ICCJ. Decizia nr. 771/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 771/2014

Dosar nr. 3813/120/2013

Şedinţa publică din 4 martie 2014

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 269 din data de 05 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, a fost condamnat inculpatul V.I.C. în baza dispoziţiilor art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 16 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, care va începe după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată acestuia, timpul reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 18 februarie 2013 lăzi.

În temeiul prevederilor art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a restituit tatălui victimei - Ş.I., telefonul mobil, o cartelă micro S.I.M., un acumulator şi o husă din piele de culoare neagră (toate ambalate într-un plic de hârtie închis şi sigilat cu sigiliul M.I.), precum şi un rucsac conţinând rechizite, obiecte de îmbrăcăminte, un portofel maron, un carnet de note şi un penar, care au aparţinut fiului său Ş.A.A.

Potrivit aceloraşi dispoziţii, s-a restituit inculpatului un fes din material textil şi o geacă de fâş - aparţinând acestuia, atrăgând atenţia persoanelor care le vor ridica asupra faptului că sunt obligate să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 118.alin. (1) litb C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul - tip fluture, ridicat de la domiciliul acestuia, folosit la săvârşirea infracţiunii.

Potrivit dispoziţiilor art. 14, art. 15, art. 16¹ alin. (3) şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Ş.I. suma de 1000 euro cu titlu de daune materiale, în echivalentul în lei la data efectuării plăţii, potrivit cursului euro al B.N.R.

În temeiul art. 14, art. 15 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească aceleiaşi părţi civile şi suma de 100.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalentul în lei la data efectuării plăţii, potrivit cursului euro al B.N.R.

În conformitate cu dispoziţiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.002,75 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând şi cheltuielile efectuate la urmărirea penală, precum şi onorariul apărătorului desemnat acestuia din oficiu, de 200 lei, sumă care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dâmboviţa.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa nr. 63/P/2013 din 03 iunie 2013, inculpatul V.I.C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1)- art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că în cursul zilei de 18 februarie 2013, în jurul orelor 13,00, inculpatul a ajuns în preajma Colegiului Naţional „Ion Ghica" din Târgovişte unde s-a întâlnit cu prietena sa, iar apoi, în mod întâmplător şi cu martorii minori D.G., P.G.A. şi R.l.V., dintre care în raporturi mai apropiate se afla cu D.G., acesta recunoscând că îl cunoştea pe inculpat de aproximativ 1 an şi ştia că obişnuieşte să poarte un cuţit tip fluture, motiv pentru care a şi fost poreclit B. În jurul orelor 13⁰⁰, pe lângă grupul anterior menţionat, a trecut minorul Ş.A.A. care se îndrepta către Colegiul Naţional „Ion Ghica", la care era înscris în clasa a IX-a, care se cunoştea cu P.G.A., întrucât se întâlniseră de mai multe ori în mijloacele de transport cu care amândoi făceau naveta, acesta din urmă fiind şi el elev la Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Târgovişte.

Conform declaraţiei minorului P.G., în urmă cu aproximativ 2 săptămâni, între el şi Ş.A.A. avusese loc un incident în timpul căruia el îl călcase pe picior pe celălalt minor, acesta replicând lovindu-l în glumă cu palma peste ceafă. Martorul i-a vorbit despre acest incident cu R.l.V., între ei mtervenind V.I.C. care i-a întrebat dacă băiatul despre care vorbeau are bani asupra sa. Cei doi tineri cărora le-a cerut să-l cheme pe Ş.A.A. pentru a sta de vorbă cu el, au refuzat, motiv pentru care inculpatul s-a adresat de la distanţă acestuia prin apelativul „bă, ăsta mai înalt!". Tot inculpatul, reproşând părţii vătămate că i-a vorbit cu „mă", a scuipat-o de 2 ori, după care i-a aplicat o lovitură în zona membrelor inferioare. Ş.A.A. a încercat să îl lovească şi el cu pumnul în zona feţei pe inculpat însă acesta a introdus mâna în buzunarul de la geacă de unde a scos un cuţit tip „fluture" cu care i-a aplicat o lovitură în zona gâtului.

Referindu-se la acelaşi incident D.G. a relatat că după ce inculpatul a acostat-o şi a scuipat-o pe partea vătămată, cei doi tineri s-au împins reciproc, iar după ce partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu pumnul în cap, la rândul său acesta din urmă i-a aplicat o lovitură cu cuţitul.

Elementele de tatonare şi de împingere reciprocă ale celor doi tineri au fost remarcate şi de l.G.C., aflat întâmplător în preajma Colegiului Naţional „Ion Ghica", acesta închipuindu-şi însă că ei se joacă, mai ales că partea vătămată avea ghiozdanul în spate.

Observând hemoragia masivă a minorului Ş.A.A. inculpatul a fugit pe gangul blocului, fiind urmat şi de ceilalţi 3 tineri.

Partea vătămată care sângera abundent în zona gâtului a fost susţinută de martorul l.G.C., care a condus-o până la cea mai apropiată intersecţie, unde a fost preluată de către un autoturism al poliţiei aflat întâmplător în zonă, fiind transportată la S.J.U. Târgovişte.

În ciuda unor manevre specifice de ventilaţie şi resuscitare practicate timp de 20 de minute, la orele 13³⁰ a fost constatat decesul victimei.

Conform raportului medico-legal de necropsie din 25 februarie 2013 întocmit de către S.J.M.L. Dâmboviţa, moartea victimei a fost violentă, fiind cauzată de o hemoragie mixtă internă şi externă, consecinţa unei plăgi tăiate laterocervicală stg., cu secţionarea pachetului vasculo-nervos regional (vena jugulară externă, artera carotidă comună şi nervul vag).

Prin acelaşi raport, s-a constatat că leziunile de violenţă identificate s-au putut produce prin lovire unică cu corp tăietor înţepător - cuţit, briceag, între leziuni şi deces existând o legătură de cauzalitate directă necondiţionată.

Referindu-se la împrejurările în care a avut loc incidentul, inculpatul a recunoscut că a avut iniţiativa de a lămuri conflictul despre care a luat cunoştinţă întâmplător de la unul dintre cei împreună cu care se afla, în acest scop acostând-o pe partea vătămată. Totodată, surprins de reacţia acesteia, care refuza să plece şi a încercat să îl lovească, inculpatul a pretins că iniţial a atacat-o pe victimă în zona capului, folosind numai mânerul cuţitului pe care îl avea asupra sa, plaga profundă de la nivelul gâtului acesteia fiind rezultatul încercării sale de a o evita.

În acelaşi timp inculpatul a încercat să ascundă faptul că în ultima perioadă fusese în dese rânduri remarcat manevrând într-un mod specific cuţitul tip „fluture" prevăzut cu un singur tăiş al lamei cu lungimea de 10 cm, pe care ulterior agresiunii l-a predat organelor de urmărire penală, prin acţiuni care demonstrau suficientă dexteritate şi erau menite să îi impresioneze pe cei din jur.

În cuprinsul rechizitoriului s-a mai reţinut că inculpatul a fost implicat şi într-un incident petrecut pe raza comunei Gura Ocniţei unde a avut loc o dispută cu martorul C.D., fiind condus la sediul Poliţiei Municipiului Moreni de către o patrulă din cadrul I.J.J. Dâmboviţa.

C.D. a susţinut că fusese tăiat cu un cuţit de către inculpat în ziua de 2 iulie 2012, însă la controlul corporal efectuat acestuia de către reprezentanţii organelor de ordine cuţitul nu a fost descoperit, cel reclamat fiind sancţionat numai pentru refuzul de a pune la dispoziţie datele necesare pentru a fi identificat.

Preocuparea inculpatului pentru îmbunătăţirea modului de a folosi cuţitul tip fluture pe care îl deţinea în acte de agresiune, s-a reflectat şi în postările de pe reţelele de socializare pe care acesta postase cu mai multă vreme în urmă videoclipuri în care era filmat manevrând acelaşi tip de cuţit sub profilul denumit „B."

La 26 octombrie 2012, dată la care era organizată în municipiul Târgovişte o manifestare publică, în cadrul unei acţiuni specifice pe linia prevenirii şi combaterii faptelor antisociale de către lucrători din cadrul I.J.J. Dâmboviţa, inculpatul a fost surprins în zona centrală a oraşului jucându-se cu un cuţit. Actele de constatare întocmite conform art. 465 şi următoarele C. proc. pen. au confirmat existenţa infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, pentru care inculpatului i-a fost întocmit Dosar penal, cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte sub nr. 6526/P/2012.

Raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză care l-a vizat pe inculpat (acesta susţinând că anterior loviturii pe care i-a aplicat-o victimei cu cuţitul, ar fi fost şi el lovit de către aceasta la nivelul obrazului stâng) a infirmat prezenţa oricărei leziuni traumatice la examinarea de specialitate din 19 februarie 2013 la care a fost supus, ocazie cu care i-au fost recoltate şi probe biologice pentru determinări toxicologice.

Buletinul de analiză toxicologică - expertiză pe persoane din 14 martie 2013 întocmit de către I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti a confirmat prezenţa în proba de urină a inculpatului, a tetrahidrocanabinolului, o răşină uleioasă - derivat benzopiranic, substanţă activă principală din cannabis întâlnită în drogurile vegetale cum ar fi haşişul şi marijuana.

În legătură cu un eventual consum de substanţe interzise de către inculpat procurorul a procedat la disjungerea cauzei, sesizând organele de urmărire competente să instrumenteze infracţiunea de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept.

S-a considerat că fapta inculpatului de a aplica într-un loc public o lovitură cu un cuţit minorului Ş.A.A., căruia i-a fost provocată o plagă profundă laterocervicală stângă, cu secţionarea pachetului vasculo-nervos regional (vena jugulară externă, artera carotidă comună şi nervul vag) care a generat decesul acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de disp. art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Inculpatul a fost reţinut la 18 februarie 2013 iar ulterior arestat preventiv pentru o perioadă de 29 de zile prin încheierea nr. 14 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 1907/120/2013.

Măsura a fost prelungită în 3 rânduri, ultima dată până la 07 iunie 2013.

Fapta, aşa cum a fost descrisă mai sus, a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice anexe, procesele verbale şi raportul organului de poliţie judiciară, raportul medico legal de necropsie şi planşele fotografice aferente, procesul verbal de percheziţie corporală a inculpatului, raportul de constatare tehnico ştiinţifică biocriminalistică întocmit în cauză, raportul de expertiză medico legală şi buletinul de analiză toxicologică anexat, ambele efectuate inculpatului, declaraţiile inculpatului, ale martorilor şi ale tatălui minorului decedat în agresiune - Ş.I., procesele verbale de confruntare şi procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 300¹ alin. (1) C. proc. pen., la data de 5 iunie 2013,fiind vorba despre un inculpat trimis în judecată în stare de arest, instanţa a verificat din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive a acestuia.

Constatând că temeiul care a determinat arestarea inculpatului prevăzut de dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. subzistă, impunând în continuare privarea lui de libertate, în conformitate cu dispoziţiile art. 300 alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a menţinut această măsură, în considerarea naturii şi gradului extrem de ridicat de pericol social al faptei comise, îndreptată împotriva valorii sociale supreme -pe care o reprezintă dreptul la viaţă, precum şi a existenţei, în continuare a probelor că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La termenul din data de 28 iunie 2013, după luarea concluziilor procurorului de şedinţă şi apărătorilor inculpatului şi părţii civile, tribunalul a constatat în conformitate cu dispoziţiile art. 300 alin. (1) C. proc. pen., că actul de sesizare este regulat întocmit, cu respectarea tuturor condiţiilor de formă şi de conţinut, reglementate prin dispoziţiile art. 262, 263 şi 264 alin. (3) C. proc. pen.

La acelaşi termen, tatăl victimei, Ş.I. a formulat pretenţii civile în sumă de 1.001.000 euro, din care 1.000 euro reprezintă daune materiale (cheltuielile efectuate pentru înmormântarea fiului său), iar 1.000.000 euro, daune morale.

Înaintea începerii cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat, în conformitate cu dispoziţiile art. 320 alin. (1) C. proc. pen., că recunoaşte fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la urmărirea penală.

Fiind ascultat, în baza dispoziţiilor art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen., acesta a precizat că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în cuprinsul rechizitoriului, a cărei încadrare juridică este cea prevăzută de dispoziţiile art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pe baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le cunoaşte şi pe care şi le însuşeşte, neînţelegând să mai administreze alte probe. De asemenea inculpatul a fost de acord să plătească părţii civile suma de 1.000 euro - solicitată de către aceasta, cu titlu de daune materiale, solicitând însă instanţei să stabilească suma care i se cuvine cu titlu de daune morale, neînsuşindu-şi-o pe cea indicată în şedinţă de către titularul acţiunii civile.

Tribunalul a stabilit că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pe care le reclamă dispoziţiile art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen., fapta existând, constituind infracţiune şi fiind săvârşită de către inculpat.

Examinând actele şi lucrările Dosarului nr. 63/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi luând în calcul şi declaraţia susţinută de către inculpat, potrivit dispoziţiilor art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen., tribunalul, reţinând starea de fapt descrisă în rechizitoriu, susţinută de probele existente care au confirmat situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, existând astfel toate premisele pentru a-i fi angajată răspunderea penală, a constatat că, în drept, fapta inculpatului de a aplica într-un loc public o lovitură cu un cuţit minorului Ş.A.A., căruia i-a provocat o plagă profundă latero - cervicală stânga, cu secţionarea pachetului vasculo - nervos regional (vena jugulară externă, artera carotidă comună şi nervul vag), care a generat decesul acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de dispoziţiile art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia acesta a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. - dispoziţiile părţii generale a codului, limitele pedepsei fixate în partea specială a acestuia, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea tratamentului sancţionator, tribunalul s-a orientat, în primul rând, în funcţie de natura şi gravitatea extremă a infracţiunii comisă de către inculpat, îndreptată împotriva valorii sociale supreme care este dreptul la viaţă, în concret împotriva unui minor, constatând că acesta a luat cu cea mai mare uşurinţă rezoluţia infracţională, în condiţiile în care avusese cu victima doar o banală discuţie în contradictoriu.

Minorul Ş.A.A. a fost luat prin surprindere, după ce a fost acostat de către inculpat, care i-a aplicat o lovitură cu cuţitul, având drept consecinţă o hemoragie masivă, care i-a cauzat decesul.

Toate conflictele în care inculpatul a fost implicat anterior, precum şi preocuparea lui constantă pentru a se perfecţiona în mânuirea unui cuţit tip „fluture", au culminat cu uciderea unui tânăr, aspect de natură să imprime o gravitate ieşită din comun faptei de care se face vinovat, şi care reclamă aplicarea unei pedepse proporţionale, pentru ca represiunea să-şi atingă scopul prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen. - de prevenire a săvârşirii unor noi infracţiuni, iar sancţiunea - să-şi îndeplinească funcţiile de măsură de constrângere şi de reinserţie socială pentru cel care va fi condamnat.

Urmare a opţiunii inculpatului pentru a fi judecat în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., s-a făcut mai întâi aplicarea dispoziţiilor art. 320 alin. 7 C. proc. pen., procedându-se la reducerea limitelor pedepsei prevăzută de norma de incriminare cu 1/3.

Sub aspectul cuantumului, tribunalul s-a orientat către limita superioară a pedepsei (rezultată în urma aplicării reducerii prevăzută de dispoziţiile art. 320¹ alin. 7 C. proc. pen.) - condamnându-l pe inculpat la o pedeapsă de 16 ani închisoare, motivat de faptul că sancţiunea trebuie să fie exemplară şi să aibă aptitudinea de a opri orice tentativă similară, singurul regim în care se impune să fie executată fiind cel privativ de libertate, faţă de consecinţele dramatice pe care fapta sa le-a produs.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., raportat la dispoziţiile art. 175 alin. (1) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, care va începe după executarea pedepsei închisorii.

În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, fiind actual temeiul prevăzut de dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în baza căruia măsura a fost luată iniţial, existând, în continuare, probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată acestuia, timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 18 februarie 2013 la zi.

În temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-au restituit tatălui victimei Ş.I. - telefonul mobil, o cartelă micro S.I.M., un acumulator şi o husă din piele de culoare neagră (toate ambalate într-un plic de hârtie închis şi sigilat cu sigiliul M.I.), precum şi un rucsac conţinând rechizite, obiecte de îmbrăcăminte, un portofel maro, un carnet de note şi un penar, care au aparţinut fiului său Ş.A.A.

Potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul tip „fluture", ridicat de la domiciliul acestuia, care a fost folosit la săvârşirea infracţiunii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14, art. 15, art. 16¹ alin. (3) şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la dispoziţiile art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Ş.I. suma de 1.000 euro, pentru achitarea căreia acesta şi-a exprimat acordul (reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea fiului său), în echivalentul în lei la data efectuării plăţii, potrivit cursului euro al B.N.R.

În temeiul dispoziţiilor art. 14, art. 15 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la dispoziţiile art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat şi la plata către aceeaşi parte civilă, a sumei de 100.000 euro, în echivalentul în lei la data efectuării plăţii, potrivit cursului euro al B.N.R., cu titlu de daune morale.

Tribunalul, a apreciat că partea civilă este îndreptăţită la recunoaşterea acestei sume, care fără a se considera că ar putea înlocui pierderea ireparabilă şi imensă, încercată prin moartea prematură a fiului său, la o vârstă la care era în plină evoluţie, poate reprezenta o mică consolare, în măsură să-i atenueze în aceeaşi proporţie scăzută, suferinţă pe care trebuie să o suporte pe termen lung, urmare a acţiunii criminale a inculpatului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel partea civilă Ş.I. şi inculpatul V.C., invocând motive de netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 202 din 15 octombrie 2013 Curtea de Apel Ploieşti, a respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă Ş.I. şi inculpatul V.C., împotriva sentinţei penale nr. 269 din data de 05 iulie 2013 a Tribunalului Dâmboviţa.

Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă, fiind corespunzătoare probelor administrate în cauză, vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedităiar condamnarea acestuia s-a făcut în deplină legalitate. Cu referire la apelul părţii civile instanţa de apel a constatat că este nefondat atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile.

În legătură cu apelul declarat de inculpatul V.I.C., instanţa de prim control judiciar a constatat că pedeapsa aplicată este proporţională cu gravitatea faptei comise şi, chiar dacă inculpatul a solicitat să fie judecat în procedura simplificată, având în vedere valorile sociale lezate prin comiterea infracţiunii, precum şi consecinţa produsă, constând în pierderea unei vieţi omeneşti, tribunalul, în mod corect, s-a orientat către limita superioară a pedepsei rezultată în urma aplicării reducerii prevăzută în dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnându-l pe inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.I.C. solicitând, în esenţă, aplicarea legii penale mai favorabile şi reindividualizarea sancţiunii.

Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi arătate:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul V.I.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 ² C. proc. pen. cu privire la cuantumul sancţiunii aplicate. Faţă de abrogarea art. 175 liti, recurentul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv C. pen. actual în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei şi sancţiunea aferentă. Referitor la incidenţa art. 320¹ C. proc. pen. anterior, apărarea a arătat că dispoziţiile legii noi nu pot retroactiva, deoarece nu sunt mai favorabile, astfel încât urmează să se aplice, legea în vigoare la data săvârşirii fapte. Legat de circumstanţele atenunate prev de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior, care în opinia apărării ar fi trebuit reţinute în favoarea inculpatului, recurentul apreciază că acestea sunt instituţii autonome motiv pentru care pot fi aplicate de instanţa de recurs chiar dacă legea penală mai favorabilă nu le mai prevede, în procesul de reindividualizare a pedepsei.

Inculpatul, invocând cazul de casare prev. art. 385 pct. 17 C. proc. pen., a apreciat că s-a făcut o greşită aplicare a legii în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior. Critica recurentului inculpat vizând individualizarea judiciară a pedepsei ar fi putut fi examinată de instanţa de recurs prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 în varianta anterioară Legii nr. 2/2013.

Odată cu data intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, incidenţă în cauză, textul anterior menţionat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când,?s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.

Având în vedere natura criticii invocate, anume greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţe, rezultă cu evidenţă că aceasta nu se mai circumscrie nici cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen. instanţa de recurs reţine că pentru a determina legea penală incidenţă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă şi aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârşirii faptei şi la data judecării recursului şi instituţiile incidente în raport cu incriminarea sau sancţiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă).

Cum fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influenţa modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracţiunii şi regimul sancţionator.

Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 174 C. pen. anterior, uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit disp. art. 175 lit. i) C. pen. anterior - omorul săvârşit în public se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În noul C. pen. omorul este incriminat în dispoziţiile art. 188 C. pen., având acelaşi conţinut ca şi în vechea reglementare, precum şi aceleaşi limite de pedeapsă.

Totodată se constată că în noua reglementare, omorul calificat prev. de art. 189 C. pen. nu mai conţine elementul circumstanţial referitor la omorul săvârşit în public. Prin urmare, omorul săvârşit în această împrejurare nu mai este încriminat sub imperiul noii legi, fapta devenind astfel un omor simplu, cu limite de pedeapsă mai scăzute.

Dacă legea nouă nu prevede o agravare a sancţiunii pentru fapta comisă, înlăturând un element circumstanţial pe care legea veche îl prevedea şi astfel sancţiona fapta mai sever, se va aplica legea nouă reţinându-se încadrarea juridică a infracţiunii în varianta simplă.

Cum în vechea reglementare omorul calificat este sancţionat cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, înalta Curte consideră că dispoziţiile noului C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în raport de încadrarea juridică a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, care este de omor simplu, beneficiind astfel şi de o reducere substanţială a limitelor de pedeapsă, astfel încât, legea nouă va retroactiva şi va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi.

Întrucât în cauza dedusă judecăţii inculpatul V.I.C. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că nu există diferenţe între art. 320¹ alin. 7 C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (1)0 din Noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime.

Faţă de situaţia expresă Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporţional pedeapsa aplicată de instanţa de fond în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficienţă. şi dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă şi în consecinţă va reduce proporţional şi pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen. respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Aşadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut pentru o perioadă de 2 ani şi 6 luni, în condiţiile art. 68 C. pen.

De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile art. 65 C. pen.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul V.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 202 din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va pasa decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 269 din 05 iulie 2013 a Tribunalului Dâmboviţa şi, rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului V.I.C. din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de ari. 188 alin. (1) C. pen.

În baza art. 188 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, va dispune condamnarea inculpatul V.I.C. la o pedeapsă de 13 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Va face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 februarie 2013 la 04 martie 2014.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul V.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 202 din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 269 din 05 iulie 2013 a Tribunalului Dâmboviţa şi, rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului V.I.C. din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen.

În baza art. 188 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnă inculpatul V.I.C. la o pedeapsă de 13 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 februarie 2013 la 04 martie 2014.

Onirariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 04 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 774/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 865/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 728/2014. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs ICCJ. Decizia nr. 729/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 730/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 754/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 772/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 773/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 774/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 775/2014. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs