ICCJ. Decizia nr. 1398/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1398/2015
Dosar nr. 2269/1/2015
Şedinţa publică din 19 octombrie 2015
Asupra contestaţiei la executare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 22 mai 2015, sub nr. 2269/1/2015, fundamentată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., M.A.C.M. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în Decizia penală nr. 2192 din 27 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. 48102/3/2011.
În cuprinsul cererii s-a arătat că, prin decizia anterior menţionată, instanţa de recurs a dispus condamnarea inculpatului M.A.C.M. la pedepsele de: 1 an închisoare pentru infracţiunea de instigare la furt calificat, 1 an închisoare pentru participaţie improprie la instigare la infracţiunea de fals intelectual, 1 an închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual şi 1 an închisoare pentru infracţiunea de fals în declaraţii, pedepse ce au fost contopite, însă calculul aritmetic al sporului obligatoriu s-a realizat în mod greşit, o treime din totalul celorlalte pedepse (adică o treime din 3 ani) însemnând 1 an, şi nu doi ani, pedeapsa rezultantă fiind aşadar de 2 ani închisoare, în loc de 3 ani închisoare, cum în mod eronat s-a calculat.
Cererea formulată de M.A.C.M. a fost recalificată drept contestaţie la executare, fixându-se termen pentru soluţionarea acesteia la 22 iunie 2015, cu citarea contestatorului, dată la care, faţă de lipsa dosarului în care s-a pronunţat decizia contestată, s-a acordat un nou termen la data de 5 octombrie 2015.
La acest din urmă termen, reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul contestatorului condamnat M.A.C.M. au solicitat admiterea contestaţiei şi lămurirea dispozitivului deciziei contestate sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante stabilite de către instanţa de recurs.
În plus, apărarea a apreciat că se impune şi reexaminarea termenului de supraveghere în ceea ce îl priveşte pe contestator.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie este fondată, pentru considerentele care urmează.
Contestaţia la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, art. 598 C. proc. pen. prevăzând expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.
În speţa de faţă, se reţine că, prin Decizia penală nr. 2192 din 27 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 48102/3/2011, printre altele, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii R.D.C., M.A.C.M., M.M.C., E.C.A., R.A.M., T.B. şi M.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 345/A din 7 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
A fost casată, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 302 din 26 aprilie. 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor, cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare a acestora şi, în rejudecare, în ceea ce îl priveşte pe recurentul inculpat M.A.C.M., s-au dispus următoarele:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului anterior menţionat, de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b C. pen. anterior, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, în infracţiunea de tentativă la înşelăciune prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.
În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (2) lit. a), e), g) şi i) C. pen. anterior, în infracţiunea de instigare la furt calificat prev. de art. 47 raportat la art. 228 alin. (1) şi art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi a fost redusă pedeapsa de la 5 ani închisoare la 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
A fost redusă pedeapsa pentru participaţie improprie la instigare la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 52 C. pen. raportat la art. 47 din acelaşi Cod, raportat la art. 321 C. pen., de la 2 ani la 1 an închisoare.
A fost redusă pedeapsa pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 52 C. pen. raportat la art. 321 din acelaşi Cod, de la 2 ani la 1 an închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de câte 1 an închisoare (4 pedepse) aplicate inculpatului M.A.C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de participaţie improprie la instigare la fals intelectual prev. de art. 52 raportat la art. 47 C. pe. raportat la art. 321 C. pen., respectiv participaţie improprie la fals intelectual prev. de art. 52 raportat la art. 321 C. pen. şi 1 an închisoare pentru infracţiunea de instigare la furt calificat şi 1 an închisoare pentru fals în declaraţii prev. de art. 326 C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat o treime din celelalte pedepse stabilite, urmând ca inculpatul să execute în final 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile prev. de art. 92 alin. (1) C. pen.
În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus că inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;
- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
- să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.
I-au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 96 C. pen. Înalta Curte reţine, aşadar, că inculpatul M.A.C.M. a fost condamnat la patru pedepse cu închisoarea de câte 1 an fiecare, pentru comiterea infracţiunilor de instigare la furt calificat, participaţie improprie la instigare la infracţiunea de fals intelectual, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual şi, respectiv, fals în declaraţii, fiind incidente dispoziţiile art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.
Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dacă s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Astfel fiind, cum contestatorul a fost condamnat la patru pedepse cu închisoarea de câte 1 an, iar în urma contopirii acestora, i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, sporul despre care face vorbire textul de lege anterior menţionat ar fi trebuit să reprezinte o treime din totalul celorlalte trei pedepse (o treime din 3 ani), respectiv un an, şi nu 2 ani, cum în mod greşit a stabilit instanţa de recurs.
Având în vedere că ceea ce se execută este dispozitivul Deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 48102/3/2011, unde s-a arătat că sporul aplicat inculpatului M.A.C.M. este de 2 ani şi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, iar nu 2 ani închisoare, aşa cum ar fi fost corect, se impune admiterea prezentei contestaţii şi lămurirea dispozitivului deciziei contestate în acest sens.
În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului condamnat de reexaminare a termenului de supraveghere, aceasta nu este întemeiată. Se reţine în acest sens că, prin decizia contestată, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, însă, ulterior, prin Decizia penală nr. 74 din 19 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 3245/1/2014, a fost admisă contestaţia la executare formulată de Tribunalul Bucureşti - Direcţia Naţională de Probaţiune - Serviciul de Probaţiune Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 48102/3/2011 şi s-a lămurit dispozitivul deciziei penale contestate, în sensul că s-a redus termenul de supraveghere pentru inculpatul M.A.C.M., de la 5 ani la 4 ani.
Ca atare, durata termenului de supraveghere corespunde exigenţelor art. 92 alin. (1) C. pen., potrivit cu care durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat şi este cuprinsă între 2 şi 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate.
Chiar dacă pedeapsa rezultantă pe care contestatorul o are de executat este mai mică decât cea stabilită prin decizia contestată, cuantumul acesteia este de 2 ani închisoare, astfel că durata termenului de supraveghere, de 4 ani, este legală, o eventuală reexaminare a acestuia fiind o chestiune de apreciere, ce nu poate cădea sub incidenţa dispoziţiilor ce reglementează contestaţia la executare.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va admite prezenta contestaţie la executare şi va lămuri dispozitivul Deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 48102/3/2011, în sensul că pedeapsa rezultantă este de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat M.A.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 48102/3/2011.
Lămureşte dispozitivul deciziei penale contestate, în sensul că pedeapsa rezultantă este de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1366/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 152/2015. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... → |
|---|
