lui a stat la baza evaluării de către instanţa de judecată a inexistenţei provocării infracţiunii de către agentul statal, fiind un standard impus la nivel european de C.E.D.O. ca acţiunea investigatorilor acoperiţi să fie desfăşurată numai în circumstanţe în care există suspiciunea rezonabilă pe bază de informaţii şi date că persoana cu privire la care se desfăşoară acele investigaţii este pe cale de a săvârşi infracţiuni.

S-a arătat că procurorii erau în posesia unor asemenea indicii concrete şi temeinice in ceea ce priveşte comiterea de către inculpata B.F. în calitate de magistrat judecător la Judecătoria Ineu a unor infracţiuni de corupţie, astfel încât introducerea investigatorilor acoperiţi este pe deplin justificată. De altfel, aceste indicii au fost explicate în autorizarea de folosire a investigatorilor, fiind un element în plus în stabilirea inexistentei provocării şi a necesităţii creării unei aparenţe de realitate a informaţiilor ce urmau a fi puse la dispoziţia investigatorilor sub acoperire în vederea intrării în contact cu inculpata, caracterul excepţional fiind astfel justificat.

După ce investigatorii sub acoperire au intrat in contact cu inculpata şi au adus acesteia la cunoştinţă intenţiile de a intra în posesia hotărârilor judecătoreşti ce consfinţeau dobândirea drepturilor de proprietate asupra unor terenuri, inculpata magistrat judecător B.F. din cadrul Judecătoriei Ineu, a manifestat o disponibilitate vădită în a da curs solicitărilor investigatorilor, venind in întâmpinarea dorinţelor acestora. Edificatoare în acest sens sunt transcrierile convorbirilor avute de către investigatoarea V.I.M. cu inculpata B.F. prin care aceasta din urmă s-a oferit să pună la dispoziţia primei „un model de precontract ce trebe" încheiat cu vânzătorii. Un precontract. încheiat cu vânzătorii. Un act de mână”- fila 17 rechizitoriu. Inculpata i-a adus la cunoştinţă investigatoarei sub acoperire toate actele de care aceasta are nevoie pentru rezolvarea cât mai urgentă a problemei, fapt ce exclude reţinerea provocării exercitată din partea investigatorilor sub acoperire, concursul dat de către inculpată în comiterea infracţiunilor şi modalitatea concretă în care aceasta a înţeles să procedeze fiind pe larg descrisă în actul de sesizare al instanţei si dedusă în mare măsură din transcrierile convorbirilor telefonice.

Este adevărat că în cazul de faţă investigatorii sub acoperire V.I.M. şi S.I. sunt cei care au făcut demersuri pentru a intra în contact cu inculpata B.F. prin intermediul martorului P.B.I., sub pretextul găsirii unui mijloc de intabulare cât mai rapidă a drepturilor de proprietate asupra unor terenuri, dar acest lucru s-a realizat în vederea descoperirii activităţii infracţionale a inculpatei şi tragerea la răspundere penală a acesteia, în condiţiile existenţei indiciilor la care s-a făcut referire mai sus cu privire la informaţiile existente în ceea ce priveşte modalitatea în care proceda inculpata.

Instanţa de fond a apreciat că activitatea investigatorilor acoperiţi autorizaţi în prezenta cauză s-a circumscris prevederilor procesual penale în ceea ce priveşte observarea de către aceştia a modului de desfăşurare a infracţiunilor de către inculpată cu un oarecare grad de ocultism dat de poziţia inculpatei şi activităţile desfăşurate şi strângerii de probe cu privire la activităţile ilicite.

Probele rezultate din activitatea legală a celor doi investigatori sub acoperire s-au administrat cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, instanţa de fond procedând la audierea investigatorilor sub acoperire în calitate de martori, cu luarea măsurilor de natură a garanta păstrarea secretă a identităţii acestora, prin conferirea unei alte identităţi, respectiv aceiaşi avută în timpul operaţiunii de acoperire.

Elementele mai sus prezentate permit concluzia atât a legalităţii probelor obţinute în cauză prin intermediul investigatorilor sub acoperire V.I.M. şi S.I. cât şi a inexistenţei provocării din partea celor doi.

1. În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, instanţa de fond a apreciat că obiectul judecăţi o reprezintă faptele inculpatei B.F., constând în aceea că, în intervalul lunilor februarie - iunie 2013, în două împrejurări distincte, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit sumele de 13.000 lei şi 5.500 euro de la investigatorii sub acoperire V.I.M. şi S.I., pentru a-şi îndeplini în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu privitoare la activităţile jurisdicţionale, în sensul pronunţării unei sentinţe civile prin care să admită în totalitate cererea de chemare în judecată formulată în numele investigatorului sub acoperire V.I.M., iar în realizarea acestui scop, a redactat un înscris în care a consemnat împrejurări nereale, respectiv ar fi precizat că înţelege să cheme în judecată un număr mai mare de persoane alături de cea iniţial indicată, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită în formă continuată (două acte materiale) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 290 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

A arătat instanţa de fond că inculpata a fost trimisă în judecată pentru două infracţiuni de luare de mită şi nu pentru patru astfel de infracţiuni, cum a invocat apărătorul inculpatei, iar prin ordonanţa de disjungere emisă la data de 2 iulie 2013 s-a disjuns cauza faţă de inculpată pentru comiterea altor infracţiuni de luare de mită, urmând ca faptele să fie cercetate în dosarul nr. 104/P/2013 al DNA.

Apărătorul inculpatei a susţinut că în rechizitoriu s-ar fi reţinut la pag.9 că „pentru înlocuirea reclamantului L.A.I. cu făptuitoarea P.F., inculpata i-a pretins şi a primit din partea acesteia suma de 5.300 lei, afirmând că această sumă reprezintă contravaloarea taxei judiciare de timbru, inculpata însuşindu-şi în folos personal şi această sumă de bani”.

Instanţa de fond a împărtăşit punctul de vedere al acuzării în sensul că, această stare de fapt nu reprezintă un act material ce poate fi încadrat ca făcând parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită deoarece, aşa cum rezultă din actul de sesizare al instanţei, pentru această faptă s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de inculpată, alături de ceilalţi participanţi la săvârşirea de către aceasta a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, în legătură cu modul de soluţionare a Dosarului civil nr. 552/246/2011 al Judecătoriei Ineu, nefiind posibilă până în prezent finalizarea cercetărilor.

În ceea ce priveşte acest dosar (nr. 522/246/2011 al Judecătoriei Ineu), inculpata B.F. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, fapta constând în aceea că, a încălcat atribuţiile de serviciu privitoare la stabilirea şi urmărirea plăţii taxei de timbru, deoarece nu a anulat cererea de chemare în judecată deşi această taxă nu a fost plătită, iar prin aceasta a produs un prejudiciu bugetului unităţii administrativ teritoriale, respectiv Primăria Municipiului Arad, concomitent cu asigurarea unui folos patrimonial în sumă egală reclamantului L.A.I. şi pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals intelectual în scopul ascunderii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 33 lit. b) C. pen. anterior, constând în aceea că, în aceiaşi cauză civilă, a redactat două versiuni distincte ale unei sentinţe civile, modificate doar în privinţa persoanei reclamantului, în care a inserat menţiuni false, respectiv a omis cu ştiinţă să consemneze împrejurări esenţiale obligatorii, iar prin punerea în executare a acestor înscrisuri false s-a produs consecinţa juridică a transferului nelegal al dreptului de proprietate în patrimoniul numiţilor L.A.I. şi P.F.

Primul act material susceptibil a fi încadrat în conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită este descris la pagina 19 din rechizitoriu, unde se arată că „inculpata, în cadrul aceleiaşi întâlniri, a pretins pentru serviciile judiciare complete pe care le oferea investigatorului sub acoperire V.I.M., suma totală de 12.000 lei, din care a lăsat să se înţeleagă că 10.000 lei ar fi echivalentul taxelor judiciare pentru acţiunile ce urmau a fi introduse, iar 2.000 lei ar reprezenta onorariul pe care înţelegea să-l reţină pentru sine”. Aceasta este prima faptă cu privire la care instanţa de fond a arătat că a fost sesizată prin rechizitoriu.

Al doilea act material de luare de mită se referă la cel descris la pagina 39 ultimul aliniat şi pag.40 din rechizitoriu, respectiv la întâlnirea dintre inculpată, numita M.A.M. şi investigatorul sub acoperire V.I.M. Din actul de inculpare reiese că inculpata a solicitat ulterior în data de 28 mai 2013 de la investigatorul S.I. suma de 1.000 lei, pentru aceiaşi contraprestaţie, dar nu a fost reţinut în sarcina inculpatei un act material de luare de mită, ci aşa cum s-a arătat la filele 1, 4, 19, 40, 79 şi 86 ale rechizitoriului, s-a reţinut doar un singur act material, care a constat în aceea că în cursul lunilor ianuarie - iunie 2013 a pretins şi primit de la investigatorii sub acoperire V.I. şi S.I. suma totală de 13.000 lei, în schimbul căreia inculpata s-a angajat şi şi-a luat angajamentul de a redacta acţiuni civile în numele şi interesul investigatorilor, cauze civile cu privire la care s-a angajat să încerce să îi fie repartizate şi apoi să Ie soluţioneze favorabil.

În conformitate cu art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătate în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.

Prin urmare, instanţa de fond a concluzionat că obiectul judecaţii, care este, în acelaşi timp obiectul investirii, este determinat de cuprinsul actului de sesizare, care este, astfel, implicit, caracterizat şi ca act de investire. Potrivit articolului menţionat, deci, judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana cu privire la care a avut loc trimiterea în judecata şi investirea instanţei. Pentru a determina ce se înţelege prin „fapta” şi „persoana” arătate în actul de sesizare, se impune ca textul art. 317 sa fie raportat la cel al art. 263 C. proc. pen., care se referă la cuprinsul rechizitoriului.

În art. 263 alin. (1) se prevede ca rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie sa cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecata. Este de observat ca, dintre aceste menţiuni pe care trebuie sa le cuprindă rechizitoriul, art. 317 C. proc. pen., care fixează obiectul judecaţii, adică limitele investirii, se referă numai la fapta şi persoana.

Dar, în accepţiunea acestui text de lege, prin fapta arătată în actul de sesizare nu se poate înţelege doar simpla referire la o anumită fapta menţionată în succesiunea activităţilor inculpaţilor, ci la descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, şi anume de a investi instanţa, o atare condiţie neputând fi îndeplinită decât în cazul când fapta arătată prin rechizitoriu este însoţită de precizarea încadrării ei juridice şi de dispoziţia de trimitere în judecata pentru acea fapta.

Altfel, s-ar putea ajunge la efectuarea urmăririi penale cu asigurarea garanţiilor procesuale înscrise în lege numai pentru o singura fapta sau un număr restrâns de fapte, pentru ca în final, să se ceara condamnarea şi pentru alte fapte, uneori mai complexe, fără a se parcurge etapele obligatorii, cu inerente garanţii menite să asigure aflarea adevărului şi dreptul de apărare al celui judecat, ceea ce ar fi contrar principiilor de baza ale dreptului procesual penal, precum şi obligaţiei înscrise în art. 5 pct. 2 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, la care România a aderat, potrivit căreia orice persoana arestata trebuie sa fie informată asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa.

Raportat la starea de fapt reţinută de către instanţa de fond, aşa cum este aceasta descrisă în actul de sesizare al instanţei de judecată, s-a apreciat că în mod corect a fost trimisă în judecată inculpata pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată în ceea ce priveşte cele două acte materiale descrise, vinovăţia acesteia fiind pe deplin dovedită şi rezultând din procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi întâlnirilor în mediu ambiental, declaraţiile martorei M.A.M., declaraţiile şi procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, copiile hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză. Toate acestea permit concluzia instanţei că inculpata B.F. se face vinovată de săvârşirea acestei infracţiuni.

Potrivit art. 72 C. pen. anterior „la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”. Conform dispoziţiilor art. 52 C. pen. anterior pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Instanţa de recurs reţine şi că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate.

În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârşire, gradul de premeditare etc.; făptuitor - conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziţia în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracţiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracţiuni, din perseverenţa infracţională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 C. pen. anterior); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive. Această apreciere globală finală care fundamentează opţiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica şi în general pentru un anume regim sancţionator, condiţionează eficienta deciziei judiciare în atingerea scopului reglementat de legiuitor. Fapta comisă de către inculpată prezintă pericol social întrucât aduce atingere relaţiilor sociale referitoare la corectitudinea cu care persoanele investite cu autoritate judiciară trebuie să îşi desfăşoare activitatea, fapta fiind comisă de către inculpată prin încălcarea încrederii ce i-a fost acordată în exercitarea atribuţiilor de judecător.

Raportat la modalitatea de comitere a faptei, persoana inculpatei, impactul pe care activitatea comisă de către aceasta o are asupra comunităţii locale din care făcea parte, instanţa de fond a apreciat că se impune condamnarea acesteia la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi în temeiul art. 65 alin. (2) a apreciat că se impune aplicarea şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

2. În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în scopul ascunderii infracţiunii de luare de mită, faptă constă în aceea că inculpata ar fi „redactat un înscris în care a consemnat împrejurări nereale, respectiv ar fi precizat ca înţelege să cheme în judecată un număr mai mare de persoane alături de cea iniţial indicata”, cu referire la cererile de chemare în judecata formulate ca urmare a demersurilor întreprinse de investigatorii sub acoperire V.I.M. si S.I. şi precizarea de acţiune depusă în Dosarul nr. 1305/246/2013 al Judecătoriei Ineu.

Instanţa de fond a apreciat că din probele administrate în cursul procesului penal a reieşit că inculpata B.F. pentru a pronunţa o sentinţă prin care să admită în totalitate cererea de chemare în judecată formulată în numele investigatorului sub acoperire V.I.M., a redactat un înscris în care a consemnat împrejurări nereale, respectiv ar fi precizat că înţelege să cheme in judecată un număr mai mare de persoane alături de cea iniţială.

Conform înţelegerii dintre inculpată şi investigatoarea sub acoperire la data de 05 martie 2013, inculpata şi înv. M. au pregătit un număr de 11 acţiuni civile, având ca obiect „obligaţia de a face”. Potrivit fiecărei acţiuni civile în parte, prin acestea se solicita instanţei de judecată să constate că înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare” încheiat la o anumită dată, reclamantul a cumpărat de la pârâtul X terenul în suprafaţă de N ha, înscris în Titlul de Proprietate nr. Z eliberat la data de XX de Comisia Judeţeană Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Arad, identificat în CF, să se pronunţe o hotărâre care să tină loc de contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, să se dispună autorizarea intabulării dreptului de proprietate după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii în cartea funciară, fără cheltuieli de judecată, dacă pârâtul este de acord cu admiterea acţiunii, cererile de chemare în judecată fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 888, art. 1179, art. 1279, ari 1669 C. civ. si art. 274 C. proc. civ., cu menţiunea că se solicită judecarea cauzei în lipsa părţilor de la dezbateri, conform art. 242 C. proc. civ. anterior. Astfel, în data de 05 martie 2013, în cabinetul de mediator al înv. M.A.M., inculpata B.F. a înmânat spre semnare investigatorului sub acoperire S.I., acţiunile civile pe care le redactase deja şi care priveau imobilele descrise în actele ce fuseseră anterior remise magistratului judecător, aceasta comunicând investigatorului sub acoperire că a identificat şi alte probleme în actele ce i-au fost puse la dispoziţie, însă a găsit modalităţile juridice concrete de surmontare a acestor probleme. Inculpata B.F. i-a explicat investigatorului S.I. mai multe amănunte legate de acţiunile civile respective: „.Deci asta-i acţiunea în instanţă dân obligaţia de a face. înţelegi? Citeşte-o! Eu dacă vrei, îţi şi. pot să-ţi dau câte un exemplar. O fost situaţie. da! în care vânzătorul ţ-o dat ţie procură, că poa să. vinzi. Aşa aţi făcut mai de mult. Bun! Dar. am băgat şi procura că tu vinzi, prin procura vânzătorului şi prin procura dată de ea, cumperi pentru ea. Prin procura dată de ea tu cumperi pentru ea. Că, normal, vânzătorii nu trebuia să-ţi dea ţie procură, ea trebuia să ţi-o da numai ea. Atunci, „prin actul sub semnătură privată”, nu ştiu ce. Dar există aicea, de exemplu, nu. nu ţi-o dat omu" procură. Hai să găsim unu care ţi-o dat procura. Aşa. Deci, „pârâta este titularul dreptului de proprietate.”„. şi a împuternicit pe S.I. prin procură specială să vândă în numele meu”.După aia.”reclamanta, l-am împuternicit pe Suciu, să cumpere pentru mine, prin procura specială.”. Că trebuie făcută legătura şi dintre tine şi ea. Ai înţeles? Ai înţeles?”

Inculpata a introdus cererile de chemare în judecată şi unul dintre dosare a fost repartizat completului condus de inculpată spre soluţionare, astfel încât aceasta a luat legătura cu investigatorul sub acoperire, aducându-i la cunoştinţă acestuia că procesul a primit termen de judecată la data de 6 iunie 2013, iar în acel dosar inculpata a formulat „ o precizare de acţiune, „ cu taţi la mine”, aspect care rezultă din interceptarea convorbirilor şi comunicărilor avute cu investigatorului sub acoperire S.I., aspecte care rezultă prin urmare din convorbirea avută în mediu ambiental şi care va fi în totalitate transcrisă pentru a răspunde apărării inculpatei, în sensul că precizarea de acţiune ar fi fost semnată de către investigatoarea Vajda I.: „Deci îi pă 6, după ce am făcut alea douşpe (de fapt 11 acţiuni) care le-ai semnat tu. Am zis nu-i bine că erau prea răsfirate, am făcut una singură. Ea o semnat-o când o fost ea în ţară. O făcut una singură. Aia una singură cu toţi 12 pârâţi îi pă 6 iunie. atunci iese Sentinţa, în 6 iunie iese sentinţa. Eu i-am explicat cât am putut la telefon. înţelegi? Aia iese în 6, ei, când am înregistrat pă aia una la mine o trebuit să mai bag, nu mai ştiu, unu sau două în plus că ele or mers la tri complete. Ea. N-au nimerit. Prima dată, cum să spun, am băgat tri pă tri pârâţi, unu la mine, două la alţii. Şi după aia am făcut precizarea cu taţi la mine. Da ia aci-s încă două sau una, eu nu mai ştiu la alţii doi, probabil că o să-i trimită că anulează cererea, că alea le anulează, deci să nu se sperie că va fi anulată cererea de către. Exact! De către alţii doi. Pentru că toţi vor fi. Alea. deci ea nu tre" să răspundă nimic la ce primeşte hârtii. Nu face nimic la ce primeşte, înţelegi? Pentru că eu sentinţa o voi da în 6 pe toţi doisprezece. Dar alea două care-s la alţii, alea se vor anula, că acolo nu-s puse actele toate, că acolo. îs la mine. îs băgate la mine pă.îs cei doişpe. Deci la mine va ieşi sentinţa cu toţi doişpe. Pentru c-am făcut precizare la mine cu toţi doişpe şi alea două. la ceilalţi vor anula. Deci ea nu va trebui să se sperie dacă le va primi anulate. Anume le-am lăsat să le anuleze. Iar sentinţa va fi cu toţi doişpe la mine.”

În contextul arătat instanţa de fond a reţinut că este evident că precizarea de acţiune a fost întocmită de către inculpată, astfel încât în mod corect a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. anterior.

S-a apreciat că fapta săvârşită de către inculpată prezintă pericol social întrucât aduce atingere relaţiilor sociale privitoare la autenticitatea înscrisurilor emanând de la organele autorităţii judiciare, la aplicarea pedepsei avându-se în vedere şi celelalte criterii, astfel că va condamna inculpata la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

3. În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, faptele reţinute în sarcina inculpatei constau în aceea că în Dosarul civil nr. 552/246/2011 al Judecătoriei Ineu, cu încălcarea atribuţiilor de serviciu privitoare la stabilirea si urmărirea plătii taxei de timbru, nu a anulat cererea de chemare in judecata deşi această taxă nu a fost plătită, iar prin aceasta a produs un prejudiciu bugetului unităţii administrativ-teritoriale - Primăria Municipiului Arad, concomitent cu asigurarea unui folos patrimonial in suma egala reclamantului L.A.I.” - pag. 41 rechizitoriu, iar „în dosarul civil nr. 2165/246/2011 al Judecătoriei Ineu, cu încălcarea atribuţiilor de serviciu privitoare la stabilirea si urmărirea plătii taxei de timbru, nu a anulat cererea de chemare in judecata deşi această taxă nu a fost plătită, iar prin aceasta a produs un prejudiciu bugetului unităţii administrativ-teritoriale - Primăria Municipiului Arad, concomitent cu asigurarea unui folos patrimonial in suma egala reclamantei B.C.V.” - pag. 4142 rechizitoriu, prejudiciul total adus unităţii administrativ-teritoriale prin cele doua fapte fiind de 6.143,8 lei.

Instanţa de fond a apreciat că forma de vinovăţie cu care inculpata B.F. şi-a încălcat atribuţiunile de serviciu este cea a intenţiei, aceasta prevăzând că prin modalitatea de exercitare a atribuţiilor, neanulând o cerere de chemare în judecată deşi taxa judiciară nu a fost plătită, produce un prejudiciu bugetului administraţiei teritoriale - Primăria Municipiului Arad, urmarea pe care a dorit-o şi a urmărit-o prin săvârşirea faptei. Intenţia infracţională este evidentă întrucât inculpata in calitate de judecător investit cu soluţionarea cauzelor civile, avea cunoştinţă despre condiţiile ce se impun a fi verificate la soluţionarea unei acţiuni de chemare în judecată având ca obiect obligaţie a face şi prestaţie tabulară. La studierea dosarului inculpata avea obligaţia de a verifica dacă cadrul procesual este corect stabilit, dacă sunt indicate domiciliile părţilor din proces în vederea îndeplinirii procedurii de citare, dacă instanţa este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza si dacă acţiunea este timbrată în mod corespunzător. Raportat la întregul act de sesizare al instanţei în care sunt descrise pe larg activităţile ilicite ale inculpatei se poate lesne observa că nedepunerea la dosar a taxei de timbru aferente acţiunilor de chemare în judecată şi menţionarea în practicaua hotărârilor ca fiind achitată această taxă de timbru era un mod de acţiune al inculpatei. Această concluzie se desprinde şi din transcrierea convorbirilor telefonice avute în mediu ambiental cu investigatorul sub acoperire S.I. căruia i-a adus la cunoştinţă că suma de 10.000 lei pentru cele 12 acţiuni ar fi echivalentul taxelor judiciare pentru acţiunile ce urmau a fi introduse, iar suma de 2.000 lei reprezenta onorariul pe care înţelegea să îl reţină pentru sine.ca preţ al muncii depuse - fila 19 rechizitoriu.

Instanţa de fond a apreciat că nu există nici un dubiu în ceea ce priveşte intenţia infracţională a inculpatei, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă de către aceasta a atribuţiilor ce îi reveneau cu privire la stabilirea şi urmărirea taxei de timbru, îmbrăcând forma intenţiei ce atrage incidenţa art. 248 C. pen. anterior.

Din acest motiv solicitarea apărătorului inculpatei de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei din două infracţiuni de abuz în serviciu*contra intereselor persoanei în două infracţiuni de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. anterior nu se impune.

Potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (1) C. pen. anterior constituie infracţiunea de neglijenta in serviciu „încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane”.

S-a precizat că după cum se poate observa, raportat la acuzaţiile aduse inculpatei B.F. singurul aspect care face ca fapta sa să fie încadrata fie în prevederile art. 248 C. pen. anterior, fie în cele ale art. 249 alin. (1) C. pen. anterior, este forma de vinovăţie cu care aceasta a omis să stabilească şi să urmărească plata taxei de timbru în Dosarele nr. 552/246/2011 şi nr. 2165/246/2011 ale Judecătoriei Ineu. Forma de vinovăţie fiind cea a intenţiei în săvârşirea infracţiunilor, în mod corect s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru comiterea a două infracţiuni prev. de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

S-a mai arătat că apărătorul inculpatei a solicitat ca odată cu condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 249 C. pen. anterior şi reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, respectiv conduita bună manifestată in societate anterior comiterii acestei fapte şi luarea în considerare a împrejurării că este o persoană integrată din punct de vedere social, cu o îndelungată carieră de magistrat.

În ceea ce priveşte reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. anterior, instanţa de fond a reţinut că acestea sunt circumstanţe judiciare, care nu operează automat, fiind lăsate la aprecierea judecătorului. Recunoaşterea anumitor împrejurări ca fiind circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o aşa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări. în acest context, lipsa antecedentelor penale dovedeşte un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. anterior.

Instanţa de fond a apreciat aşa dar că nu se impune reţinerea în sarcina inculpatei B.F. a circumstanţelor atenuante cu consecinţa considerării ca fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, întrucât lipsa antecedentelor penale era o condiţie pentru inculpată de desfăşurare a activităţii judiciare, ştiut fiind că pot fi judecători persoanele care nu au fost condamnate pentru săvârşirea unor infracţiuni. împrejurarea că inculpata deţinea funcţia de magistrat este un argument pentru a nu i se aplica acesteia circumstanţe atenuante, fiind o deducţie a cunoaşterii caracterului actelor îndeplinite de către aceasta în desfăşurarea atribuţiilor de serviciu şi nu un motiv de reţinere a clemenţei în aplicarea unei pedepse.

Văzând criteriile de individualizare judiciară a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. anterior, instanţa de fond a condamnat inculpata B.F. la 2 (două) pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

4. În ceea ce priveşte infracţiunile de fals intelectual în scopul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu, instanţa de fond a apreciat că faptele reţinute în sarcina inculpatei constau în aceea că în Dosarul civil nr. 552/246/2011 al Judecătoriei Ineu „în scopul ascunderii săvârşirii infracţiunii de abuz in serviciu, a redactat doua versiuni distincte ale unei sentințe civile, modificate doar in privinţa persoanei reclamantului, in care a inserat menţiuni false, respectiv a omis cu ştiinţa sa consemneze împrejurări esenţiale obligatorii, iar prin punerea in executare a acestor înscrisuri false s-a produs consecinţa juridica a transferului nelegal al dreptului de proprietate in patrimoniul numiţilor L.A.I. și P.F., întrunesc elementele constitutive a doua infracţiuni de fals intelectual” - pag. 41 rechizitoriu, respectiv în Dosarul nr. 2165/246/2011 al Judecătoriei Ineu „în scopul ascunderii săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, a redactat o sentinţa civilă în care a inserat menţiuni false, respectiv a omis cu ştiinţă să consemneze împrejurări esenţiale obligatorii, iar prin punerea in executare a acestor înscrisuri false s-a produs consecinţa juridica a transferului nelegal al dreptului de proprietate in patrimoniul reclamantei” -pag.42 rechizitoriu.

Prima infracţiune de fals intelectual pentru care a fost trimisă în judecată inculpata se referă la menţiunea din practicaua hotărârii judecătoreşti pronunţată în Dosar nr. 552/246/2011 în sensul că, acţiunea ar fi fost legal timbrată, fiind o menţiune necorespunzătoare adevărului şi a doua, menţiunea din considerentele aceleiaşi hotărâri referitoare că la dosar ar fi fost depusă la dosar chitanţa privind achitarea taxei judiciare de timbru extrase CF si copii ale actelor de identitate,acte care în realitate nu se regăsesc în dosar.

A arătat instanţa de fond că este adevărat că practicaua hotărârii judecătoreşti nu se întocmeşte de către judecător ci de către grefier, în speţă martora K.L., dar întocmirea practicalei hotărârii este supusă cenzurii judecătorului care a participat la judecarea cauzei şi care prin semnarea hotărârii judecătoreşti pronunţată în cauză confirmă autenticitatea şi realitatea celor petrecute în şedinţa de judecată. în speţă, la dosarul cauzei nu exista dovada achitării taxei de timbru, iar inserarea în practicaua hotărârii a împrejurării că aceasta a fost achitată a fost expresia voinţei inculpatei al cărei mod de lucru infracţional viza crearea aparenţei îndeplinirii condiţiilor legale pentru admiterea acţiunilor de chemare în judecată, deşi acestea nu cuprindeau actele de care era nevoie şi care trebuiau să se regăsească în dosar.

De altfel, împrejurarea că inculpata nu îşi îndeplinea îndatoririle de serviciu în mod corespunzător şi nu manifesta rigurozitate in analizarea situaţiei fiecărei acţiuni este dovedită de dorinţa acesteia de a-i fi repartizate ei spre soluţionare procesele iniţiate de investigatorii sub acoperire. O dovadă în sprijinul celor menţionate este şi transcrierea convorbirilor în mediu ambiental avute de inculpata cu investigatoarea sub acoperire V.I.M. Astfel judecătoarea B.F. a insistat de mai multe ori că doar ea şi colegul ei judecător T.A. sunt dispuşi la aceste nesocotiri ale normelor materiale şi procesuale, pomenind numele de T. de mai multe ori, în vreme ce preşedinta instanţei şi celălalt judecător sunt inflexibili în respectarea acestor exigenţe legale imperative, afirmând că preşedinta judecătoriei nu este abordabilă în vederea obţinerii unui „sprijin” ilegal şi descriind-o ca „îi o nebun㔪i-i foarte tipicară. Şi-am zis: „dacă ajung la ea”, deci ne va face probleme, că ea vrea cu certificat fiscal să fie şi de toate, ştii, că ceea ce ajungea la mine nu era. putea merge şi fără certificat fiscal. înţelegi tu? Că altfel eu puteam şi fără certificatele alea fiscale, că nu le-am cerut noi până acuma certificate fiscale la oameni. Ştii? Domnule, din ăştia tineri care acuma au terminat şi ei stagiatura şi care pur şi simplu înnebunesc oamenii!. întorc lumea pe dos, dar ne întorc pe noi pe dos. Pentru că noi în situaţia asta avem tot mai puţine cauze.”

Superficialitatea manifestată de inculpată în verificarea actelor necesare pentru admiterea unei acţiuni de chemare în judecată a fost determinată de nesocotirea achitării taxei de timbru care era însuşită de către inculpată ca un folos pentru munca prestată. Nu se poate reţine susţinerea apărătorului inculpatei în sensul că volumul de muncă şi celeritatea impusă în activitatea de judecată şi de redactare a hotărârilor judecătoreşti este factorul ce a condus la această eroare, vinovăţia inculpatei fiind pe deplin dovedită.

A doua infracţiunea de fals intelectual pentru care inculpata a fost trimisă în judecată se referă la redactarea unui proces verbal în Dosarul civil nr. 552/246/2011 al Judecătoriei Ineu în conţinutul sentinţei pronunţate, după dispozitiv, prin care reclamantul iniţial L.A.I. a fost înlocuit cu numita P.F. ca efect al unei îndreptări de eroare materială.

În cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 552/246/2011 al Judecătoriei Ineu au existat in mod aparent doua exemplare cu conţinut distinct ale aceleiaşi hotărâri judecătoreşti pronunţate, un prim exemplar in care reclamant apare numitul L.A.I., iar un al doilea exemplar in care reclamanta apare numita P.F., ca efect al unei îndreptări de eroare materiala (exemplar de hotărâre ce formează obiectul acuzaţiei cu privire la prezenta infracţiune de fals intelectual).

S-a arătat că se susţine de către apărare că exemplarul de hotărâre în care se afirmă redactarea de către inculpata a unui proces verbal de îndreptare a erorii materiale după dispozitiv, prin care reclamantul iniţial L.A.I. a fost înlocuit cu P.F. nu poartă semnătura inculpatei ca judecător şi nici a grefierului şi nu există astfel o dovadă că înscrisul respectiv ar fi fost întocmit de către inculpată, înscris care în lipsa semnăturii judecătorului nu ar fi fost apt de a produce efecte juridice.

Instanţa de fond a apreciat că din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că iniţial reclamantul din Dosar nr. 552/246/2011 a fost numita P.F. sentinţa civilă în care aceasta figurează ca reclamant aflându-se în posesia martorilor L.I.A., P.F. şi grefierei K.L.. Ulterior, s-a întocmit o încheiere de îndreptare a erorii material în care a fost înlocuită reclamanta P.F. cu L.A.I. Aşa cum rezultă din declaraţia martorei P.F. - fila 116-118 dosar fond, aceasta a cumpărat 53 ha teren arabil de la numita B.A. detaliile tranzacţiei fiind stabilite cu G.P. - fratele vânzătoarei, fiind de menţionat că terenurile nu erau intabulate pe numele vânzătoarei sau a fratelui acesteia deţinând doar titlurile de proprietate ale persoanelor cărora li s-au restituit terenurile. Conform înţelegerii, martora P.F. a încheiat contract de vânzare cumpărare cu vânzătoarea B.A. convenind cu fratele vânzătoarei ca acesta să se ocupe de demersurile necesare în faţa instanţei de judecată pentru dobândirea dreptului de proprietate şi înscrierea în CF. Martora arată că nu avut proces la Judecătoria Ineu cu vânzătoarea B.A., ci în baza înţelegerii avută cu fratele acesteia a convenit să depună o cerere la Judecătoria Ineu prin care să se înlocuiască nunele reclamantului într-o sentinţă civilă din L.I.A. în al său, respectiv P.F.. Investită cu soluţionarea cererii formulată în numele martorei a fost inculpata, despre care martora afirmă că a judecat alături de judecătorul T.A. toate acţiunile formulate la instanţă cu privire la tranzacţii de terenuri. Martora arată că a primit la domiciliu hotărârea prin care se menţiona că este proprietara suprafeţei de 53 ha teren prezentându-se la Judecătoria Ineu, unde a solicitat şi obţinut ştampila cu menţiunea definitivă şi irevocabilă, sentinţă pe care a depus-o la Administraţia Financiară Ineu, Consiliul Local Zărand şi O.C.P.I. Arad pentru intabularea titlului de proprietate, primind extrasele de carte funciară în care era menţionat dreptul său de proprietate asupra terenurilor. Martora arată că inculpata a admis acţiunea sa şi a trecut-o pe ea ca titular al dreptului de proprietate într-o sentinţă civilă definitivă şi irevocabilă în locului lui L.I.A. Martora mai arată în cuprinsul declaraţiei că după o lună şi jumătate de la depunerea cererii prin care se solicita îndreptarea erorii materiale în sensul înlocuirii reclamantului L.I.A. a primit personal de la inculpată o minută şi o încheiere nesemnate şi neştampilate, prin care se admitea înlocuirea în modalitatea arătată şi pe care a timbrat-o cu 1,5 lei timbru judiciar şi 2 lei taxă de timbru. Martora arată în mod expres că cele două acte i-au fost predate de către inculpată şi care i-a mai cerut suma de 5300 lei reprezentând taxe judiciare suplimentare,prezentându-se ulterior la autorităţi pentru intabularea dreptului de proprietate. Declaraţia martorei P.F. cu privire la persoana care a redactat procesul verbal de îndreptare a erorii materiale se coroborează cu declaraţia martorei S.L. - fila 119,120 dosar U.P., care arată că a participat în calitate de grefier la soluţionarea Dosar nr. 552/246/2011 privind pe reclamantul L.I.A., că acţiunea civilă introdusă de acesta a fost admisă şi că nu îşi explică motivul pentru care în conţinutul sentinţei apare că dosarul a fost tehnoredactat cu iniţialele K.L. corespunzătoare numelui grefierei K.L. Martora arată că dosarul a rămas în biroul inculpatei după rămânerea în pronunţare şi că îndreptarea erorii materiale de înlocuire a numelui reclamantului nu corespunde adevărului.

Martora K.L. - fila 109 dosar UP, neagă participarea la şedinţa de judecată în care s-ar fi pus în discuţie îndreptarea erorii materiale strecurată în Dosar nr. 552/2246 din 25 februarie 2011 în ceea ce priveşte sentinţa civilă 397/17 martie 2011 şi explică întocmirea încheierii de îndreptare eroare materială de către o altă persoană înafara ei, raportat la greşelile de nume existente în aceasta. Martora arată că nu îşi explică motivul pentru care hotărârea judecătorească în care figura ca reclamant P.F. lipseşte de la dosar.

Depoziţiile coroborate ale martorilor au format convingerea instanţei de fond că inculpata este cea care a procedat la întocmirea încheierii de îndreptare a eroare materiale prin înlocuirea numelui reclamantului iniţial L.A.I. cu numita P.F. fapt ce corespunde relatărilor martorei P.F., astfel încât vinovăţia inculpatei în ceea ce priveşte cea de a doua infracţiune de fals intelectual pentru care a fost trimisă în judecată este dovedită.

Cea de a treia infracţiune de fals intelectual reţinută în sarcina inculpatei se referă la Dosarul nr. 2165/246/2011 al Judecătoriei Ineu, in care inculpata „in scopul ascunderii săvârşirii infracţiunii de abuz in serviciu, a redactat o sentinţa civila in care a inserat menţiuni false, respectiv a omis cu ştiinţa sa consemneze împrejurări esenţiale obligatorii, iar prin punerea in executare a acestor înscrisuri false s-a produs consecinţa juridica a transferului nelegal al dreptului de proprietate in patrimoniul reclamantei” - pag.42 rechizitoriu. Cu privire la aceasta infracţiune se detaliază la pag.10 din rechizitoriu conţinutul concret al acuzaţiilor aduse, arătându-se ca falsul intelectual săvârşit de inculpata consta in inserarea unor menţiuni nereale in cuprinsul hotărârii pronunţate, referitoare la faptul ca procedura de citare ar fi fost legal îndeplinita, ca ar fi fost indicat de către reclamanta temeiul juridic al cererii, ca obiectul cererii de chemare in judecata l-ar fi constituit transferul dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren, deşi părţile vizau un apartament din Oraşul Ineu, si ca s-ar fi omis cu ştiinţa a se menţiona de către inculpata, in cuprinsul aceleiaşi hotărâri judecătoreşti, faptul ca taxa judiciara de timbru aferenta acţiunii nu a fost achitata.

Instanţa de fond a apreciat că în ceea ce priveşte această infracţiune consideraţiile avute în vedere la condamnarea inculpatei pentru prima infracţiune de fals intelectual se regăsesc şi cu privire la acesta faptă neputându-se în discuţie caracterul vădit involuntar al erorilor cuprinse în hotărârea judecătorească cauzat de volumul de lucru şi celeritatea impusă de activitatea de judecată, fiind vorba despre erori intenţionate, concertate, în vederea aducerii la îndeplinire a activităţii ilicite şi în vederea îngreunării facilitării tragerii la răspundere penală.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a formulat apel inculpata B.F.

În primul rând inculpata, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile şi a susţinut că pornind de la principiul mitior tex (legea mai blânda), al cărui corolar este inadmisibilitatea combinării dispoziţiilor mai favorabile cuprinse în legi succesive şi a creării, în acest fel, a unei noi legi (lex tertia) care să se aplice în situaţii tranzitorii, într-o concepţie restrictiva, s-a considerat ca legea mai favorabila in ce priveşte calificarea faptei si deci si sancţionarea ei legala, trebuie sa se aplice si in ce priveşte aplicarea altor instituţii de drept penal, cum ar fi recidiva sau concursul de infracţiuni, chiar daca nu este mai favorabila sub aceste aspecte. într-o alta concepţie, pe care o consideram aplicabila prin prisma interpretării constante a practicii judiciare, determinarea legii mai favorabile trebuie sa se facă in raport cu fiecare instituţie de drept penal care se poate aplica in mod autonom şi în concluzie, a solicitat stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile în mod distinct in ce priveşte încadrarea juridica a faptei si cuantumul pedepselor, fata de dispoziţiile ce reglementează eventuala stare de recidiva, concurs de infracţiuni, infracţiune continuata sau prescripţia răspunderii penale, instituţii autonome de drept penal ce urmează a fi analizate distinct in aplicarea principiului mitior lex.

În al doilea rând, inculpata a criticat sentinţa instanţei de fond şi sub raportul mijloacelor de probă, respectiv nelegalitatea probelor obţinute prin intermediul investigatorilor sub acoperire V.I.M. si S.I., solicitându-vă a nu tine seama de acestea cu prilejul soluţionării cauzei.

Sub acest aspect, a arătat că prin ordonanţele din datele de 04 ianuarie 2013, 17 ianuarie 2013, 25 februarie 2013, 25 martie 2013, 27 martie 2013, 26 aprilie 2013 şi 21 mai 2013 s-a dispus introducerea în cauza a investigatorilor sub acoperire V.I.M. si S.I., care au fost autorizaţi în mod nelegal să folosească înscrisuri nereale, ce le-au fost puse la dispoziţie în scopul de a dovedi pretinsele infracţiuni de corupţie săvârşite de inculpată. Inculpata apreciază că în pofida declaraţiilor date de cei doi investigatori în faţa primei instanţe cu prilejul audierii acestora, nu se poate considera ca aceştia nu ar fi avut cunoştinţa de caracterul fictiv, doar aparent real, al actelor ce le-au fost puse la dispoziţie pentru a putea intra in relaţie cu ea, deşi singurele fapte penale pe care investigatorii sub acoperire puteau fi autorizaţi să le efectueze erau acelea de a promite, oferi sau remite bani sau alte foloase unui funcţionar, beneficiind de o impunitate legala cu privire la acestea.

S-a arătat că descoperirea faptelor de corupţie şi obţinerea mijloacelor de proba cu privire la aceste fapte, ce constituie raţiunea utilizării investigatorilor sub acoperire, trebuia să se efectueze în limitele legii, or nicio lege nu prevedea în cursul anului 2013 posibilitatea investigatorilor sub acoperire de a folosi înscrisuri oficiale cu caracter nereal.

În al treilea rând s-a invocat excepţia de neregularitate a actului de acuzare, considerând ca nu s-a făcut o regulata sesizare a instanţei cu privire la actele materiale ale infracţiunii de luare de mită pentru care inculpata a fost trimisa in judecata, nefiind indicate in ce o priveşte pe inculpata care sunt cele doua acte materiale ce constituie latura obiectiva a infracţiunii de luare de mita in forma continuata ce urmează a face obiectul cercetării judecătoreşti.

În al patrulea rând, în esenţă, în contextul susţinerii provocării venite din partea investigatorilor sub acoperire, inculpata a solicitat achitarea pentru toate acuzaţiile care au fost formulate împotriva sa întrucât a lipsit intenţia ca forma de vinovăţie necesara pentru existenţa infracţiunii.

II. Analizând apelul declarat, în raport de conţinutul exhaustiv al dosarului cauzei şi examinând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, înalta Curte constată că apelul inculpatei B.F. este fondat numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile şi urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, în ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa de apel constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţiile formulate faţă de apelanta inculpată B.F. urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care este acuzată. în examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă faptele mai sunt incriminate de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptelor şi consecinţele la data judecării apelului. în examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Examinarea încadrării juridice data faptelor ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.

Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală.

Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Înalta Curte apreciază că principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile de drept penal substanţial definite ca atare în lege. Astfel, Legea nr. 187/2012 stabileşte legea mai favorabilă distinct faţă de cea stabilită în raport de încadrarea juridică şi sancţiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracţiuni (art. 10), suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17), iar voinţa legiuitorului este clară şi neechivocă, în aplicarea principiului constituţional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situaţia concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituţiilor incidente fiecărui caz în parte.

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituţiile care funcţionează autonom a fost discutată în doctrină şi practică încă din anul 1936. V.D. în Codul penal adnotat din 1936 arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispoziţiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obţine un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicaţiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită şi pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituţiunile cari funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului”. Aceeaşi idee este regăsită şi în Codul penal comentat şi adnotat -1969, T.V., D.P., etc. şi este dezvoltată de doctrină - G.A., C.B. în Practica judiciară penală, vol. l, pag.32-41, C.M. în Explicaţii preliminare ale noului C. pen., pag.76 paragraful 1, pag.77).

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite(fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii (faptul juridic) şi efectele acelei instituţii (faptul juridic). Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează. în aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una defavorabilă, pentru că, nu trebuie să uităm niciun moment că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală, sau contravenţională, după caz.

Art. 248 C. pen. anterior

Abuzul în serviciu contra intereselor publice

Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 297 C. pen.

Abuzul în serviciu

Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Art. 254 alin. (1) C. pen. anterior

Luarea de mită

Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Art. 289 C. pen. Luarea de mită

Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. Fapta prevăzută în alineatul precedent săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri, Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Art. 289 C. pen. anterior

Falsul intelectual

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepseşte.

Art. 321 C. pen.

Falsul intelectual

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Tentativa se pedepseşte.

Art. 290 C. pen. anterior Falsul în înscrisuri sub semnătură privată Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Tentativa se pedepseşte.

Art. 322 C. pen.

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Tentativa se pedepseşte.

Art. 41 - 42 C. pen. Anterior

Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe

Pedeapsa pentru infracţiunea continuată în cazul infracţiunii continuate şi al infracţiunii complexe nu există pluralitate de infracţiuni.

Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Infracţiunea este complexă când în conţinutul sau intră, ca element sau ca circumstanţă agravantă, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispoziţiilor art. 34 sau, după caz, art. 401 alin. (1).

Art. 35- 36 C. pen.

Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe

Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă

Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant, o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.

Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

Infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

Infracţiunea complexă săvârşită cu intenţie depăşită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă consumată.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 C. pen., dacă a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. (2) C. pen. privind săvârşirea infracţiunii de către un funcţionar cu atribuţii de control.

Art. 7 - modificat de pct. 4 al art. 79 din Legea nr. 187/2012

Faptele de luare de mită sau trafic de influentă săvârşite de o persoană care:

a) exercită o funcţie de demnitate publică;

b) este judecător sau procuror;

c) este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor;

d) este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 C. pen. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 C. pen., ale cărei limite se majorează cu o treime.

Art. 132 din Legea nr. 78/2000 - introdus de pct. 1 al articolului unic din Legea nr. 521/2004

Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin "îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu "închisoare de la 3 la 15 ani.

Art. 132 - modificat de pct. 9 al art. 79 din Legea nr. 187/2012

În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

În înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directa cu infracţiunile de corupţie sau cu infracţiunile asimilate acestora, prevăzute la art. 10-13: c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune.

Art. 17 a fost abrogat de oct. 10 al art. 79 din Legea nr. 187/2012.

Aşadar, examinând prin comparaţie efectele acuzaţiei din legea veche (art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000) şi efectele acuzaţiei în legea nouă (art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000) înalta Curte constată că referitor la abuzul în serviciu legea veche prevede un minimul al pedepsei de 6 luni închisoare faţă de 2 ani în legea veche, însă raportarea la condiţiile de incriminare ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 constată că legea nouă este mai favorabilă deoarece prevede o majorare cu o treime a pedepsei, respectiv 8 luni închisoare faţă de 3 ani în legea veche.

Examinând prin comparaţie efectele acuzaţiei din legea veche (art. 289, respectiv art. 290 C. pen. anterior) şi efectele acuzaţiei în legea nouă (art. 321, respectiv art. 322 C. pen.) înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă întrucât minimul pedepselor pentru aceste infracţiuni este de 6 luni, respectiv 3 luni închisoare faţă de 1 an, respectiv 6 luni în legea nouă, însă în raport de aceste acuzaţii, va observa că dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 au fost abrogate prin Legea nr. 187/2012 şi va înlătura aplicarea lor.

Cu privire la acuzaţiile de luare de mită examinând prin comparaţie efectele din legea veche (art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior) şi efectele acuzaţiei în legea nouă (art. 289 C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35, 36 C. pen.) Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă întrucât minimul pedepsei pentru această infracţiune este de 3 ani închisoare faţă de 5 ani în legea nouă.

Sub aspectul tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012 - dispoziţii privind aplicarea în timp a legii penale.

Cu privire la celelalte critici ale apelantei B.F., în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. anterior (art. 707 C. proc. pen. - principiul loialităţii administrării probelor).

Activitatea desfăşurată de către investigatorii sub acoperire nu poate fi subsumată noţiunii de „determinare” a inculpatei să săvârşească infracţiuni sau să continue comiterea faptelor penale de care este acuzată, în scopul obţinerii de probe, aşa cum prevede textul invocat de apărare în motivele de apel.

Cum corect s-a arătat, în conformitate cu jurisprudenţa instanţei de contencios european referitoare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cu dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. anterior - interzicerea mijloacelor de constrângere (a/f. 707 Cod de procedură penală - principiul loialităţii administrării probelor) activitatea investigatorului sub acoperire care acţionează la dispoziţia organelor judiciare respectă garanţiile conferite de art. 6 din Convenţie şi norma internă dacă se limitează la examinarea, de o manieră pasivă, a activităţii infracţionale şi punerea la dispoziţia organelor judiciare a datelor necesare pentru dovedirea faptelor şi tragerea la răspundere a făptuitorului, fără a exercita asupra persoanei o influenţă de natură a instiga la comiterea unei infracţiuni care, altfel, nu ar fi fost săvârşită, în scopul de a face posibilă constatarea infracţiunii. Conceptul de „provocare” trebuie examinat distinct de folosirea legitimă a operaţiunilor sub acoperire, iar instanţa de fond a efectuat o atentă examinare a materialului probator de la dosar la ale cărei concluzii achiesează şi instanţa de control judiciar, deoarece în condiţiile concrete ale acuzaţiilor ce i se aduc inculpatei B.F. nu se poate reţine o provocare a sa deoarece rezoluţia infracţională era deja luată, inculpata având predispoziţia de a comite infracţiunile de care este acuzată, iar organele judiciare au avut motive întemeiate să o suspecteze de activităţi ilicite.

Astfel, potrivit probelor de la dosar rezultă în data de 17 ianuarie 2013, inculpata B.F., s-a întâlnit întâmplător cu investigatorul sub acoperire V.I.M. ocazie cu care i-a pus la dispoziţie suport informativ de specialitate şi s-a oferit să-i acorde consultanţă juridică în frauda legii, în sensul precizării etapelor primare ce trebuiau parcurse şi a înscrisurilor necesare înscenării unor raporturi conflictuale ireconciliabile ce ar fi necesitat intervenţia autorităţilor judiciare. Astfel, cu toate că era pentru prima dată când o vedea V.I.M., în faţa unui magazin din localitatea Ineu, inculpata B.F. - magistrat judecător - a instruit practic investigatorul sub acoperire cu privire la documentele pe care trebuie să le procure pentru a declanşa procese fictive cu proprietarii terenurilor pe care ar intenţiona să le achiziţioneze în aşa fel încât să se evite procedura legală, notarială, şi să se creeze un presupus conflict juridic cu părţile contractante, pentru ca investigatorul sub acoperire V.I.M. să fie exonerat de plata taxelor şi onorariilor notariale şi să nu mai aştepte efectuarea măsurătorilor topografice a terenurilor dobândite, terenuri neintabulate în cartea funciară şi evidenţiate doar în titlurile de proprietate. în aceeaşi împrejurare inculpata a atras atenţia investigatorului sub acoperire să nu declanşeze mai mult de 15 procese concomitent, prezentând maxim 15 antecontracte de vânzare cumpărare.

Mai mult, consecventă angajamentului fraudulos pe care şi l-a asumat (a data de 17 ianuarie 2013, în data de 26 februarie 2013, inculpata B.F. a stabilit de comun acord cu investigatorului sub acoperire V.I.M. să se întâlnească în localitatea Ineu, în faţa Judecătoriei Ineu, unde îşi desfăşoară activitatea ca magistrat.

Inculpata B.F. i-a solicitat investigatorului sub acoperire V.I.M. să meargă împreună la domiciliul magistratului, pentru a discuta şi a vedea ce documente a adus şi a întrebat dacă „s-a hotărât" şi dacă „a adus o parte din acte”.

Cu ocazia întâlnirii de la domiciliul său din data de 26 februarie 2013, au fost analizate înscrisurile prezentate în susţinerea legendarii investigatorului sub acoperire V.I.M., respectiv actele ce creează aparenţele unor documente necesare deschiderii unei acţiuni în instanţă pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole cu suprafeţe diferite (copii după titluri de proprietate, copii după buletine) solicitate de magistrat cu ocazia întâlnirii din data de 17 ianuarie 2013, conform practicii constante de care uza magistratul. Inculpata B.F. a constatat că o parte a terenurilor erau situate pe raza unor localităţi aflate în afara ariei competenţei teritorială a Judecătoriei Ineu, dar şi-a asumat soluţionarea personală şi a acestor pricini civile, într-o etapă ulterioară. în aceeaşi împrejurare, inculpata a pus la dispoziţia investigatorului sub acoperire V.I.M. un formular tipizat al unei promisiuni de vânzare - cumpărare, formular redactat anterior de către magistratul judecător şi care trebuia doar multiplicat de către investigator, respectiv completat prin scriere olografă împreună cu înstrăinătorul terenurilor, în fiecare situaţie în parte.

De aceea, dând curs cerinţelor inculpatei, în data de 01 martie 2013, investigatorul sub acoperire a prezentat inculpatei un nou set de acte, în completarea celor deja cunoscute acesteia, acte pretinse de către inculpată pentru a putea crea aparenţa unor raporturi juridice licite ce nu şi-au putut produce efectele vizate şi care necesitau punerea în executare prin recurgerea la autoritatea judecătorească, iar în data de 01 martie 2013, având în vedere solicitarea inculpatei B.F., investigatorul sub acoperire a remis acesteia, în prezenţa martorei M.A.M., suma de 800 lei, ca avans la totalul pretins de 12.000 lei, urmând ca diferenţa să fie remisă magistratului judecător în perioada imediat următoare, fie direct de către investigatorul sub acoperire V.I.M., fie de un „reprezentant”, respectiv un alt investigator sub acoperire.

La finalul întâlnirii, inculpata a spus investigatorului sub acoperire că poate să-i dea numărul său de telefon, celeilalte persoane care se ocupă de achiziţionarea terenurilor şi îi specifică că se va întâlni cu acesta tot la biroul nurorii sale şi a stabilit că tot „marţi” trebuia adusă şi diferenţa până la suma de 12.000 lei

Afirmaţiile inculpatei potrivit cărora investigatorii sub acoperire V.H.M. si S.I. ar fi cei care au făcut demersuri pentru a intra in contact cu ea prin intermediul martorului P.B.I., sub pretextul că doresc să găsească un mijloc de intabulare cât mai rapidă a dreptului lor de proprietate asupra unor terenuri, necesitate fictivă de altfel, prezentate prin mijlocirea unor înscrisuri aparent oficiale, cu caracter nereal, preconstituite, ce au fost puse la dispoziţia investigatorilor de către organele de urmărire penală, situaţie ce ar îndeplinii toate condiţiile unei provocări venite din partea organelor de urmărire penala şi a investigatorilor sub acoperire, întrucât nu exista niciun indiciu ca ar fi săvârşit fapta penală dacă nu ar fi fost abordată de investigatori sau dacă aceştia nu i-ar fi prezentat actele cu caracter fictiv, preconstituite, şi nevoia lor de a obţine intabularea dreptului de proprietate sunt nefondate şi contrazise flagrant de evidenţa faptelor inculpatei, astfel:

Ca urmare a celor stabilite la întâlnirea din data de 01 martie 2013, după patru zile, respectiv în data de 05 martie 2013, investigatorul sub acoperire S.I., persoană care a fost indicată de către investigatorul sub acoperire V.I.M. ca fiind „băiatul cu care lucrăm”, a contactat-o telefonic pe inculpata B.F., comunicând acesteia că o sună din partea domnişoarei „I.” şi a stabilit cu inculpata o întâlnire în oraşul Ineu, la acelaşi sediu profesional al nurorii magistratului, martora M.A.M.

Astfel, în data de 05 martie 2013, în cabinetul de mediator al martorei M.A.M., inculpata B.F. a înmânat spre semnare investigatorului sub acoperire S.I., acţiunile civile pe care le redactase deja şi care priveau imobilele descrise în actele ce fuseseră anterior remise magistratului judecător, aceasta comunicând investigatorului sub acoperire că a identificat şi alte probleme în actele ce i-au fost puse la dispoziţie, însă a găsit modalităţile juridice concrete de surmontare a acestor probleme. Inculpata i-a explicat investigatorului S.I. mai multe amănunte legate de acţiunile civile respective. De asemenea, pentru că la întâlnirea din data de 01 martie 2013 investigatorul sub acoperire V.I.M. nu a remis decât un avans de 800 de lei din suma totală de 12.000 de lei ce i-a fost pretinsă de către inculpată, investigatorul sub acoperire S.I. a arătat că nu ar cunoaşte cu exactitate detaliile plăţii şi după ce a pus pe masă două teancuri ce însumau 10.000 de lei, în bancnote de 50 lei fiecare, a întrebat cât mai trebuie să completeze pe lângă cei 10.000 de lei din teancurile puse pe masă, inculpata replicând fără echivoc „mai doişpe sute”. în timp ce investigatorul sub acoperire S.I. a semnat toate exemplarele acţiunilor civile redactate şi puse la dispoziţie de către inculpata B.F., aceasta a numărat banii remişi de către investigator, constatând că i-a fost remisă diferenţa de 11.200 lei din suma totală de 12.000 de lei pretinsă pentru a declanşa procese în numele investigatorului sub acoperire V.I.M. şi pentru a soluţiona favorabil toate aceste cereri de chemare în judecată, asigurând investigatorii sub acoperire că pentru aceste sume pretinse şi remise se va ocupa personal de transferul pe cale judiciară a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce ar interesa investigatorii. După ce a numărat banii, inculpata I-a asigurat pe investigator că totul va decurge conform înţelegerii pe care a avut-o cu I.

Este de domeniul evidenţei că întreaga iniţiativă a comiterii faptelor penale a aparţinut inculpatei B.F., deoarece a tot solicitat diverse documente în completarea celor depuse iniţial, doar pentru a trage de timp, întrucât în perioada de referinţă s-a schimbat modul de lucru cu sistemul ECRIS de repartizare aleatorie a cauzelor, fiind introdus un sistem mai performant, care să nu mai permită direcţionarea cauzelor la anumite complete şi astfel împărţirea să se facă într-adevăr aleatoriu, astfel că inculpata nu mai avea garanţia că acţiunile, odată introduse în sistem, vor fi repartizate pe completul său cum se întâmpla până atunci. Astfel, în cadrul discuţiilor purtate la domiciliul său în data de 24 aprilie 2013, aceasta i-a comunicat investigatorului sub acoperire V.I.M. că, pe lângă certificatele fiscale, este necesar ca actele să fie completate şi cu certificate de carte funciară, din care să rezulte dacă suprafeţele de teren în litigiu sunt sau nu intabulate şi a explicat investigatorului sub acoperire V.I.M. că aceste acte suplimentare sunt necesare în eventualitatea în care dosarele ar fi repartizate de sistemul informatic preşedintei judecătoriei sau colegului care urma a fi transferat de la data de 1 mai. Inculpata B.F. a ţinut să explice că toate aceste precauţii sunt necesare pentru eventualitatea în care dosarele nu ar ajunge pe completul ei ori al unui alt judecător care nu respectă exigenţele procedurale în privinţa termenelor şi al conţinutului actelor introductive de instanţă şi a insistat de mai multe ori că doar ea şi colegul ei judecător T.A. sunt dispuşi la aceste nesocotiri ale normelor materiale şi procesuale, pomenind numele de T. de mai multe ori, în vreme ce preşedinta instanţei şi celălalt judecător sunt inflexibili în respectarea acestor exigenţe legale imperative, afirmând că preşedinta judecătoriei nu este abordabilă în vederea obţinerii unui „sprijin” ilegal şi descriind-o ca „îi o nebună. Şi-i foarte tipicară”.

În aceste împrejurări, în mod judicios instanţa de fond a apreciat că acţiunea investigatorilor sub acoperire nu poate fi calificată ca o activitate specifică agentului provocator, aceştia nefăcând altceva decât să intre în câmpul infracţional şi să comită acte materiale despre care exista presupunerea rezonabilă că făceau parte din modalitatea de acţionare a inculpatei.

Activitatea investigatorilor sub acoperire nu a depăşit cadrul legal şi a fost supravegheată de către magistratul procuror, fiind vorba de o operaţiune organizată şi controlată riguros, iar judecătorul investit cu soluţionarea cererilor de autorizare a interceptărilor şi înregistrărilor în mediu ambiental a realizat un control indirect asupra activităţii investigatorilor sub acoperire, neputându-se accepta teza avansată de către apărătorul inculpatei referitoare la modul aleatoriu şi abuziv de acţiune.

De aceea, în mod corect instanţa de fond a apreciat că a fost îndeplinită condiţia de utilizare a investigatorilor sub acoperire în ceea ce priveşte existenţa unor indicii temeinice că s-a săvârşit sau, că se pregăteşte a se săvârşi o infracţiune şi în acest sens edificatoare sunt hotărârile judecătoreşti pronunţate de către inculpata B.F. în Dosarele nr. 552/246/2011 a Judecătoriei Ineu, având ca obiect obligaţie a face şi prestaţie tabulară în care reclamant a figurat iniţial L.A.I., reclamantul fiind ulterior înlocuit cu numita P.F. şi Dosar nr. 2165/246/2011 al aceleiaşi instanţe privind acţiunea introdusă de către B.I., având ca obiect obligaţie a face şi prestaţie tabulară.

Cu referire la neregularitatea actului de sesizare al instanţei, Înalta Curte reaminteşte că principiile de drept statuează că legea procesual penală este de imediată şi strictă aplicare, sens în care a fost edictată Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. Acest act normativ prevede la art. 1 că are ca obiect punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, prin reglementarea situaţiilor tranzitorii rezultând din intrarea sa în vigoare, precum şi prin punerea de acord a legislaţiei cu dispoziţiile acesteia. Art. 3 dispune explicit că „Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi”, iar la art. 4 precizează: „Actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege. Nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate fi invocată numai în condiţiile Codului de procedură penală. în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, încălcarea, în cursul urmăririi penale, a dispoziţiilor legale privind prezenţa obligatorie a învinuitului sau a inculpatului ori asistarea obligatorie a acestora de către apărător poate fi invocată până la începerea dezbaterilor”.

Or, în lumina acestor dispoziţii legale exprese, susţinerile inculpatei potrivit cărora s-ar mai putea discuta despre regularitatea actului de sesizare sunt lipsite de orice fundament logic şi nu impun clarificări suplimentare din partea Înaltei Curţi.

Acestea sunt considerentele pentru care înalta Curte, în temeiul în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpata B.F. împotriva sentinţei penale nr. 327/PI din 23 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, şi va desfiinţa în parte sentinţa apelată, numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani, pe care le va repune în individualitatea lor:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- sporul de 1 (un) an închisoare;

Va înlătura prevederile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 din încadrările juridice referitoare la săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior şi va menţine pedepsele aplicate pentru aceste infracţiuni.

În baza art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna inculpata la două pedepse de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În temeiul art. 33 lit. a) şi b), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. va contopii pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, la care se va adaugă sporul de 1 (un) an închisoare, inculpata B.F. urmând să execute pedeapsa finală de: 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii şi va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iunie 2013 la 09 aprilie 2014.

Va face aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de inculpata B.F. care vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial, în sumă de 50 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpata B.F. împotriva sentinţei penale nr. 327/PI din 23 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Desfiinţează în parte sentinţa apelată, numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani, pe care le repune în individualitatea lor:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a b) şi c) C. pen. anterior pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- sporul de 1 (un) an închisoare;

Înlătură prevederile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 din încadrările juridice referitoare la săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior şi menţine pedepsele aplicate pentru aceste infracţiuni.

În baza art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă inculpata la două pedepse de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În temeiul art. 33 lit. a) şi b), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, la care se adaugă sporul de 1 (un) an închisoare, inculpata B.F. urmând a executa pedeapsa finală de: 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iunie 2013 la 09 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de inculpata B.F., rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial, în sumă de 50 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 386/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...  ICCJ. Decizia nr. 810/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 78/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Apel