ICCJ. Decizia nr. 1422/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1422/2015
Dosar nr. 540/59/2015
Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2015
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele,
Prin Decizia penală nr. 78/PI din data de 18 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 599 C. proc. pen., a fost respinsă contestaţia la executare formulată de condamnatul B.D.I., deţinut în Penitenciarul Timişoara, împotriva sentinţei penale nr. 258 din data de 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 820/59/2011*, definitivă prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 15 aprilie 2015, condamnatul B.D.I. a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C.P.P., cu aplicarea art. 72 alin. (1) C. pen.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că prin sentinţa penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 820/59/2011*, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, definitivă, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare cu executare, fiind emis M.E.P. nr. 291 din 21 octombrie 2013 de Curtea de Apel Timişoara, condamnare pe care o execută în prezent.
În continuare a arătat că în Dosarul nr. 4412/90/2013 a executat un număr de 77 zile de arest preventiv, din data de 27 martie 2013 până la data de 18 mai 2013 (dată anterioară rămânerii definitive a sentinţei penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 820/59/2011* de Curtea de Apel Timişoara). Astfel, s-a solicitat aplicarea art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv computarea perioadei arestului preventiv executat în Dosar nr. 4412/90/2013.
A mai precizat condamnatul că nu solicită contopirea pedepselor în baza art. 585 N.C.P.P., aşa cum Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 19822/325/2014 a calificat cererea sa, având în vedere că în Dosarul nr. 4412/90/2013 în care a executat cele 77 zile de arest preventiv nu a fost pronunţată o hotărâre definitivă la data formulării cererii.
În concluziile scrise formulate şi depuse la dosar la data de 29 aprilie 2015 cât şi la data de 15 mai 2015, condamnatul a reiterat precizarea că obiectul dosarului este contestaţie la executare, formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) N.C.P.P., apreciind că cererea formulată este admisibilă, fiind întrunite cerinţele art. 599 alin. (5) N.C.P.P.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, prima instanţă a constatat că prin sentinţa penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 820/59/2011*, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, definitivă, petentul B.D.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare cu executare.
În baza acestei sentinţe a fost emis M.E.P. nr. 291 din 21 octombrie 2013 de Curtea de Apel Timişoara, condamnatul B.D.I. în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul Timişoara.
Instanţa a reţinut că prin cererea de contestaţie la executare condamnatul Bratoşin Dumitru Irin solicită în temeiul art. 598 lit. d) C. proc. pen., cu aplicarea art. 72 alin. (1) C. pen., să se deducă din pedeapsa aplicată o perioadă de 77 de zile în care acesta a fost arestat preventiv în Dosarul nr. 4412/90/2013, în prezent aflat pe rolul Judecătoriei Timişoara.
Potrivit art. 598 lit. d) C. proc. pen., se poate face contestaţie la executare când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate. Scăderea perioadei privării de libertate se face şi în situaţia în care condamnatul a fost urmărit şi judecat pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru mai multe fapte decât cea care a fost avută în vedere la luarea măsurii preventive.
Curtea de Apel Timişoara a reţinut că din actele dosarului rezultă că petentul B.D.I., în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 820/59/2011* a fost judecat în stare de libertate, fiind arestat preventiv ulterior într-o altă cauză, respectiv Dosarul nr. 4412/90/2013, care în prezent se află în curs de judecată pe rolul Judecătoriei Timişoara. În atare situaţie s-a constatat că în cauză nu este incident cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 lit. d) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 599 C. proc. pen., a fost respinsă contestaţia la executare formulată de condamnatul B.D.I. împotriva sentinţei penale nr. 258 din data de 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 820/59/2011*, definitivă prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
Împotriva acestei decizii contestatorul B.D.I. a formulat contestaţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 septembrie 2015, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 23 octombrie 2015.
În motivarea contestaţiei, s-a arătat că dacă ar fi fost aplicate şi interpretate corect dispoziţiile legale incidente în cauză, singura posibilitate era de a se admite contestaţia la executare, cu consecinţa scăderii duratei arestului preventiv de 77 de zile dispus în Dosarul nr. 4412/90/2013 din pedeapsa de 3 ani şi 8 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 258/P1 din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara în Dosarul nr. 820/59/2011*.
În esenţă, contestatorul condamnat Bratoşin Dumitru Irin a susţinut că dispoziţiile art. 72 alin. (1) C. pen. trebuie să opereze la acest moment în favoarea sa, fiind irelevant că Dosarul nr. 4412/90/2013 în care a fost arestat preventiv se află în curs de judecată pe rolul Judecătoriei Timişoara, apreciind că ceea ce contează pentru ca scăderea să opereze este doar ca infracţiunile să fie concurente, nu şi toate judecate, fiind posibil ca una dintre ele să fie încă în faza de urmărire penală şi, cu toate acestea, să opereze computarea în baza art. 72 alin. (1) C. pen., dacă pentru o altă fapta concurentă a intervenit o soluţie de condamnare la pedeapsa închisorii din care poate fi scăzută durata măsurii preventive.
Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-apus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Art. 72 C. pen. având titlul marginal Computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate prevede următoarele.
(1) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate. Scăderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.
(2) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade şi în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor-amendă.
(3) În cazul amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii.
Înalta Curte constată că B.D.I. a fost condamnat definitiv la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare cu executare în regim de detenţie, prin sentinţa penală nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, modificată prin Decizia penală nr. 3166 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 1006/1/2013.
În baza deciziei instanţei supreme a fost emis pe numele condamnatului B.D.I., M.E.P. nr. 291 din 21 octombrie 2013 de către Curtea de Apel Timişoara, condamnatul în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul Timişoara, în executarea pedepsei menţionate.
Înalta Curte, mai reţine că, în Dosarul penal 4412/90/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Timişoara, ca urmare a declinării de competenţă, inculpatul B.D.I., alături de alte persoane, a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 950/P/2012 din 10 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 4412/90/2013, cauza aflându-se în prezent în etapa cercetării judecătoreşti pe rolul Judecătoriei Timişoara.
În cauza aflată în curs de judecată pe rolul Judecătoriei Timişoara, inculpatul B.D.I. a fost arestat preventiv o perioadă de 77 de zile, perioadă care s-a solicitat a fi computată în prezentul dosar.
Conform legii, timpul reţinerii şi al arestării preventive sau arestului la domiciliu din cursul urmării penale sau al fazei de judecată se deduce din durata pedepsei pronunţate, chiar dacă pentru infracţiunea în legătură cu care a fost reţinut sau arestat preventiv inculpatul, s-a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală. In cazul condamnării la pedeapsa amenzii penale, executarea acesteia va fi înlăturată în tot sau în parte, ca urmare a reţinerii, arestului preventiv sau arestului la domiciliu din cursul procesului.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatorul B.D.I. nu se încadrează în prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât privesc reţinerea preventivă în altă cauză, în care cercetarea judecătorească nu este finalizată.
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluţionat cauza în fond.
Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.
Or, în speţă, contestatorul condamnat a solicitat să se dispună computarea duratei arestului preventiv într-o cauză care nu a fost încă soluţionată şi care se află pe rolul instanţei de fond în cursul judecăţii.
Solicitările contestatorului sunt aspecte ce ţin de judecata în fond a cauzei ori eventual, ulterior, un motiv de promovare al unei căi de atac, astfel că, Înalta Curte constată că acestea nu sunt permise pe calea contestaţiei la executare.
De altfel, pentru a fi incident cazul de contestaţie la executare invocat de contestator, cazurile care ţin de stingerea ori micşorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorităţii de lucru judecat, iar instanţa de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoştinţă de acestea la data soluţionării cauzei.
În considerarea tuturor acestor aspecte, Înalta Curte, în acord cu judecătorul primei instanţei, constată că solicitarea contestatorumi de computare a duratei arestării preventive de 77 de zile din Dosarul nr. 4412/90/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Timişoara, nu constituie un caz de contestaţie împotriva executării hotărârii penale când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, astfel cum prevăd dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Pentru motivele expuse, constatând ca fiind legală şi temeinică hotărârea penală atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondată contestaţia formulată de condamnatul B.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 78/PI din data de 18 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul B.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 78/PI din data de 18 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1410/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 1490/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
