ICCJ. Decizia nr. 1550/2015. SECŢIA PENALĂ. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1550/2015
Dosar nr. 860/1/2014
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2015
Deliberând asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Rechizitoriul
Prin rechizitoriul nr. 6/P/2003 din data de 28 mai 2003 al P.N.A. - Serviciul Anticoruptie Iaşi au fost trimişi în judecată inculpaţii:
T.B.L. pentru infracţiunile: complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 cu referire la art. 248 C. pen.; fals în acte sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.; toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Ş.C. pentru infracţiunile: abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.; fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.; uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
G.O. pentru infractiunile: luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod; fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I C. pen.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru a dispune trimiterea în judecată a inculpaţilor, procurorul a reţinut în rechizitoriu, în sinteză, următoarele:
Administraţia Pieţelor Focşani este constituită ca serviciu public cu personalitate juridică, cu subordonare faţă de Consiliul Local al municipiului Focşani şi gestionează, în baza Regulamentului de organizare şi funcţionare aprobat prin H.C.L. nr. 146/1997, bunuri aparţinând domeniului public.
Pentru utilizarea spaţiilor comerciale, terenuri şi a altor bunuri, Administraţia Pieţelor Focşani percepe taxele prevăzute în H.C.L. şi încheie contracte de utilizare şi închiriere cu beneficiari utilizatori ai domeniului public.
În perioada 01 martie 2002 - martie 2003, conducerea executivă a Administraţiei Pieţelor Focşani a fost asigurată de G.O., în calitate de director, şi Ş.C., în calitate de contabil şef, funcţionari publici, potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, publicata în M. Of. nr. 600/08 decembrie 1999.
Conducătorul de unitate, potrivit art. 26 din Legea finanţelor publice locale nr. 189/1998, răspunde - în calitate de ordonator terţiar de credite - de asigurarea integrităţii patrimoniului, urmăreşte modul de realizare a veniturilor, organizarea şi tinerea la zi a contabilităţii.
Pentru utilizarea bunurilor domeniului public, Adnxiiustraţia Pieţelor Focşani a încheiat, de regulă, contracte de utilizare-închiriere cu beneficiarii, în funcţie de specificul produselor comercializate sau de natura spaţiilor oferite (boxe, boutiq-uri, tarabe, etc) procedând în mod diferit, respectiv:
- pentru spaţiile comerciale închise - boutiq-uri, boxe came, boxe peşte, microspaţii comerciale -s-au organizat licitaţii anuale, în urma cărora s-au încheiat contracte pe perioada unui an de zile. Totuşi, au existat şi cazuri în care contractele au fost încheiate pe perioade de timp îndelungate (5-15 ard).
Pentru realizarea de spatii comerciale, utilizatorii au participat cu sume de bani, urmând ca în perioada de derulare a contractului aceştia să-şi recupereze sumele avansate din contravaloarea taxei de utilizare datorată.
- pentru spaţiile comerciale deschise (mese, tarabe) şi în funcţie de natura produselor comercializate, s-a procedat la organizarea de licitaţii bianuale (pentru comercializarea de produse industriale, agro - alimentare, fructe, flori, etc) sau închirieri zilnice pentru producătorii care vin ocazional în piaţă pentru valorificarea produselor agricole.
Taxa de utilizare pentru spaţiile deschise a fost percepută fie anticipat, prin plata la casierie în cazul tarabelor adjudecate la licitaţie, fie zilnic, în cazul utilizatorilor ocazionali pe bază de bilete forfetare, situaţii în care sumele încasate nu puteau fi mdividualizate pe tarabele utilizate, astfel că nu se putea urmări eficienţa deciziei manageriale de a păstra spatiile deschise la dispoziţia utilizatorilor ocazionali.
I. În luna iunie 2002, G.O. a luat măsura de a îmbunătăţi organizarea activităţii în pieţe, sub aspectul sectorizării spaţiilor comerciale pe destinaţii, a regimului de utilizare (ocazional, zilnic sau închirieri pe perioade mai mari de timp), a periodicităţii organizării licitaţiilor.
Despre iniţiativa inculpatului G.O. au luat la cunoştinţă utilizatorii spaţiilor comerciale deschise din Piaţa Moldovei, în sensul că se va proceda la o reorganizare a activităţii, iar aceştia au înţeles că, prin sectorizarea spaţiilor comerciale pe destinaţii se va reduce numărul de mese, tarabe şi că o parte din comercianţi vor fi afectaţi prin reducerea volumului activităţii sau prin pierderea spatiile comerciale adjudecate şi contractate la licitaţiile anterioare (39 mese).
Starea de temere şi nesiguranţă a unor comercianţi, care se credeau vizaţi de măsurile organizatorice ce urmau să fie luate, i-a făcut să caute soluţii pentru a obţine bunăvoinţa inculpatului G.O., în sensul de a nu proceda la o nouă sectorizare în Piaţa Moldovei înainte de data de 20 iunie 2002 când s-a ţinut licitaţia, respectiv de a-i oferi o sumă de bani în valută. Astfel, s-a colectat de la martorii: P.D. - administrator al SC P.C. SRL Focşani, T.T. administrator al SC V.P.C. SRL Focşani, P.C. - administrator al SC C.I. SRL Focşani, P.G. - administrator al SC G.H.M. SRL Focşani, T.I. - aolministrator al SC G.S.C. SRL Focşani şi C.F. - administrator al SC C.C. SRL Focşani, suma totală de 1.000 dolari SUA, care a fost predată inculpatului G.O. în biroul acestuia, de martora C.F. (dosar vol. I, filele 28 - 48).
După licitaţia din 20 iunie 2002, fiecare comerciant a rămas să-şi desfăşoare activitatea conform contractelor încheiate, în condiţiile în care nu s-a mai operat sectorizarea pieţei, aşa după cum se preconizase (dosar vol. I, fila 279).
II. În luna octombrie 2002, urmare a H.G. 1103/2002, s-a pus din nou problema sectorizării Pieţei Moldova din municipiul Focşani, urmând să se procedeze la delimitarea modului de comercializare a produselor alimentare de cele nealimentare, în alte spaţii decât cele cu destinaţie prestabilită, măsuri ce urmau să fie luate şi cu privire la produsele alimentare ambalate sau preambalate. (dosar vol. I, fila 280).
Actul normativ, fiind adus la cunoştinţa utilizatorilor de spaţii comerciale, a avut drept consecinţă crearea de stări emoţionale de temere şi nesiguranţă privind desfăşurarea în viitor a activităţilor comerciale în spaţiile adjudecate prin licitaţia din luna iunie 2002.
Cu toate că, la data de 7 noiembrie 2002, Guvernul României a dat o nouă hotărâre, prin care se proroga termenul de intrare în vigoare a H.G. nr. 1103/2002, privind unele măsuri de comercializare a produselor alimentare ambalate sau preambalate şi a produselor nealimentare în cadrul altor spaţii decât cele cu destinaţie prestabilită, până la data de 31 martie 2003, aceasta nu a mai fost adusă la cunoştinţa utilizatorilor de spaţii comerciale, situaţie ce a permis menţinerea stării de temere, nelinişte şi nesiguranţă, avându-se în vedere faptul că, prin Hotărârea nr. 269 din 26 noiembrie 2002, Consiliul Local al municipiului Focşani a dat aprobarea închirierii prin licitaţie publică a spaţiilor comerciale aflate în administrarea Administraţiei Pieţelor Focşani, cu fixarea preţului de pornire a licitaţiei în vederea stabilirii chiriei (spaţii comerciale tip boutique, spaţii tip D, spaţii pentru presă şi carte, spaţii comerciale din incinta staţiilor de autobuz).
Licitaţia publică a fost anunţată pentru data de 10 decembrie 2002, orele 10.00 şi avea în vedere utilizarea meselor şi tarabelor din sectoarele: citrice, cosmetice, legume, a spaţiilor comerciale tip boutique şi a boxelor de carne şi peşte (dosar vol. I fila 284).
Condiţiile de participare la licitaţie, făcute prin anunţuri publicitare şi distribuirea caietelor de sarcini, au pus în evidenţă faptul că la licitaţie putea participa orice agent economic care îndeplinea condiţiile legale, precum şi noua formulă de stabilire a chiriei, date care au creat stări de nelinişte pentru comercianţii care aveau vechime în închirierea de spaţii comerciale din Piaţa Moldovei Focşani, astfel că - în grup sau prin persoane interpuse - s-au adresat inculpatului G.O. cerând să le creeze unele facilităţi, în sensul de a nu se permite înscrierea şi participarea la licitaţie a altor agenţi economici şi să fie stabilită o chirie la nivelul de pornire a licitaţiei.
Ideile sugerate nu au fost acceptate de inculpat, cu motivaţia'că procedura stabilită era cea legală şi nu se admiteau modificări. In schimb, inculpatul, manifestând bunăvoinţă faţă de „protestatari", le-a sugerat, la rândul său, ideea ca deţinătorii de spaţii comerciale, pe bază de contracte existente, aflate în derulare, să se înţeleagă între ei, în sensul că în cadrul licitaţiei organizate fiecare să adjudece spatiile comerciantului vecin, blocând în felul acesta adjudecarea spatiilor de către participanţii la licitaţie noi înscrişi, ceea ce s-a şi făcut la licitaţia din data de 10 decembrie 2002, obţinându-se totodată şi ca preţul de stabilire a chiriei să fie uniformizat la suma de 1.000.000 lei pentru mp/lună. Nu s-a mai făcut nici o resectorizare a Pieţei Moldova.
Licitaţia ţinută a mulţumit pe toţi participanţii, care şi-au menţinut spaţiile comerciale, şi s-a pus problema de a mulţumi şi pe inculpatul G.O., oferindu-i o sumă de bani în valută.
Astfel, o parte din deţinătorii de boutiquri (SC I.S.C. SRL Focşani reprezentată de I.I.; SC V.I. SRL Focşani reprezentată de V.P.; SC P.C. SRL Focşani reprezentată de C.F.; SC M.S. SRL Garoafa reprezentată de L.G.; SC R.R.M.R. SRL Odobeşti reprezentată de R.M.; A.F. N.C. C. reprezentată de N.V.; SC P.S. SRL Focşani reprezentată de N.I.; SC L.C. SRL Focşani reprezentată de E.E.; SC M.G.S.M. SRL Focşani reprezentată de C.M.) au hotărât să contribuie cu suma de 1.500.000 lei/fiecare boutique, reuşindu-se colectarea sumei de 33.000.000 lei, care a fost schimbată în dolari SUA, obtinându-se suma de 1.000 dolari SUA.
Martorul I.I. a fost persoana care a colectat suma de 33.000.000 lei, şi tot acesta a schimbat suma în valută şi a predat-o inculpatului G.O., în camera de lucru a acestuia (dosar vol. I filele 88-128).
În împrejurări similare şi cu aceeaşi motivaţie, inculpatul G.O. a mai primit şi suma de 11.000.000 lei de la 11 comercianţi (SC .F.L.L.C. SRL Focşani reprezentată de C.F.; SC N.S.C. SRL Focşani reprezentată de S.M.; SC N. SRL Focşani reprezentată de C.C.; SC D.C. SRL Focşani reprezentată de C.N.; SC L. SRL Focşani reprezentată de G.V.; A.F. „M." C. reprezentată de G.L.; A.F. „A." Goleşti reprezentată de A.V.; A.F. „N." reprezentată de N.L.; SC G.C. SRL Focşani reprezentată de Ş.T.; SC P. SRL Focşani reprezentată de G.M. şi A.F. "C." reprezentată de C.C.) prin intermediul martorului C.F., secondat de martorul S.M. (dosar vol. I, filele 54-88).
III. În luna decembrie 2002, din partea Consiliului Judeţean Vrancea, Admnistraţia Pieţelor -prin intermediul inculpatului G.O. - s-a primit solicitarea de a se contribui la o acţiune de sponsorizare a Clubului de fotbal "U." Focşani, punându-se la dispoziţia acestuia formulare-tip ce trebuiau completate de agenţii economici care îşi manifestau disponibilitatea de a sponsoriza.
În ziua de. 15 decembrie 2002, inculpatul G.O. a convocat toţi adroinistratorii de pieţe şi le-a cerut, verbal, să încheie astfel de contracte cu utilizatorii de spaţii comerciale, cu precizarea că suma minimă de sponsorizare să fie 500.000 lei.
O astfel de sarcină a primit şi martorul B.Ș., administratorul Pieţei Bazar - Obor Focşani, căruia i s-au predat un număr de 50 formulare (în două exemplare) contracte de sponsorizare.
Acţiunea a fost primită cu reticenţă de agenţii economici car în cea mai mare part au refuzat să încheie astfel de contracte, situaţie ce a fost adusă la cunoştinţa inculpatului G.O.
Ştiut fiind faptul că unii agenţi economici au debite la Administraţia Pieţelor, inculpatul G.O. a acceptat ideea martorului B.Ş. a de a se încasa bani de la aceştia, urmând ca - în limita stimelor date cu titlu de sponsorizare - să fie exoneraţi de la plata debitelor, ceea ce s-a şi realizat în fapt, prin identificarea a 8 agenţi economici (A.F. „B." reprezentată de B.M.
- 800.000 lei; SC A. SRL Focşani reprezentată de D.D. - 3.000.000 lei; SC D. SRL Focşani reprezentată de I.I. - 1.500.000 lei; P.F. „M.P." reprezentată de M.P. - 3.000.000 lei; SC D.C.S. SRL Focşani reprezentată de G.M. - 528.000 lei; P.F. „P.L." reprezentată de P.L. - 1.200.000 lei; SC I.L.C. SRL Focşani reprezentată de P.L. - 900.000 lei şi SC G.I. SRL Focşani reprezentată de C.V. - 500.000 lei) care au contribuit cu sume de bani cuprinse între 800.000 şi 3.000.000 lei, rezultând suma totală de 12.628.000 lei (dosar vol. I, filele 226-250).
Operaţiunile au fost consemnate în fişa analitică a fiecărui agent economic, de martorul B.Ş., astfel că Administraţia Pieţelor Focşani s-a înregistrat cu un prejudiciu în sumă de 12.628.000 lei (dosar vol. I fila 223).
IV. Referitor la efectuarea cheltuielilor în limita angajamentelor asumate, cu aprobarea ordonatorului de credite, pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii, Administraţia Pieţelor Focşani urma să le facă cu respectarea regulilor prevăzute în O.U.G. nr. 60/2001 şi H.G. nr. 461/2001, având în vedere şi bugetul iniţial de venituri fi cheltuieli, aprobat prin H.C.L. nr. 256/27 decembrie 2001 şi H.C.L. nr. 467 din 24 decembrie 2002, prin care s-a aprobat bugetul definitiv, respectiv:
- obiectivele înscrise în lista de investiţii să aibă la bază documentaţii tehnico-economice legal aprobate, cu justificarea necesităţii acestora şi încadrarea valorii Contractelor în bugetul de venituri şi cheltuieli;
- decontarea lucrărilor executate de constructor să fie efectuată pe bază de situaţii de lucrări verificate de dirigintele de şantier şi în concordanţă cu stadiile fizice de execuţie;
- cheltuielile efectuate să fie aprobate pe baza documentelor justificative vizate pentru controlul financiar propriu, iar plăţile să fie efectuate în limita sumelor aprobate de la bugetul local şi în structura prevăzută de clasificarea bugetară.
În luna decembrie 2002, inculpatul G.O., sub pretextul că acţionează în aplicarea prevederilor H.G. nr. 1103/2002, privind unele măsuri de comercializare a produselor alimentare şi nealimentare, care presupunea şi o activitate de sectorizare a spaţiilor comerciale din Piaţa Moldovei Focşani, şi cu motivaţia că acţionează în interesul comercianţilor care vând produse industriale, a luat iniţiativa de a executa ixivestitii în Piaţa Moldovei, respectiv executarea a 2 investiţii: magazin economat şi raion cosmetice.
Agenţilor economici care comercializau produse industriale (detergenţi, cosmetice), în mod abuziv, inculpatul G.O. le-a cerut să participe cu sume de bani care urmau să fie amortizate din contravaloarea taxei de utilizare a spaţiului comercial. Astfel, la data de 18 decembrie 2002, inculpatul a colectat de la 7 societăţi comerciale (A.F. „B." reprezentată de B.M.; SC F.D.T.S. SRL Focşani reprezentată de T.G.; P.F. „M." reprezentată de M.M.; SC E. SRL Focşani reprezentată de T.O.; SC T. SRL Odobeşti reprezentată de P.S.; SC F.M. SRL Focşani reprezentată de H.F. şi SC G.S. SRL Focşani reprezentată de T.I.) suma totală de 60.000.000 lei, sumă neînregistrată în evidenţele contabile ale unităţii, încheind în acest sens un simplu proces-verbal (dosar vol. I, filele 34-36; 145-159 şi 307).
Inculpatul G.O. a contactat telefonic pe administratorul SC P. SA Focşani, Turbatu Bogdănel-Laurenţiu şi, verbal, a solicitat executarea celor două investiţii, predându-i acestuia suma de 60.000.000 lei, sub condiţia de a se restitui suma de la momentul achitării integrale a facturii (dosar vol. I, fila 308).
La data de 18 decembrie 2002, SC P. SA emite factura fiscală - avans lucrare închidere raion cosmetice - fără a se face trimitere la un contract, pentru a se obţine plata unui avans de 100.000.000 lei (dosar vol. I, fila 291).
Pentru justificarea avansului, la factură au fost anexate un număr de 6 facturi fiscale (din 12 decembrie 2002; din 13 decembrie 2002; din 16 decembrie 2002; din 17 decembrie 2002; și din 18 decembrie 2002) procurări materiale, întocmite în perioada 12-18 decembrie 2002, fără să se facă trimitere la factura emisă, şi care nu coincid cu data încheierii, în mod verbal, a convenţiei de realizare a investiţiilor (dosar vol. I, filele 394-398).
La data. de 23 decembrie, 2002, inculpatul G.O. solicită contabilei şefe a unităţii, Ş.C., să emită un ordin de plată, beneficiar SC P. SA Focşani, pentru suma de 100.000.000 lei, dar este refuzat cu motivarea că nu există temeiuri legale pentru angajarea de cheltuieli, investiţiile nu sunt nominalizate ca lucrări de investiţii, inexistenta unei documentaţii tehnico-economice aprobate de ordonatorul principal de credite, a unui contract, situaţii de lucrări efectiv executate şi recepţionate de beneficiar şi prezentate la decontare, pentru justificarea avansului către antreprenor, în conformitate cu prevederile legale şi în limita prevederilor bugetare (dosar vol. I, fila 291).
Inculpatul a insistat, determinând contabila şefă ca, la data de 24 decembrie 2002, să emită ordinul de plată nr. 718 către Trezoreria Focşani, pentru suma de 100.000.000 lei, plătibilă SC P. SA Focşani. Pentru a nu fi refuzat la plată, ordinului emis i s-a anexat documentul - Nota de fundamentare - în care s-a menţionat ca investiţie "Boxe came particulari" (care erau nominalizate în lista de investiţii), după ce, în prealabil, s-a efectuat o astfel de modificare şi în factura emisă de SC P. SA Focşani (dosar vol. 1, filele 388, 392).
În perioada 20 ianuarie - 20 februarie 2003, Camera de Conturi Vrancea - Direcţia de control financiar ulterior a efectuat controlul contului de execuţie şi a bilanţului contabil pe anul 2002 la Administraţia Pieţelor Focşani, împrejurare în care inculpatul G.O., conştient de legalităţile ce s-au comis în legătură cu executarea celor două investiţii, l-a convocat pe administratorul SC P. SA Focşani şi au redactat un contract pentru executarea investiţiilor - împrejmuire cosmetice şi chioşc magazin economat - contract redactat şi neînregistrat la niciuna din unităţile contractante pentru executarea investiţiei, (dosar vol. I, fila 300).
Pentru justificarea avansului de 100.000.000 lei s-a întocmit, în mod fictiv, un proces-verbal prin care Administraţia Pieţelor Focşani a lăsat în custodia unităţii SC P. SA Focşani materiale ce urmau să fie folosite pentru execuţia investiţiilor "raion cosmetice şi magazin economat", în valoare de 107.395.953 lei. întocmirea unui astfel de act nici nu intra în atribuţiile unui şef de unitate, ci a unui magazioner-gestionar. In acelaşi scop, s-a întocmit - fictiv - nota de intrare - recepţie pentru luna decembrie 2002 (dosar vol. I, fila 390).
Probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a fost înaintat instanţei de judecată, împreună cu rechizitoriul menţionat, constituind vol.I al dosarului de urmărire penală.
Procurorul a menţionat în rechizitoriu (pag. 13) că inculpaţii Ş.C. și T.B.L., în cursul urmăririi penale, au recunoscut săvârşirea faptelor, manifestând regretul pentru comiterea lor.
Înalta Curte retine, cu privire la faza urmăririi penale, că inculpatul G.O., la momentul procesual al finalizării acestei faze, respectiv, la prezentarea materialului de urmărire penală de către procuror, în prezenta avocatului ales, a menţionat expres „Nu am de făcut obiecțiuni cu privire la modul în care s-a efectuat urmărirea penală" (fila 498 d.u.p.).
II. Sentinţa instanţei de fond
Prin sentinţa penală nr. 64 din 28 aprilie 2004, Tribunalul Neamţ, secţia penală, a dispus următoarele:
În temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului G.O., cu domiciliul în municipiul Focşani, judeţul Vrancea, fără antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor de: luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanţa de fond a condamnat pe inculpatul G.O., la pedepsele de:
- 1 an, o lună şi 14 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an, o lună şi 14 zile închisoare şi s-a constatat executată, în întregime, pedeapsa aplicată inculpatului.
În temeiul art. 350 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate, a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 15 martie 2003 emis de P.N.A. - Serviciul Anticorupţie Galaţi, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea formulată de inculpat de liberare provizorie sub control judiciar.
A condamnat pe inculpatul T.B.L., cu domiciliul în municipiul Focşani, judeţul Vrancea, fără antecedente penale, la pedepsele de:
- 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art26, raportat la art. 248 C. pen.;
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închis oare.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 9 luni, conform art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A condamnat pe inculpata Ş.C., cu domiciliul în municipiul Focşani, judeţul Vrancea, fără antecedente penale) la pedepsele de:
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.;
- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea mfractiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei, pe o durată de 3 ani, conform art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată Administraţia Pieţelor Focşani nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-au anulat înscrisurile falsificate, respectiv factura fiscală, ordinul de plată, contractai pentru execuţia lucrărilor de construcţii încheiat de SC P. SA Focşani şi Administraţia Pieţelor Focşani, procesul-verbal de custodie şi nota de fundamentare.
S-a ridicat sechestrul asigurător aplicat asupra autoturismului, proprietatea inculpatului G.O., prin Ordonanţa nr. 6/P/2003 din 5 mai 2003 a P.N.A. - Serviciul Anticorupţie Galaţi şi procesul-verbal încheiat la data de 6 mai 2003.
În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul G.O. să plătească statului suma de 7 milioane lei şi inculpaţii T.B.L. şi Ş.C. câte 4 milioane lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sena, instanţa de fond - cu privire la inculpatul G.O., care a formulat prezenta cerere de revizuire în cazul unei hotărâri a C.E.D.O.-a reţinut următoarele (pag. 14-16 a sentinţei):
Referitor la infracţiunile de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., şi primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul G.O. a fost trimis în judecată, s-a apreciat de către instanţa de fond că acestea nu există, cu următoarea argumentare:
Din probele administrate, în opinia instanţei de fond, nu rezultă cu certitudine că inculpatul G.O. a primit în luna iunie 2002, de la martora C.F., suma de 1.000 dolari SUA, pe care aceasta i-a colectat de la 8 administratori ai unor societăţi comerciale pentru menţinerea spatiilor comerciale utilizate si contractate la licitaţiile anterioare în Piaţa Moldova din Focşani
Totodată, a mai menţionat instanţa de fond, nu rezultă nici faptul că în luna decembrie 2002, după desfăşurarea licitaţiei din Piaţa Moldova, acelaşi inculpat a primit de la martorul Ionită Ion suma de 1.000 dolari SUA, pe care acesta i-a strâns de la 9 agenţi economici, mulţumiţi de modul cum a decurs adjudecarea spațiilor, şi de la martorul C.F. suma de 12 milioane lei, în aceleaşi împrejurări şi cu aceeaşi motivaţie.
În opinia instanţei de fond, doar martorii C.F., I.I., C.F. şi S.M. susţin vinovăţia inculpatului declarând, atât în timpul urmăririi penale, cât si în faţa instanţei, că, după ce au colectat banii de la agenţii economici, i-au teansformat/schimbat în dolari, i-au pus într-un plic si i-au predat inculpatului, în biroul acestuia, nefiind alte persoane de faţă. Ceilalţi martori - agenţii economici care au contribuit cu sume de bani - nu susţin vinovăţia inculpatului, întrucât ei nu au fost prezenţi în biroul acestuia şi nici nu au întrebat, ulterior, dacă banii au fost predaţi, şi cui anume.
În declaraţiile sale, a arătat instanţa de fond, inculpatul G.O. a negat constant, atât în timpul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, că ar fi primit vreo sumă de bani de la agenţii economici care utilizau spatii comerciale in Piaţa Moldova din Focşani, pentru menţinerea acestora.
A conchis instanţa de fond că, în cauză, în raport de materialul probator administrat, nu s-a dovedit fără echivoc vinovăţia inculpatului G.O. cu privire la infracţiunile de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. si primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen., astfel că prezumţia de nevinovăţie - instituită în art. 66 C. proc. pen. - nu a fost răsturnată, iar conform principiului "in dubio oro reo", îndoielile existente se interpretează în favoarea inculpatului. De asemenea, instanţa de fond a menţionat că, întrucât nu există nici o probă clară, concludentă, cu privire la situaţia de fapt şi la vinovăţia inculpatului, se va dispune achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen. pentru cele două infracţiuni (luare de mită şi primire de foloase necuvenite).
Cu privire la coinculpaţii Ş.C. şi T.B.M., instanţa de fond a reţinut că aceştia au manifestat o atitudine procesuală sinceră şi de regret pentru săvârşirea faptelor ce au constituit obiectul trimiterii în judecată (pag. 16 a sentinţei).
III. Decizia instanţei de apel
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat apel Ministerul Public şi cei 3 inculpaţi.
În apelul Ministerului Public, declarat în defavoarea inculpaţilor, sentinţa a fost criticată, în sinteză, pe de o parte, cu privire la soluţiile de achitare a inculpatului G.O., iar pe de altă parte, cu privire la individualizarea pedepselor (cuantum şi modalitate de executare).
În apel, în sinteză, inculpatul G.O. a solicitat achitarea sa şi pentru celelalte 3 infracţiuni pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea.
În cursul judecării apelurilor nu a fost solicitată administrarea ori readrninistrarea de probe, nici de acuzare şi nici de apărare, iar instanţa, din oficiu, nu a apreciat necesară administrarea readministrarea unor probe (încheierea din data de 14 septembrie 2004).
Prin Decizia penală nr. 287 din 22 septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a respins ca nefondate toate apelurile (declarate de Ministerul Public şi de cei 3 inculpaţi).
Instanţa de control judiciar, examinând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului cauzei, în raport de motivele de apel, cât şi din oficiu, a apreciat că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală cu următoarea argumentare (pag. 20-24):
Pe baza tuturor probelor administrate în cauză, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, instanţa de prim control judiciar a apreciat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă şi a dat faptelor comise de aceştia o încadrare juridică legală, aplicând pedepse cu respectarea criteriilor de individualizare stabilite de art. 72 C. pen.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.O., s-a apreciat de instanţa de apel că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a dispus achitarea sa pentru două din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv luare de mită şi primire de foloase necuvenite, pe considerentul că acestea nu există deoarece, raportat la cele două infracţiuni, au fost administrate probe testimoniale, fiind audiaţi mai mulţi comercianţi din piaţa Focşani, dar declaraţiile acestora conţin elemente contradictorii şi cu un pronunţat caracter de probabilitate.
S-a susţinut de instanţa de apel că deşi prin audierea martorilor C.F., P.G., P.C., T.T., P.D., P.C., N.C. şi T.I., s-a încercat de acuzare să se dovedească faptul că inculpatul, prin anunţarea licitaţiei, a creat o stare de temere generată de eventualitatea pierderii locurilor deja ocupate, acest lucru nu s-a dovedit.
De altfel, menţionează instanţa de apel, prin măsurile de reorganizare întreprinse, comercianţii nu aveau motive de îngrijorare, întrucât s-au creat noi locuri pentru aceştia şi, chiar după licitaţia efectuată, multe mese rămăseseră neocupate. Totodată, din fişa postului inculpatului, nu rezultă că acesta se ocupa ce organizarea licitaţiilor şi îndeplinirea formalităţilor anterioare ţinerii acestora, el fiind membru ai comisiei respective, iar sarcinile de mai sus erau îndeplinite de o altă persoană din primărie.
Din analiza declaraţiilor de martori, a arătat instanţa de apel, rezultă că iniţiativa strângerii banilor au avut-o mai mulţi comercianţi, iar aceştia au fost aduşi în biroul inculpatului de C.F., I.I. şi, ultima sumă, de 11.000.000 lei de G.M. şi S.M.
Instanţa de apel a apreciat că declaraţia martorei C.F. trebuie pusă sub semnul îndoielii, atâta timp cât a dat această declaraţie la mult timp după data când a pretins că a dat plicul, şi că - deşi iniţial a susţinut că s-a deplasat singură până la biroul inculpatului - după declaraţia martorului T.I. a susţinut că, întradevăr, acesta a însoţit-o, dar nu a declarat acest lucru de la început întrucât nu a crezut că este important.
De altfel, mai menţionează instanţa de apel, martorii au declarat că banii strânşi au fost duşi în biroul inculpatului, neputând da alte relaţii. În ceea ce-l priveşte pe martorul Ioniţă Ion, acesta a susţinut că a lăsat plicul cu bani în biroul inculpatului, însă nu a putut preciza unde se află biroul acestuia.
În final, instanţa de apel a menţionat, referitor la condamnarea celor 3 inculpaţi, că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă, iar în raport da contribuţia fiecăruia, a făcut o încadrare juridică legală a faptelor, pedepsele aplicate de instanţa de fond fiind corect individualizate.
IV. Decizia instanţei de recurs
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Ministerul Public şi cei 3 inculpaţi.
În recursul declarat de P.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău s-a arătat, pe de o parte, că sunt probe suficiente şi concludente care să stabilească fără echivoc vinovăţia inculpatului G.O. în comiterea infracţiunilor de luare de mită şi primire de foloase necuvenite, iar pe de altă parte, s-a solicitat stabilirea unor pedepse orientate spre maximul special al acestora pentru toţi cei 3 inculpaţi.
Recurentul-inculpat T.B.L., în sinteză, a solicitat casarea hotărârilor şi, în rejudecare, achitarea sa şi pentru celelalte infracţiuni, susţinând că instanţele nu s-au pronunţat cu plivire la probele administrate şi nici asupra cererilor esenţiale, şi că, interpretând greşit probele, instanţele anterioare au dispus condamnarea deşi nu erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor (intenţie, raport de cauzalitate, prejudiciu).
Recurenta-inculpată Ş.C., în sinteză, a solicitat casarea hotărârilor şi, în re judecare, achitarea sa pentru infracţiunile menţionate în rechizitoriu, lipsind vinovăţia ca element constitutiv al infracţiunii; a apreciat, în subsidiar, că ar putea fi angajată doar răspunderea penală privind infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Recurentul-inculpat G.O., în sinteză, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, în rejudecarea cauzei, achitarea sa, susţinând, pe de o parte, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, iar pe de altă parte, cu referire la infracţiunile de fals şi uz de fals, că acestea nu există.
Prin Decizia penală nr. 3414 din 1 iunie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus următoarele:
A admis recursul declarat de P.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 287 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
A casat, în parte, decizia atacată şi sentinţa penală nr. 64 din 28 aprilie 2004 a Tribunalului Neamţ, numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.O. şi, în rejudecare:
A înlăturat din sentinţa penală recurată dispoziţia privind achitarea inculpatului în temeiul art. ll pct. 2 lita, raportat la art. 10 lita C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunjlor de: luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an, 1 lună şi 14 zile închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa recurată în pedepsele componente de:
- 1 an, o lună şi 14 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea mfractiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I C. pen.
A condamnat pe inculpatul G.O. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat ia art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu înlăturarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
A condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea mfractiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus şi a dispus ca inculpatul G.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii (drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, sporită la 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
A înlăturat din sentinţa recurată, dispoziţia privind constatarea ca executată în întregime a pedepsei aplicate inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 15 martie 2003 la 28 aprilie 2004, respectiv 1 an o lună şi 14 zile.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat de la inculpatul G.O. în folosul statului, suma de 1.000 f.
În baza art. 256 alin. (2) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000 confiscat de la acelaşi inculpat, în folosul statului, sumele de 1.000 dolari şi 11.000.000 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.O., Turbata Bogdanei Laurenţiu şi Ş.C. împotriva deciziei penale nr. 287 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
A obligat pe recurenţii inculpaţi la câte 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Pentru a dispune în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut - în sinteză - minatoarele:
Din expunerea pe larg a situaţiei de fapt rezultă că utilizatorii spaţiilor comerciale din Piaţa Moldova Focşani au luat la cunoştinţă de iniţiativa directorului de la acea dată, inculpatul G.O., de a îmbunătăţi activitatea din pieţe sub aspectul sectorizării spaţiilor comerciale pe destinaţii, a regimului de utilizare şi periodicităţii organizării licitaţiilor, iniţiativă percepută de toţi agenţii economici în sensul reducerii numărului de tarabe, reducerea volumului de activitate sau ca pierderea spaţiilor comerciale adjudecate prin licitaţii.
Pe de altă parte, s-au adăugat şi prevederile Legii nr. 49/103/2002 - care reglementau problema sectorizării pieţei - potrivit cărora urma să se delimiteze modul de comercializare a produselor alimentare de cele nealimentare, cât şi faptul că inculpatul G.O. nu le-a adus la cunoştinţă comercianţilor faptul că, printr-o nouă hotărâre, din 7 noiembrie 2002, s-a prorogat termenul de aplicare a Legii nr. 49/103/2002 până la 31 martie 2003, precum şi Hotărârea nr. 269 din 26 noiembrie 2002 a Consiliului Local al municipiului Focşani prin care s-a aprobat licitaţia spatiilor comerciale, fiind stabilită data de 10 decembrie 2002.
Aceste condiţii, care au fost de natură a crea o stare de temere şi nesiguranţă, au determinat ca mulţi dintre aceşti agenţi economici (respectiv C.F., P.G., P.C., T.T., P.D., P.C., N.C. şi T.I.) să strângă suma de 1.000 dolari SUA pentru obţinerea de noi contracte de licitaţie pe vechile amplasamente comerciale - unde deja aceştia efectuaseră îmbunătăţiri. Or, pe tot parcursul procesului penal, cei opt martori şi-au menţinut depoziţiile în sensul celor arătate precizând că sumele de bani au fost remise, reprezentând pe plan subiectiv tocmai motivaţia celor arătate mai sus.
Astfel, referitor la săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către inculpatul G.O., prrn pnmrrea în luna iunie 2002 a sumei de 1.000 dolari SUA de la 8 comercianţi, pentru obţinerea de noi contracte de licitaţie din iunie 2002 pe vechile amplasamente comerciale (aspect esenţial ţinând seama de faptul că aceştia efectuaseră îmbunătăţiri şi urmau să le piardă), situaţie coroborată cu depoziţiile martorilor (ce au strâns suma respectivă), atestă indubitabil că s-au dat sume de bani diferite martorei C.F. care personal, a remis plicul inculpatului, în biroul acestuia. S-a precizat şi faptul că această martoră a fost însoţită de martorul T.I. (care a rămas la uşă), dar care cunoştea motivul deplasării la directorul Administraţiei Pieţelor. Ca o consecinţă a acestui fapt, inculpatul, de altfeL a doua zi a înlocuit afişul iniţial cu alt afiş ce păstra vechea reorganizare, cei vizaţi rămânând pe acelaşi amplasament, situaţie ce confirmă fără echivoc, în opinia instanţei de recurs, săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
De asemenea, s-a mai arătat de Înalta Curte, din probele administrate rezultă că drept înulţumire pentru faptul că şi-au menţinut spatiile comerciale după licitaţie, inculpatul a primit suma de 11 milioane lei, activitate infracţională probată prin depoziţiile martorilor implicaţi conform declaraţiilor de la filele 54-87 dosar urmărire penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti (filele 144, 142; 171-176 şi 274). Or, în acest contest este de netăgăduit că inculpatul, în calitatea sa oficială, a primit diferite sume de bani pentru efectuarea unor acte ce intrau în competenţa sa de serviciu, acte prin care a favorizat ilicit pe mai mulţi comercianţi din Piaţa Moldova - Focşani, săvârşind infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 40 alin. (2) C. pen.
Referitor la recursurile declarate de inculpaţi, înalta Curte a apreciat că acestea sunt nefondate şi le-a respins pentru următoarele considerente:
Din expunerea pe larg a situaţiei de fapt rezultă că instanţele anterioare au stabilit o situaţie de fapt corectă, stabilind încadrarea juridică a faptelor în raport cu contribuţia fiecăruia, astfel că în mod corect s-a reţinut că, prin activitatea infracţională a inculpaţilor G.O. şi Ş.C. s-a produs o tulburare însemnată bunului mers al activităţii unităţii creându-se prejudiciul arătat prin încălcarea prevederilor O.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, prin plata în avans inculpatului T.B.L. (administratorul SC P. SA Focşani) a sumei de 100 milioane lei, iar ulterior, a sumei de 60 milioane lei, sumă colectată de la un număr de 7 comercianţi în contul chiriei viitoare. Totodată, a fost acceptată diminuarea debitelor de la 8 agenţi economici cu suma de 12.628.000 lei, sumă cu care a fost sponsorizat C.S. „U. Focşani, astfel că apărarea inculpaţilor - care vizează nevinovăţia - este neîntemeiată şi a fost înlăturată. In opinia instanţei de recurs, nici apărarea privind inexistenţa infractiunii de fals intelectual şi uz de fals, nu poate fi primită, atâta timp cât, aşa cum s-a dovedit, contractul pentru executarea lucrărilor s-a încheiat după începerea efectivă a lucrărilor, respectiv ianuarie 2003, întocmindu-se fictiv procesul-verbal de custodie, nedatat, şi potrivit căruia Administraţia Pieţelor lasă SC P. SA Focşani materiale în valoare de 107.395.953 lei ce urmau a fi folosite pentru executarea lucrării. Totodată, aşa cum s-a reţinut, actele false au fost întocmite potrivit normelor de serviciu şi în exercitarea acestora, deci cu bună-ştiinţă. In acest sens, s-a reţinut că inculpata Ş.C. a înregistrat în evidenţele contabile ale unităţii la menţiunea „raion cosmetice", „boxe de carne", în lista investiţiilor pe anul 2003, fapt ce a determinat Trezoreria Focşani să facă plata către SC P. SA.
V. Hotărârea C.E.D.O.
După rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de recurs, condamnatul G.O. a formulat plângere la C.E.D.O.
Conform conţinutului hotărârii pronunţată de C.E.D.O., în plângerea adresată C.E.D.O. condamnatul G.O. „a invocat faptul că nu a beneficiat de. un proces echitabil, având în vedere că el s-a văzut condamnat în recurs pe ba%a aceloraşi probe judecate îndoielnice şi insuficiente de către instanţele care l-au achitat la prima instanţă şi la apel, şi fără să fi avut o nouă audiere de martori prin formarea judecării care a reinterpretat aceste elemente de probă. El a invocat art. 6§ 1 al Convenţiei (pct. 19). De asemenea, s-a menţionat că în plângerea adresată C.E.D.O. condamnatul a susţinut că a fost condamnat, în recurs, în absenţa audierii martorilor şi fără ca el să fi fost audiat personal (pct. 21)".
Prin Hotărârea C.E.D.O. din.data de 26 iunie 2012, în cauza Găitănaru versus România a fost admisă plângerea formulată de condamnatul G.O. şi s-a constatat încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În sinteză, conform hotărârii menţionate (pct. 26-35), C.E.D.O. a stabilit că a existat o încălcare a dispoziţiilor art. 6 parag. 1 din Convenţie în ce priveşte condamnarea inculpatului G.O. de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru cele două infracţiuni de corupţie în absenţa unei audieri integrale a martorilor, şi în absenţa audierii acestuia, în condiţiile în care în fond şi apel fusese achitat pentru cele două infracţiuni.
VI. Cererea de revizuire în cazul hotărârii C.E.D.O. formulată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
Prin Decizia penală nr. 207 din 4 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a dispus următoarele:
În temeiul art. 4081 alin. (1)1 lit. b) C. proc. pen., a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul G.O. împotriva Deciziei penale nr. 3414 din 1 iunie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 7427/2004.
A desfiinţat decizia atacată numai în ceea ce îl priveşte pe mtimatul inculpat G.O. şi a dispus trimiterea cauzei la secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru rejudecarea recursurilor declarate de P.N.A. - Serviciu Teritorial Bacău şi de inculpatul G.O. împotriva Deciziei penale nr. 287 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Pentru a dispune în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a reţinut turnătoarele:
Raportând cererea formulată la prevederile art. 4081 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., rezultă că aceasta respectă condiţiile prevăzute de norma legală invocată, respectiv:
1. printr-o hotărâre definitivă a C.E.D.O. s-a constatat încălcarea unui drept prevăzut de Convenţie (în speţa art. 6 parag. 1);
2. consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi în prezent şi sunt reprezentate, în esenţă, de consecinţele condamnării revizuentului la o pedeapsă privativă de libertate, în urma unei proceduri judiciare ce nu a respectat garanţiile prevăzute de art. 6 parag. 1 din Convenţie;
3. cererea a fost formulată de persoana al cărui drept a fost încălcat, revizuentul G.O. având legitimitate procesuală activă
4. cererea de revizuire a fost introdusă în termenul de 1 an, expres prevăzut de lege, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii C.E.D.O.
S-a reţinut, sub aspectul încălcării dreptului la un proces echitabil, prin modul de soluţionare a cauzei în care revizuentul a avut calitate de inculpat, că, potrivit prevederilor art. 20 din Constituţie, dispoziţiile Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor Fundamentale (ratificată de România prin Legea nr. 31/1994) urmau a se aplica prioritar, chiar în absenţa, la momentul judecării recursului, a unei reglementări speciale procesual-penale.
Totodată, în mod independent de soluţia ce s-ar fi pronunţat ih recurs, încălcarea dreptului prevăzut de art. 6 parag. 1 cu distincţiile arătate în hotărârea C.E.D.O., respectiv lipsa administrării nemijlocite a probelor care să întemeieze soluţia de condamnare, au determinat o vătămare. Aceasta constă în pronunţarea unei soluţii de condamnare în urma unei proceduri judiciare ce nu a respectat, între altele, garanţiile prevăzute de art. 6 parag. 1 din Convenţie.
Rezultă, aşadar, că unicul remediu apt a înlătura consecinţele încălcării dreptului la un proces echitabil, constatată prin hotărârea C.E.D.O., îl reprefință desfiinţarea hotărârii instanţei de recurs fi dispunerea reju decarii cauzei de către această instanţă, cu respectarea drepturilor revizuientului.
S-a arătat că în rejudecarea recursurilor declarate de P.N.A. şi de inculpatul G.O. împotriva Deciziei penale nr. 287 din 22 septembrie 2004 a Curtii de Apel Bacău, instanţa de recurs va face aplicarea dispoziţiilor art. 3851 raportat la art. 385 C. proc. pen., respectiv ascultarea inculpatului si administrarea probelor, aşa cum s-a statuat prin hotărârea C.E.D.O.
VII. Rejudecarea recursurilor conform Hotărârii C.E.D.O. şi deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
VIIl. Cadrul procesual al rejudecării recursurilor:
Instanţa de rejudecare constată că inculpatul G.O. a fost condamnat de Înalta Curte, în recurs, numai pentm 2 infracţiuni (luare de mită şi primire de foloase necuvenite), din cele 5 infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. Pentru celelalte 3 infracţiuni, inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond, soluţiile de condamnare fiind menţinute de instanţa de apel (Curtea de Apel) şi de instanţa de recurs (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
C.E.D.O. a constatat încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin raportare la condamnarea, după cele două soluţii de achitare/menţinerea achitării dispuse de instanţa de fond şi de instanţa de apel, cu referire la infracţiunile de luare de mită şi primire de foloase necuvenite.
Instanţa de rejudecare s-a conformat Deciziei penale nr. 207 din 4 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători conform căreia s-au dispus următoarele:
- desfiinţarea Deciziei penale nr. 3414 din 1 iunie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în recurs (în Dosarul nr. 7427/2004), cu privire numai la inculpatul G.O.;
- rejudecarea recursurilor declarate de P.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău şi de inculpatul G.O. împotriva deciziei penale nr. 287 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău de secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
- în rejudecarea recursurilor declarate de P.N.A. şi de inculpatul G.O. împotriva Deciziei penale nr. 287 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, instanţa de recurs va proceda la ascultarea inculpatului şi administrarea probelor, aşa cum s-a statuat prin hotărârea C.E.D.O.
Cadrul procesual al rejudecării recursurilor a fost pus în discuţia acuzării şi apărării, în şedinţele publice din data de 17 iunie 2014, 30 septembrie 2014 şi 11 noiembrie 2014 (acordând acuzării şi apărării, pe lângă posibilitatea punerii concluziilor orale, şi posibilitatea de a depune „note scrise").
Totodată, instanţa de rejudecare a dispus, cu privire la cadrul procesual al rejudecării recursurilor, conform încheierii din data de 25 noiembrie 2014, inclusiv obţinerea informaţiilor referitoare la domiciliile actuale ale martorilor.
La termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2015 şi, respectiv, din data de 24 februarie 2015, instanţa de rejudecare a pus în discuţie contradictorie (acuzării şi apărării) probatoriul ce va fi readmfnfstrat în etapa rejudecării recursurilor conform celor statuate prin hotărârea C.E.D.O. şi Decizia nr. 207 din 4 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători:
- apărătorul ales al inculpatului nu a fost de acord cu reaudierea martorilor şi, în principiu, a apreciat că nu mai pot fi readmioistrate probe de instanţa de rejudecare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală; a fost însă de acord cu audierea/reaudierea inculpatului G.O.;
- acuzarea a solicitat audierea inculpatului şi reaudierea unor martori:, în sensul celor statuate prin hotărârea C.E.D.O.
Referitor la poziţia procesuală a recurentului-inculpat G.O. ai privire la reaudierea martorilor, înalta Curte reţine următoarele:
Aşa cum constant s-a menţionat în jurisprudenţa C.E.D.O., nu se poate reţine „in abstracto" că declaraţiile unui martor audiat în şedinţă publică, sub prestare de jurământ, ar trebui întotdeauna să prevaleze în faţa altei declaraţii date de acelaşi martor în cursul procesului penal, această apreciere fiind în sarcina instanţelor interne. Principiile prevăzute în art. 6 parag. 1 şi parag. 3 lit. d) din Convenţia europeană se aplică nu numai în faza judecăţii în primă instanţă, ci şi în căile ordinare de atac. C.E.D.O. a subliniat constant că facultatea oferită acuzatului de a interoga direct sau în numele său un martor trebuie să poată fi exercitată atât în primă instanţă, cât şi în căile ordinare de atac, dacă nu se consideră că persoana interesată a renunţat la dreptul conferit de art. 6 paragraful 3 lit. d) al Convenţiei europene, întrucât nici litera şi nici spiritul acestui articol nu împiedică o persoană să renunţe de bunăvoie la garanţiile pe care acest text i le conferă, expres sau tacit, însă această renunţare trebuie să fie neechivocă şi să nu aducă atingere vreunui interes public important. Aşadar, acuzatul are posibilitatea de a renunţa la dreptul garantat de art. 6 parag. 3 lit. d), acest drept având un caracter relativ, şi, pe cale de consecinţă, nu poate pretinde că i-a fost încălcat acest drept în cazul în care instanţa îşi întemeiază hotărârea de condamnare pe declaraţia dată în cursul urmăririi penale de un martor (inclusiv anonim.), la a cărui audiere acuzatul a renunţat.
Un element important al procesului penal îl reprezintă posibilitatea acuzatului de a fi confruntat cu martorii care susţin acuzarea în faţa judecătorului care urmează să pronunţe hotărârea în cauză. Principiul nemijlociţii reprezintă o garanţie importantă a caracterului echitabil al procesului, atâta timp cât constatările judecătorului cu privire credibilitatea martorului pot avea consecinţe importante pentru acuzat.
Folosirea ca probe a declaraţiilor administrate în faţa poliţiei sau a procurorului nu este, în sine, incompatibilă cu prevederile art. 6 parag. 1 şi parag. 3 lit. d), în condiţiile în care dreptul la apărare a fost respectat. Ca regulă, aceste drepturi impun ca acuzatul să fi avut o oportunitate adecvată să conteste sau să interogheze un martor ce dă declaraţii împotriva sa, fie la momentul audierii acestuia, fie într-o fază ulterioară a procedurii. Corolarul acestora constă în aceea că dreptul la apărare al unei persoane este restrâns într-o măsură incompatibilă cu prevederile art. 6, dacă hotărârea de condamnare a fost întemeiată în exclusivitate sau într-un mod determinant pe o declaraţie dată de o persoană căreia acuzatul nu a avut posibilitatea să-i pună întrebări sau să solicite audierea acesteia în vederea confruntării, fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecăţii.
De asemenea, Comisia Europeană a precizat că prevederile art. 6 parag. 1 nu interzic instanţei ca în scopul stabilirii adevărului în cauză să se bazeze pe probe indirecte, atâta timp cât utilizarea acestor probe nu se realizează de o manieră neloială.
În absenţa posibilităţii de a obţine prezenţa unui martor în sala de judecată, în jurisprudenţa C.E.D.O. s-a statuat că instanţa poate, sub rezerva drepturilor la apărare, să ţină seama de depoziţiile luate de poliţie, cu atât mai mult cu cât acestea îi pot apărea ca fiind coroborate de alte probe administrate în cauză.
Faţă de cele menţionate, reţinând poziţia procesuală a recurentului-inculpat, dar şi cererea acuzării, la stabilirea cadrului procesual al rejudecării recursurilor Ministerului Public şi inculpatului G.O., inclusiv cu privire la readministrarea unor probe, instanţa a avut în vedere cele stabilite prin Decizia penală nr. 207 din 4 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi, respectiv, prin hotărârea C.E.D.O. (parag. 26-35).
Astfel, instanţa de rejudecare, pe parcursul mai multor termene de judecată, a procedat la audierea inculpatului şi reaudierea martorilor (termenele din data de 7 aprilie 2015, 19 mai 2015, 01 septembrie 2015, 13 octombrie 2015); cu acordul acuzării fi apărării, având în vedere imposibilitatea obiectivă a audierii unor martori - în pofida demersurilor procedurale ale Înaltei Curţi de localizare a acestora - a fost administrată proba testimonială în modalitatea specială a citirii declaraţiei în şedinţă publică.
Înalta Curte, în rejudecarea cauzei, a procedat la readministrarea nemijlocită a probelor testimoniale, inclusiv a martorilor pe baza căreia, în principal, instanţele de fond şi de apel au dispus soluţia de achitare pentru cele două infracţiuni de corupţie, acordând posibilitatea inculpatului şi apărătorului ales că se confrunte cu martorii acuzării prin adresarea de întrebări; aşa cum s-a menţionat, cu acordul acuzării fi apărării, pentru martorul S.M. - care, în pofida demersurilor procedurale ale Înaltei Curţi, nu a putut fi localizat în vederea reaudierii - s-a dat citite declaraţiilor date anterior, cu precizarea că despre activitatea acestui martor (mai precis cu referire la datele şi informaţiile relatate organelor judiciare de acest martor), sunt date şi informaţii relevate de martorul C.F. (martor reaudiat de Înalta Curte, în prezenţa inculpatului şi apărătorului ales, aceştia având astfel posibilitatea de a clarifica, prin întrebări, aspecte ale situaţiei de fapt); cu privire la martorul S.M., Înalta Curte constată că acesta a fost audiat la instanţa de fond, nu numai în cursul urmăririi penale.
Martorii reaudiaţi de Înalta Curte şi-au menţinut, fără rezerve, declaraţiile date anterior, au confirmat situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu cu privire la cele două infracţiuni de corupţie.
Înalta Curte, în rejudecare, contrar celor două instanţe (de fond şi de apel) nu a constatat existenţa niciunui motiv rezonabil pe baza căruia să aibă îndoieli cu privire la legalitatea declaraţiilor anterioare ori cu privire la sinceritatea martorilor pe întregul parcurs juridic al cauzei penale, inclusiv în cursul rejudecării ca urmare a celor dispuse de Completul de 5 Judecători.
Aşa cum s-a menţionat deja, la termenul din data de 13 ianuarie 2015 apărătorul recurentului-inculpat a susţinut că Înalta Curte nu poate proceda la readministrarea probatoriului, aceeaşi poziţie procesuală fiind menţinută şi la termenul din data de 24 februarie 2015, iar la termenul din data de 2 iunie 2015, apărătorul a susţinut, din nou, că nu se impune reaudierea martorilor care, până la acel termen, nu se prezentaseră la Înalta Curte.
Înalta Curte constată însă că poziţia procesuală a apărării cu privire la readministrarea probelor, astfel cum a fost exprimată în cursul rejudecării recursurilor, este în contradicţie cu „cererea de revizuire" formulată de condamnatul G.O., şi adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, cerere în care solicită expres „.admiterea cererii, desfiinţarea Deciziei nr. 3414/2005 şi, fiind necesară administrarea de probatorii, a se dispune rejudecarea recursului de către aceeaşi instanţă (pag.3 a cererii de revizuire).
Înalta Curte reţine că în rejudecare, în cursul reaudierii martorilor, apărătorul recurentului-inculpat, în măsura în care a apreciat necesar, a adresat întrebări acestora.
Cu acordul recurentului-inculpat G.O., în rejudecare, acesta a fost audiat de Înalta Curte la termenul de judecată din 2 iunie 2015.
Înainte de declararea ca terminată a cercetării judecătoreşti (readministrarea probelor în rejudecare), Înalta Curte a procedat la o nouă audiere a inculpatului G.O. acesta menţionând „.că nu solicit alte probe spre a fi administrate. Nu mai am alte completări de făcut în ceea ce priveşte declaraţiile în procesul penal date de mine în calitate de inculpat. Nu mai am alte aspecte de menţionat cu privire la administrarea probatoriului" (termenul de judecată din 13 octombrie 2015).
De asemenea, cu referire la cadrul procesual al rejudecării recursurilor, instanţa a avut în vedere şi Decizia nr. 2 din 02 februarie 2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
VII. 2 Rejudecarea recursurilor
În motivele de recurs ale Ministerului Public s-au menţionat minatoarele:
S-a apreciat că soluţia de achitare dispusă de instanţa de judecată nu este fundamentată juridic şi faptic în raport de probatoriul existent la dosarul cauzei, ce trebuia analizat în întregul său ansamblu, aspect ce a condus la stabilirea unei false situaţii de fapt faţă de care s-a considerat că există o stare de echivoc, de incertitudine, sub aspectul comiterii infracţiunilor de luare de mită şi primire de foloase necuvenite.
Astfel, s-a arătat că în cursul urmăririi penale probatoriul a constat în declaraţii de martori de învinuiţi, precum şi înscrisun, iar prin rechizitoriu s-au stabilit situaţiile-premise în care inculpatul a acţionat în raport de cele două infracţiuni de corupţie reţinute în sarcina sa, premise care nu au fost infirmate pe parcursul cercetării judecătoreşti şi care constituie, în plan subiectiv, tocmai motivaţia remiterii sumelor de bani sub cele două modalităţi infracţionale, prev. de art. 254 C. pen., precum şi cea prev. de art. 256 C. pen. Acestea constau în luarea la cunoştinţă de către utilizatorii spatiilor comerciale din Piaţa Moldova Focşani a iniţiativei directorului de la acea dată (luna iunie 2002) a Administraţiei Pieţelor Focşani, inculpatul G.O. de a îmbunătăţi activitatea din pieţe, sub aspectul sectorizătii spatiilor comerciale pe destinaţii, a regimului de utilizare şi periodicităţii organizării licitaţiilor, iniţiativă ce a fost percepută la nivelul agenţilor comerciali în sensul că, prin aceste reglementări, se va reduce numărul de tarabe iar o parte din comercianţi vor fi afectaţi prin reducerea volumului activităţii sau prin pierderea spaţiilor comerciale adjudecate la licitaţiile anterioare. La aceasta, s-au adăugat şi dispoziţiile H.G. nr. 1103/2002 prin care s-a pus din nou problema sectorizaţii Pieţei Moldova din mun. Focşani, urmând să se delimiteze modul de comercializare a produselor alimentare de cele nealimentare, etc, precum şi faptul că respectivilor utilizatori, conducerea Administraţiei Pieţelor Focşani, reprezentată de inculpat, nu le-a adus la cunoştinţă faptul că printr-o nouă H.G.R., din 07 noiembrie 2002, s-a prorogat termenul de aplicare a H.G. nr. 1103/2002 până la data de 31 martie 2003, precum şi Hotărârea nr. 269 din 26 noiembrie 2002 a Consiliului Local al Municipiului Focşani prin care s-a aprobat licitaţie pentru spaţiile comerciale aflate în Administraţia Pieţelor din Focşani, data aceasta fiind stabilită pentru 10 decembrie 2002.
Aceste circumstanţe, în opinia acuzării, au fost de natură a crea o stare de temere, de nesiguranţă la nivelul comercianţilor din Piaţa Moldova Focşani, fapt ce a determinat ca mai mulţi dintre aceştia să strângă sume de bani pe care să le remită inculpatului G.O., iniţial pentru a-i favoriza în menţinerea spaţiilor ce le deţineau, iar ulterior, în sens de mulţumire pentru faptul că, în urma licitaţiei, şi ca urmare a sfaturilor inculpatului de a licita unul pentru celălalt, au reuşit să-şi menţină spaţiile comerciale.
Astfel, a arătat acuzarea, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către inculpat, prin primirea din luna iunie 2002 a sumei de 1.000 dolari SUA .de la un număr de 8 comercianţi, respectiv martorii: C.F., P.G., P.C., T.T., P.D., P.C., N.C. şi T.I. - pentru obţinerea de către aceştia de noi contracte de licitaţie din iunie 2002 pe vechile amplasamente comerciale (aspect esenţial şi neluat în considerare de instanţa de judecată, întrucât utilizatorii efectuaseră la aceste societăţi îmbunătăţiri ce urmau să le piardă prin schimbarea locului, fiind afectat patrimoniul acestora şi prin scăderea vadului comercial), că există probe certe constând în situaţia - premisă, anterior expusă, dovedită şi necontestată pe parcursul procesului penal, precum şi depoziţiile celor 8 martori (ce au strâns suma respectivă), atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii (filele nr. 28 - 48 - dosar urmărire penală şi filele 63-64 - vol. 1, dosar instanţă), care atestă indubitabil faptul că au dat diferite sume de bani martorei C.F., în total 1.000 dolari SUA, persoană care personal, în biroul inculpatului, i-a remis plicul cu suma de bani. La acest moment, martora C.F. a fost însoţită de martorul T.I. care însă a rămas la uşa biroului cunoscând totuşi motivul pentru care martora se deplasase la directorul Administraţiei Pieţelor Focşani. De altfel, în susţinerea celor mai sus arătate, este şi faptul că, a doua zi după remiterea sumei de 1.000 dolari SUA inculpatului, afişul din Piaţa Moldova privind noua organizare a spaţiilor a fost înlocuit cu unul ce păstra vechea reorganizare iar cei vizaţi (respectiv cei 8 agenţi economici ce aveau spaţii amplasate în rândul 8 de tarabe) au rămas pe acelaşi amplasament, aspect confirmat de depoziţiile martorilor susmenţionaţi.
Având în vedere cele anterior precizate, acuzarea a apreciat că există probe suficiente şi concludente care să stabilească, fără echivoc, vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii de luare de mită, a căror elemente de existenţă au fost pe deplin dovedite.
În ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de primire de foloase necuvenite de către acelaşi inculpat, acuzarea a menţionat următoarele aspecte ce confirmă vinovăţia inculpatului:
Astfel, în luna decembrie 2002, întrucât licitaţia organizată a menţinut toţi comercianţii în spatiile vechi, având în vedere „sfaturile" inculpatului cu privire la modul în care să se liciteze şi să se întrajutoreze unul pe altul, o parte dintre aceştia, şi anume deţinătorii de boutiquri, au hotărât să strângă o sumă de bani pe care să o ofere inculpatului G.O. drept mulţmnire pentru că li s-au menţinut spaţiile şi li s-au prelungit contractele/chiriile.
Persoanele care au contribuit la acest '„dar" sunt martorii I.I., V.P., C.F., L.G., R.M., N.V., N.I., E.E., C.M., reuşindu-se strângerea sumei de 33.000.000 lei, ce a fost schimbată în dolari SUA de către martorul I.I., obţinându-se suma de 1.000 dolari. Acest din urmă martor a înmânat într-un plic în biroul inculpatului suma astfel strânsă.
Aceste aspecte, în opinia acuzării, sunt dovedite prin depoziţiile martorilor (persoanele ce au contribuit la respectiva „colectă") conform depoziţiilor existente la dosarul de urmărire penală (filele 88 -122) şi în faţa instanţei de judecată (filele, 267, 270-273, 344, 354).
De asemenea, pentru aceleaşi considerente, şi anume drept mulţui-nire pentru faptul că şi-au menţinut spatiile comerciale după licitaţie, inculpatul a mai pnmit şi suma de 11.000.000 lei. Această sumă a fost strânsă de la martorii C.C., C.C., C.N., G.L., A.V., N.L., C.F., G.M. şi S.M., ultimii doi ocupându-se de colectarea banilor şi tot ei i-au remis inculpatului în biroul acestuia.
În opinia acuzării şi această activitate infracţională este probată prin depoziţiile martorilor audiaţi în cauză conform declaraţiilor de la filele 54 - 87 - dosar urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată (filele 144, 142, 171-176 şi 274).
În final, s-a apreciat de acuzare că motivarea instanţei de judecată cu privire la faptul că nu au fost comise infracţiunile de luare de mită şi primire de foloase necuvenite, prin aplicarea principiului Jn dubiopro reo"nn este susţinută de probatoriul administrat în cauză, având în vedere aspectele sus menţionate potrivit cărora rezultă cu certitudine că inculpatul în calitatea sa oficială, pe baza unei rezoluţii unice, a primit diferite sume de bani pentru a efectua acte ce intrau în competenţa sa de senridu, acte prin care însă a favorizat în mod ilegal mai mulţi comercianţi din Piaţa Moldova din Focşani. La acestea se mai adaugă şi faptul că martorii care eu remis efectiv sumele de bani în scopul reţinut în considerentele rechizitoriului, respectiv C.F., I.I., C.F. şi S.M., fără a fi dovedită reaua lor credinţă în raport de acuzaţiile aduse, au avut o poziţie procesuală constantă, atât în cursul urmăririi penale, cât şi cel al cercetării judecătoreşti, prin care au susţinut învinuitile reţinute în sarcina inculpatului (infracţiunile de luare de mită şi primire de foloase necuvenite). Prin depoziţiile acestora, împreună cu cele ale celorlalţi martori, la care se adaugă în plan probator premisele expuse anterior, precum şi faptul că, după crearea artificială a stării de nesiguranţă în rândul comercianţilor din Piaţa Moldova Focşani, aceştia şi-au păstrat totuşi vechile spaţii, bineînţeles însă cu contribuţia ilicită a inculpatului, s-a apreciat de acuzare că sarcina probării învinuirii, atribuită conform art. 65 C. proc. pen. acuzării, a fost integral realizată şi a relevat vinovăţia inculpatului, îh condiţiile în care acest lucru este deosebit de dificil pentru infracţiunile de corupţie cu privire la care se cunoaşte că au un caracter confidenţial şi clandestin, fapt ce îngreunează atât depistarea lor, mai ales în timp util, precum şi administrarea unor probe directe, un rol important avându-l şi mijloacele de probă indirecte. In motivele de recurs ale inculpatului G.O. s-au menţionat următoarele:
În opinia apărării, inculpatul nu a săvârşit infracţiunea de „abuz în serviciu contra intereselor publice", iar faptei îi lipsesc elementele constitutive ale unei astfel de infracţiuni. Fiind o infracţiune de rezultat, textul mcriminator cuprinde cerinţa ca, în urma săvârşirii acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii, să se fi produs o tulburare însemnată a bunului mers al activităţii unităţii sau o pagubă patrimoniului acesteia. Niciunul din aceste rezultate nu s-a produs, fapt ce rezultă din declaraţia Administraţiei Pieţelor Focşani, prin care arată că nu se constituie parte civilă în această cauză întrucât nu i s-a cauzat nici un prejudiciu. Nu s-ar putea reţine nici faptul că prejudiciul ar consta într-o tulburare însemnată a bunului mers al activităţii Adrninistraţiei Pieţelor, întrucât investiţia aprobată a fost cuprinsă în bugetul pe anul 2003 şi, în prezent, este finalizată, ceea ce denotă că această investiţie este deosebit de utilă pentru Administraţia Pieţelor, motiv pentru care nu avea cum să tulbure bunul mers al activităţii acestei instituţii. In consecinţă, instanţele de fond şi apel ar fi trebuit, în opinia apărării, să dispună achitarea pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunile de fals intelectual (constând în aceea că ar fi. întocmit în fals contractul de realizare a investiţiilor-raion cosmetice şi magazin economat, procesul-verbal de predare în custodie a unor imateriale de construcţie către SC P. SA Focşani şi a semnat ordinul de plată (trezoreria municipiului Focşani) şi uz de fals (constând în aceea că documentele întocmite în fals ar fi fost prezentate în cadrul controlului efectuat de Curtea de Conturi Focşani), a susţinut apărarea că aceste acuzaţii au fost greşit soluţionate prin hotărârile atacate deoarece la fila 76 din dosarul instanţei de fond se află adresa din 12 decembrie 2002 emisă de Primăria Municipiului Focşani către Administraţia Pieţelor Focşani, cu următorul cuprins: „în conformitate cu H.G. nr. 1103/2002 vă aducem la cunoştinţă că aveţi obligaţia ca în cel mai scurt timp să asiguraţi modul de comercializare a produselor nealimentare în alte spaţii decât cele cu destinaţie prestabilită (tarabe, mese, trotuare, auto, etc). Cheltuielile aferente vor fi suportate din bugetul propriu aprobat conform listelor de investiţii din capitolul „cheltuieli cu destinaţie specială". Or, susţine inculpatul în calitatea ce o avea, de director al Administraţiei Pieţelor Focşani, avea obligaţia de a se conforma acestei dispoziţii date prin adresa de mai sus, cu atât mai mult cu cât termenul de finalizare a lucrărilor de resectorizare era iniţial a stabilit pentru luna martie 2003. In aceste condiţii, s-a trecut la realizarea lucrărilor de resectorizare a Pieţei Moldova făcându-se plăţi din capitolul bugetar anume indicat prin adresa Primăriei Focşani.
Pentru realizarea acestor lucrări de investiţii se impunea întocmirea unor documente speciale, în conformitate cu dispoziţiile legale, pentru a putea fi deblocate fondurile băneşti necesare realizării investiţiei. In acest sens a fost întocmit contractul de antrepriză (de realizare a investiţiilor) şi s-a avansat suma de 100.000.000 lei către SC P. SA Focşani (cu titlu de avans-plată parţială) pentru achiziţionarea materialelor necesare ridicării construcţiei. întrucât SC P. SA Focşani a achiziţionat aceste materiale necesare potrivit regulilor contractului de antrepriză, acestea au intrat în proprietatea beneficiarului lucrării, Administraţiei Pieţelor şi, în mod corect, au fost lăsate în custodia executantului lucrării, pe bază de proces-verbal. In consecinţă, nu poate fi. vorba de documente întocmite în fals, din moment ce acestea exprimă realitatea. Susţine apărarea că lucrarea executată de SC P. SA a constat, în esenţă, în ridicarea unei structuri de P.V.C. şi aluminiu, în care urma să se asigure comercializarea produselor cosmetice. Acesta este motivul pentru care întreaga lucrare a primit denumirea de „raion cosmetice", însă nimic nu ar fi împiedicat conducerea Administraţiei Pieţelor să schimbe destinaţia acestui spaţiu şi să hotărască ca îh acea incintă să se comercializeze produse de altă natură (carmangerie) şi în mod firesc investiţia ar fi căpătat denumirea de „boxe carne". În opinia apărării, instanţele nu au înţeles faptul dovedit de el că destinaţia construcţiei este dată de natura comerţului pe care aceasta urma să-l găzduiască şi că indiferent de natura acestui comerţ, construcţia era aceeaşi, doar denumirea fiind diferită.
Concluzionează apărarea îh sensul că în mod nelegal si netemeinic s-a reţinut în sarcina sa, prin cele două soluţii succesive, că inculpatul ar fi săvârşit infiactiunile de fals intelectual si uz de fals, în conoiţiile în care toate documentele întocmite au corespuns obiectiv situaţiei de fapt si au exprimat realitatea în ceea ce priveşte realizarea lucrărilor de investiţii care în prezent sunt finalizate, deci faptele descrise mai sus nu există, obligaţiile asumate prin contractul de antrepriză sunt de natură civilă, lucrarea fiind executată în totalitate, nu s-a creat nici un prejudiciu şi nu a fost tulburat bunul mers al instituţiei beneficiare, în final solicitându-se, pentru aceste ultime două infracţiuni, achitarea în temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen.
Rejudecareaprezentelor recursuri, inclusiv reaudierea martorilor, presupune menţionarea unor aspecte prealabile:
Înalta Curte a pus în discuţie contradictorie şi a solicitat acuzării şi apărării să formuleze, oral şi în scris, concluzii cu privire la termenul special de prescripţie a răspunderii penale.
În urma examinării opiniilor acuzării şi apărării, în acord şi cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, secţia penală, (Deciziile nr. 3735/2010 şi nr. 2278/2014), instanţa de rejudecare reţine următoarele:
Potrivit art. 121 coroborat cu art. 124 C. pen. anterior, prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 este depăşit cu încă jumătate. In conformitate cu dispoziţiile art. 122 alin. (1) teza I C. pen.ant, termenele de prescripţie se socotesc de la data săvârşirii infracţiunii.
Totodată, potrivit art. 128 alin. (1) C. pen. anterior, cursul termenului prescripţiei prevăzut în art. 122 C. pen.anterior este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea îa mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
În conformitate cu art. 122 alin. (1) C. pen. anterior, termenele de prescripţie a răspunderii penale se stabilesc în raport de cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, fără distincţie dacă fapta a fost sau nu săvârşită în formă consumată, iar potrivit art. 1411 C. pen. anterior (preluat la art. 187 din N.C.P.) prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care mcriminează fapta săvârşită îa forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Faţă de dispoziţiile legale care reglementează prescripţia răspunderii penale, calculul termenului de prescripţie specială a răspunderii penale pentru toate infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au început să curgă la data săvârşirii faptelor.
Termenele de prescriptie a răspunderii penale au curs până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare dispusă prin Decizia penală nr. 3414 din 1 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiție, secţia penală.
Ulterior acestei date, au devenit incidente dispoziţiile legale privind rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, termenele de prescripţie a executării pedepsei şi executarea pedepsei, şi au reprezentat cauza de suspendare a cursului termenului prescripţiei răspunderii penale, îa confo.ttni.tate cu art. 128 alin. (1) C. pen.ant, deoarece aceste dispoziţii legale, prin ele însele, exclud posibilitatea continuării cursului prescripţiei răspunderii penale.
Odată cu pronunţarea, la data de 4 noiembrie 2013, a deciziei penale nr. 207 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, prin care s-a admis cererea de revizuire formulată în temeiul art. 4081 C. proc. pen.ant., de revizuientul G.O., împotriva Deciziei nr. 3414 din 1 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a reluat cursul prescripţiei răspunderii penale, conform art. 128 alin. (3) C. pen. anterior, întrucât a încetat cauza de suspendare.
De altfel, raţiunea pentru care legiuitorul a reglementat instituţia revizuirii în cazul hotărârilor C.E.D.O. prin art. 4081 C. proc. pen.ant. (hotărâri care, de cele mai multe ori, sunt adoptate la intervale mari de timp - ani - de la data epuizării căilor de atac interne şi, mai ales, de la data săvârşirii faptelor pentru care revizuientul a fost trimis la judecată şi condamnat), nu este aceea de a oferi posibilitatea de a se obţine o soluţie de încetare a procesului penal pentru împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, ci de a se permite rejudecarea cauzei când C.E.D.O. constată o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
De asemenea, instanţa de rejudecare a pus în discuţie contradictorie legea penală substanţială mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză penală, atât acuzarea, cât şi apărarea concluzionând că legea penală rnai favorabilă este legea veche (C. pen. anterior); Înalta Curte apreciază - în acord cu acuzarea şi apărarea - că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior având în vedere dispoziţiile rnai favorabile referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni, termenele de prescripţie a răspunderii penale, noua incriminare a faptei de primire a foloaselor necuvenite, etc.
O altă particularitate a rejudecării recursurilor este reaudierea martorilor după scurgerea a circa 13 ani de la data faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecată, interval de timp care - sub toate aspectele ce interesează memorarea faptelor - ar fi fost de natură să afecteze acurateţea declaraţiilor.
Cu toate acestea, câteva constante comune se impun a fi menţionate cu privire la reaudierea tuturor martorilor care s-au prezentat la sediul Înaltei Curţi; astfel, aceştia au menţionat expres că la audierile din cursul urmăririi penale nu au existat presiuni, constrângeri, promisiuni sau ingerinţe ale organelor judiciare sau ale altor persoane care să fi afectat acurateţea şi realitatea celor consemnate în declaraţiile scrise existente la dosar; au menţionat expres că nu au existat sugestii sau alte elemente de influenţare din partea organelor judiciare sau ale altor persoane în sensul de a-1 acuza, pe nedrept, pe inculpatul G.O.; în măsura în care, ca urmare a faptului că nu îşi aminteau anumite aspecte, s-a dat citire declaraţiilor de la urmărirea penală, toţi martorii au susţinut ferm că îşi menţin afirmaţiile consemnate în respectivele declaraţii, că declaraţiile au fost date în condiţiile libertăţii de voinţă şi conştiinţă.
O altă constantă a cauzei penale în cursul judecăţii la instanţa de fond, dar şi în cursul rejudecării recursurilor, este aceea că toţi martorii audiaţi de instanţa de fond şi, în rejudecare, reaudiaţi de Înalta Curte, şi-au menţinut declaraţiile anterioare, afirmând că le-au dat în condiţii de liberă voinţă şi conştiinţă, reflectă adevărul cunoscut de ei şi că asupra lor nu au existat presiuni, ameninţări, constrângeri sau ingerinţe ale organelor judiciare sau ale altor persoane care să fi afectat acurateţea şi realitatea celor consemnate în declaraţiile scrise existente la dosar, că nu au existat sugestii sau alte elemente de influenţare din partea organelor judiciare sau ale altor persoane în sensul de a acuza, pe nedrept, pe inculpatul G.O.
Una din întrebările frecvent adresate martorilor de către apărare, în cursul rejudecării recursurilor, a fost ca aceştia să precizeze dacă au fost chemaţi la audieri de organele judiciare sau, dimpotrivă, dacă s-au prezentat în mod voluntar. Înalta Curte apreciază că acest aspect nu este de natură a afecta valoarea probatorie a probei testimoniale, esenţial fiind, în toate cazurile, ca asupra martorului să nu fi fost exercitate presiuni ori să nu fi fost făcute promisiuni ori utilizate alte mijloace nelegale ori neloiale în scopul obţinerii probei ori în scopul obţinerii unui anumite forme a conţinutului declaraţiei martorului.
Or, din această perspectivă, aşa curn au menţionat toţi martorii care au fost audiaţi în cursul urmăririi penale asupra lor nu au existat presiuni sau ingerinţe ale organelor judiciare sau ale altor persoane care să fi afectat acurateţea şi realitatea celor consemnate în declaraţiile scrise existente la dosar, nu au existat sugestii sau alte elemente de influenţare din partea organelor judiciare sau partea altor persoane în sensul de a-l acuza, pe nedrept, pe inculpatul G.O.; aşa cum s-a mai arătat, în măsura în care - ca urmare a trecerii a circa 13 ani de la data faptelor - martorii nu îşi aminteau anumite aspecte, şi s-a dat citire unor pasaje din declaraţiile de la urmărirea penală, toţi au susţinut că îşi menţin afirmaţiile consemnate în respectivele declaraţii, că declaraţiile au fost date în condiţiile libertăţii de voinţă şi conştiinţă.
În aceste condiţii, Înalta Curte - în dezacord cu instanţele anterioare şi cu apărarea inculpatului - apreciază că nu sunt temeiuri care să justifice, de o manieră rezonabilă, imperativul înlăturării din probatoriul adrninistrat/readrninistrat a declaraţiilor unor martori, declaraţii relevante în susţinerea acuzaţiilor aduse inculpatului.
Pretinsele „relaţii tensionate" între inculpat şi unii dintre martori, care ar fi justificat - în opinia apărării - declaraţii „răzbunătoare", precum şi „nernulţumirea" unor comercianţi (audiaţi ca martori) pe fondul afirmatei dorinţe a inculpatului de a reorganiza pe baze legale activitatea din piaţa respectivă, dar şi pretinsa stare conflictuală cu persoane având funcţii pe plan local ori care au fost îndepărtate din unele funcţii, au rămas - în lipsa probelor - la nivelul unor simple argumente ale apărării.
De exemplu, inculpatul - în faţa instanţei de fond - a arătat că a primit suma de 12 milioane lei de la un număr de comercianţi, sumă înmânată de C.F. şi S.M., însă cu titlu de „sponsorizare a pomului de iarnă"; a mai precizat că nu este în relaţii de duşmănie cu aceşti martori. Cu referire la martora C.F., deşi a susţinut că a avut „nenumărate divergenţe", a recunoscut că a primit-o în biroul său pentru a avea discuţii cu privire la resectorizarea pieţei, martora fiind însoţită şi de alți 7-8 comercianţi.
Or, în măsura în care inculpatul era conştient de aceste situaţii - pretins conflictuale ori tensionate - se impunea, cu atât mai mult, ca acesta să-şi exercite prerogativele funcţiei în condiţiile unei totale transparenţe decizionale, de natură să elimine orice posibilitate de suspicionare a persoanei lui şi a activităţii desfăşurate de mediul de afaceri, în sens larg (mediul comercial, în sens restrâns), mediu pe care, conform afirmaţiilor sale, urma să-l reorganizeze, după preluarea funcţiei, prin aplicarea riguroasă a normelor legale.
Probatoriul administrat în cauza penală, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, nu a confirmat apărările inculpatului în sensul că nu el ar fi primit sumele de bani, ci alte persoane; de altfel, prin rechizitoriu - în lipsa unor probe - s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului J.G. (pag.16 şi 19-20 a rechizitoriului).
În sfârşit, Înalta Curte apreciază greşită aplicarea de către cele două instanţe a regulii „in dubiopro no", ca o consecinţă a concluziei fie că nu sunt suficiente probe în acuzare cu privite la infracţiunile de luare de mită şi primire de foloase necuvenite, fie că unele declaraţii de martor ar fi neclare, incomplete ori nesincere ori că declaraţiile acestora conţin elemente contradictorii şi cu un pronunţat caracter de probabilitate.
Astfel, în motivarea instanţei de fond (sentinţă, pag. 14-16), fără a se aduce argumente probatorii de esenţă, se afirmă că „.din probele administrate nu rezultă cu certitudine că inculpatul G.O. a primit în luna iunie 2002, de la martora C.F., suma de 1.000 dolari SUA, pe care aceasta i-a colectat de la S administratori ai unei societăţi comerciale pentru menţinerea spatiilor comerciale utilitate si contractate la licitaţiile anterioare în Piaţa Moldova din Focşani.
Totodată, nu revgdtă nici faptul că în luna decembrie 2002, dipă defăşurarea licitaţiei din Piaţa Moldova, acelaşi inculpat a primit de la martorul l.I. stema de 1.000 dolari SUA, pe care acesta i-a strâns de la 9 agenţi economici, mulţumiţi de modul cum a decurs adjudecarea patiilor, si de la martorul C.F. suma de 12 milioane lei, în aceleaşi vnprejurări şi cu aceeaşi motivaţie".
Este gteşit şi argumentul achitaţii pe considerentul că „. doar martorii C.F., l.I., C.F. si S.M. susţin vinovăţia inculpatului, declarând atât în timpul urmăririi penale, cât si în fata instanţei că, după ce au colectat banii de la agenţii economici, i-au tran format în dolari, i-au pus într-un plic si i-au predat inculpatului, în biroul acestuia nefiind alte persoane de faţă. Ceilalţi martori - agenţii economici care au contribuit cu sume de bani - nu susţin vinovăţia inculpatului, întrucât ei mi au fost prezenţi în biroul acestuia si nici nu au întrebat, ulterior, dacă banii au fost predaţi, si cui anume".
Este greu de susţinut şi acceptat argumentul instanţelor anterioare că inculpatul ar fi trebuit să primească respectiva suma/sumele de bani, în biroul său (chiar declaraţiile inculpatului sugerând o suprafaţă redusă a încăperii în care lucra), în prezenţa tuturor persoanelor care au contribuit la strângerea sumei; este irelevant şi argumentul achitării pe considerentul că, ulterior, martorii nu au întrebat dacă banii au fost predaţi, şi cui anume. Comercianţii cunoşteau scopul strângerii banilor, ca şi persoana competentă de a rezolva favorabil situaţia lor în piaţa respectivă, dar - mai ales - au constatat „consecinţele favorabile" ulterior strângerii şi predării banilor, astfel cum au menţionat în declaraţiile date (cu titlu de exemplu, martorul P.C. - pentru a nu fi desfiinţat rândul 8 noi trebuie să „cotirăm " adică să dăm „şpagă". Pentru mine era important că nu am mai fost mutaţi din locul unde eram înainte cu taraba"; martorul P.G. - „După ce am dat această sumă ştiu că nu s-a mai produs nici o modificare în organizarea pieţei.", etc.
Împrejurarea că, în declaraţiile sale, „.inculpatul G.O. a negat constant, atât în timpul urmăririi penale, cât si înfiata cercetării judecătoreşti, că ar fi primit vreo sumă de bani de la agenţii economici care utilizau spatii comerciale în Piaţa Moldova din Focşani, pentru menţinerea acestora", nu are relevanţa probatorie invocată de instanţele anterioare, acuzatul nefiind obligat să-şi recunoască faptele în procesul penal; pe de altă parte, conform normelor de procedură penală de la data judecării faptelor, declaraţiile inculpatului aveau valoare probatorie condiţionată („numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce reiese din ansamblul probelor în cauză").
De asemenea, a conchis greşit instanţa de fond că, în cauză, „ în raport de materialul probator administrat, nu s-a dovedit fără echivoc vinovăţia inculpatulid G.O. cu privire la infracţiunile de luare de mita, prev. de art. 254 C. pen. și primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen., astfel că prezumţia de nevinovăţie - instituită în art. 66 C. pen. - nu a fost răsturnată, iar conform principiului „in dubio pro reo", îndoielile existente se interpretează în favoarea inadpatului. întrucât nu există nici o probă clară, concludentă, cu privire la situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, se va dispune achitarea acestuia."
Cu valoare de principiu, legislaţia şi jurisprudenţa admit că soluţia condamnării se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, în consecinţă legea şi jurisprudenţa nu se referă la „orice îndoială", la „orice echivoc", ci se referă la „o îndoială rezonabilă". De asemenea, legiuitorul - în materia probaţiunii - nu se referă la „probe clare"; cadrul procesual al probaţiunii şi al evaluării probelor era reglementat de art. 62-68 C. proc. pen. aut, respectiv, art. 69, art. 78 şi urm. C. proc. pen. ant, principiile fiind preluate şi de noua reglementare procesual-penală.
Lipsite de suport probatoriu sunt şi argumentele instanţei de apel referitoare la menţinerea soluţiei de achitare a inculpatului G.O. pe considerentul că, fiind. „. audiaţi mai midţi comercianţi din piaţa Focşani, declaraţiile acestora conţin elemente contradictorii şi cu un pronunţat caracter de probabilitate" şi că deşi „. prin audierea martorilor C.F., F.G., P.C., T.T., P.D., F.C., N.C. şi T.I., s-a încercat să se dovedească faptul că inculpatul, prin anunţarea licitaţiei, a creat o stare de temere generată de eventualitatea pierderii locurilor deja ocupate, acest lucru nu s-a dovedit".
Audierea martorilor nu a avut ca obiect, în principal, „starea de temere" a comercianţilor (în cauză nefiind judecate infracţiuni de ameninţare ori de şantaj), ci a avut ca obiect stabilirea împrejurărilor în care s-a anunţat ori s-a ţinut/nu s-a ţinut o licitaţie pentru spaţiile din piaţă, eventual a împrejurărilor în care - practic - fiecare comerciant a rămas pe amplasamentul lui, a împrejurărilor care au condus la „ideea" şi „motivaţia" strângerii unor sume de bani, precum şi a motivelor pentru care faptele au decurs/s-au desfăşurat în modul arătat în actul de trimitere în judecată.
Totuşi, cu titlu de exemplu, martorii - chiar audiaţi de instanţa de fond - au folosit diferite exprimări cum ar fi: martora C.F. - „.a evita neplăcerile unei reorganizări", martorul D.G. - „comercianţii erau îngrijoraţi, în sensul că îşi vor pierde locurile în care vindeau", martorul P.D. -„.rândul 8 de mese vor fi desfiinţate.", martorul T.C. - „. a rămâne pe vechile amplasamente", martorul P.G. - „cei mai mulţi se temeau că vor fi scoşi din piaţă", etc.
Înalta Curte retine că soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de persoanele care au dat inculpatului sumele de bani a fost întemeiată pe disp. art. 255 alin. (3) C. pen. anterior. (pag. 17 şi 20 rechizitoriu).
De altfel, menţionează instanţa de apel tot ca un argument al menţinerii soluţiei de achitare, „prin măsurile de reorganizare întreprinse, comercianţii nu aveau motive de îngrijorare, întrucât s-au creat noi locuri pentru aceştia şi, chiar după licitaţia efectuată, multe mese rămăseseră neocupate. Totodată, din fişa postului inculpatului, nu rezultă că acesta se ocupa de organizarea licitaţiilor şi îndeplinirea formalităţilor anterioare ţinerii acestora, el fiind membru al comisiei respective, iar sarcinile de mai sus erau îndeplinite de o altă persoană din primărie. Din analiza declaraţiilor de martori, rezultă că iniţiativa strângerii banilor au avut-o mai mulţi comercianţi, iar aceştia au fost aduşi în biroul inculpatului de C.F., I.I. şi, ultima sumă, de 11.000.000 lei de G.M. şi S.M."
Înalta Curte apreciază neîntemeiată concluzia imediat ulterioară a instanţei de apel care a apreciat că „declaraţia martorei C.F. trebuie pusă sub semnul îndoielii, atâta timp cât a dat această declaraţie la mult timp după data când a pretins că a dat plicul, si că - deşi iniţial a susţinut că s-a deplasat singură până la biroul inculpatului - după declaraţia martorului T.I. a susţinut că, întradevăr, acesta a însoţit-o, dar nu a declarat acest lucru de la început întrucât nu a crezut că este important".
Împrejurarea că martora C.F. nu a menţionat, iniţial, că a mai fost cu o altă persoană atunci când a remis banii inculpatului nu atrage sancţiunea înlăturării declaraţiei, motivaţia martorei fiind rezonabilă şi expusă chiar în faţa instanţei de fond. De altfel, chiar la instanţa de fond martora a menţionat expres că s-a deplasat la biroul inculpatului G.O. însoţită de martorul T.I., acesta din urmă oprindu-se la uşa biroului inculpatului.
Martorul T.I. a explicat instanţei de fond, rezonabil în opinia Înaltei Curţi, motivaţia ignorării prezenţei împreună cu C.F. în declaraţiile anterioare; acelaşi martor, sub prestare de jurământ, a confirmat că s-au strâns sume de bani, că au fost schimbate în valută sumele care nu erau în dolari SUA, că a însoţit-o pe martora C.F. până la biroul inculpatului, rămânând însă la uşa biroului.
Mai menţionează instanţa de apel, ca un argument al menţinerii soluţiei de achitare a inculpatului, că „.martorii au declarat că banii strân și au fost duşi în biroul inculpatului, neputând da alte relaţii. In ceea ce-lpriveşte pe martorul l.I., acesta a susţinut că a lăsat plicul cu bani în biroul inculpatului, însă nu a putut precisa unde se află biroul acestuia".
Instanţa de apel nu a explicat/nu a detaliat ce anume „relaţii" ar fi trebuit să „dea" martorii respectivi; de asemenea, declaraţia martorului l.I. - dată la instanţa de fond - este amplă şi oferă multiple detalii ale remiterii sumei de bani inculpatului, nerezultând că instanţa de fond - în cursul audierii - a insistat pe clarificarea anumitor aspecte ale situaţiei de fapt.
Înalta Curte, procedând la reaudierea nemijlocită a martorilor, inclusiv a martorilor C.F., T.I., C.F., G.M. şi l.I., a constatat că aceştia şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale (declaraţii olografe şi declaraţii consemnate de organele judiciare), fiind concordante şi cu declaraţiile date în cursul judecăţii la prima instanţă; aceste declaraţii nu sunt contradictorii, neclare sau echivoce, neexistând niciun temei rezonabil de a pune sub semnul întrebării sinceritatea acestora.
În condiţiile în care martorii, audiaţi in cursul judecăţii de fond, şi reaudiaţi în cursul rejudecării recursurilor, şi-au menţinut - fără rezerve - declaraţiile date în cursul urmăririi penale soluţia achitării inculpatului G.O. pentru infracţiunile de luare de mită şi piirnire de foloase necuvenite (dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel) este nelegală şi netemeinică, în gravă contradicţie cu probatoriul existent la dosarul cauzei; sancţiunea înlăturării unor probe testimoniale, astfel cum a fost motivată de instanţa de fond, şi menţinută de instanţa de apel, este nelegală şi netemeinică, după cum nelegală şi netemeinică este şi aplicarea regulii „in dubiopro reo"pe considerentul existenţei unor declaraţii de martor care ar fi neclare, incomplete ori nesincere, ori pe considerentul că declaraţiile acestora conţin elemente contradictorii şi cu un pronunţat caracter de probabilitate.
În consecinţă, Înalta Curte constată contradicţia între soluţia de achitare a inculpatului G.O. şi probatoriul administrat, în speţă nefiind incident cazul de achitare prev. de art. 10 lit. a) din C. proc. pen. anterior („fapta nu există"); soluţia de achitare a inculpatului este rezultatul unei grave erori în stabilirea situaţiei de fapt, instanţele anterioare apreciind, contrar probatoriului administrat, că cele două fapte de corupţie pentru care acesta a fost trimis în judecată nu există în materialitatea lor.
Înalta Curte, în rejudecare, cu referire la infracţiunea de luare de mită, urmează să înlăture din încadrarea juridică a disp. art. 41 alin. (2) şi urm. C. pen. anterior, având în vedere că potrivit situaţiei de fapt expusă în rechizitoriu, confirmată de cercetarea judecătorească, infracţiunea de luare de mită nu a îmbrăcat forma continuată.
Faţă de cele reţinute, se va admite recursul declarat de P.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 287 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, va fi casată, în parte, decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 64 din 28 aprilie 2004 a Tribunalului Neamţ, Secţia penală, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.O. şi, în rejudecare:
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an, 1 lună şi 14 zile închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa recurată în pedepsele componente de: - 1 an, 1 lună şi 14 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. anterior., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.; - 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.; - 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I C. pen. anterior.
Se va dispune, în rejudecare, condamnarea inculpatului G.O., prin aplicarea disp. art. 5 C. pen. referitoare la legea penală mai favorabilă, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu înlăturarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
De asemenea, se va dispune condamnarea aceluiaşi inculpat, prin aplicarea disp. art. 5 C. pen. referitoare la legea penală mai favorabilă, pentru săvârşirea infractiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. anterior., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. anterior, respectiv, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul concret de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului, precum şi toate împrejurările în care au fost săvârşite aceste fapte (astfel cum acestea au fost anterior expuse), cuantumul pedepselor urmând a răspunde nu numai scopului prev. de art. 52 C. pen. anterior, dar şi principiului proportionalităţii necesare între datele personale ale infractorului şi pericolul concret al infracţiunilor.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior., prin aplicarea disp. art. 5 C. pen. referitoare la legea penală mai favorabilă, se vor contopi pedepsele stabilite prin prezenta decizie cu pedepsele stabilite de instanţa de fond pentru celelalte infracţiuni, şi menţinute de instanţa de apel, şi se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lita teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, sporită la 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior., pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. anterior.
În baza art. 88 C. pen. anterior. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 15 martie 2003 la 28 aprilie 2004, respectiv 1 an, o lună şi 14 zile, precum şi perioada executată, de la data de 03 octombrie 2005 și 17 ianuarie 2007.
Potrivit art. 59 şi urm. C. pen. anterior. se va constata executată pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului G.O.
Având în vedere condamnarea inculpatului pentru infracţiunile de corupţie, se va dispune şi cu privire la confiscarea specială a sumelor de bani primite de acesta, după cum urmează:
- în baza art. 254 alin. (3) C. pen. anterior, raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000 confiscarea în folosul statului a sumei de 1.000 dolari SUA;
- în baza art. 256 alin. (2) C. pen. anterior, raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000 confiscarea în folosul statului a sumelor de 1.000 f şi 11.000.000 lei.
Executarea confiscării speciale a sumelor de bani urmează însă a se realiza numai în măsura în care, anterior, ca urmare a rămânerii definitive a condamnării dispusă prin Decizia nr. 3414 din 1 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, acestea nu au fost plătite/achitate/confiscate de la inculpat.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului declarat de P.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău rămân în sarcina statului.
Având în vedere dispoziţia din Deciza penală nr. 207 din 4 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a examinat şi recursul declarat de inculpatul G.O.
La rejudecarea recursului inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere atât motivele recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 287/2004 a Curţii de Apel Bacău, cât şi concluziile scnse depuse la Înalta Curte în prezenta cauză (rejudecarea recursului).
În sinteză, după expunerea argumentelor apărării, menţionate anterior, s-a solicitat admiterea recursului inculpatului, casarea ambelor hotărâri atacate şi achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv, achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunile prev. de art. 289 şi art. 291 C. pen. anterior.
Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
Infracţiunile prev. de art. 289 şi art. 291 C. pen. ant. există în materialitatea lor, fiind probate, în principal, de înscrisurile existente la dosar, iar în subsidiar, de declaraţiile persoanelor audiate în cursul procesului penal.
Existenţa materială a faptelor încadrate juridic în cele două infracţiuni, precum şi vinovăţia inculpatului, ca de altfel şi restul elementelor constitutive, a fost confirmată prin sentinţa instanţei de fond, condamnarea inculpatului pentru aceste două infracţiuni fiind menţinută de instanţa de apel.
De asemenea, aşa cum au statuat şi cele două instanţe (instanţa de fond şi instanţa de apel), sunt întrunite toate elementele constitutive de infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. anterior.
Recurentul inculpat nu a negat, cu referire la această infracţiune, existenţa faptelor în materialitatea 161 susţinând însă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii.
Înalta Curte reţine că şi această infracţiune este probată, în principal, de înscrisurile existente la dosar, iar în subsidiar, de declaraţiile persoanelor audiate în cursul procesului penal.
Înalta Curte apreciază suficiente argumentele probatorii şi juridice expuse la sentinţa atacată (pag. 6-9, respectiv, pag. 12) şi decizia, atacată (pag. 22-23), argumente pe care şi le însuşeşte.
Având în vedere şi disp. art. 272 şi urm. C. proc. pen. referitoare la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎNNUMELE LEGII
DECIDE
I. Constată desfiinţată Decizia penală nr. 3414 din 1 iunie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 7427/2004, prin Decizia nr. 207 din 4 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, ca urmare a admiterii cererii de revizuire în cazul hotărârilor C.E.D.O. formulată de condamnatul G.O., şi prin care s-a dispus rejudecarea recursurilor declarate de P.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău şi de inculpatul G.O. împotriva Deciziei penale nr. 287 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
II. Admite recursul declarat de P.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 287 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Casează, în parte, decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 64 din 28 aprilie 2004 a Tribunalului Neamţ, secţia penală, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.O. şi, în rejudecare:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an, 1 lună şi 14 zile închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa recutată în pedepsele componente de:
- 1 an, 1 lună şi 14 zile închisoare, pentru săvârşirea infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. anterior., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I C. pen. anterior.
Condamnă pe inculpatul G.O., prin aplicarea disp. art. 5 C. pen. referitoare la legea penală mai favorabilă, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu înlăturarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
Condamnă pe acelaşi inculpat, prin aplicarea disp. art. 5 C. pen. referitoare la legea penală mai favorabilă, pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. anterior., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, prin aplicarea disp. art. 5 C. pen. referitoare la legea penală mai favorabilă, contopeşte pedepsele stabilite prin prezenta decizie cu pedepsele stabilite de instanţa de fond pentru celelalte infracţiuni, şi menţinute de instanţa de apel, şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, sporită la 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior., pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. anterior.
În baza art. 88 C. pen. anterior deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 15 martie 2003 la 28 aprilie 2004, respectiv 1 an, o lună şi 14 zile, precum şi perioada executată, de la data de 03 octombrie 2005 la 17 ianuarie 2007.
Potrivit art. 59 şi urm, C. pen. anterior. constată executată pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului G.O.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen. anterior, raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000 confiscă de la inculpatul G.O. în folosul statului, suma de 1.000.
În baza art. 256 alin. (2) C. pen. anterior, raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000 confiscă de la acelaşi inculpat, în folosul statului, sumele de 1.000 dolari şi 11.000.000 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului declarat de P.N.A. -Serviciul Teritorial Bacău rămân în sarcina statului.
III. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.O., împotriva Deciziei penale nr. 287 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă recurentul-iaculpat la plata către stat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1470/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 187/2015. SECŢIA PENALĂ. Luare de mită... → |
|---|
