ICCJ. Decizia nr. 1693/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1693/2015
Dosar nr. 7537/2/2015
Şedinţa publică din 11 decembrie 2015
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 196/2015 din data de 04 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în consecinţă:
A dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03 decembrie 2015, de către judecătorul de instrucţie de la Tribunalul de Mare Instanţă din Lorient şi predarea către autorităţile judiciare franceze a numitului D.F., fiul lui G. şi E., născut în Călăraşi, jud. Călăraşi, dom. în sat Tonea, com. Modelu, str. L.
S-a dispus predarea persoanei solicitate D.F. către autorităţile din Republica Franceză, cu respectarea regulii specialităţii, precum şi cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 04 decembrie 2015, până la data de 02 ianuarie 2016, inclusiv, cu respectarea regulii specialităţii.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută 24 de ore începând cu data de 03 decembrie 2015, ora 17:55 până la data de 4 decembrie 2015 ora 17:55.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a reţinut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub nr. 2460/II-5/2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a transmis în baza art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, solicitarea de punere în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 03 decembrie 2015 de către autorităţile judiciare din Republica Franceză, respectiv Tribunalul de Mare Instanţă din Lorient, faţă de cetăţeanul român D.F., acuzat de săvârşirea infracţiunilor de participare la asociaţii de rău făcători în vederea pregătirii unei crime prevăzute de art. 450-l, 450-3, 450-5 Codul penal francez, furturi în bandă organizată prevăzute de art. 311-1, 311-9, 311-14, 311-15 C. pen. francez şi tentativă de furturi în bandă organizată prevăzute de art. 121-5, 311-1, 311-9, 311-14, 311-15 C. pen. francez, pentru a dispune arestarea în vederea predării persoanei solicitate.
La dosar s-a depus mandatul european de arestare emis de autorităţile din Republica Franceză în traducere în limba română, procesul-verbal încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind depistarea persoanei solicitate şi înmânarea unei copii a mandatului european, Ordonanţa de reţinere nr. 104 din data de 03 decembrie 2015, copie de pe cartea de identitate a persoanei solicitate, procesul-verbal încheiat de organele de poliţie privind depistarea persoanei solicitate, copia cazierului judiciar al persoanei solicitate, adresa Ministerului de Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de cooperare poliţienească internaţională - Biroul Sirene privind semnalarea pe numele persoanei solicitate a-unui mandat de arestare european.
Fiind audiat, numitul D.F. a declarat că nu este de acord să fie predat autorităţilor din Republica Franceză, întrucât este nevinovat, că a luat la cunoştinţă de beneficiul regulii specialităţii şi a arătat că dacă va fi condamnat în Franţa, doreşte să execute pedeapsa cu închisoarea în România.
În mandatul de arestare emis de autorităţile din Republica Franceză s-a arătat, în esenţă, că din septembrie până la 1 decembrie 2014 vreo douăzeci de spargeri şi tentative de spargeri au fost comise în localuri industriale şi comerciale în departamentul francez Morbihan, reprezentând un prejudiciu global aproximativ de 110.000 euro. Furturile purtau în special asupra utilajului electric portativ, telefoanelor mobile, haine, echipamente de informatică, de numerar, combustibil şi vehicule industriale care erau folosite pentru a pleca de la locul faptelor. Anchetatorii şi-au orientat investigaţiile către D.F. de origine română, care a fost reperat în timp ce examina locurile unui furt şi care a abandonat vehiculul său după ce a fugit de pe locul unei tentative de furt în urma sosirii jandarmilor. Analizarea telefonului său mobil a permis să fie stabilit că el se afla în apropierea diferitelor locuri de furturi împreună cu un alt cetăţean român, M.S. care folosea o cartelă telefonică franceză preplătită L. În plus o urmă de ADN găsită la locul a două spargeri figura în baza de date spaniolă HIT PRUM şi corespundea cu profilul ADN al lui F.D. Investigaţiile au stabilit că F.D. şi concubina sa, Ş.C., au părăsit domiciliul lor francez de la Guegon din Morbihan retrăgând toţi banii de pe contul bancar al acesteia şi anume suma de 10.000 euro pentru a pleca în România în aprilie 2015.
Analizând ansamblul probelor de la dosar, văzând mandatul european emis de autorităţile din Republica Franceză, ţinând cont şi de afirmaţiile persoanei solicitate, neexistând niciun impediment pentru a se refuza punerea în executare a mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea, în baza art. 103 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis sesizarea Parchetului şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03 decembrie 2015, de către judecătorul de instrucţie de la Tribunalul de Mare Instanţă din Lorient şi predarea către autorităţile judiciare franceze a numitului D.F.
Împotriva Sentinţei penale nr. 196 din data de 04 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie persoana solicitată D.F., solicitând admiterea acesteia.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 1190/1 din 18 iulie 2002."
Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.
Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 88 şi art. 96 din prezenta lege.
Analizând actele şi lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerinţele legii privind conţinutul şi forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autorităţile judiciare franceze au menţionat că solicitarea adresată autorităţilor judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare emis la data de 03 decembrie 2015 de către autorităţile judiciare din Republica Franceză, respectiv Tribunalul de Mare Instanţă din Lorient, faţă de cetăţeanul român D.F. Aşa cum rezultă şi din cuprinsul Sentinţei penale nr. 196/2015 din 04 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost analizat mandatul european de arestare, reţinându-se îndeplinirea condiţiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare.
Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate B.P. (acuzat de săvârşirea infracţiunilor de participare la asociaţii de rău făcători în vederea pregătirii unei crime prevăzute de art. 450-1, 450-3, 450-5 Codul penal francez, furturi în bandă organizată prevăzute de art. 311-1, 311-9, 311-14, 311-15 C. pen. francez şi tentativă de furturi în bandă organizată prevăzute de art. 121-5, 311-1, 311-9, 311-14, 311-15 C. pen. francez), având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranţă privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, precum şi numărul mare de fapte săvârşite, Înalta Curte apreciază că măsura instanţei de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze, este întemeiată, apreciind totodată, în mod corect judecătorul primei instanţe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 1 190/1 din 18 iulie 2002.
Prin urmare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, constată că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum şi că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.
"Referitor la susţinerile apărării, cât şi a persoanei solicitate conform cărora acesta nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost emis mandatul european de arestare, Înalta Curte constată că aceste susţineri privesc fondul cauzei, aceste chestiuni urmând a fi lămurite de autorităţile franceze.
Astfel, faţă de aceste împrejurări, se constată că apărările formulate la acest termen de judecată de apărătorul contestatoarei, nu pot fi primite, în condiţiile în care, potrivit art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului european de arestare, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării, condiţii avute în vedere de instanţă aşa cum reiese din hotărârea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată D.F. împotriva Sentinţei penale nr. 196 din 04 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 420 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia formulată de persoana solicitată D.F. împotriva Sentinţei penale nr. 196 din 04 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 420 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1588/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 180/2015. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni la... → |
|---|
