ICCJ. Decizia nr. 1490/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1490/2015
Dosar nr. 537/32/2015
Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2015
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza înscrisurilor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 145 din data de 30 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 52, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 13 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi SUA, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, s-a admis cererea formulată de Departamentul de Justiţie al SUA privind extrădarea în vederea judecării a lui P. (fost R., fost H., fost Ş.) P., domiciliat în Bacău, în Dosarul nr. 14/CR/217 al Tribunalului Districtual al SUA pentru Districtul de Nord al Statului Illinois, împotriva căruia s-a emis mandat de arestare la data de 17 aprilie 2014.
S-a dispus predarea persoanei extrădate autorităţilor judiciare americane, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, republicată.
În baza art. 52, alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a menţinut starea de arest provizoriu în vederea extrădării a lui P. (fost R., fost H., fost Ş.) P.
În baza art. 52, alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 16 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi SUA, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, s-a constatat că la momentul reţinerii P. (fost R., fost H., fost Ş.) P. nu avea asupra sa bunuri care să fi fost obţinute ca urmare a faptelor incriminate sau care ar putea servi ca dovezi ale faptelor incriminate.
În baza art. 57, alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că P. (fost R., fost H., fost Ş.) P. a fost reţinut de procuror pentru o durată de 24 ore, începând cu data de 12 august 2015, orele 23.15, arestat provizoriu anterior primirii cererii de extrădare pentru 60 zile, de la 13 august 2015 şi până la data de 11 octombrie 2015, inclusiv şi arestat provizoriu în cursul soluţionării cererii de extrădare, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 09 octombrie 2015 la 07 noiembrie 2015, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că la data de 13 august 2015 a fost sesizată de Departamentul de Justiţie al SUA cu cerere de arestare provizorie anterior primirii cererii de extrădare, înregistrată sub nr. 537/32/2015, a persoanei urmărite P. (fost R., fost H., fost Ş.) P., judecat în Dosarul nr. 14/CR/217 al Tribunalului Districtual al SUA pentru Districtul de Nord al Statului Illinois, împotriva căruia s-a emis mandat de arestare la data de 17 aprilie 2014.
S-a reţinut că, prin încheierea nr. 18 din data de 13 august 2015 s-a dispus, în baza art. 44 din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 12, alin. (4) din Legea nr. 111/2008, arestarea provizorie a persoanei urmărite P. (fost R., fost H., fost Ş.) P., pentru o durată de 60 zile, începând cu data de 13 august 2015 şi până la data de 11 octombrie 2015, inclusiv.
S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie.
S-a amânat soluţionarea cauzei pentru primirea cererii de extrădare, pentru executarea mandatului de arestare emis la data de 17 aprilie 2014 de către Tribunalul Districtual al SUA pentru Districtul de Nord al Statului Illinois.
În motivarea încheierii s-a arătat că Ministerul Justiţiei, Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală, cu adresa din 17 iulie 2015, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării a persoanei urmărite P.P., împotriva căreia s-a emis la data de 17 aprilie 2014 de Tribunalul Districtual al SUA din Districtul de Nord al Statului Illinois un mandat de arestare.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art. 44 din Legea nr. 302/2004, a procedat la identificarea persoanei urmărite, i-a adus la cunoştinţă cererea transmisă şi i-a înmânat această cerere, tradusă şi în limba română.
Prin Ordonanţa nr. 1928/11/5/2015 din data de 12 august 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus reţinerea persoanei urmărite pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 12 august 2015, orele 23,15, în conformitate cu dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 302/2004.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art. 44 din Legea nr. 302/2004, cu adresa din data de 13 august 2015, a sesizat Curtea de Apel Bacău în vederea arestării provizorii a persoanei urmărite, potrivit art. 12 din Legea nr. 111/2008.
Curtea a reţinut că Departamentul de Justiţie al SUA ale Americii a transmis la data de 02 iulie 2015 Ministerului Justiţiei din România o solicitare de asistenţă pentru arestarea provizorie în vederea extrădării a lui P.R., acesta fiind inculpat în Dosarul penal nr. 14/Cr/217 înregistrat la Tribunalul Districtual al SUA pentru Districtul de Nord al Statului Illinois pentru următoarele fapte:
- Capete de acuzare 3, 5, 7, 8 şi 10: Fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA, Secţiunile 1343 şi 2 care prevăd o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare;
- Capetele de acuzare 4 şi 11: Producerea şi folosirea de dispozitive de acces contrafăcute cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA, Secţiunile 1029 (a) (1) şi 2 care prevăd o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare;
- Cap de acuzare 5: Transferul, deţinerea şi folosirea cu bună ştiinţă, fără a avea autoritatea legală, de mijloace de identificare aparţinând altei persoane, în timpul şi în legătură cu comiterea infracţiunilor din Capul de acuzare 3, faptă care prevede în mod obligatoriu o pedeapsă de 2 ani închisoare care va fi executată consecutiv oricărei alte pedepse.
În fapt, prin solicitarea transmisă de Departamentul de Justiţie al SUA s-a reţinut că, începând din decembrie 2011 şi continuând cel puţin până în februarie 2014, inculpatul P.R. şi alţii au participat într-o schemă internaţională concepută să efectueze retrageri frauduloase de bani din conturi bancare, fără consimţământul titularilor acestora, folosind în SUA numerele ale cârdurilor de debit furate de la bancomate („A.T.M."), cu informaţii obţinute din locuri aflate în Marea Britanie şi alte părţi. R. şi alte persoane care au acţionat sub îndrumarea lui, au obţinut în mod fraudulos numere de cârduri de debit şi A.T.M. şi au transferat în mod electronic aceste informaţii celorlalţi participanţi la schemă, în SUA şi în alte părţi care au folosit informaţiile respective ca să efectueze retrageri şi transferul unei părţi din câştig către R.
Din decembrie 2011 şi până în februarie 2014, R. a participat în cadrul schemei aranjând ca să trimită în mod fraudulos numere de cârduri de debit şi A.T.M. şi numere de identificare personală („P.I.N.-uri") asociate cu acestea din Marea Britanie către un alt participant la schemă, D.V. în Chicago, Statul Illinois. Apoi, V. şi alţii au codificat informaţiile pe cârduri de debit false, pe care apoi le-au utilizat ca să efectueze retrageri frauduloase de bani din conturile bancare ale victimelor.
În urma arestării sale din decembrie 2013, co-participantul la schemă V. a început să colaboreze cu autorităţile de aplicare a legii. V. a avut convorbiri telefonice cu R. care au fost înregistrate, în cadrul cărora ei au discutat despre schema frauduloasă în curs, privind numerele de cârduri de debit şi P.I.N.-uri. De asemenea, agenţii de aplicare a legii au obţinut numerele de cont pe care R. le trimisese lui V., precum şi S.M.S.-uri în care V. i-a trimis lui R. informaţii privitoare la transferurile câştigurilor profiturilor obţinute în Marea Britanie.
În decursul acestor convorbiri telefonice înregistrate, R. a discutat despre planurile sale de a călători în SUA. De asemenea, R. a discutat să îl trimită în SUA pe co-participantul la schemă, T.P. care-l asistase pe R. în Marea Britanie.
În luna februarie 2014, T.P. s-a deplasat în SUA. V., care colabora cu autorităţile de aplicare a legii, a înregistrat convorbirile sale cu P., în care s-a discutat despre schemă, inclusiv despre implicarea lui R.. De asemenea, V. şi P. s-au deplasat în zona Chicago la bancomate ca să efectueze retrageri de bani folosind cârduri codificate cu informaţiile furnizate de R. în sfârşit, V. şi P. s-au deplasat în zona Chicago la case de schimb ca să trimită peste ocean porţiuni din câştiguri obţinute. P. a fost arestat Ia data de 14 februarie 2014 şi, ulterior a fost inculpat în rechizitoriul cazului. în cele din urmă, P. a început de asemenea, să colaboreze cu autorităţile de aplicare a legii.
În luna mai 2015, R. a fost audiat în Bacău, România de Şeful Matei de la B.C.C.O. şi de agenţi F.B.I., iar în timpul audierii, R. a recunoscut că i-a furnizat Iui V. numere de cârduri de debit obţinute cu ajutorul dispozitivelor de skimming amplasate de R. şi P.
S-a reţinut că potrivit legii penale americane, pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru aceste infracţiuni este de 20 ani închisoare.
În temeiul art. 42 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea a audiat persoana urmărită, aceasta arătând că nu doreşte să fie arestată provizoriu.
La data de 07 octombrie 2015 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a înaintat cererea de extrădare şi documentele ataşate (filele 95-198), primite prin fax de la Ministerul Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară.
Soluţionarea cererii de extrădare a fost amânată pentru termenul din 16 octombrie 2015, întrucât persoana extrădabilă a formulat opoziţie la extrădare, pe care a prezentat-o în scris.
A fost pusă în discuţie arestarea provizorie a persoanei extrădabile în cursul soluţionării cererii de extrădare, în conformitate cu prevederile art. 43 din Legea nr. 302/2004.
Prin încheierea din data de 09 octombrie 2015, în baza art. 44, alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie a persoanei urmărite P. (fost R., fost H., fost Ş.) P., în vederea extrădării, în cursul soluţionării cererii de extrădare, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 09 octombrie 2015 la 07 noiembrie 2015, inclusiv.
S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie.
S-a reţinut că persoana extrădabilă P. (fost R., fost H., fost Ş.) P., a fost trimisă în judecată în faţa Tribunalului Districtual al SUA din Districtul de Nord al Statului Illinois, în Dosarul nr. 14/CR/217, reţinându-se în actul de acuzare că începând cu luna decembrie 2011 şi până cel puţin în februarie 2014, în Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est şi în alte părţi: P.R., zis „P.P.", zis „S.", zis „S.", alături de T.P., zis „T.B." zis “C.”, D.V. şi D.D., împreună cu alţi participanţi la schemă cunoscuţi sau necunoscuţi Marelui Juriu, cu bună ştiinţă au conceput, au intenţionat să conceapă şi au participat la o schemă de fraudă ca să obţină bani şi bunuri prin mijloace şi pretenţii false sau înşelăciune, reprezentări sau promisiuni frauduloase şi prin mascarea faptelor concrete, schemă ce va fi descrisă în cele ce urmează.
Ca parte a schemei, R. şi P. au obţinut în mod fraudulos numere de cârduri de debit şi bancomate (A.T.M.), precum şi numere de identificare personală („P.I.N.-uri") asociate cu respectivele conturi de debit şi A.T.M., din locuri din Marea Britanie şi alte părţi, fără cunoştinţa sau aprobarea deţinătorilor reali ai conturilor. Apoi, R. şi P. au transferat electronic numerele de cârduri de debit şi A.T.M. obţinute fraudulos ca şi P.I.N.-urile asociate acestora, folosind adesea Y.M. sau mesaje de e-mail, ca să comunice cu V., D. şi P., care la rândul lor, au folosit informaţiile transmise ca să creeze cârduri cu benzi magnetice conţinând informaţiile de cont, folosite să retragă bani din conturile victimelor prin intermediul unor terminale A.T.M. aflate în diverse locuri din Districtul de Nord al Statului Illinois. Banii obţinuţi în mod fraudulos erau apoi împărţiţi între inculpaţi iar o parte din bani erau transferaţi bancar în afara SUA, inclusiv lui R. şi P., în Marea Britanic
în continuare, ca parte a schemei, V., D. şi P. au primit informaţiile de pe cârduri şi numerele de P.I.N. de la R. şi P.
Tot în cadrul schemei, V., D. şi P. au codificat numerele de cârduri de debit şi A.T.M. obţinute fraudulos şi P.I.N.-urile asociate cu acestea pe benzi magnetice ale unor cârduri cadou goale sau alte cârduri reciclate.
Persoanele implicate în schemă inclusiv V., D. şi P. s-au deplasat la terminalele A.T.M. din preajma oraşului Chicago ca să folosească cârdurile codificate cu care să retragă sau să încerce să retragă fonduri din conturile victimei fără încunostintarea sau consimţământul deţinătorului.
Aceleaşi persoane implicate în schemă inclusiv V., D. şi P. au folosit la A.T.M.-urile din preajma oraşului Chicago codurile P.I.N. obţinute în mod fraudulos, prin aceasta prezentându-se în mod implicit şi fraudulos ca fiind ei înşişi deţinătorii conturilor sau persoane autorizate de deţinătorii conturilor, să retragă sau să încerce să retragă fonduri din conturile victimelor.
Tot în cadrul schemei, persoanele implicate în schemă inclusiv V., D. şi o Persoană A, au folosit cârdurile codificate în mod fraudulos ca să efectueze cumpărări de la diverse magazine din preajma oraşului Chicago.
Persoanele implicate în schemă inclusiv V., D. şi P. au transferat o parte din câştiguri celorlalte persoane implicate în schemă aflate în afara SUA, inclusiv lui R. şi P., folosind numele unor „oameni de paie" drept expeditori, adică nume diferite de cele proprii, cu scopul de a masca adevăratul expeditor al transferului bancar.
Aceleaşi persoane V., D. şi P. s-au deplasat la diverse sedii ale W.U., uneori de câteva ori în cursul aceleiaşi zile ca să efectueze transferuri trunchiate în valoare de mai puţin de 1.000 dolari SUA ca să evite cerinţele impuse de W.U. ca expeditorul transferului să-prezinte acte de identitate.
Tot în cadrul schemei, persoanele implicate au mascat, denaturat şi au ascuns sau au făcut să fie mascată, denaturată sau ascunsă existenţa şi scopul schemei ca şi a acţiunilor desfăşurate ca să se promoveze schema.
La data sau în jurul datei de 29 octombrie 2013, în localitatea Aurora din Districtul de Nord ai Statului Illinois, Divizia de Est şi din alte părţi, D.V., cu scopul executării schemei descrise anterior şi în încercarea executării ei, cu bună ştiinţă a cauzat să fie transmise în cadrul comerţului interstatal, anumite semne, respectiv comunicaţia dintre un terminal A.T.M. din Aurora, Illinois şi un server aflat în afara statului Illinois; cu încălcarea prevederilor titlului 18 din Codul SUA, secţiunea 1343.
La data sau în jurul datei de 19 noiembrie 2013, în localitatea Schaumburg din Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est şi în alte părţi, D.V. şi D.D., inculpaţi în prezenta, în scopul executării schemei descrise anterior şi în încercarea executării ei, cu bună ştiinţă au cauzat să fie transmise în cadrul comerţului interstatal, anumite semne, respectiv comunicaţia dintre terminalul unui cârd de credit aflat în localitatea Schaumbrug, Illinois şi un server aflat în afara Statului Illinois; cu încălcarea prevederilor Titlului 18, din Codul SUA, Secţiunile 1343 şi 2.
La data sau în jurul datei de 2 decembrie 2013, în localitatea Arlington Beights din Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est şi în alte părţi, P.R., zis „ P.P.", zis „S.", zis „ S.", D.V., în scopul executării schemei descrise anterior şi în încercarea executării ei, cu bună ştiinţă au cauzat să fie transmise în cadrul comerţului interstatal, anumite semne, respectiv comunicaţia dintre un terminal A.T.M. din Arlington Heights, Illinois şi un server aflat în afara Starului Illinois; cu încălcarea prevederilor Titlului 18, din Codul SUA, Secţiunile 1343 şi 2.
La data sau în jurul datei de 2 decembrie 2013, în localitatea Arlington Heights din Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est şi în alte părţi, P.R., D.V., cu bună ştiinţă şi cu intenţie de fraudă au confecţionat şi au folosit unul sau mai multe dispozitive de acces contrafăcute, respectiv cârduri, numere de cont şi PIN-uri folosite ca să obţină bani de la A.T.M.-uri, prin aceasta afectând comerţul interstatal şi internaţional; cu încălcarea prevederilor titlului 18 din Codul SUA, secţiunile 1029 (a) (1) şi (2).
La data sau înjurai datei de 2 decembrie 2013, în localitatea Arlington Heights din Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est şi în alte părţi P.R., D.V., cu bună ştiinţă au confecţionat şi au transferat, deţinut şi folosit fără autorizare legală, un mijloc de identificare a unei alte persoane, respectiv un număr de cârd de debit şi codul PIN corespunzător, în timpul sau în legătură cu încălcarea prevederilor titlului 18 din Codul SUA, secţiunea 1343; cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secţiunea 1028/A (a) (1).
La data sau în jurul datei de 2 decembrie 2013, în localitatea Arlington Heights din Districtul de Nord al Sfatului Illinois, Divizia de Est şi în alte părţi, D.V., cu bună ştiinţă şi cu intenţie de fraudă a avut sub control şi custodie şi a deţinut echipament de confecţionare de dispozitive, respectiv un Cititor/Codificator de Bandă Magnetică de Cârd, cu numărul de serie şters, prin care a fost afectat comerţul interstatal şi internaţional, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secţiunea 1029 (a) (4).
La data sau: în jurul datei de 4 februarie 2014, Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est şi în alte părţi,P.R., zis „P.P.", zis „S.", zis „ S.", în scopul executării schemei descrise mai sus, bună ştiinţă a cauzat ca să fie transmise în cadrul comerţului interstatal şi internaţional, anumite semne şi sunete, respectiv un apel telefonic plasat între un loc din Districtul de Nord, Illinois şi un loc din afara Statului Illinois; cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secţiunea 1343.
La data sau în jurul datei de 10 februarie 2014, în oraşul Chicago, în Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est şi în alte părţi, P.R., zis „ P.P.", zis „S.", zis „S.", şi T.P., zis „T.B." zis “C.” cu scopul executării şi în tentativa de executare a schemei descrise mai sus, cu bună ştiinţă au cauzat ca să fie transmise în cadrul comerţului interstatal şi internaţional, anumite semne, respectiv o comunicaţie între un terminal A.T.M. din Chicago, Illinois şi un server din afara Starului Illinois; cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secţiunilor 1343 şi (2).
La data sau în jurul datei de 10 februarie 2014, în oraşul Chicago, Divizia de Est şi în alte părţi, T.P., zis „T.B." zis “C.”, cu bună ştiinţă şi cu intenţie de fraudă a deţinut şi folosit fără autorizare legaiă, un mijloc de comunicare aparţinând altei persoane, respectiv un număr de cârd de debit şi codul de P.I.N. asociat cu acesta, în timpul sau în legătură cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secţiunea 1343, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secţiunea 1028A (a) (1).
La data sau în jurul datei de 12 februarie 2014, în oraşul Des Plaines, în Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est şi în alte părţi, P.R., zis „P.P.", zis „S.", zis „S.",' şi T.P., zis „T.B." zis “C.”, cu scopul executării şi în tentativa de executare a schemei descrise mai sus, cu bună ştiinţă au cauzat ca să fie transmise în cadrul comerţului interstatal şi internaţional, anumite semne, respectiv o comunicaţie între un terminal A.T.M. din Des Plaines, Illinois şi un server din afara Statului Illinois; cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secţiunile 1343 şi 2.
La data sau în jurul datei de 12 februarie 2014, în oraşul Des Plaines, în Districtul de Nord al Statului Illinois, Divizia de Est şi în alte părţi,P.R., zis., P.P., zis „S.", zis „S.", şi T.P., zis „T.B." zis “C.”, cu bună ştiinţă şi cu intenţie de fraudă, au folosit unul sau mai multe dispozitive de acces, respectiv cârduri, numere de cont şi P.I.N.-uri folosite ca să obţină bani de la A.T.M., afectând prin aceasta comerţul interstatal şi internaţional, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul SUA, Secţiunile 1029 lit. a), alin. (1) şi (2).
Curtea a subliniat că infracţiunile în materia comerţului electronic prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat. Aceste infracţiuni, de o amploare deosebită aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv dreptul de proprietate, reprezentând totodată, una dintre cele mai grave şi răspândite forme ale criminalităţii organizate la nivel mondial.
Curtea a constatat că acuzaţiile grave aduse de autorităţile judiciare americane şi emiterea în sine a cererii de extrădare probează existenţa unei stări de pericol pentru ordinea publică pe care ar prezenta-o lăsarea în libertate a inculpatului - pericol ce este apreciat, în speţă, prin raportare la datele şi elementele transmise de statul solicitant, respectiv natura şi gravitatea faptelor despre care se prezumă că au fost săvârşite de inculpat, activitatea infracţională în legătură cu care se prezumă că a fost implicat - constând în acţiuni de transmitere de date necesare falsificării de instrumente de plată electronice, deţinere de instrumente de plată electronice şi echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, efectuare de operaţiuni ilicite prin utilizarea acestor instrumente, producere şi punere la dispoziţie fără drept de coduri şi date informatice care permit accesul la un sistem informatic - aspecte ce reclamă necesitatea unei reacţii ferme şi eficiente a autorităţilor judiciare în privinţa persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuţie, în sensul stopării ori eliminării fenomenului infracţional.
Cauza a fost amânată pentru a se obţine relaţii cu privire la o hotărâre judecătorească din Marea Britanie, unde persoana extrădabilă susţine că a fost condamnată pentru aceleaşi fapte ca cele de care este acuzat de autorităţile judiciare americane.
În acest sens, a fost depus la dosar un certificat emis de Curtea de Justiţie Criminală din BlackFriars, Marea Britanie, din care rezultă că la data de 22 martie 2013, P.R., urmare a mărturisirii a fost condamnat la Curtea Magistraţilor din oraşul Westminster în data de 23 februarie 2013 pentru posesie articol (e) pentru utilizare în fraudă (e) X 2 şi agresarea unui poliţist XI, fiind condamnat la Curtea de Justiţie Criminală din Blackfriars la 12 luni de închisoare pentru fiecare cap de acuzare, derulate simultan(articol pentru utilizare în fraude), 28 zile de închisoare, derulate simultan(agresare poliţist), plata către victimă a unei amenzi de 100 euro.
Ca urmare a cererii de asistenţă judiciară internaţională în materie penală formulată de Curtea de Apel Bacău la data de 27 octombrie 2015 s-a primit un memorandum emis de Curtea Centrală a Magistraţilor din Londra (filele 93-95, vol. III), care cuprinde mai multe informaţii privitoare la condamnarea dispusă de Curtea Magistraţilor - City of Westminster şi la pedeapsa aplicată de Curtea Regală BlackFriars la data de 23 februarie 2013. în acest înscris se arată că dl. P.R. pe propria mărturisire a fost condamnat de către Curtea Magistraţilor-City of Westminister, la data de 23 februarie 2013, pentru posesie/control asupra articolelor pentru utilizare la fraudă, X2 (faptele 1 şi 2) şi atacarea unui poliţist XI (fapta 3) şi a fost pedepsit de Curtea Regală Blackfriars la 12 luni închisoare(fapta 1); 12 luni închisoare (fapta 2); 28 de zile închisoare (fapta 3), concomitent pentru fiecare fapta. Sentinţa totală de 12 luni închisoare şi plătirea unei amenzi de 100 de lire victimei.
Totodată, s-a reţinut de către Curte că persoana extrădabilă a formulat opoziţie la extrădare în care a arătat că solicită respingerea cererii de extrădare pentru că aceasta nu îndeplineşte condiţiile legale cerute de legea română respectiv nu sunt îndeplinite nici elementele necesare prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată şi nici cele prevăzute de codul penal român şi codul de procedură penală român. Mai mult, s-a considerat că, cererea de extrădare nu îndeplineşte nici condiţiile prevăzute de Tratatul de colaborare dintre SUA şi România aprobat prin Legea nr. 111/2008.
S-a reţinut că persoana extrădabilă a contestat competenta autorităţilor judiciare a SUA de urmărire şi de judecată a sa.
Sub acest aspect, s-a solicitat a se avea în vedere chiar cererea autorităţilor din U.E., Legea nr. 300/2013 şi codul penal român în vigoare ocazie cu care să se concluzioneze că cererea sa este îndreptăţită, legală şi dovedită.
Astfel, s-a arătat de către persoana extrădabilă că, din expunerea faptelor penale care ar fi fost comise de acesta(expuse cap. 3 - faptele cazului) rezultă că nu a comis nici o faptă penală pe teritoriul SUA, nu a fost niciodată în SUA, ci ar fi comis faptele penale pe teritoriul aparţinând Marii Britanii. In aceste condiţii, autorităţile judiciare din Marea Britanie ar fi competente să îl cerceteze şi eventual să îl judece, în nici un caz autorităţile din SUA.
Pe de altă parte, a solicitat să se constatate că pentru faptele sale, comise în Marea Britanie, sunt competente, pentru urmărire şi pentru judecată, autorităţile din România pentru că este cetăţean român cu domiciliul în România.
S-a arătat că, potrivit art. 9 C. pen. român, legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român - alin. (1), iar condiţia cerută de lege (să fie o pedeapsă prevăzută de legea română mai mare de 10 ani închisoare sau detenţiune pe viaţă) este îndeplinită în acest caz şi solicită să se fie avută în vedere cererea făcută de Departamentul de Justiţie al SUA unde la pct. 2, se arată că pedepsele sunt de închisoare maximă de 20 de ani.
În subsidiar, a solicitat să fie avut în vedere alin. (2) din acelaşi art. 9, potrivit căruia legea penală română se aplică şi faptelor penale comise în afara teritoriului României de un cetăţean român dacă aceste fapte sunt prevăzute ca infracţiune şi în legea tării unde s-a comis fapta. Faptele sale, comise în Marea Britanie, în opinia sa, reprezintă infracţiuni economice şi în Marea Britanie şi în România deoarece ambele ţări sunt membre ale Comunităţii Europene.
S-a arătat că faptele penale comise de un cetăţean român în Marea Britanie vor fi anchetate fie de autorităţile române fie de cele britanice şi pentru acest motiv autorităţile americane nu au nici o competenţă materială de urmărire şi de judecată.
S-a apreciat că nu se face vorbire de nici o parte vătămată, nu se indică nici nume de parte vătămată (persoană fizică sau juridică) americană care să atragă competenţa organelor judiciare din SUA şi a Tratatului de extrădare dintre România şi SUA 2007, apreciindu-se că părţi vătămate sunt numai persoane din Anglia şi acest aspect demonstrează lipsa de competenţă a autorităţilor din SUA.
Pe de altă parte, s-a solicitat să se constatate că legea penală română prevede, în mod obligatoriu, să existe parte vătămată pentru existenţa infracţiuni.
În apărarea sa, persoana extrădabilă a apreciat că cererea Departamentului de Justiţie al SUA ce formează obiectul cauzei trebuie respinsă având în vedere şi Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013.
Astfel, a opinat că cererea în vederea extrădării se bazează în mod greşit doar pe dispoziţiile Tratatului de extrădare dintre România şi SUA din 2007. A solicitat a se examina cererea de extrădare prin prisma Legii nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013 ocazie cu care să se constate că cererea este contră legii întrucât traducerile ce însoţesc cererea nu corespund nici cu realitatea şi nici cu legea română dar nici cu legea americană; traducerile principalelor acte din dosar nu sunt coerente; probele depuse la dosar pentru dovedirea cererii sunt, unele contrare legii române, iar altele (majoritatea) nu se pot citi, nu se pot analiza etc. deoarece sunt pagini albe sau înnegrite complet.
S-a mai apreciat că declaraţiile ofiţerului F.B.I. şi cele ale procurorului de caz sunt contrare legii române.
Tot în apărarea sa, persoana extrădabilă a apreciat că cererea de extrădare a mea este contrară dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 302/2004, respectiv că aceasta nu îndeplineşte nici una din cele 3 condiţii: nu a domiciliat în SUA niciodată, nu are şi cetăţenia SUA, el fiind doar cetăţean român; nu a comis faptele pe teritoriul SUA şi nici împotriva unui cetăţean al acestui stat.
S-a mai precizat că nu este îndeplinită nici condiţia de la art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care solicită garanţii ferme din partea SUA că în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, el va fi transferat în vederea executării pedepsei în România.
A arătat că, în baza art. 20 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 prin intermediul Ministerului de Justiţie să se solicitate Departamentului de Justiţie din SUA să depună la dosar un act emis de autoritatea competentă a statului solicitant prin care să se ateste că sunt îndeplinite condiţiile legale prev. de art. 20 din Legea nr. 302/2004 pentru a fi extrădat.
S-a mai solicitat respingerea cererii având în vedere motivele obligatorii de refuz a extrădării prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 302/2004, precum şi motivele opţionale de refuz a extrădării prevăzute de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 si, în subsidiar, amânarea extrădării din motive medicale.
S-a arătat că, potrivit acestui text de lege, extrădarea sa poate fi refuzată sau amânată dacă predarea sa este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru sine din cauza stării sale de sănătate. Sub acest aspect, persoana extrădabilă a arătat că bolile de care suferă sunt foarte grave.
A mai solicitat, în apărarea sa şi aplicarea art. 2 din Legea nr. 302/2004, respectiv SUA pot cere extrădarea sa, dacă se face dovada că statul terţ pe teritoriul căruia s-au comis infracţiunile(adică Marea Britanie) nu va cere extrădarea sa pentru comiterea acelor fapte penale.
În continuare, s-a solicitat respingerea cererii de extrădare si pentru faptul că a fost judecat, condamnat, şi a executat pedeapsa în Anglia pentru faptele sale penale si nu poate fi judecat de două ori pentru aceleaşi fapte penale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru acordarea extrădării.
Astfel, s-a reţinut de către Curte că persoana extrădabilă este cetăţean român, iar potrivit art. 3 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi SUA ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, extrădarea nu poate fi refuzată pe această bază.
Curtea a constatat că nu sunt elemente din care să rezulte că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în procedura desfăşurată în faţa Tribunalului Districtual al SUA pentru Districtul de Nord al Statului Illinois, iar P.P. a luat la cunoştinţă de procedura desfăşurată de autorităţile judiciare americane împotriva sa odată cu audierea de către un agent F.B.I., în luna mai 2015, la Bacău.
Deopotrivă, Curtea a reţinut că nu sunt elemente din care să rezulte că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social şi nici că situaţia sa riscă să se agraveze pe vreunul dintre aceste motive.
Instanţa de fond a apreciat că infracţiunile pentru care este judecat nu sunt de natură politică sau la o infracţiune conexă unei infracţiuni politice ori o infracţiune militară care nu constituie infracţiune de drept comun, iar infracţiunile pentru care este judecat nu fac obiectul unui proces penal în curs, acestea putând face obiectul unui proces penal în România, potrivit prevederilor art. 9 C. pen., însă la dosar nu există niciun element din care să rezulte că organele de urmărire penală române ar avea intenţia de a declanşa efectiv o anchetă sau că s-a solicitat autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel.
În motivare Curtea a mai reţinut că persoana extrădabilă nu a făcut dovada că predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită din cauza stării sale de sănătate, întrucât, deşi suferă de unele afecţiuni medicale, gravitatea şi evoluţia lor nu apar ca fiind unele deosebite şi nimic nu-l împiedică pe P.P. să continue tratamentul medicamentos pe tot parcursul procedurii de predare.
Totodată, s-a mai reţinut de către instanţa de fond că faptele pentru care este judecat în America sunt incriminate şi de legea penală română în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 C. pen., infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 C. pen. şi infracţiunea de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 C. pen., iar pedepsele sunt mai mari de 1 an închisoare.
În raport de acest aspect, s-a apreciat că infracţiunile pentru care este judecat ar putea face obiectul unui proces penal în România, potrivit prevederilor art. 9 C. pen., astfel că extrădarea poate fi acordată chiar dacă infracţiunile au fost comise pe teritoriul unui alt stat decât statul solicitant.
Totodată, Curtea a reţinut că nu sunt elemente din care să rezulte că extrădarea este'solicitată pentru a fi judecată persoana în statul solicitant de un tribunal care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare, iar termenul de prescripţie aplicabil m legislaţia penala americană este de 5 ani de la comiterea faptei, astfel că pentru fapte comise între competență asupra oportunităţii extrădării, ceea care autoritatea străina cere extrădarea, ce înseamnă că procedura de extrădare este acuzată persoana extradabilă nu poate avea loc extrădare.
Cu privire la principiul non bis in idem, cu aplecare specială în materia cooperării judiciare internaţionale penale, Curtea a reţinut că acesta nu este incident în cauză întrucât nu este îndeplinită condiţia esenţială ca procesul penal din Marea Britanie să privească aceeaşi faptă.
În acest sens, Curtea a arătat că autorităţile judiciare americane au solicitat extrădarea pentru capete de acuzare vizând fapte comise între decembrie 2011-februarie 2014, în timp ce în Marea Britanie a fost condamnat pentru două fapte comise în ziua de 22 februarie 2013, de deţinere de obiecte susceptibile de a fi folosite la fraudarea cârdurilor, respectiv a unui dispozitiv de citire a unui cârd de credit şi a unei camere de înregistrat.
Curtea a apreciat că activitatea infracţională ce constituie acuzarea pe baza căreia este judecat în SUA s-a desfăşurat pe o perioadă mult mai îndelungată, de câţiva ani, iar eventuala suprapunere de o zi a acuzaţiilor aduse de jurisdicţiile celor două state poate fi avută în vedere de instanţa de judecată în Dosarul nr. 14/CR/217 al Tribunalului Districtual al SUA pentru Districtul de Nord al Statului Illinois.
Totodată, instanţa de fond a constatat că, deşi autorităţile judiciare americane au solicitat în baza art. 16 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi SUA ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 şi sechestrarea şi predarea de bunuri care să fi fost obţinute ca urmare a faptelor incriminate sau care ar putea servi ca dovezi ale faptelor incriminate, găsite asupra sa la momentul reţinerii lui P.P. asemenea obiecte nu au fost identificate.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi persoana extradabilă P.R., fost H., fost Ş.) P.
De asemenea, au fost invocate aspecte ce vizează competenţa autorităţilor SUA, lipsa probatoriului care să conducă la stabilirea vinovăţiei persoanei extrădabile, împrejurarea că persoana extrădabilă este cetăţean român, opoziţia la extrădare precum şi neîndeplinirea condiţiilor obligatorii prevăzute de lege pentru admiterea unei astfel de solicitări.
Deopotrivă, a fost invocat şi principiul non bis in idem motivat de faptul că persoana transferabilă a fost deja condamnată pentru aceeaşi faptă de către autorităţile din Marea Britanie.
Totodată, a menţionat că măsura arestului provizoriu a persoanei extrădabile nu are temei legal întrucât Legea nr. 111/2008 nu reglementează o astfel de situaţie, apreciind că a fost depăşit termenul maxim de 60 zile prevăzut de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală pentru care se poate dispune arestul provizoriu, în condiţiile în care persoana extrădabilă este arestată de 90 zile.
Examinând contestaţiile prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Prioritar analizei motivelor de legalitate şi temeinicie invocate, Înalta Curte notează că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi SUA, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 rep., dispoziţiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale la care România este parte în situaţiile nereglementate.
Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 rep. statuează că în situaţia în care prin legea de cooperare judiciară internaţională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de dispoziţiile Legii nr. 111/2008, precum şi ale Legii nr. 302/2004 republicată, în situaţiile nereglementate de Tratatul de extrădare dintre România şi SUA, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă pentru a se dispune extrădarea numitului P.P. către autorităţile americane.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că, din documentele furnizate de statul solicitant, rezultă că persoana extrădabilă P.P. este urmărită internaţional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 17 aprilie 2014 de către Tribunalul Districtual al SUA din Districtul de Nord al Illinois pentru fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA, Secţiunile 1343 şi 2 care prevăd o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare; producerea şi folosirea de dispozitive de acces contrafăcute cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA, Secţiunile 1029 lit. a) alin. (1) şi (2) care prevăd o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare; transferul, deţinerea şi folosirea cu bună ştiinţă, fără a avea autoritatea legală, de mijloace de identificare aparţinând altei persoane, în timpul şi în legătură cu comiterea infracţiunilor de fraudă prin cablu, faptă care prevede în mod obligatoriu o pedeapsă de 2 ani închisoare care va fi executată consecutiv oricărei alte pedepse, constând în aceea că, în perioada decembrie 2011 - februarie 2014, împreună cu alţi membri ai grupării infracţionale din care face parte, inculpatul a participat într-o schemă internaţională concepută să efectueze retrageri frauduloase de bani din conturi bancare, fără consimţământul titularilor acestora, folosind în SUA numerele ale cârdurilor de debit furate de la bancomate „A.T.M.", cu informaţii obţinute din locuri aflate în Marea Britanie şi alte părţi. R. şi alte persoane care au acţionat sub îndrumarea lui, au obţinut în mod fraudulos numere de cârduri de debit şi A.T.M. şi au transferat în mod electronic aceste informaţii celorlalţi participanţi la schemă, în SUA şi în alte părţi care au folosit informaţiile respective ca să efectueze retrageri şi transferul unei părţi din câştig către R.
Înalta Curte constată că faptele pentru care este solicitată extrădarea sus-numitului au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 C. pen.; al infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 C. pen. şi al infracţiunii de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 C. pen.
Deopotrivă, se constată că sunt îndeplinite şi condiţiile relative la pedeapsa prevăzută de lege atât de legea statului solicitant cât şi de legea statului solicitat.
Împrejurarea că persoana extrădabilă este cetăţean român nu constituie un impediment la extrădare, în raport de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 111/2008.
Criticile privind netemeinicia cererii justificate prin necompetenţa autorităţilor americane şi lipsa probelor de vinovăţie care să o susţină nu sunt fondate, înalta Curte subliniind că verificările efectuate în cauză sunt limitate la constatarea îndeplinirii condiţiilor de formă şi fond pentru luarea măsurii în condiţiile Legii nr. 302/2004, prezenta instanţă neavând competenţa de a analiza probele privind vinovăţia sau competenţa statului solicitant.
În acest sens, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, „Curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străina cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării".
Totodată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al cererii de extrădare prev. de art. 4 - 7 din Legea nr. 111/2008.
Astfel, Înalta Curte apreciază ca nefondată critica apărării privind incidenţa în cauză a principiului non bis in idem prevăzut de art. 5 din Legea nr. 111/2008, cu aplicare specială în materia cooperării judiciare internaţionale penale, întrucât, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, persoana extrădabilă a fost condamnată în Marea Britanie pentru două fapte comise în ziua de 22 februarie 2013, de deţinere de obiecte susceptibile de a fi folosite la fraudarea cârdurilor, respectiv a unui dispozitiv de citire a unui cârd de credit şi a unei camere de înregistrat, or autorităţile americane solicită extrădarea pentru fapte comise în perioada decembrie 2011 - februarie 2014.
Înalta Curte mai notează că, deşi persoana extrădabilă nu a fost de acord cu admiterea cererii de extrădare şi predarea sa către autorităţile americane, opoziţia sa la extrădare nu s-a întemeiat pe niciunul din cazurile exprese prevăzute în Tratatul de extrădare dintre România şi SUA. Motivele au vizat exclusiv situaţia familială a persoanei extrădabile, împrejurare care nu justifică, în lumina dispoziţiilor legale aplicabile în materie, respingerea cererii de extrădare.
Însă, constatând că instanţa de fond nu a reţinut în dispozitivul hotărârii contestate principiul specialităţii cu privire la persoana extrădabilă, aspect invocat atât de reprezentantul Ministerului Public cât şi de persoana extrădabilă, prin apărătorul său ales cu prilejul susţinerii orale a contestaţiei, Înalta Curte urmează a complini hotărârea atacată sub acest aspect.
În altă ordine de idei, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate criticile privind lipsa de temei legal a soluţiei de menţinere a arestului provizoriu în vederea predării persoanei extrădabile.
În acest sens, Înalta Curte constată că dispoziţiile legii speciale aplicabile în relaţiile cu statul solicitant, respectiv Legea nr. 111 din 15 mai 2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi SUA, prevăd doar perioada maximă a arestării provizorii, art. 12 neprevăzând şi procedura de urmat aplicabilă, până la depunerea cererii de extrădare.
Se reţine în acest sens că, întrucât instituţia menţinerii arestului provizoriu în vederea predării către autorităţile americane nu este reglementată prin legea specială - Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi SUA, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, se au în vedere sub acest aspect dispoziţiile Legii nr. 302/2004 care constituie dreptul comun în materie.
Din coroborarea art. 43 alin. (3) cu art. 57 din Legea nr. 3 02/2004, rezultă că durata totală a arestării unei persoane în vederea extrădării nu trebuie să depăşească 180 de zile, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare, autorităţile judiciare implicate vor intra în contact, vor fixa o dată pentru predare (fără ca legea să prevadă un termen limită la care se fixează această dată în raport de data rămânerii definitive), iar persoana extrădată va fi pusă în libertate dacă expiră în termen maxim de 30 de zile, de la data convenită pentru predare fără a fi preluată.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, intitulat soluţionarea cauzei, „după examinarea cererii de extrădare, a materialului probator şi a concluziilor prezentate de partea extrădabilă şi de procuror, curtea de apel poate (...) să constate, prin sentinţă, dacă sunt sau nu sunt întrunite condiţiile extrădării.
De asemenea, în conformitate cu alin. (3) al art. 52, „în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57".
În acest sens, Înalta Curte apreciază ca întemeiată critica parchetului privind omisiunea instanţei de fond de a reţine în dispozitivul hotărârii atacate durata stării de arest provizoriu, în raport de dispoziţiile legale mai sus amintite, sens în care, apreciind, aşa cum s-a arătat anterior, că sunt îndeplinite condiţiile extrădării, în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte constată că se impune menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate P.P.
Cu privire la solicitarea apărării de înlocuire a măsurii arestului provizoriu cu o măsură mai puţin restrictivă, Înalta Curte apreciază că, în cauză, se impune menţinerea arestării provizorii a persoanei extrădabile având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru predarea persoanei extrădabile şi, aşa cum s-a arătat mai sus, persoana extrădabilă urmează a fi predată autorităţilor judiciare americane.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 109 şi art. 108 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va admite contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de persoana extrădabilă P. (fost R., fost H., fost Ş.) P. împotriva sentinţei penale nr. 145 din data de 30 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va desfiinţa în parte sentinţa apelată şi rejudecând:
Va dispune predarea persoanei extrădabile autorităţilor judiciare americane cu respectarea principiului specialităţii.
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, va menţine starea de arest provizoriu în vederea extrădării a lui P. (fost R., fost H., fost Ş.) P. până la predarea acestuia autorităţilor americane.
Va menţine celelalte dispoziţii.
În temeiul art. 275 alin (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 105 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de persoana extrădabila P. (fost R., fost H., fost Ş.) P. împotriva sentinţei penale nr. 145 din data de 30 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Desfiinţează în parte sentinţa apelată şi rejudecând:
Dispune predarea persoanei extrădabile autorităţilor judiciare americane cu respectarea principiului specialităţii.
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, menţine starea de arest provizoriu în vederea extrădării a lui P. (fost R., fost H., fost Ş.) P. până la predarea acestuia autorităţilor americane.
Menţine celelalte dispoziţii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 105 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1422/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 1569/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
