ICCJ. Decizia nr. 133/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 133/RC/2015
Dosar nr. 375/1/2015
Şedinţa publică din 21 aprilie 2015
Deliberând pe fond asupra recursului în casaţie de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 446 din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa s-au dispus următoarele:
În temeiul disp. art. 9 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.P., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza disp. art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.P. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
Conform disp. art. 9 alin. (1) lit. c) teza I şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Potrivit disp. art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.P. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 286 din 12 septembrie 2006 pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 5963/2004, definitivă prin decizia penală nr. 4254 din 14 septembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 7447/42/2006.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani, 8 luni şi 6 luni închisoare şi repuse în individualitatea lor.
În baza disp. art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 286 din 12 septembrie 2006 pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 5963/2004, definitivă prin decizia penală nr. 4254 din 14 septembrie 2007 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 7447/42/2006, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Potrivit art. 861 rap. la disp. art. 865 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Conform disp. art. 862 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 8 ani.
În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul F.P. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa; - să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În temeiul art. 863 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
S-a atras atenţia inculpatului F.P. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. rap. la art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza disp. art. 9 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. rap. la 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata O.M.A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei O.M.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
Conform disp. art. 9 alin. (1) lit. c) teza I şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. Potrivit disp. art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei O.M.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza disp. art. 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Conform disp. art. 862 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata O.M.A. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa - să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 863 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.
S-a atras atenţia inculpatei O.M.A. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. rap. la art. 83 C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii inculpatei O.M.A. de la data de 05 iulie 2005 până la data de 06 iulie 2005.
În baza art. 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu sediul în Bucureşti, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, cu sediul în Târgovişte, şi i-a obligat pe inculpaţii F.P. şi O.M.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.G.C. SRL Târgovişte, cu sediul în str. C.P., nr. 3-5, judeţul Dâmboviţa la plata sumei de 10.239.927 RON (conform raportului de expertiză financiar-contabilă judiciară înregistrată la 06 septembrie 2012 întocmită de expert C.A.), din care 6.548.726 RON reprezintă accize datorate bugetului de stat, 2.697.268 RON TVA şi 993.933 RON impozit pe profit, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data expirării termenului legal de plată a obligaţiilor fiscale către stat până la data plăţii efective.
În conformitate cu art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate, respectiv: cele 74 facturi fiscale pretins emise de către SC N.L.C. SRL pentru SC T.G.C. SRL Târgovişte având ca obiect mere industriale (borhot) şi cele 30 chitanţe apărând ca eliberate de SC N.L.C. SRL în favoarea SC T.G.C. SRL Târgovişte privind încasarea în numerar a contravalorii merelor industriale; chitanţele (în total 30); chitanţele pretins emise de SC C. SRL Beciu în favoarea SC T.G. SRL Târgovişte privind încasarea în numerar a contravalorii lucrărilor de reparaţii (în total 85); facturile fiscale (în total 19); facturile fiscale pretins emise de SC L.W. SA Arad către SC T.G.C. SRL Târgovişte (în total 92); chitanţele pretins emise de SC L.W. SA Arad privind încasarea în numerar de la SC T.G.C. SRL Târgovişte a contravalorii băuturilor spirtoase (în total 23); contractul de închiriere din 25 noiembrie 2004 dintre SC C. SA şi SC T.G.C. SRL Târgovişte; procesul verbal de predare primire a 100 bazine încheiat între SC C. SA şi SC T.G.C. SRL Târgovişte - anexa la contract; procesul verbal de predare primire a cantităţii de 1.882.100 kg fructe amestec, datat 10 ianuarie 2005, încheiat între SC T.G.C. SRL şi SC C. SA; 37 procese verbal de custodie cu date cuprinse între 01 decembrie 2004 -10 ianuarie 2005 prin care SC T.G.C. SRL a predat către SC C. SA diverse cantităţi de mere industriale (borhot); contractul de vânzare cumpărare din 01 decembrie 2004 dintre SC N.L.C. SRL Bucureşti şi SC T.G.C. SRL Târgovişte, având ca obiect fructe.
S-a menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor F.P. şi O.M.A., instituit de către organele de urmărire penală prin procesele-verbale de aplicare a sechestrului din 25 mai 2011.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 la rămânerea definitivă a hotărârii se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului copie de pe dispozitivul hotărârii judecătoreşti.
În temeiul art. 191 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la câte 4000 RON cheltuieli judiciare către stat în care sunt incluse şi cheltuielile ocazionate cu desfăşurarea urmăririi penale, cheltuieli care vor fi suportate în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.G.C. SRL Târgovişte cu sediul în str. C.P., nr. 3-5, judeţul Dâmboviţa.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti, inculpaţii F.P. şi T. (O.) M.A., partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - ANAF prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, şi partea responsabilă civilmente SC T.G.C. SRL Târgovişte.
Prin decizia penală nr. 929 din 3 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 446 din 21 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa privind pe inculpaţii F.P. şi O.M.A., (în prezent T.), a desfiinţat în parte, în latură penală, sentinţa primei instanţe şi rejudecând cauza:
A descontopit principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului F.P. în componentele sale de două pedepse de câte 3 ani închisoare, stabilite pentru două infracţiuni de evaziune fiscală, deduse judecăţii în prezenta cauză, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 286 din 12 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, definitivă prin decizia penală nr. 4254 din 14 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pe care le repune în individualitatea lor.
A înlăturat de la încadrarea juridică a infracţiunilor de evaziune fiscală, obiect al prezentei cauze, dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969.
A reţinut dispoziţiile art. 5 C. pen. la încadrarea juridică a celor două infracţiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, respectiv prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) teza I şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi a majorat cuantumul pedepselor principale aplicate inculpatului F.P. prin sentinţa apelată, de la câte 3 ani închisoare la câte 5 ani închisoare.
A menţinut dispoziţiile privind anularea suspendării executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 286 din 12 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, definitivă prin decizia penală nr. 4254 din 14 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 36 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a contopit pedepsele de câte 5 ani închisoare stabilite pentru două infracţiuni de evaziune fiscală, deduse judecăţii în prezenta cauză, cu pedepsele de 2 ani închisoare, 8 luni închisoare şi 6 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală anterior menţionată, conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca în final, inculpatul Fabian Petru să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă principală de 2 ani închisoare aplicată inculpatei O.M.A., (în prezent T.), în componentele sale de două pedepse de câte 2 ani închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor.
A înlăturat de la încadrarea juridică dată faptelor dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969.
A reţinut la încadrarea juridică dispoziţiile art. 5 C. pen. şi a majorat cuantumul pedepselor principale stabilite pentru două infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, respectiv prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) teza I şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, de la câte 2 ani închisoare la câte 5 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a aplicat inculpatei O.M.E. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale.
A respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă ANAF Bucureşti Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, inculpaţii F.P. şi O. (T.) M.E., precum şi partea responsabilă civilmente SC T.G.C., cu sediul în Târgovişte, C.P., nr. 3-5 judeţul Dâmboviţa.
Împotriva deciziei nr. 929 din 3 octombrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, inculpatul F.P. a declarat prezentul recurs în casaţie.
Inculpatul, în motivarea cererii de recurs în casaţie, a invocat cazurile prev. de art. 438 pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen. şi a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa şi schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) (80 acte materiale), în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) (80 acte materiale) şi din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) teza a I şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) (185 acte materiale), în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) (185 acte materiale) şi să se constate că pedeapsa aplicată prin sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică.
Înalta Curte, prin încheierea nr. 37/RC din 27 ianuarie 2015, a admis în principiu cererea de recurs în casaţie, stabilind prim termen de judecată pe fondul recursului în casaţie, în şedinţă publică.
La primul termen de judecată în şedinţă publică (24 februarie 2015), recurentul inculpat F.P. a lipsit, fiind prezenţi apărătorii aleşi ai acestuia. Apărătorii recurentului inculpat au menţionat că nu au luat legătura cu el în ultima perioadă şi că nu cunosc care este situaţia acestuia, sens în care au solicitat efectuarea unei adrese către Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Înalta Curte, în urma demersurilor procedurale, a constatat că mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele inculpatului F.P. nu a fost pus în executare întrucât condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei închisorii, acesta fiind dat în urmărire naţională şi internaţională, fiind emis şi mandat european de arestare (adresa Tribunalului Dâmboviţa).
La noul termen de judecată (07 aprilie 2015), avocaţii aleşi ai recurentului nu s-au mai prezentat, asistenţa juridică fiind asigurată de avocatul desemnat din oficiu.
Înalta Curte a amânat pronunţarea deciziei la data de 21 aprilie 2015 pentru ca, eventual, avocaţii aleşi să depună concluzii scrise. Avocaţii aleşi au transmis prin fax, în termenul de amânare a pronunţării deciziei, „concluzii scrise" în care au reiterat motivele cererii de recurs în casaţie.
Recursul în casaţie va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
C. proc. pen. în vigoare reglementează judecarea cauzelor penale în două etape: judecarea cauzei în primă instanţă şi, respectiv, judecarea cauzei în calea de atac a apelului.
Atât judecarea cauzei în primă instanţă, cât şi judecarea cauzei în apel, permit examinarea integrală a acesteia, în fapt şi în drept.
Spre deosebire de C. proc. pen. anterior, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, noul C. proc. pen. reglementând „recursul în casaţie" ca o cale extraordinară de atac, exclusiv cu referire la aspectele de drept ale cauzei penale, iar nu cu referire la aspectele de fapt.
În consecinţă, în cursul soluţionării recursului în casaţie Înalta Curte nu poate proceda la reexaminarea probelor şi la reevaluarea situaţiei de fapt astfel cum acestea au fost stabilite în mod definitiv de cele două instanţe de fond (prima instanţă şi instanţa de apel).
Niciunul dintre cele două cazuri de recurs în casaţie invocate de condamnatul F.P. (pct. 7 şi pct. 12 ale art. 438 C. proc. pen.) nu este incident în cauza penală dedusă controlului judiciar pe calea recursului în casaţie.
Inculpatul a fost condamnat pentru fapte prevăzute de legea penală, şi care constituie infracţiuni de evaziune fiscală; instanţa de recurs în casaţie nu poate proceda, aşa cum solicită recurentul în motivele scrise de recurs în casaţie, la reexaminarea probatoriului (reanalizarea declaraţiilor martorilor, a declaraţiilor inculpaţilor, a înscrisurilor etc.) în scopul stabilirii altei situaţii de fapt care, în final, să justifice (aşa cum solicită recurentul) soluţia de achitare ori o soluţie prin care să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, nefiind posibilă nici soluţia schimbării încadrării juridice a faptelor; Înalta Curte, în limitele prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., nu poate decât să compare, sub aspect juridic, corelaţia stabilită de cele două instanţe de fond între situaţia de fapt şi textul incriminator al faptelor, respectiv, existenţa textului incriminator al faptelor (fapta să fie prevăzută de legea penală). Din această perspectivă, se constată că instanţa de apel, prin decizia definitivă, a stabilit legal şi temeinic - conform situaţiei de fapt rezultată din probe - că faptele sunt prevăzute de lege ca infracţiuni de evaziune fiscală.
De asemenea, nu este incident nici cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.; în realitate, pe calea acestui caz de recurs în casaţie, astfel cum a fost motivat în cererea de recurs şi în concluziile scrise, condamnatul tinde la reexaminarea modului de stabilire a legii penale mai favorabile şi, eventual, prin intermediul unei schimbări de încadrare juridică a faptelor, la aplicarea unor pedepse mai reduse; având în vedere şi disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul F.P. împotriva deciziei penale nr. 929 din 3 octombrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 4061/120/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 129/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 135/2015. Penal → |
|---|
