ICCJ. Decizia nr. 1357/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1357/2015
Dosar nr. 341/64/2015
Şedinţa publică din 7 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 27/F din data de 12 august 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. 341/64/2015, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de către petentul D.S. împotriva Sentinţei penale nr. 81/F din data de 26 august 2014 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 354/A din data de 31 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat la plata sumei de 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:
La data de 24 iunie 2015 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov contestaţia la executare formulată de către petentul D.S. împotriva Sentinţei penale nr. 81/F din data de 26 august 2014 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 354/A din data de 31 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea contestaţiei, în memoriul scris de la fila 2, dar şi cu ocazia dezbaterilor orale, contestatorul a arătat că îşi întemeiază contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
S-a susţinut că, prin Sentinţa penală nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curţii de Apel Braşov a fost recunoscută sentinţa penală a Tribunalului Munchen, în baza căreia a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani şi 9 luni de închisoare. Prin sentinţa penală de recunoaştere nu i s-a dedus întreaga perioadă executată, de la data de 03 iulie 2012 la zi, ci doar perioada executată din data de 03 iulie 2012 şi de la data de 08 noiembrie 2012 la zi, solicitând a-i fi dedusă perioada cuprinsă între 04 iulie 2012 şi 07 noiembrie 2012.
Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a reţinut că următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curţii de Apel Braşov, a fost recunoscută sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Munchen I, în Dosarul nr. 2Kls 161854-12, definitivă la data de 20 decembrie 2012, prin care contestatorul D.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani şi 9 luni închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 303 din anul 2004 s-a dedus, prin sentinţa de recunoaştere din pedeapsa de 7 ani şi 9 luni închisoare, perioada executată, după cum urmează, din data de 03 iulie 2012 şi din data de 08 noiembrie 2012 la zi.
Perioada care a fost dedusă prin sentinţa de recunoaştere, a avut în vedere menţiunile din sentinţa Tribunalului din Munchen, care a fost depusă la dosarul cauzei tradusă în limba română, dar şi din actele dosarului, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curţii de Apel Braşov.
Pentru soluţionarea prezentei contestaţii la executare, la prezenta cauză a fost ataşat dosarul penal, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curţii de Apel Braşov.
Potrivit sentinţei Tribunalului Munchen din pedeapsa de 7 ani şi 9 luni, contestatorul D.S. a executat arestarea din data de 03 iulie 2012, după această dată a executat o altă pedeapsă, iar din data de 08 noiembrie 2012 la zi se află, în executarea acestei pedepse (Dosar nr. 477/64/2014 al Curţii de Apel Braşov). Aceste date, privind perioada executată au fost comunicate instanţei şi prin referatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov (Dosar nr. 477/64/2014).
Din adeverinţa asupra stadiului executării pedepsei, emisă de către autorităţile judiciare din Germania şi tradusă în limba română, s-a comunicat că D.S. are de executat o pedeapsă de 7 ani şi 9 luni, din care se deduce perioada de detenţie preventivă de 42 de zile şi perioada de la 20 decembrie 2012, aceasta fiind data când sentinţa de condamnare a rămas definitivă, de la această dată, contestatorul executând pedeapsa.
Prin urmare, cele 42 de zile de arest preventiv, aşa cum rezultă din această adeverinţă, coroborată cu datele din sentinţa de condamnare a Tribunalului din Munchen, sunt arestul preventiv din data de 03 iulie 2012 şi de la 08 noiembrie 2012 până la 20 decembrie 2012, de la această din urmă dată curgând perioada executată în baza sentinţei definitive de condamnare. Astfel, în actele comunicate, de către autorităţile judiciare din Germania, nu se face vorbire de faptul că în perioada 04 iulie 2012 până la 07 noiembrie 2012, contestatorul ar fi executat arest preventiv în cauza în care, s-a pronunţat sentinţa penală ce a fost recunoscută.
Din actele dosarului, dar şi din aspectele comunicate de către contestator, rezultă că în perioada 04 iulie 2012 până la 07 noiembrie 2012 a executat o pedeapsă dintr-o altă cauză penală.
Procedura de recunoaştere a unei hotărâri penale pronunţată de către autorităţile judiciare din Germania a vizat doar sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Munchen I, în Dosarul nr. 2Kls 161854-12, definitivă la data de 20 decembrie 2012, prin care contestatorul D.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani şi 9 luni închisoare.
Prin Sentinţa penală nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curţii de Apel Braşov, au fost recunoscute toate dispoziţiile hotărârii judecătoreşti, prin care contestatorul a fost condamnat la 7 ani şi 9 luni închisoare inclusiv cele privitoare la perioada executată din această pedeapsă. Operaţiunea juridică de recunoaştere a unei hotărâri penale pronunţate în străinătate nu poate viza toate afacerile penale pe care acesta le-a avut şi care au fost soluţionate de către autorităţile judiciare din Germania.
La dosarul înaintat de către Parchet pentru soluţionarea solicitării de recunoaştere a unei hotărâri pronunţate în străinătate, se află cazierul judiciar federal al contestatorului, din care rezultă că acesta a avut numeroase condamnări.
Or, aşa cum am arătat mai sus, Sentinţa penală de recunoaştere nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curţii de Apel Braşov, a vizat doar una dintre condamnările aplicate de către autorităţile judiciare din Germania, respectiv, sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Munchen I, în Dosarul nr. 2Kls 161854-12, definitivă la data de 20 decembrie 2012, iar prin Sentinţa penală nr. 81, contestată de către petentul D.S., a fost dedusă corect perioada executată de către acesta.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, condamnatul D.S. a formulat contestaţia de faţă, susţinând că există nelămuriri cu privire la pedeapsa care se execută şi la perioada executată, ce trebuie dedusă (cf. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.), solicitând deducerea din pedeapsa executată a perioadei cuprinse între 04 iulie 2012 - 07 noiembrie 2012.
Examinând contestaţia formulată de condamnatul D.S. împotriva Sentinţei penale nr. 27/F din data de 12 august 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. 341/64/2015, atât în raport cu susţinerile apărătorului cât şi în raport cu actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 598 alin. (1) C. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Analizând actele şi lucrările din dosar Înalta Curte constată că prin Sentinţa penală nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curţii de Apel Braşov, a fost recunoscută sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Munchen I, în Dosarul nr. 2Kls 161854-12, definitivă la data de 20 decembrie 2012, prin care contestatorul D.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani şi 9 luni închisoare, deducându-se perioada executată, din data de 03 iulie 2012 şi din data de 08 noiembrie 2012 la zi.
Totodată Înalta Curte reţine că Sentinţa penală de recunoaştere nr. 81 din data de 26 august 2014 a Curţii de Apel Braşov, a vizat doar una dintre condamnările aplicate de către autorităţile judiciare din Germania, respectiv, sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Munchen I, în Dosarul nr. 2Kls 161854-12, definitivă la data de 20 decembrie 2012, iar prin Sentinţa penală nr. 81, contestată de către petentul D.S., a fost dedusă corect perioada executată de către acesta.
Sentinţa contestată este legală şi temeinică, în sensul că în mod corect a fost dedusă pedeapsă de 7 ani şi 9 luni închisoare,perioada executată, din data de 03 iulie 2012 şi din data de 08 noiembrie 2012 la zi.
Aşa cum rezultă din cazierul judiciar federal al contestatorului D.S. acesta a avut numeroase condamnări pronunţate în străinătate or, operaţiunea juridică de recunoaştere a unei hotărâri penale pronunţate în străinătate nu poate viza toate afacerile penale pe care acesta le-a avut şi care au fost soluţionate de către autorităţile judiciare din Germania.
Înalta Curte, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului a mai constatat că din informaţiile comunicate de autorităţile judiciare din Germania, nu a rezultat că în perioada 04 iulie 2012 - 07 noiembrie 2012 contestatorul ar fi fost în arest preventiv în cauza în care s-a pronunţat sentinţa penală care a fost recunoscută.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa contestată este legală şi temeinică şi în temeiul art. 4251 pct. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul D.S. împotriva Sentinţei penale nr. 27/F din data de 12 august 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. 341/64/2015.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de de 330 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul D.S.
Împotriva Sentinţei penale nr. 27/F din data de 12 august 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. 341/64/2015.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 330 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1347/2015. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174... | ICCJ. Decizia nr. 1366/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
