ICCJ. Decizia nr. 193/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 193/A/2015
Dosar nr. 18115/306/2014
Şedinţa publică din 27 mai 2015
Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 111/A din data de 4 februarie 2015 a Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondat apelul formulat de petentul Ş.C. împotriva Sentinţei penale nr. 602/2014 din 15 decembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Sibiu, secţia penală în Dosar nr. 18115/306/2014 şi a obligat apelantul petent la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.
În esenţă, s-a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 602 din data de 15 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 18115/306/2014, Judecătoria Sibiu, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 464 din C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul Ş.C. cu privire la Sentinţa penală nr. 685 din data de 5 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 8842/306/2013 al Judecătoriei Sibiu şi a obligat revizuentul la plata sumei de 10 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentinţe a exercitat calea de atac a apelului revizuentul Ş.C. criticând sentinţa primei instanţe pentru netemeinicie.
S-a reţinut, în esenţă că toate cererile de revizuire au fost respinse şi a fost obligat la plata unor consistente sume de bani cu titlu de cheltuieli judiciare.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate şi în baza propriei aprecieri, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că apelul exercitat de revizuentul Ş.C. este nefondat pentru considerentele ce urmează.
În baza propriei sale analize Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că la data de 24 noiembrie 2014, Ş.C. a adresat Judecătoriei Sibiu o cerere de revizuire a Sentinţei penale nr. 685 din data de 5 decembrie 2013, pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. 8842/306/2013.
S-a reţinut că, prin sentinţa respectivă, Judecătoria Sibiu respinsese ca nefondată plângerea formulată de petentul Ş.C. împotriva Rezoluţiei procurorului din data de 5 aprilie 2013, dată în Dosarul nr. 1237/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu şi menţinuse soluţia dată de procuror.
Împotriva acestei sentinţe, revizuent apelant a mai exercitat calea de atac extraordinară a revizuirii, respinsă ca inadmisibilă.
S-a constatat că apelul revizuentului este nefondat, întrucât aşa cum corect a stabilit Judecătoria Sibiu că revizuirea unei sentinţe penale care a avut ca obiect o plângere împotriva rezoluţiei procurorului este inadmisibilă.
Curtea de Apel Alba Iulia, analizând apelul exercitat de revizuent, a observat că potrivit dispoziţiilor art. 452 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă. Când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre persoane.
S-a reţinut că, din interpretarea acestor dispoziţii dar şi din analiza cazurilor de revizuire expres enunţate în cuprinsul art. 453 C. proc. pen. rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoaşterea de către instanţele care au soluţionat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
În acest sens s-a invocat şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin decizia pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr. XVII din data de 19 martie 2007) care a statuat că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) C. proc. pen. (din 1968, s.n.) este inadmisibilă. Soluţia îşi păstrează valabilitatea şi în prezent sub imperiul noului C. proc. pen.
Prin urmare s-a constatat că, cererea de revizuire formulată de Ş.C. vizează o hotărâre judecătorească pronunţată de Judecătoria Sibiu, hotărâre prin care a fost respinsă o plângere împotriva unei soluţii a procurorului de netrimitere în judecată.
Împotriva Deciziei penale nr. 11 l/A din data de 4 februarie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat al doilea apel revizuentul Ş.C.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a. celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Codul de procedură penală a stabilit principiul unicităţii căii de atac, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor apeluri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată că revizuentul Ş.C. a formulat o cerere de apel împotriva unei hotărâri care a mai fost atacată cu apel şi soluţionată prin Decizia penală nr. 111/A din data de 4 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, astfel că, prin promovarea acestei căi de atac, noul apel declarat încalcă principiul unicităţii acestei căi de atac şi, ca atare, nefiind admisibil.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil apelul declarat de revizuentul Ş.C. împotriva Deciziei penale nr. 111/A din data de 4 februarie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul Ş.C. împotriva Deciziei penale nr. 111/A din data de 4 februarie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul revizuent la plata sumei de de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 184/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 204/2015. Penal → |
|---|
