ICCJ. Decizia nr. 184/2015. Penal

Decizii penale ICCJ 2015

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 184/RC/2015

Dosar nr. 1320/1/2015

Şedinţa publică din 27 mai 2015

Asupra recursului de faţă;

Prin Sentinţa penală nr. 628 din 23 august 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul Ş.M. privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute prin actul de sesizare din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinută prin actul de sesizare în sarcina inculpatei Ş.J.M. din complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. au fost schimbate încadrările juridice ale faptelor reţinute prin actul de sesizare din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului Ş.M., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv din complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului D.D., în complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (9 acte materiale) a fost condamnat inculpatul Ş.M. la pedeapsa principală de 12 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului Ş.M. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. a fost revocată liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 1019 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 293 din 1 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, pe care a contopit-o cu pedeapsa principală aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 12 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul Ş.M. la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. a fost revocată liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 1019 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 293 din 1 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, pe care o contopeşte cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1019 zile de închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul Ş.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului Ş.M.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului Ş.M. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 21 noiembrie 2012 la zi.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (4 acte materiale) a fost condamnat inculpatul D.D. la pedeapsa principală de 11 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului D.D. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 308 din 26 iunie 2012 pronunţată de Judecătoria Tecuci definitivă prin Decizia penală nr. 708/R din 29 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, inculpatul D.D. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.D. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 21 noiembrie 2012 la 27 noiembrie 2012.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata Ş.J.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. a fost revocată liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 1719 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2386 din 12 septembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Timişoara, pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată, inculpata Ş.J.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1719 zile de închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei Ş.J.M. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 21 noiembrie 2012 la 27 noiembrie 2012.

În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost confiscată de la inculpata Ş.J.M. suma de 4.000 RON dată de inculpatul Ş.M. în vederea săvârşirii infracţiunii.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul Ş.M. o ştampilă cu Impresiunea SOCIETATEA COMERCIALĂ C.C. SRL C.U.I. X1 depusă la Camera de Corpuri Delicte a Sectorului 1 Poliţie.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC L.M. SA şi a fost obligat inculpatul Ş.M. să plătească acesteia suma de 135.938,62 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC R.C. SRL şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii Ş.M., D.D. şi Ş.J.M. să plătească acesteia suma de 46.233,80 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) C. proc. pen. s-a restituit părţii civile SC M.V.G. SRL 4000 conserve pastă bulion 850, 826 conserve ciuperci borcan, 3000 conserve tocană legume/zacuscă, 812 conserve bulion 1,5 kg şi 1200 conserve mazăre, aflate în custodia martorului B.V., conform procesului-verbal încheiat de organele de poliţie la data de 21 noiembrie 2012.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC M.V.G. SRL şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii Ş.M. şi D.D. să plătească acesteia suma de 42.660 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat că martorul B.V. nu are calitate de parte civilă în procesul penal.

În baza art. 353 C. proc. pen. rap. la art. 163 C. proc. pen. a fost instituit sechestru asigurător asupra sumei 10.360 RON ridicată de la inculpatul Ş.M., 3.261 RON ridicată de la inculpatul D.D., respectiv asupra sumei de 4.075 RON ridicată de la Ş.J.M. şi depuse la C.B., conform recipiselor de consemnare cu următoarele serii: X2 din 4 ianuarie 2013 - chitanţa nr. X3; X4 din 4 ianuarie 2013 - chitanţa nr. X5; X6 din 4 ianuarie 2013 - chitanţa nr. X7, precum şi asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, până la concurenţa sumelor de bani la care au fost obligaţi prin prezenta hotărâre, în vederea reparării pagubei, precum şi în vederea confiscării speciale.

În baza art. 109 C. proc. pen. s-au restituit inculpatului Ş.M. bunurile ridicate de organele de poliţie şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a Sectorului 1 Poliţie, după cum urmează: o cartelă SIM V. seria X8; o cartelă SIM V. seria X9; o cartelă SIM O. seria X10; un telefon marca N. cu seria IMEI X11; un telefon marca N. cu seria IMEI X12; un telefon marca L1 cu seria IMEI X13; un telefon marca N. cu seria IMEI X14; un telefon marca N. cu seria IMEI X15; - un stick internet H1; un notebook de culoare albă, cu un buton dreapta jos de la tastatură lipsă, întrucât nu au legătură cu cauza.

În baza art. 348 C. proc. pen. au fost desfiinţate instrumentele de plată false, după cum urmează: fila cec seria X16 nr. X17; fila cec seria X16 nr. X18; fila cec seria X16 nr. X19; bilet la ordin seria X20 nr. X21; bilet la ordin X22 nr. X23; fila cec seria X16 nr. X24 şi fila cec seria X16 nr. X25.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 3500 RON, fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, pentru fiecare dintre cei trei inculpaţi, se avansează din fondurile Ministerului de Justiţie.

Instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 5366/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, înregistrat la data de 8 mai 2013 sub nr. 17511/3/2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului Ş.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată şi uz de fals în formă continuată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (9 acte materiale), art. 291 C. pen. (7 acte materiale), fiecare dintre acestea cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului D.D., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv a inculpatei Ş.J.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în perioada septembrie - noiembrie 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul Ş.M., ajutat în patru rânduri de inculpatul D.D. şi o dată de inculpata Ş.J.M., a indus în eroare reprezentanţii părţilor vătămate SC L.M. SA, SC C.I.C. SRL, SC T.I. SRL, SC L. SRL, SC A.P.I. SRL, SC R.C. SRL, SC M.V.G. SRL, cu ocazia încheierii unor contracte de livrare bunuri, în scopul de a obţine foloase materiale injuste, producându-le pagube materiale în cuantum total de 321.762,62 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor comandate şi neachitate.

Inculpatul Ş.M. s-a prezentat sub numele de C.S., în calitate de administrator al SC I. SRL Piteşti, respectiv C.C.A., în calitate de reprezentant legal al SC C.C. SRL Braşov, deşi nu deţinea nicio calitate în cadrul acestor societăţi, şi a încheiat cu reprezentanţii părţilor vătămate contracte de vânzare-cumpărare.

În baza acestor contracte, reprezentanţii părţilor vătămate au livrat diferite cantităţi de mărfuri, pentru plata cărora inculpatul a emis în numele celor două societăţi pe care pretindea că le reprezintă, file CEC şi bilete la ordin, instrumente de plată false.

Situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare a fost probată cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpatului Ş.M.; declaraţiile inculpatului D.D.; declaraţiile inculpatei Ş.J.M.; proces-verbal de confruntare; declaraţiile reprezentantului părţii vătămate SC C.I.C. - administrator V.A.; declaraţiile reprezentantului părţii vătămate SC L.M. SA - administrator M.B.; declaraţiile reprezentantului părţii vătămate SC T.I. SRL - administrator B.A.; declaraţiile reprezentantului părţii vătămate SC R.C. SRL - administrator P.E.; declaraţiile reprezentantului convenţional al părţii vătămate SC A.P.I. SRL - O.G.F.; declaraţiile martorului G.D. - angajat al părţii vătămate SC L. SRL; declaraţiile martorului P.A. - angajat al SC L.M. SA; declaraţiile martorului P.N. - angajat al părţii vătămate SC R.C. SRL; declaraţiile martorului P.A.G. - angajat al părţii vătămate SC M.V.G. SRL; declaraţiile martorei S.M. - administrator al SC I. SRL; declaraţiile martorului C.C.A. - administrator al SC C.C. SRL; declaraţiile martorului A.C.; declaraţiile martorului V.C.D.; declaraţiile martorului C.I.A.; declaraţiile martorului D.L.; declaraţiile martorului Z.I.; declaraţiile martorului B.V.; declaraţiile martorului B.E.P.; declaraţiile martorului B.G.; declaraţiile martorului I.C.; procese-verbale de recunoaştere din planşe foto; procese-verbale de constatare; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate; proces-verbal de identificare a utilizatorului posturilor telefonice cu nr. de apel X26, X27, X28, X29, X30 şi seriile IMEI X31, respectiv X32 - inculpatul Ş.M.; proces-verbal de depistare; proces-verbal de predare-primire bunuri; proces-verbal de ridicare bunuri; proces-verbal de restituire bunuri; procese-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare; procese-verbale de efectuare a percheziţiilor informatice; înscrisuri - facturi, contracte, corespondenţă e-mail, comenzi mărfuri, instrumente de plată; înscrisuri - acte judiciare privind pe inculpaţi.

Instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc că ajutorul dat de inculpata Ş.J.M. inculpatului Ş.M., în activitatea de inducere în eroare şi pricinuirea de pagube părţii civile SC R.C. SRL, constând în aceea că a acceptat să efectueze deplasarea la sediul părţii vătămate şi să se prezinte drept delegat al SC I. SRL Piteşti - deşi nu deţinea nicio calitate în această societate, a avut loc în urma unei înţelegeri anterioare.

Mai mult, în privinţa inculpatului D.D., existenţa unei înţelegeri anterioare, în urma căreia, acesta l-a ajutat pe inculpatul Ş.M. să transporte, să depoziteze şi să valorifice bunurile achiziţionate ilicit, este demonstrată şi de caracterul repetat al faptelor reţinute în sarcina sa. Mijloacele de probă administrate demonstrează că cei doi inculpaţi au avut reprezentarea clară a activităţii infracţionale în care sunt implicaţi, prevăzând şi urmărind producerea de pagube societăţilor comerciale de la care inculpatul Ş.M. achiziţiona în mod ilicit mărfuri.

Conform probatoriului administrat în cauză, existenţa planului infracţional conceput de inculpatul Ş.M. a fost cunoscută de cei doi inculpaţi, aceştia acceptând să se implice în activitatea infracţională şi beneficiind de comisioane consistente, pentru serviciile prestate.

De asemenea, s-a apreciat că reţinerea formei continuate a faptei se impune, în situaţia inculpaţilor Ş.M., respectiv D.D., în temeiul art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât având în vedere intervalul scurt de timp dintre actele materiale, modalitatea similară de comitere, a rezultat că acestea au fost realizate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, aceasta păstrându-şi unitatea.

Faţă de împrejurarea că, la săvârşirea actului material descris la pct. 6 din prezenta hotărâre, au participat toţi inculpaţii, în calitate de autor, respectiv complici, s-a reţinut, la încadrarea juridică a faptei şi circumstanţa judiciară agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv "săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună".

S-a constatat că fapta inculpatului D.D., care în perioada septembrie - noiembrie 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, după o înţelegere prealabilă, l-a ajutat pe inculpatul Ş.M. la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna părţilor vătămate SC A.P.I. SRL, SC R.C. SRL, SC M.V.G. SRL în sensul că a înlesnit valorificarea mărfurilor obţinute de inculpat (linoleum, conserve de legume, peşte congelat - actele materiale descrise la pct. 5 - 7 din prezenta hotărâre), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (patru acte materiale) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, precum şi de persoana şi conduita celor trei inculpaţi.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.D., instanţa a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, gradul de pericol social concret al faptei, relevat de modul de săvârşire a infracţiunii, prin acte repetate de sprijin material acordate inculpatului Ş.M., urmarea acesteia concretizată în valoarea deosebit de mare a prejudiciului adus părţilor vătămate, peste limita de 200.000 RON.

De asemenea, au fost avute în vedere prevederile art. 27 C. pen. privind stabilirea pedepsei pentru complicitate şi prevederile art. 28 alin. (2) C. pen. conform cărora circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanţilor, inculpatul cunoscând că prin actele sale îl ajută pe inculpatul Ş.M., precum şi faptul că inculpatul a avut pe toată durata procesului penal o atitudine nesinceră, nerecunoscând săvârşirea faptei, sustrăgându-se ulterior de la judecata cauzei.

Fapta săvârşită de inculpatul D.D., raportat la natura actelor de complicitate şi la persoana inculpatului, constituie o faptă cu un grad ridicat de pericol social.

Sub acest aspect, instanţa de fond a avut în vedere că, deşi inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea, pentru fapte similare, acestea nu şi-au atins scopul reeducativ şi preventiv avut în vedere de legiuitor, inculpatul neînţelegând să îşi revizuiască atitudinea faţă de normele penale şi valorile sociale ocrotite de acestea, dimpotrivă, acesta şi-a reluat activitatea infracţională, fapta dedusă judecăţii fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

Nu a fost interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită în decizia Sabou şi Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Având în vedere că inculpatul Ş.M. a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii în timpul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 293 din 1 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în baza art. 61 alin. (1) C. pen. instanţa a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 1019 zile rămas neexecutat, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 12 ani închisoare.

În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. instanţa a confiscat de la inculpata Ş.J.M. suma de 4.000 RON dată de inculpatul Ş.M. în vederea săvârşirii infracţiunii.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpatul Ş.M. o ştampilă cu impresiunea SOCIETATEA COMERCIALĂ C.C. SRL C.U.I. X1 depusă la Camera de Corpuri Delicte a Sectorului 1 Poliţie.

Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a constatat că, în cursul urmăririi penale, partea vătămată SC L.M. SA - prin reprezentant, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 135.938,62 RON, reprezentând contravaloarea mărfii achiziţionate şi neachitate de inculpatul Ş.M.

Instanţa a reţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru angajarea răspunderii civile a inculpatului Ş.M. faţă de partea civilă SC L.M. SA, respectiv existenţa faptei ilicite, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia inculpatului în producerea prejudiciului.

Prin urmare, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC L.M. SA şi a obligat inculpatul Ş.M. să plătească acesteia suma de 135.938,62 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

Totodată, instanţa a constatat că prin faptele lor ilicite, inculpaţii Ş.M., D.D. şi Ş.J.M. au produs cu vinovăţie părţii civile SC R.C. SRL un prejudiciu în valoare de 46.233,80 RON, constând în: 19.280 RON - valoarea diferenţei de 2130 de kg peşte lipsă din cantitatea livrată (1 - 1.000 de kg); 26.184,24 RON - contravaloarea cantităţii de peşte depreciat datorită transportului, manipulării şi depozitării improprii şi 768,80 RON - contravaloarea cheltuielilor de transport (peşte congelat) din Focşani la Brăila, aşa cum a rezultat din declaraţiile reprezentantului părţii civile şi a dovezilor anexate la dosarul cauzei.

Prin urmare, conform principiului reparării integrale a prejudiciului, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC R.C. SRL şi a obligat în solidar inculpaţii Ş.M., D.D. şi Ş.J.M. să plătească acesteia suma de 46.233,80 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) C. proc. pen. instanţa a dispus restituirea către partea civilă SC M.V.G. SRL a unui număr de 4000 conserve pastă bulion 850, 826 conserve ciuperci borcan, 3000 conserve tocană legume/zacuscă, 812 conserve bulion 1,5 kg şi 1200 conserve mazăre, aflate în custodia martorului B.V., conform procesului-verbal încheiat de organele de poliţie la data de 21 noiembrie 2012.

S-a constatat de instanţa de fond că diferenţa dintre cutiile de conserve achiziţionate în mod ilicit şi cele recuperate de partea civilă, prin restituire în natură, reprezintă prejudiciul adus părţii civile SC M.V.G. SRL, prin fapta ilicită comisă de inculpaţii Ş.M. şi D.D.

Prin urmare, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC M.V.G. SRL şi a obligat în solidar inculpaţii Ş.M. şi D.D. să plătească acesteia suma de 42.660 RON, cu titlu de despăgubiri civile, calculată conform facturilor fiscale existente la dosarul cauzei, în raport de preţul de vânzare a conservelor.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de B.V., instanţa a reţinut că este mijlocul legal prin care o persoană care a suferit un prejudiciu prin infracţiune cere repararea acestuia în cadrul procesului penal.

Una dintre particularităţile acţiunii civile formulate în cadrul procesului penal este că aceasta are ca titular persoana prejudiciată direct prin infracţiune, respectiv persoana care a dovedit faptul infracţional, o atingere personală a integrităţii sale fizice, a patrimoniului său, a onoarei sau afecţiunii sale.

În cauză, acţiunea civilă îşi are izvorul în infracţiunea de înşelăciune săvârşită de inculpaţii Ş.M. D.D., respectiv Ş.J.M., în urma căreia, părţile civile SC A.P.I. SRL şi SC R.C. SRL au fost prejudiciate cu contravaloarea mărfurilor comandate şi neachitate.

Prin urmare, singurele persoane prejudiciate prin infracţiunea dedusă judecăţii sunt părţile civile SC A.P.I. SRL şi SC R.C. SRL.

Este adevărat că, ulterior săvârşirii infracţiunii, bunurile achiziţionate în mod ilicit de inculpaţi de la părţile civile SC A.P.I. SRL şi SC R.C. SRL au fost vândute numitului B.V., care le-a predat organelor de poliţie însă, cum acesta nu este victima infracţiunii, din care a izvorât acţiunea penală, tranşată cu ocazia judecăţii prezentei cauze, pretenţiile sale nu pot fi soluţionate în acest cadru procesual ci, separat, printr-o acţiune civilă promovată în faţa instanţelor civile competente.

Prin urmare, pentru a nu-i prejudicia interesele şi a-i închide calea unei acţiuni în justiţie, în vederea recuperării prejudiciului suferit, instanţa a constatat că martorul B.V. nu are calitate de parte civilă în procesul penal.

În baza art. 353 C. proc. pen. rap. la art. 163 C. proc. pen. instanţa de fond a instituit sechestru asigurător asupra sumei 10.360 RON ridicată de la inculpatul Ş.M., asupra sumei de 3.261 RON ridicată de la inculpatul D.D., respectiv asupra sumei de 4.075 RON ridicată de la Ş.J.M. şi depuse la C.B., conform recipiselor de consemnare cu următoarele serii: X2 din 4 ianuarie 2013 - chitanţa nr. X3; X4 din 4 ianuarie 2013 - chitanţa nr. X5; X6 din 4 ianuarie 2013 - chitanţa nr. X7, precum şi asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, până la concurenţa sumelor de bani la care au fost obligaţi prin prezenta hotărâre, în vederea reparării pagubei, precum şi în vederea confiscării speciale.

În baza art. 109 C. proc. pen. a restituit inculpatului Ş.M. bunurile ridicate de organele de poliţie şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a Sectorului 1 Poliţie, după cum urmează: o cartelă SIM V. seria X8; o cartelă SIM V. seria X9; o cartelă SIM O. seria X10; un telefon marca N. cu seria IMEI X11; un telefon marca N. cu seria IMEI X12; un telefon marca L1 cu seria IMEI X13; un telefon marca N. cu seria IMEI X14; un telefon marca N. cu seria IMEI X15; - un stick internet H1; un notebook de culoare albă, cu un buton dreapta jos de la tastatură lipsă, întrucât nu au legătură cu cauza.

În baza art. 348 C. proc. pen. a desfiinţat instrumentele de plată false, după cum urmează: fila cec seria X16 nr. X17; fila cec seria X16 nr. X18; fila cec seria X16 nr. X19; bilet la ordin seria X20 nr. X21; bilet la ordin X22 nr. X23; fila cec seria X16 nr. X24 şi fila cec seria X16 nr. X25.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. instanţa de fond a obligat inculpaţii la plata sumei de 3500 RON fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, pentru fiecare dintre cei trei inculpaţi, care s-au avansat din fondurile Ministerului de Justiţie.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii D.D. şi Ş.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel depuse în scris de parchet, s-a arătat că instanţa de fond în mod greşit a soluţionat latura civilă, cu motivarea că se impunea judecarea acţiunii civile formulată de numitul B.V., reprezentant legal al SC M. SA, deoarece acesta este dobânditor de bună-credinţă al bunurilor faţă de care instanţa a dispus restituirea, acesta având calitatea de parte vătămată şi parte civilă.

Inculpatul Ş.M. a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate părţii civile SC R.C. SRL, deoarece din actele dosarului nu rezultă prejudiciul reţinut în cauză. Pe latură penală, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. şi noilor limite de pedeapsă, având în vedere că noul C. pen. este mai favorabil inculpatului, precum şi aplicarea art. 19 rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 682/2002, având în vedere că a ajutat organele de urmărire penală să descopere şi să trimită în judecată alte persoane, apreciind astfel că se impune reducerea cuantumului pedepselor la jumătate, precum şi o reindividualizare a pedepselor prin reţinerea circumstanţelor atenuante, dat fiind că a recunoscut comiterea faptelor în totalitate, fiind căsătorit şi având trei copii minori.

Inculpatul D.D. a depus la dosarul cauzei la data de 7 noiembrie 2013 o cerere de repunere în termenul de apel. La termenul din 3 decembrie 2013, s-au constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 365 C. proc. pen. întrucât termenul pentru declararea apelului nu a început să curgă.

Inculpatul D.D., prin avocat ales, a depus, în scris, motive de apel, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 din noul C. pen. şi anume reducerea pedepsei de 11 ani închisoare la limita minimului special prevăzut de noua lege pentru infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. Referitor la contopire cu pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpatul D.D. a solicitat să se facă fără aplicarea unui spor de pedeapsă.

La data de 6 februarie 2014, a fost depusă cererea formulată de inculpata Ş.J.M., prin care a solicitat admiterea apelului peste termen, trimiterea dosarului la instanţa de fond, pe motiv că a fost citată greşit la o altă adresă.

La termenul din 6 mai 2014, inculpata Ş.J.M. a arătat că există o declaraţie de apel peste termen, solicitând admiterea cererii de repunere în termenul de apel, invocând o cauză temeinică de împiedicare a prezenţei sale, iar la termenul din 3 iunie 2014, instanţa a constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 365 C. proc. pen. cu privire la apelul peste termen formulat de inculpata Ş.J.M.

Prin Decizia penală nr. 790/A din 19 iunie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de inculpata Ş.J.M.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii Ş.M. şi D.D.

A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 628 din 23 august 2013 a Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, rejudecând în fond, în baza art. 5 Noul C. pen.:

1. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1968 şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1968, art. 320¹ C. proc. pen. din 1968 a condamnat pe inculpatul Ş.M. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată (9 acte materiale).

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. din 1968 a aplicat inculpatului Ş.M. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1968 pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1968 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1968 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. din 1968 a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 1019 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 293 din 1 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, pe care a contopit-o cu pedeapsa principală aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 37 lit. a) C. pen. din 1968, art. 320¹ C. proc. pen. din 1968 a condamnat pe inculpatul Ş.M. la pedeapsa de 10 luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1968 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1968 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. din 1968 a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 1019 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 293 din 1 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, pe care o contopeşte cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1019 zile de închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1968 rap. la art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1968 şi art. 35 alin. (1) C. pen. din 1968, a contopit pedepsele aplicate inculpatul Ş.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ş.M. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 21 noiembrie 2012 la 11 februarie 2014.

2. În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului D.D. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1968 şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1968 (4 acte materiale) în art. 48 Noul C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) Noul C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) Noul C. pen. şi art. 77 lit. a) Noul C. pen., art. 48 Noul C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) Noul C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) Noul C. pen., art. 48 Noul C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) Noul C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) Noul C. pen., toate cu aplic. art. 38 Noul C. pen.

În baza art. 48 Noul C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) Noul C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) Noul C. pen., art. 77 lit. a) Noul C. pen. a condamnat inculpatul D.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 48 Noul C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) Noul C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) Noul C. pen. a condamnat inculpatul D.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 244 alin. (1), (2) Noul C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul D.D. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 38, art. 39 lit. b) Noul C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 10 luni închisoare, stabilind o pedeapsă de 4 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) Noul C. pen. a adăugat la pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 308 din 26 iunie 2012 pronunţată de Judecătoria Tecuci definitivă prin Decizia penală nr. 708/R din 29 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, inculpatul D.D. urmând să execute 8 ani şi 4 luni închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.D. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 21 noiembrie 2012 la 27 noiembrie 2012.

Sub aspectul laturii civile a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă B.V. şi a obligat în solidar inculpaţii Ş.M. şi D.D. la plata sumei de 78.000 RON despăgubiri materiale către aceasta.

A micşorat despăgubirile datorate părţii civile SC R.C. SRL de la 46.233,80 RON la 20.048,80 RON şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanta Ş.J.M. la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.

S-a reţinut că participaţia inculpaţilor D.D. şi Ş.J.M. rezultă din declaraţiile inculpatului Ş.M. şi ale martorului I.C., iar îndeplinirea condiţiilor de existenţă ale laturii subiective, în condiţiile în care aceştia au negat că ar fi cunoscut împrejurările în care coinculpatul ar fi achiziţionat mărfurile, rezultă din caracterul de repetabilitate al actelor în cazul inculpatului D.D. şi din cuantumul substanţial al comisioanelor încasate pentru activitatea lor.

S-a apreciat că în mod greşit prima instanţă a respins cererea inculpatului Ş.M. de aplicare a dispoz. art. 320¹ C. proc. pen., în condiţiile în care din declaraţia dată în faţa instanţei de judecată rezultă că acesta a recunoscut integral faptele, contestând cuantumul prejudiciului, care poate fi stabilit exclusiv de către instanţa de judecată (de altfel, instanţa de apel va diminua cuantumul despăgubirilor) şi forma consumată în cazul unora dintre fapte, aspect ce ţine de încadrarea juridică şi care nu împiedică reţinerea acestor dispoziţii.

Inculpata Ş.J.M. a solicitat desfiinţarea sentinţei ca urmare a faptului că nu a fost citată la adresa la care locuia, astfel că nu a avut cunoştinţă de existenţa procesului.

S-a apreciat că organul judiciar are obligaţia de a cita inculpatul fie la adresa indicată ca fiind domiciliu legal (prezumată a fi şi cea efectivă câtă vreme nu există dovezi cu privire la o altă locuinţă) sau la reşedinţă, ambele indicate în actul de identitate, fie la locuinţa efectivă (alta decât cea indicată ca fiind domiciliu legal) în măsura în care este indicată de către inculpat sau rezultă din cercetările efectuate de persoana desemnată să înmâneze citaţia ori din verificările efectuate în baza de date privind evidenţa populaţiei. Totodată, din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate rezultă că cetăţenii români au obligaţia de a face toate demersurile necesare ca locuinţa efectivă să fie înregistrată în baza de date privind evidenţa populaţiei, nerespectarea acestei obligaţii constituind contravenţie.

În cauză, inculpata a indicat în declaraţia de apel o altă adresă la care ar fi locuit efectiv, însă din procesul-verbal de punere în executare a mandatului de aducere emis de instanţa de apel la această adresă rezultă că inculpata a locuit o scurtă perioadă la familia O., care a comunicat că inculpata nu mai locuieşte acolo şi nu cunoaşte locuinţa actuală. Inculpata nu a depus nicio dovadă din care să rezulte că a locuit la această adresă pe durata judecăţii în primă instanţă.

Prima instanţă a citat inculpata la adresele de care avea cunoştinţă şi a făcut toate verificările necesare în toate bazele de date disponibile (evidenţa populaţiei, persoane arestate preventiv, reţinute, deţinute) şi a emis mandat de aducere pe numele acesteia.

S-a apreciat că prima instanţă a realizat procedura de citare cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, astfel încât în cauză nu este incident cazul de desfiinţare referitor la nelegala citare a părţii. De altfel, inculpata nici nu a dovedit adresa la care a locuit efectiv pe parcursul procesului, alta decât cea indicată de ea în declaraţia dată şi pe care avea obligaţia de a o aduce la cunoştinţa organelor judiciare. Imposibilitatea instanţei de a audia efectiv inculpata, ca şi neprezentarea acesteia la desfăşurarea procesului penal este consecinţa exclusivă a atitudinii culpabile a inculpatei. De altfel, inculpata nu s-a prezentat nici în faţa instanţei de apel, dovedind un dezinteres total faţă de soarta procesului.

Cu privire la legea penală aplicabilă în cauză, s-a constatat că de la data săvârşirii faptelor până la soluţionarea definitivă au fost în vigoare două legi penale, C. pen. din 1969 (cu modificările aferente până la data de 1 februarie 2014) şi Legea nr. 286/2009 (şi legea de punere în aplicare a Noului C. pen.). Cu privire la instituţiile relevante aplicabile în cauză, cele două legi cuprind dispoziţii diferite, în raport de care instanţa de apel a identificat şi a aplicat legea penală mai favorabilă pentru fiecare inculpat în parte şi în raport de Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale care a precizat expres că în aplicarea art. 5 Noul C. pen. nu este permisă combinarea dispoziţiilor succesive din legile penale.

În prezenta cauză, s-a constatat că legea nouă a modificat pedepsele pentru infracţiunile săvârşite de inculpaţi (de la 1 la 5 ani închisoare faţă de închisoare de la 10 - 20 ani, respectiv 3 la 15 ani închisoare pentru înşelăciune), a modificat condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate care presupune unitatea de subiect pasiv (condiţie îndeplinită în prezenta cauză doar pentru inculpata Ş.J.M. şi nu a celorlalţi doi inculpaţi care au indus în eroare 7, respectiv 3 persoane vătămate), a modificat tratamentul sancţionator aplicabil în cazul concursului de infracţiuni (cumul juridic cu spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse faţă de cumul juridic cu spor facultativ de până la 5 ani închisoare peste maximul prevăzut de lege), a modificat tratamentul aplicabil recidivei postcondamnatorii şi în cazul revocării liberării condiţionate (cumul aritmetic faţă de cumul juridic cu spor facultativ de până la 5 ani închisoare peste maximul prevăzut de lege), a modificat efectele circumstanţelor agravante (spor facultativ de până la 2 ani peste maximul prevăzut de lege faţă de sporul facultativ de până la 5 ani).

Variantele agravate prev. de art. 215 alin. (3), (5) C. pen. din 1969 nu mai sunt reţinute de către Noul C. pen. Inducerea în eroare cu prilejul încheierii sau menţinerii unui contract constituie infracţiunea de înşelăciune în forma tip sau în forma agravată, dacă sunt folosite mijloace frauduloase (aşa cum este cazul prezentului dosar), noua lege menţinând această circumstanţă, ca şi precizarea cu privire la situaţia în care mijlocul fraudulos constituie infracţiune, caz în care vor fi aplicate dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni (prin urmare, varianta agravată nu absoarbe infracţiunea mijloc).

Cu privire la inculpatul Ş.M., s-a constatat că, în raport de toate aceste elemente, având în vedere numărul mare de părţi vătămate, care atrage aplicabilitatea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni şi regimul aplicabil de Noul C. pen., în cazul unei pedepse de 3 ani închisoare (orientată spre mediu) pentru infracţiunea săvârşită împreună cu ceilalţi doi inculpaţi (pct 6 din rechizitoriu, cu aplicarea art. 77 lit. a), art. 78 N. C. pen.) şi a 6 pedepse de câte 2 ani şi 6 luni închisoare pentru fiecare din celelalte infracţiuni de înşelăciune, s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă de aproximativ 11 ani (luând în considerare şi pedeapsa pentru infracţiunea de uz de fals şi restul neexecutat de 1019 zile), astfel încât, în cazul acestuia, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen., în baza căruia instanţa a aplicat o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, cu luarea în considerare a reducerii limitelor ca urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen. din 1968.

Instanţa de apel a avut în vedere circumstanţele de săvârşire a faptelor (printr-un număr mare de acte de executare, producând prejudicii mari, acţionând în mod organizat şi premeditat în scopul obţinerii de foloase materiale, prin atragerea mai multor persoane în cadrul acestei activităţi) şi circumstanţele personale (nu are ocupaţie sau loc de muncă, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru fapte similare, dovedind că pedepsele aplicate nu şi-au atins scopul prevenţiei speciale, inculpatul făcând din aceste infracţiuni un adevărat modus vivendi, o sursă de obţinere a mijloacelor de trai, a depus diligenţe abia în apel pentru acoperirea prejudiciilor produse, diligenţe care nu s-au materializat într-un rezultat concret).

S-a apreciat că inculpatului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 potrivit cărora persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Această cauză legală de atenuare se aplică inculpaţilor care după săvârşirea unor infracţiuni grave cooperează cu organele judiciare. S-a reţinut că inculpatul a invocat, însă, denunţuri făcute înainte de săvârşirea infracţiunii în perioada septembrie - noiembrie 2012 întrucât inculpaţii cu privire la care a oferit informaţii au fost trimişi în judecată anterior acestei perioade, la 14 decembrie 2011 şi la 4 aprilie 2012 şi, prin urmare, s-a apreciat că inculpatul nu poate beneficia de aceste dispoziţii legale şi de efectul atenuant al acestora.

Cu privire la inculpatul D.D., s-a constatat că, în raport de toate aceste elemente, având în vedere numărul mic de părţi vătămate, care atrage aplicabilitatea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni şi regimul aplicabil de Noul C. pen., în concret, luând în considerare şi pedeapsa aplicată anterior în raport de care inculpatul este în stare de recidivă, legea penală mai favorabilă este Noul C. pen. La aplicarea pedepselor, a avut în vedere circumstanţele de săvârşire a faptelor (prin multiple acte de executare, producând prejudicii mari, acţionând în mod organizat şi premeditat în scopul obţinerii de foloase materiale) şi de circumstanţele personale (este căsătorit, are 4 copii în întreţinere, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru fapte similare, dovedind că pedepsele aplicate nu şi-au atins scopul prevenţiei speciale, inculpatul făcând din aceste infracţiuni un adevărat modus vivendi, o sursă de obţinere a mijloacelor de trai).

Cu privire la inculpata Ş.J.M., s-a constatat că, în raport de toate aceste elemente, având în vedere regimul aplicabil de Noul C. pen. în cazul revocării liberării condiţionate şi de efectul circumstanţelor agravante, aplicându-i o pedeapsă peste minimul special prevăzut de legea nouă (astfel cum s-a orientat şi prima instanţă), s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă mai mare de 4 ani închisoare (prin adăugarea restului neexecutat de 1719 zile), aplicată de prima instanţă în baza C. pen. din 1968. La evaluarea pedepsei, Curtea a avut în vedere circumstanţele de săvârşire a faptelor (împreună cu alte două persoane care au acţionat premeditat şi organizat, producând prejudicii mari, acţionând în scopul obţinerii de foloase materiale) şi de circumstanţele personale (s-a sustras de la judecată, avea 58 de ani la data săvârşirii faptei, nu este căsătorită, are studii medii, este cunoscută cu antecedente penale, fiind condamnată anterior pentru fapte similare, dovedind că pedepsele aplicate nu şi-au atins scopul prevenţiei speciale, inculpata făcând din aceste infracţiuni un adevărat modus vivendi, o sursă de obţinere a mijloacelor de trai).

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea civilă SC R.C. SRL nu a făcut dovada integral cu privire la prejudiciul pretins. Astfel, partea civilă a invocat faptul că a suferit un prejudiciu reprezentat de contravaloarea peştelui depreciat datorită transportului, manipulării şi depozitarii improprii, însă nu a făcut dovada acestor acţiuni, din actele depuse la dosar rezultând doar calitatea peştelui la momentul achiziţionării sale de către partea civilă. Prin urmare, instanţa a micşorat cuantumul despăgubirilor acordate în mod corespunzător.

Cu privire la pretenţiile formulate de partea civilă B.V., s-a apreciat că acesta era îndreptăţit a se constitui parte civilă în procesul penal întrucât a fost afectat indirect prin activitatea infracţională a inculpaţilor, fiind un terţ dobânditor de buna-credinţă a bunurilor obţinute de inculpaţi prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, bunuri pe care a fost obligat să le restituie persoanei induse în eroare. Prin urmare, acest terţ a suferit o pagubă materială ca urmare a faptelor inculpaţilor care vor fi obligaţi la repararea prejudiciului astfel produs, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat la data de 7 noiembrie 2014, recurs în casaţie inculpatul D.D. şi invocând cazul prev de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv că a fost aplicată pedeapsa în alte limite decât cea prevăzută de lege, a solicitat înlăturarea greşitei aplicări a legii, respectiv reţinerea stării de recidivă la individualizarea pedepsei, cu consecinţa adăugării la pedeapsa de 4 ani şi 10 luni a pedepsei de 3 ani şi 6 luni, aplicată prin Sentinţa penală nr. 308 din 26 iunie 2012, a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 708/R din 29 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi.

Prin Încheierea nr. 118/RC din 1 aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul D.D. şi a trimis cauza în vederea soluţionării.

S-a reţinut că hotărârea atacată cu recurs în casaţie se încadrează în dispoziţiile art. 434 C. proc. pen., întrucât cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (l) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. şi, de asemenea, îndeplineşte condiţia prevăzută de 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi motivarea acestuia.

Astfel, în motivarea recursului invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege - inculpatul a solicitat înlăturarea stării de recidivă.

Înalta Curte, având în vedere că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen. şi nu este vădit nefondată prin raportare la cazul de casare invocat şi motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate de către inculpat, acestea circumscriindu-se cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul D.D. împotriva Deciziei penale nr. 790/A din data de 19 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul D.D. în raport de prevederile art. 438 C. proc. pen. şi de motivele invocate, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Recurentul inculpat şi-a întemeiat recursul în casaţie pe dispoziţiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen., care reglementează situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că prin Decizia penală nr. 790/A din 19 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul D.D., astfel:

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen.;

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) C. pen.;

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38, art. 39 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 10 luni închisoare, stabilind o pedeapsă de 4 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen. a adăugat la pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 308 din 26 iunie 2012, pronunţată de Judecătoria Tecuci definitivă prin Decizia penală nr. 708/R din 29 aprilie 2013, a Curţii de Apel Galaţi, inculpatul D.D. urmând să execute 8 ani şi 4 luni închisoare.

Potrivit art. 41 C. proc. pen. există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

Înalta Curte constată că în mod greşit a fost reţinută starea de recidivă în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.D., în raport de antecedentele penale ale sale, întrucât infracţiunile din prezenta cauză au fost săvârşite în perioada septembrie - noiembrie 2012, fiind în concurs real cu faptele pentru care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 308 din 26 iunie 2012, pronunţată de Judecătoria Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 708/R din 29 aprilie 2013, a Curţii de Apel Galaţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 40 C. proc. pen., dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 39, acestea aplicându-se şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.

Prin urmare, în mod greşit instanţa de apel a reţinut starea de recidivă cu consecinţa adăugării la pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 308 din 26 iunie 2012 pronunţată de Judecătoria Tecuci definitivă prin Decizia penală nr. 708/R din 29 aprilie 2013, întrucât toate infracţiunile sunt în concurs real, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În consecinţă, Înalta Curte constată incidenţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen., întrucât în cauză s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ca urmarea reţinerii greşite a stării de recidivă, astfel că va dispune înlăturarea greşitei aplicări a legii în sensul înlăturării aplicării art. 43 alin. (1) C. proc. pen., respectiv reţinerea stării de recidivă şi va aplica art. 39 alin. (1) C. proc. pen., privind pedeapsa în caz de concurs de infracţiuni.

Astfel, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul D.D. împotriva Deciziei penale nr 790/A din 19 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va casa, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând, va înlătura aplicarea art. 43 alin. (1) C. pen. şi va repune în individualitatea lor pedepsele de 4 ani şi 10 luni închisoare şi, respectiv, 3 ani şi 6 luni închisoare stabilite pentru inculpatul D.D.

Va descontopi pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare stabilită prin Decizia nr. 790/A din 19 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, înlăturând sporul de 1 an şi 10 luni închisoare şi va repune în individualitatea lor pedepsele componente:

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.D. prin Sentinţa penală nr. 308 din 26 iunie 2012 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 708 din 29 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, va înlătura sporul de 6 luni închisoare şi va repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv: pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa de 3 luni închisoare (aplicate prin Sentinţa penală nr. 653 din 19 noiembrie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 573 din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti) şi pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 308 din 26 iunie 2012 a Judecătoriei Tecuci.

Va constata că toate aceste infracţiuni sunt în concurs şi în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului D.D. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care va adăuga un spor de 3 ani şi 11 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani şi 11 luni închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale Deciziei penale nr. 790/A din 19 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va anula mandatul de executare şi va dispune emiterea unui nou mandat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 50 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul D.D. împotriva Deciziei penale nr. 790/A din 19 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând:

Înlătură aplicarea art. 43 alin. (1) C. pen. şi repune în individualitatea lor pedepsele de 4 ani şi 10 luni închisoare şi, respectiv, 3 ani şi 6 luni închisoare stabilite pentru inculpatului D.D.

Descontopeşte pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare stabilită prin Decizia nr. 790/A din 19 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, înlăturând sporul de 1 an şi 10 luni închisoare şi repune în individualitatea lor pedepsele componente:

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.D. prin Sentinţa penală nr. 308 din 26 iunie 2012 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 708 din 29 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, înlăturând sporul de 6 luni închisoare şi repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv: pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa de 3 luni închisoare (aplicate prin Sentinţa penală nr. 653 din 19 noiembrie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 573 din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti) şi pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 308 din 26 iunie 2012 a Judecătoriei Tecuci.

Constată că toate aceste infracţiuni sunt în concurs şi în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului D.D. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de 3 ani şi 11 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani şi 11 luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale Deciziei penale nr. 790/A din 19 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Anulează mandatul de executare şi dispune emiterea unui nou mandat.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 50 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 mai 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 179/2015. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 193/2015. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 184/2015. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 184/2015. Penal