ICCJ. Decizia nr. 1154/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1154/2015
Dosar nr. 171/46/2015
Şedinţa publică din 08 septembrie 2015
Deliberând asupra contestaţie de faţă, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 74/F din 26 mai 2015 Curtea de Apel Piteşti a admis cererea formulată de petentul - condamnat U.I.M., în prezent deţinut în Penitenciarul Colibaşi, a contopit pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin hotărârea nr. 1729/2011/R.D din 11 martie 2013, pronunţată de Tribunalul din Crema - Italia şi hotărârea nr. 1493/2012 R.G. din 15 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Pavia - Italia, recunoscute prin sentinţa penală nr. 10/F/CC din data de 07 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3 din 17 ianuarie 2012 pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, dispunând ca petentul-condamnat să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, în condiţii de penitenciar. Au fost anulate vechile mandate. A fost dedusă din pedeapsă perioada executată începând cu 15 iunie 2011, la zi. Petentul - condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare prin hotărârea nr. 1729/2011/R.D din 11 martie 2013, pronunţată de Tribunalul din Crema - Italia şi hotărârea nr. 1493/2012 R.G. din 15 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Pavia - Italia, recunoscute prin sentinţa penală nr. 10/F/CC din data de 07 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti. De asemenea, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 3 din 17 ianuarie 2012, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, aşa cum rezultă din hotărârea depusă la dosarul cauzei.
Întrucât infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea prin hotărârile judecătoreşti sus-menţionate sunt concurente, Curtea a admis cererea.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti solicitând înlăturarea obligaţiei petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, acesta nefiind în culpă procesuală.
Examinând contestaţia prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este fondată pentru cele ce se vor expune în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. în cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea, în toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Se observă că cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul - condamnat U.I.M. a fost admisă, astfel că prima instanţă în mod greşit l-a obligat la cheltuieli judicare în favoarea statului.
În ce priveşte împrejurarea că prima instanţă, respectiv Curtea de Apel, s-a pronunţat asupra cererii de contopire fără să fie instanţa de executare, Înalta Curte apreciază că prin aceasta nu s-a cauzat nicio vătămare drepturilor şi intereselor procesuale ale intimatului.
C. proc. pen. instituie, într-adevăr, regula că hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată iar hotărârile pronunţate în primă instanţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pun în executare, după caz, de Tribunalul Bucureşti sau de tribunalul militar.
Într-o speţă similară, Înalta Curte a stabilit că instanţa competentă să dispună asupra cererii de contopire a pedepselor, este cea căreia i-ar reveni să judece în primă instanţă infracţiunile ce au făcut obiectul hotărârii străine de condamnare, chiar dacă potrivit legislaţiei procesual penale naţionale recunoaşterea hotărârii a fost făcută de Curtea de apel.
De remarcat faptul că dacă în veche legislaţie procesual penală nerespectarea dispoziţiilor relative la competenţa după materie erau prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în noua legislaţie procesual penală nulitatea absolută intervine doar atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.
Se constată că prin hotărârea străină de condamnare petentul U.I.M. a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 C. pen. (fost art. 12 din Legea nr. 678/2000), infracţiune de competenţa tribunalului, ca instanţă de fond.
În această situaţie aspectele invocate de către apelant trebuie evaluate conform art. 280 rap. la art. 282 C. proc. pen. din perspectiva nulităţilor relative, pentru care legea prevede necesitatea îndeplinirii mai multor condiţii:
- să existe o încălcare a dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal;
- prin nerespectarea cerinţei legale să se aducă o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali;
- vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului;
- vătămarea să privească un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate;
- nulitatea să fie invocată în termenul prevăzut de lege.
În speţă, nu se poate constata îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii, nefiind dovedită nicio vătămare a drepturilor petentului condamnat al cărui interes era oricum de a se emite un nou mandat care să cuprindă pedeapsa totală pe care o are de executat în urma contopirii pedepselor aplicate atât de instanţa naţională cât şi de cea străină, în funcţie de care, ulterior, va beneficia şi de alte drepturi conferite de legislaţia română.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 275 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva sentinţei penale nr. 74/F din 26 mai 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 171/46/2015, va desfiinţa în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi va înlătura dispoziţia de obligare a petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de condamnatul U.I.M. vor rămâne în sarcina statului.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul U.I.M., se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva sentinţei penale nr. 74/F din 26 mai 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 171/46/2015.
Desfiinţează în parte sentinţa penală mai sus menţionată.
Înlătură dispoziţia de obligare a petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de condamnatul U.l.M. rămân în sarcina statului.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul U.I.M., în sumă de 130 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 08 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1153/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 127/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
