ICCJ. Decizia nr. 116/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 116/RC/2015
Dosar nr. 907/1/2015
Şedinţa publică din 1 aprilie 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39 din data de 14 martie 2014 a Judecătoriei Olteniţa, judeţul Călăraşi, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., au fost respinse cererile de achitare formulate prin apărători de inculpaţii C.M., S.G. şi N.I.
În cauză s-a făcut aplicarea art. 5 C. proc. pen. şi în consecinţă au fost condamnaţi inculpaţii:
1. C.M., Ia:
- 180 de zile amendă, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 cu aplic. art. 61 lit. c) C. pen.
2. N.I., Ia;
- 180 de zile amendă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 cu aplic. art. 61 lit. c) C. pen.
În baza art. 61 alin. (2) C. proc. pen. a fost stabilită suma corespunzătoare unei zile de amendă la 20 RON, urmând ca fiecare inculpat să plătească câte de 3.600 RON.
În baza art. 63 C. proc. pen. s-a pus în vedere inculpaţilor C.M. şi N.I., că în situaţia în care cu rea credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor de amendă neexecutate se vor înlocui cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În temeiul art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice dată celei de a doua faptă reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului S.G. din art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. în art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) C. pen.
S-a făcut în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi în consecinţă s-a dispus condamnarea inculpatului:
3. S.G., a fost condamnat la:
- 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prevăzut de art. 270 C. pen.;
- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzut de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. /1969 s-a dispus ca inculpatul S.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71-64 alin. (1) Iit. a) teza a II-a şi b) C. pen./1969.
În temeiul art. 81 alin. (1), art. 82 C. pen./1969, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi accesorii pe o durată de 3 (trei) ani ce constituie termen de încercare.
Au fost puse în vedere inculpatului S.G. disp. art. 83 C. pen./1969 privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpaţii C.M., S.G. şi N.I. au fost obligaţi la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa nr. 2861/P/2012 din data de 20 martie 2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi de art. 221 alin. (1) C. pen. şi art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) Iit. a) şi i) C. pen. - ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen./1968.
În fapt, s-a reţinut ca în cursul lunii septembrie 2012, în jurul datei de 16 septembrie 2012, în calitate de administrator la un centru de colectare fier vechi din municipiul Olteniţa, inculpatul S.G. a cumpărat cantitatea de 1000 kg piese metalice de schimb pentru utilaje agricole cu suma totală de 450 RON, de la inculpaţii V.A., D.l., B.E., C.B., C.M.A. şi B.M.F., care le furaseră de la SC O.A. SRL Olteniţa, cunoscând provenienţa ilicită.
Apoi, a doua zi, aceeaşi 6 inculpaţi au mai furat de la aceeaşi societate cantitatea de 1500 kg piese metalice asemănătoare cu cele de ia primul furt, pe care le-au vândut tot inculpatului S.G. cu suma totală de 1400 RON, care a cunoscut provenienţa ilicită a acestora şi i-a asigurat că va tăinui bunurile provenite din furt.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa şi inculpatul N.I.
Apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa l-a vizat pe inculpatul S.G., în sensul că în mod greşit prima instanţă la condamnat ca autor al unei infracţiuni de furt calificat, deşi a fost trimis în judecată în calitate de complice şi că în greşit nu au fost reţinute prevederile art. 77 lit. a) C. pen.
Inculpatul N.I. a solicitat să se constate că instanţa nu s-a pronunţat în mod expres, prin minută, asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, precum şi asupra cererii de reţinere a circumstanţelor atenuante, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motive de nulitate absolută.
Prin decizia penală nr. 1230 din 14 octombrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa împotriva sentinţei penale nr. 39 din 14 martie 2014, pronunţată de Judecătoria Olteniţa, în Dosarul nr. 1653/269/2013, privind pe inculpatul S.G.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată numai cu privire la inculpatul S.G. şi pe fond în rejudecare a fost condamnat la:
- 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută art. 270 cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- 1 an închisoare pentru Infracţiunea prevăzută de art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) şi art. 5 C. pen.
În baza art. 38 - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pe care a sporit-o cu o treime din pedeapsa de 3 luni stabilită pentru infracţiunea concurentă, în final stabilind pedeapsa de 1 an şi o lună închisoare.
În baza art. 83. rap. la art. 84 C. pen. a fost amânată aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani.
În baza art. 85 C. pen. pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere;
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Călăraşi la datele fixate de consilierul de probaţiune;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe a în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare ce depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 88 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
A fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-inculpat N.I.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelantul inculpat N.I. a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 411 C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului C.M. de repunere în termenul de apel.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul C.M. a fost obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON reprezentând onorariul parţial al apărătorului din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale nr. 1230 din data de 14 octombrie 2014 a Curţii de Apei Bucureşti, secţia I-a penală, la data de 8 ianuarie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs în casaţie cu privire la inculpatul S.G.
În motivarea cererii sale, Parchetul a susţinut că, în privinţa inculpatului S.G. instanţa de apel a apreciat dispoziţiile noului C. pen. ca fiind legea penală mai favorabilă şi a stabilit pentru infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 C. pen. pedeapsa de 3 luni închisoare, pedeapsă ce se situează sub limita minimă prevăzută de lege.
După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent, a întocmit şi depus la dosar raportul asupra recursului în casaţie ce formează obiectul 1653/269/2013, iar termenul pentru examinarea admisibilităţii în principiu a fost stabilit pentru 4 martie 2015.
Examinândihse în raport cu prevederile art. 440 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1230 din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, privind pe inculpatul S.G., Înalta Curte a constatat că acesta este admisibilă în principiu.
Prin încheierea nr, 81/RC din Camera de Consiliu din data de 4 martie 2015 a fost admis în principiu recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1230 din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apei Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul S.G. şi s-a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 fixându-se termen la data de 1 aprilie 2015, cu citarea inculpatului S.G. şi a părţilor civile.
Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1230/A din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul S.G., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare;
Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţă de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.
În art. 438 alin. (1) C. proc. pen. sunt enumerate cazurile în care se poate face recurs în casaţie şi anume:
Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:
1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;
2- 6. abrogat
7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;
9-10. abrogat;
11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;
12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;
13-14. abrogat;
Referitor la temeiul de drept al cazului de recurs în casaţie invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 1230/A din 14 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată numai cu privire la inculpatul S.G. şi l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de tăinuire prevăzută art. 270 cu aplicarea art. 5 C. pen., în condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoare de la 1 la 5 ani sau amenda.
Procedând astfel instanţa de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă nelegală, pedeapsă care se situează sub limita minimă prevăzută de lege, motiv pentru care acesta va fi admis.
Referitor la solicitarea apărătorului inculpatului de a se proceda la amânarea executării pedepsei Înalta Curte reaminteşte că în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie Înalte Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectete privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac.
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen. va fi admis recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1230/A din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul S.G.
Va fi casată, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând:
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an şi o lună închisoare în pedepsele componente şi sporul de o lună închisoare, pe care îl înlătură.
În baza art. 270 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. va fi stabilită în privinţa inculpatului S.G. pedeapsa de 1 an închisoare.
Va fi menţinută pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen.
În baza art. 38 - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se va stabilii pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare care va fi sporită cu o treime din pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracţiunea concurentă, în final stabilindu-se pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.
Se va menţine aplicarea art. 83-85 C. pen. cu privire la inculpatul S.G., precum şi celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.G., în cuantum de 50 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1230/A din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul S.G.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an şi o lună închisoare în pedepsele componente şi sporul de o lună închisoare, pe care îl înlătură.
În baza art. 270 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. stabileşte în privinţa inculpatului S.G. pedeapsa de 1 an închisoare.
Menţine pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) Iit. d) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen.
În baza art. 38 - 39 alin. (1) Iit. b) C. pen. stabileşte pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pe care o sporeşte cu o treime din pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracţiunea concurentă, în final stabilind pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.
Menţine aplicarea art. 83-85 C. pen. cu privire la inculpatul S.G., precum şi celelalte dispoziţii ale deciziei recurate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.G., în cuantum de 50 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 1 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 115/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 129/2015. Penal → |
|---|
