ICCJ. Decizia nr. 205/2015. Penal

Decizii penale ICCJ 2015

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 205/RC/2015

Dosar nr. 1752/1/2015

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2015

Asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 412 din 30 aprilie 2014 a Judecătoriei Constanţa, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. 27927/212/2014, în baza art. 386 Noul C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a inculpatului P.V.B. din art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 291 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 244 alin. (1) şi (2) Noul C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 5 Noul C. pen. şi a inculpatului T.V. din art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 32 Noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) Noul C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) Noul C. pen. şi art. 5 Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul P.V.B., pentru infracţiunea de înşelăciune la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu art. 5 Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul P.V.B. pentru infracţiunea de uz de fals la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. cu art. 5 Noul C. pen. s-au contopit cele două pedepse cu închisoarea şi s-a aplicat inculpatului P.V.B. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenţie potrivit art. 60 Noul C. proc. pen.

În baza art. 32 Noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) Noul C. pen. cu art. 5 Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul T.V. pentru tentativa la infracţiunea de înşelăciune la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu art. 5 Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul T.V. pentru infracţiunea de uz de fals la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse cu închisoarea şi s-a aplicat inculpatului T.V. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. cu art. 5 Noul C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare a inculpatului T.V. cu termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 397 Noul C. proc. pen. s-a admis acţiunea civilă a părţii civile S. S.A.R.L. prin reprezentant legal K.R. SRL şi a fost obligat inculpatul P.V.B. la plata sumei de 20.389,64 RON prejudiciu nerecuperat către partea civilă.

S-a respins cererea de constituire ca parte civilă faţă de inculpatul T.V. ca nefondată.

În baza art. 272 Noul C. proc. pen. s-a dispus avansarea onorariului în suma de 300 RON apărătorului din oficiu E.M.G.L. şi 300 RON apărătorului din oficiu P.G. din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 275 Noul C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa au fost trimişi în judecată inculpaţii P.V.B. pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi T.V. pentru comiterea infracţiunilor de tentativă la înşelăciune, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în baza datelor obţinute ca urmare a desfăşurării activităţilor informativ-operative efectuate de către lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa, în cursul lunii ianuarie 2008, s-au conturat indicii cu privire la faptul că învinuiţii P.V.B. şi T.V. ar fi depus în cadrul C.R. SA - Sucursala Constanţa, înscrisuri falsificate în vederea acordării unor credite de nevoi personale.

Procedându-se la efectuarea de cercetări în cauză s-au stabilit ca la data de 18 septembrie 2007 învinuitul P.V.B. s-a prezentat la C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa şi a solicitat acordarea unui credit de nevoi personale, situaţie în care a depus toate înscrisurile prevăzute de reglementările în vigoare, respectiv: Cerere de credit pentru persoane fizice nr. 357329 din 18 septembrie 2007;

Adeverinţă de salariu nr. 583 din 18 septembrie 2007 emisă de către SC ABC P.C.T. SRL Constanţa; Contract individual de muncă înregistrat în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanţa sub nr. 798317/14102006.1 factură SC E.E. SA din 14 septembrie 2007; copie carte de identitate.

Din conţinutul Adeverinţei de salariu nr. 583 din 18 septembrie 2007 rezultă faptul că învinuitul P.V.B. este angajat în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanţa în funcţia de fierar betonist şi realizează venituri.

După ce învinuitul P.V.B. a completat şi a semnat Cererea de credit pentru persoane fizice cu nr. 357329 din 18 septembrie 2007, acesta a depus toate înscrisurile sus-menţionate, solicitând acordarea unui credit de nevoi personale în valoare de 13.500 RON.

Reprezentanţii C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa după ce au primit solicitarea şi înscrisurile sus-menţionate au întocmit Contractul de credit nr. 357329 din 19 septembrie 2007, de unde rezultă faptul că învinuitului i s-a acordat suma de bani solicitată, respectiv 13.500 RON. După acordarea creditului de nevoi personale învinuitul P.V.B. nu a achitat nici o rată lunară şi nici nu a putut fi contactat la numărul de telefon mobil pe care l-a indicat în cererea de credit pentru persoane fizice.

Ca urmare a adresei înaintată Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa, reprezentanţii C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa au comunicat faptul că, în urma contactării telefonice a Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanţa a fost confirmat faptul că învinuitul P.V.B. nu figurează ca angajat al SC ABC P.C.T. SRL Constanţa.

Conform Adresei nr. 6122 din 16 august 2010 Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa a comunicat faptul că învinuitul P.V.B. figurează ca angajat în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanţa cu Contract individual de muncă nr. 308002 din data de 22 august 2007. Date fiind aceste împrejurări, se constată faptul că învinuitul P.V.B. a prezentat un contract de muncă fals la C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa, din care rezultă faptul că acesta figurează ca şi angajat în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanţa din data de 14 octombrie 2007.

Fiind audiat martorul M.M., fost director general în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanţa, acesta a declarat faptul că nu îl cunoaşte pe învinuitul P.V.B., dar este posibil ca acesta să fi fost angajat în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanţa.

De asemenea, martorul M.M. a declarat faptul că nu a completat rubricile din adeverinţa de salariu nr. 583 din 18 septembrie 2007, semnăturile existente pe înscrisul sus-menţionat nu au fost executate de acesta, pe numita D.M. nu o cunoaşte, aceasta nefiind angajată vreodată în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanţa, iar numărul de telefon menţionat pe adeverinţă nu aparţine societăţii în cauză.

Conform Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 77829 din 19 ianuarie 2011 au rezultat următoarele: scrisul olograf ce completează rubricile Adeverinţei de salariu nr. 583 din 18 septembrie 2007 nu a fost executat de învinuitul P.V.B. sau de către martorul M.M.; semnătura existentă la rubrica „semnătura reprezentantului legal al angajatorului" din Adeverinţa de salariu nr. 583 din 18 septembrie 2007 nu a fost executată de martorul M.M.

Pe parcursul urmăririi penale învinuitul P.V.B. nu a putut fi identificat în vederea audierii, fiind citat de mai multe ori.

Cu ocazia îndeplinirii procedurilor de citare, conform procesul-verbal întocmit la data de 8 decembrie 2010 la adresa din municipiul Constanţa, strada M., numitul Ş.E.C. a declarat faptul că, în anul 2006 l-ar fi primit pe acesta în spaţiu, ocazie cu care au încheiat un contract, dar învinuitul nu a locuit niciodată la adresa sa din domiciliu. Mai mult, numitul Ş.E.C. a declarat verbal faptul că pe învinuitul P.V.B. nu l-a mai văzut din anul 2006 şi alte date de identificare ale acestuia nu poate furniza.

S-a precizat faptul că s-a mai procedat la citarea învinuitului P.V.B. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa emiţându-se mandat de aducere, ce a fost executat de către Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa, la data de 9 octombrie 2012 şi conform procesului-verbal întocmit de către lucrătorii de jandarmi, la domiciliul învinuitului a fost identificată numita Ş.E. care a precizat că învinuitul a fost luat în spaţiu de către soţul ei în urmă cu trei ani dar nu mai locuieşte acolo şi nici nu ştie nimic despre el.

În urma verificărilor efectuate în baza de date s-a constatat că acesta nu are altă adresă unde poate fi găsit.

Urmare Adresei nr. 90 din 4 martie 2011 C.R. SA - Sucursala România comunică faptul că învinuitul P.V.B. a obţinut în data de 20 septembrie 2007 de la C.E. pic. Dublin - Sucursala România un credit de nevoi personale în valoare de 16.733,08 RON, din care suma netă împrumutată a fost de 13.500 RON, sumă retrasă în totalitate de către persoana sus-menţionată.

De asemenea, C.E. pic. Dublin - Sucursala România a comunicat faptul că până la data de 2 martie 2011, învinuitul P.V.B. nu a achitat nici o rată lunară de credit dintr-un total de 48, are o întârziere la plata ratelor de 1.193 zile şi o restanţă în valoare de 18.570,82 RON, suma reprezentând: 16.543,95 RON - principal; 787,80 RON - penalizări; 1.070,32 RON - dobânda; 168,75 RON comision lunar de administrare a contului.

Totodată C.E. pic. Dublin - Sucursala România se constituie parte civilă în procesul penal faţă de învinuitul P.V.B. cu suma de 18.570,82 RON.

Faptele învinuitului P.V.B. au fost stabilite prin următoarele mijloace de probă administrate în cauză: reclamaţia părţii vătămate, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 77829 din 19 ianuarie 2011, actele depuse de învinuit la C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa, declaraţii martori; adrese emise de Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa.

Cu privire la inculpatul T.V. s-a reţinut că la data de 25 ianuarie 2008 s-a prezentat la C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa şi a solicitat acordarea unui credit de nevoi personale, sens în care a depus toate înscrisurile prevăzute de reglementările în vigoare, respectiv: cerere de credit pentru nevoi personale nr. 69321 din 25 ianuarie 2008, adeverinţă de salariu emisă de SC ABC P.C.T. SRL Constanţa, contract individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa sub nr. 236701 din 6 martie 2007, factură SC E.E. SA din 8 ianuarie 2008, copie carte de identitate.

Din conţinutul Adeverinţei de salariu nr. 30 din 14 ianuarie 2008 rezultă faptul că învinuitul T.V. este angajat în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanţa din data de 5 martie 2007 şi realizează venituri. După ce învinuitul a completat şi semnat Cererea de credit pentru nevoi personale nr. 69321 din 25 ianuarie 2008, a depus toate înscrisurile sus-menţionate, solicitând acordarea unui credit pentru nevoi personale în valoare de 14.900 RON.

La data de 1 februarie 2008 învinuitul T.V. a fost identificat de către organele de poliţie în faţa C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa din strada A., având asupra sa Contractul de credit nr. 69321 din 25 ianuarie 2008.

S-a constatat că învinuitul T.V. se afla împreună cu o altă persoană de sex masculin, identificată de către organele de poliţie ca fiind numitul l.N.C., iar în faţa sediului C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa se afla parcat un autoturism marca S.O. cu numărul de înmatriculare CT ..... . La data de 1 februarie 2008 numitul l.N.C., a declarat verbal că s-a deplasat cu autoturismul sus-menţionat la sediul băncii pentru a se întâlni cu T.V. Procedându-se la percheziţionarea autoturismului marca S.O. cu numărul de înmatriculare CT ....., au fost identificate mai multe înscrisuri, ridicate de către organele de poliţie şi care au fost menţionate într-un proces-verbal încheiat la data de 1 februarie 2008.

I.N.C. a declarat că o parte din înscrisurile depuse la C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa de către învinuitul T.V., necesare pentru acordarea creditelor de nevoi personale, erau completate de către numita E.C.R. care ocupa funcţia de consultant credite în cadrul RB - Sucursala Constanţa, iar învinuitul urma doar să le semneze, deşi numita E.C.R. cunoştea faptul că învinuitul T.V. nu era angajat în cadrul nici unei societăţi comerciale şi nu realizează nici un venit.

De asemenea, numitul I.N.C. a mai declarat că nu a semnat şi nici completat nici un înscris utilizat la obţinerea creditelor de nevoi personale, nu a completat şi nici semnat nici un înscris din cele ridicate de către organele de poliţie în data de 1 februarie 2008 din autoturismul S.O. cu numărul de înmatriculare CT ....., aspect confirmat şi în Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 77829 din 19 ianuarie 2011, întocmit de către Serviciul de Criminalistică al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa.

Numitul I.N.C. a mai declarat că după incidentul din data de 1 februarie 2008 de la C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa nu a mai ţinut legătura cu E.C.R. şi nici nu a primit vreo sumă de bani de la persoanele implicate şi nu a recomandat nici un client pentru solicitare de credit bancar. Mai mult, numitul I.N.C. a declarat că nu are cunoştinţă despre conţinutul înscrisurilor identificate de către organele de poliţie în urma percheziţiei efectuate în autoturismul S.O. cu numărul de înmatriculare CT ....., în data de 1 februarie 2008 şi de fiecare dată numita E.C.R. purta cu ea dosare de credit ale clienţilor ei, precum şi înscrisuri necompletate de la diverse bănci, înscrisuri tipizate, respectiv adeverinţe de salariu. Referitor la agenda ridicată din autoturism, numitul I.N.C. declară că aceasta îi aparţine şi că el a completat tot ceea ce este scris în ea, însă toate aspectele consemnate în respectiva agendă i-au fost dictate de către E.C.R. şi reprezintă dosarele ei care le întocmea şi le depunea la diferite bănci pentru acordare de credite.

Pe parcursul urmăririi penale numita E.C.R. nu a putut fi identificată în vederea audierii, fiind citată de mai multe ori. Cu ocazia îndeplinirii procedurilor de citare, conform procesului-verbal întocmit la data de 19 ianuarie 2011, numita E.C.R. nu mai locuieşte la adresa de domiciliu, respectiv din municipiul Constanţa, strada S. din luna mai 2010, noua proprietară fiind numita D.R.B., iar date despre o nouă adresă de domiciliu a numitei E.C.R. nu cunoaşte.

Având în vedere cele expuse mai sus, cât şi faptul că numitul I.N.C. nu a completat şi nici semnat nici un înscris falsificat care a fost utilizat în vederea acordării de credite de nevoi personale (Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 77829 din 19 ianuarie 2011), nu a fost indicat de către nici o persoană implicată în săvârşirea, infracţiunilor din prezenta cauză, s-a constatat cu nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Din Adresa nr. 6122 din 16 august 2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanţa se comunică faptul că învinuitul T.V. figurează angajat în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanţa cu Contract individual de muncă nr. 236401 din 6 martie 2007.

În ceea ce priveşte contractul individual de muncă încheiat între învinuitul T.V. şi SC ABC P.C.T. SRL Constanţa, Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa a comunicat prin Adresa nr. 7432 din 21 octombrie 2010 faptul că acesta figurează înregistrat în arhiva electronică a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa, dar nu a fost găsit la dosarul SC ABC P.C.T. SRL Constanţa.

Fiind audiat martorul M.M. care a îndeplinit funcţia de director general în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanţa, acesta a declarat faptul că nu îl cunoaşte pe învinuitul T.V., dar există posibilitatea ca acesta să fi fost angajat în cadrul societăţii sus-menţionate.

Martorul M.M. a mai precizat faptul că în perioada 2003 - iulie 2007 administrator în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanţa a fost numitul M.C., însă în luna august 2007 respectivul s-a retras din societate cesionând părţile sociale unei persoane din judeţul Călăraşi.

Cu privire la semnătura existentă la rubrica „semnătura reprezentantului legal al angajatorului" de pe Adeverinţa de salariu nr. 30 din 14 ianuarie 20083 martorul M.M. a declarat faptul că aceasta nu a fost executată de către M.C. deoarece cunoaşte semnătura acestuia întrucât au lucrat mai mulţi ani împreună.

Conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 77829 din 19 ianuarie 2011 au rezultat următoarele: scrisul olograf ce completează rubricile Adeverinţei de salariu nr. 30 din 14 ianuarie 2008 nu a fost executat de învinuitul T.V., învinuitul P.V.B., I.N.C. sau de către martorul M.M.; semnătura existentă la rubrica „semnătura angajatului" din Adeverinţa de salariu nr. 30 din 14 ianuarie 2008 a fost executată de învinuitul T.V.; semnăturile existente la rubricile „nume şi prenume solicitant - Semnătura" şi" Semnătura solicitantului" din Cererea de credit pentru nevoi personale cu nr. 69321 din 25 ianuarie 2008 au fost executate de învinuitul T.V.; semnăturile existente la rubricile „Debitor" de pe „Protecţia opţională şi rezumatul ofertei-credit pentru nevoi personale" nr. 69321 din 25 ianuarie 2008; semnătura de la rubrica „Solicitant" din „Documente necesare aplicării" cu seria nr. 69321 din 25 ianuarie 2008; semnăturile de la rubricile „Semnătura emitentului" de pe „Acordul de consultare a bazei de date a centralei de riscuri bancare" pentru T.V. (două exemplare); semnătura de la rubrica „Semnătura angajatului" din „Declaraţia cu privire la cesiunea drepturilor salariale" pentru T.V.; semnătura de la rubrica „Semnătura emitentului" de pe Acord de transmitere şi consultare a informaţiilor la SC B.C. SA" din 25 ianuarie 2008, pentru T.V., au fost executate de către învinuitul T.V.

Pe parcursul urmăririi penale învinuitul T.V. nu a putut fi identificat în vederea audierii, fiind citat de mai multe ori. Cu ocazia îndeplinirii procedurilor de citare, conform procesului-verbal întocmit la data de 31 iulie 2010, imobilul situat în oraşul Ovidiu, strada P., este proprietatea lui M.Mt., iar în urma discuţiilor purtate cu acesta s-a stabilit că, în anul 2007, învinuitul T.V. a locuit la acesta deoarece au dorit să întreprindă o afacere împreună i-a făcut domiciliul pe adresa sa, dar ca urmare a unor neînţelegeri în ianuarie 2008 învinuitul T.V. a plecat şi numai cunoaşte nimic despre acesta.

În cauză s-au efectuat verificări pentru identificarea numitului T.V. la data de 9 octombrie 2012, lucrătorii de jandarmi din cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Constanţa au executat mandatul de aducere nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, prilej cu care s-au deplasat în localitatea Ovidiu, strada P., şi au constatat că T.V. numai locuieşte la adresa respectivă de aproximativ 7 - 8 ani.

Faptele învinuitului T.V. au fost stabilite prin următoarele mijloace de probă administrate în cauză: reclamaţia părţii vătămate, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 77829 din 19 ianuarie 2011, actele depuse de învinuit la C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa, declaraţii martori, adrese emise de Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa constată că existenţa infracţiunilor şi săvârşirea lor cu vinovăţie de către inculpaţi a fost dovedită de către organele judiciare cu probele strânse în faza de urmărire penală aflate în cele trei volume de urmărire penală şi cu probele administrate în faza de cercetare judecătorească.

Astfel, la dosar se afla declaraţia martorului M.M., în calitate de director general la SC ABC P.C.T. SRL care arată că semnătura din adeverinţa de salariu nr. 30 nu îi aparţine lui M.C., cunoscând semnătura acestuia deoarece au lucrat împreuna timp de mai mulţi ani şi că aceasta adeverinţă nu a fost completată de el la nici o rubrică.

La dosar se afla raportul de constatare tehnico-ştiinţifica în care se concluzionează că semnătura existentă la rubrica „Semnătura reprezentantului legal al angajatorului" din adeverinţa de salariu nr. 583 din 18 septembrie 2007 nu a fost executată de M.M.

Se mai concluzionează că scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de salariu nr. 0030 din 14 ianuarie 2008 nu a fost executat de T.V., P.V.B., I.N.C. sau M.M.

Instanţa va înlătura declaraţia inculpatului T.V. din data de 1 februarie 2008 în care arată că lucrează la SC ABC P.C.T. SRL din 5 martie 2007 în funcţia de şef serviciu aprovizionare având în vedere declaraţia directorului general M.M. care a arătat că nu îl cunoaşte pe T.V.

Şi în faţa instanţei martorul M.M. a declarat ca în perioada anilor 2007 - 2008 a fost director al SC ABC P. SRL că nu îi cunoaşte pe inculpaţi şi că numele lor nu îi spun nimic.

Având în vedere că în legea nouă sunt modificate elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, nemaifiind incriminată înşelăciunea în contracte, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice astfel: a schimbat încadrarea juridică a inculpatului P.V.B. din art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 291 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 244 alin. (1) şi (2) Noul C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 5 Noul C. pen. şi a inculpatului T.V. din art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 32 Noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) Noul C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 5 Noul C. pen.

La individualizarea pedepsei pentru inculpatul P.V.B. instanţa a făcut aplicarea criteriilor legale prev. de art. 74 Noul C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului care cu intenţie directa a săvârşit infracţiunea de înşelăciune pricinuind părţii civile un prejudiciu material important şi nerecuperat, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii, respectiv ascunderea sa şi neprezentarea în faţa organelor judiciare.

Având în vedere aceste criterii legale, instanţa a aplicat inculpatului P.V.B. o pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune şi 1 an închisoare pentru uz de fals, aplicând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.

La individualizarea pedepsei pentru inculpatul T.V. instanţa a făcut aplicarea criteriilor legale prev. de art. 74 Noul C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului care cu intenţie directă a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, precum şi conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii, respectiv ascunderea sa şi neprezentarea în faţa organelor judiciare.

Având în vedere aceste criterii legale, instanţa a aplicat inculpatului T.V. o pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune şi 1 an închisoare pentru uz de fals, aplicând pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C. pen., respectiv inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsa mai mare de 6 luni şi s-a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, instanţa a făcut aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare.

Cu privire la acţiunea civilă, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere civilă delictuală doar a inculpatului P.V.B. deoarece prejudiciul este cert şi nu a fost recuperat.

Cu privire la inculpatul T.V., instanţa a constatat că nu sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere civilă delictuală a inculpatului pentru suma arătată în cererea de constituire de parte civilă din dosarul cauzei, respectiv 4.86,48 RON deoarece cererea de credit i-a fost respinsă şi această sumă nu are legătură de cauzalitate cu fapta.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi inculpatul P.V.B., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin Decizia penală nr. 686/P din 29 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în Dosarul nr. 27927/212/2012, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi de către apelantul - inculpat P.V.B.:

S-a desfiinţat Sentinţa penală nr. 412 din 30 aprilie 2014 a Judecătoriei Constanţa şi judecând s-a dispus:

În baza art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. în referire la art. 256 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri falsificate: adeverinţă de salarizare eliberată de ABE P.C.T. pe numele P.V.B. la data de 18 septembrie 2007, aflată la dosar de urmărire penală, contractual individual de muncă încheiat între ABC P.C.T. şi P.V.B., la data de 14 octombrie 2006, aflat la dosar de urmărire penală.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului P.V.B. din art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 291 din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. în infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. 1969, art. 291 din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului T.V. din art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 291 din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen. în infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. 1969, art. 291 din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.V.B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.V.B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-au contopit cele două pedepse şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P.V.B. pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 din C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul T.V. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în forma tentativei.

În baza art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul T.V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-au contopit cele două pedepse şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului T.V. pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 din C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate dacă nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen. onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 de RON - avocat S.A. - se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen. onorariul parţial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 de RON - avocat S.V. - se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această decizie, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi apelantul - inculpat P.V. precum şi din oficiu, Curtea a constatat că, motivele de apel invocate de Parchet au vizat: omisiunea primei instanţe în ceea ce priveşte anularea înscrisurilor folosite de inculpaţi în vederea întocmirii contractelor de credit, în scopul obţinerii creditelor de nevoi personale, precum şi neaplicarea legii penale mai favorabile inculpaţilor, în mod global, iar cel declarat de apelantul inculpat - schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate, respectiv înlăturarea dispoziţiilor art. 60 C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen.

Instanţa de apel a reţinută că, în mod corect, prima instanţă a stabilit starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpaţilor, fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 396 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare, bazându-se pe următoarele mijloace de probă, administrate în faza de urmărire penală, dar şi în cursul judecăţii: plângerea persoanei vătămate, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 77829 din 19 ianuarie 2011 al IPJ Constanţa - Serviciul Criminalistic - Biroul Expertize şi Constatări Criminalistice, declaraţiile martorilor M.M., I.N.C., actele depuse de inculpaţi la C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa şi anume: Cereri credit persoane fizice nr. 357329 din 18 septembrie 2007 şi nr. 69321 din 25 ianuarie 2008, adeverinţe salariu emise de, Contracte individuale de muncă nr. 798317 din 14 octombrie 2006 şi nr. 236701 din 6 martie 2007 facturi ENEL din data de 14 septembrie 2007 şi data de 8 ianuarie 2008, copie cărţi identitate aparţinând inculpaţilor, Adresa cu nr. 6122 din data de 16 august 2010 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa.

Sub aspectul descrierii situaţiei de fapt s-a constatat că la data de 18 septembrie 2007 inculpatul P.V.B. s-a prezentat la C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa, unde după ce a utilizat înscrisuri contrafăcute, care atestau calitatea falsă de angajat în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanţa a solicitat acordarea unui credit de nevoi personale, obţinând la data de 20 septembrie 2007, creditul în valoare de 16.733,08 RON, iar inculpatul T.V. la data de 15 ianuarie 2008 folosindu-se de înscrisuri contrafăcute care atestau calitatea falsă de angajat în cadrul SC SC ABC P.C.T. SRL Constanţa a solicitat C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa un credit de nevoi personale, care în urma verificărilor a fost respins.

Curtea a observat că atât primul cât şi cel de al doilea motiv de apel invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa sunt fondate.

Astfel, instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la anularea înscrisurilor falsificate folosite de cei doi inculpaţi în vederea încheierii contractelor de credit cu unităţile bancare, deşi a reţinut concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică cu nr. 77829 din 19 ianuarie 2011 în sensul în care scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de salariu cu nr. 30 din 14 ianuarie 2008 nu a fost executat de inculpaţi, de către I.N.C. sau de către martorul M.M., conţinutul Adresei nr. 6122 din 16 august 2010 emisă de I.T.M. Constanţa, conform căreia inculpatul P.V. figurează ca angajat al SC ABC P.C.T. SRL Constanţa din data de 22 august 2007, deşi în contractul de muncă falsificat, prezentat C.R. SA - Agenţia C.F. Constanţa apărea ca dată a angajării, data de 14 octombrie 2006, precum şi declaraţiile martorului M.M., fost director general în cadrul cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanţa, din care reiese că nu a completat rubricile din Adeverinţa de salariu nr. 583/2007, semnăturile existente pe înscrisul menţionat nu au fost executate de acesta, nu o cunoaşte pe numita D.M., aceasta nefiind angajată vreodată în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanţa, iar numărul de telefon de pe adeverinţă nu aparţine societăţii în cauză. Prin urmare, Curtea a procedat, în baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 256 C. proc. pen. la anularea mai multor înscrisuri falsificate din dosarul cauzei, respectiv: adeverinţa de salarizare eliberată de SC ABC P.C.T. SRL Constanţa pe numele P.V.B. la data de 18 septembrie 2007, aflată la dosar de urmărire penală, contractual individual de muncă încheiat între ABC P.C.T. SRL şi P.V.B., la data de 14 octombrie 2006, aflat la dosar de urmărire penală, fiind evident caracterul contrafăcut, alterat, al acestora.

S-a constatat că, în cauză nu s-a realizat de către instanţa de fond aplicarea art. 5 C. pen., din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, în lumina dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale cu nr. 265 din 6 mai 2014, general obligatorie pentru instanţe, publicată în M. Of. nr. 372/20 mai 2014, întrucât aceasta nu era în vigoare la data pronunţării sentinţei penale apelate şi care impune că reglementările „art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile".

Curtea a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea penală veche, în considerarea tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni, în condiţiile în care inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru două infracţiuni concurente şi tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni este mai favorabil în vechea reglementare, chiar dacă limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de înşelăciune sunt mai favorabile în legea nouă, cea în vigoare şi, în consecinţă, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor de către judecătorul fondului în infracţiunile prevăzute în vechea reglementare.

Instanţa de control a apreciat că inculpatul P.V.B. a fost condamnat la o pedeapsă prea severă de către instanţa de fond, prin prisma modalităţii de executare, în raport de rolul funcţiilor pedepsei, motiv pentru care a admis apelul inculpatului şi a reţinut că, pentru a-şi putea realiza funcţiile o pedeapsă trebuie să fie corespunzătoare sub aspectul duratei şi naturii sale, atât gravităţii faptei, dar şi potenţialului de pericol social, pe care îl reprezintă, în mod real persoana infractorului, dar mai ales aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei aplicate.

Potrivit art. 72 C. pen. 1969, la momentul individualizării pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanţa va avea în vedere o serie de criterii precum dispoziţiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Referitor la criteriile menţionate, instanţa de apel a reţinut că acestea trebuie analizate cumulativ pentru a aprecia în concret pedeapsa ce trebuie aplicată în vederea atingerii scopului şi funcţiilor pedepsei. Stabilirea circumstanţelor de comitere a faptelor şi a urmărilor produse, precum şi a datelor personale ale inculpatului trebuie identificate şi analizate judicios, pentru a se stabili în ce măsură se justifică reţinerea unor împrejurări drept circumstanţe atenuante/agravante judiciare.

Curtea, apreciind asupra gradului de pericol social concret al faptelor inculpaţilor, care rezultă din condiţiile în care au fost comise, asupra valorilor sociale prejudiciate în desfăşurarea activităţii infracţionale, referitoare la patrimoniul persoanei juridice, dar şi la încrederea publică în înscrisurile oficiale, emise de societăţi comerciale, cu privire la circumstanţele personale ale inculpaţilor, care nu posedă antecedente penale, asupra împrejurării că inculpatul P.V.B. este căsătorit şi are 2 copii minori în îngrijire, s-a orientat către păstrarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, schimbând doar modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului P.V.B. şi a stabilit ca pedeapsa să fie suspendată condiţionat, în condiţiile art. 81 C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 686/P din 29 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în Dosarul nr. 27927/212/2012 a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Prin Încheierea nr. 155/RC din 6 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 27927/212/2012, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 686/P din 29 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi P.V.B. şi T.V.

În esenţă, s-a reţinut că motivele invocate de procuror, prin care se arată că, întrucât limitele de pedeapsă prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. de la 1968 sunt închisoarea de la 3 la 15 ani, iar în cazul reţinerii art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. de la 1968 limitele de pedeapsă sunt închisoarea de la 1 an şi 6 luni la 7 ani şi 6 luni, pedepsele aplicate inculpaţilor P.V.B. şi T.V. pentru aceste infracţiuni sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege, precum şi că, în cazul în care Curtea a apreciat ca lege mai favorabilă vechea reglementare, regimul aplicabil pedepsei accesorii trebuia să fie cel prevăzut de Codul penal de la 1968, fiind incidente dispoziţiile art. 71 alin. (2) C. pen. de la 1968, se încadrează, în ceea ce priveşte argumentele, în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate în recursul în casaţie declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În cauză, au fost trimişi în judecată inculpaţii P.V.B. pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi T.V. pentru comiterea infracţiunilor de tentativă la înşelăciune, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În raport de intrarea în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a unui nou C. pen., instanţa de fond, prin Sentinţa penală nr. 412 din 30 aprilie 2014, în baza art. 386 Noul C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a inculpatului P.V.B. din art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior, art. 291 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior în art. 244 alin. (1) şi (2) Noul C. pen., art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 Noul C. pen., condamnând inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 6 luni la 3 ani - art. 244 alin. (1), respectiv închisoare de la 1 la 5 ani - art. 244 alin. (2)) şi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de uz de fals, precum şi schimbarea încadrării juridice a inculpatului T.V. din art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. anterior şi art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior în art. 32 Noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) Noul C. pen., art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 Noul C. pen., condamnând inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru tentativa la infracţiunea de înşelăciune şi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., a contopit cele două pedepse cu închisoarea şi a aplicat inculpatului P.V.B. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa în regim de detenţie potrivit art. 60 Noul C. pen., iar inculpatului T.V. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. anterior.

Soluţionând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi inculpatul P.V.B., prin Decizia penală nr. 686/P din 29 octombrie 2014, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect, prima instanţă a stabilit starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpaţilor, fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 396 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare.

Constatând că, ulterior pronunţării instanţei de fond care a aplicat legea penală mai favorabilă pe instituţii juridice autonome, au devenit incidente dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, general obligatorie pentru instanţe, publicată m M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, care au statuat că prevederile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de apel a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este legea penală veche, în considerarea tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni, în condiţiile în care fiecare inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni concurente, iar tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni este mai favorabil în vechea reglementare, chiar dacă limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de înşelăciune sunt mai favorabile în legea nouă, cea în vigoare şi, în consecinţă, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor de către judecătorul fondului în infracţiunile prevăzute în Codul penal anterior.

În ceea ce priveşte însă individualizarea pedepselor, invocând criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. anterior şi, totodată, apreciind asupra gradului de pericol social concret al faptelor inculpaţilor, asupra valorilor sociale prejudiciate în desfăşurarea activităţii infracţionale, referitoare la patrimoniul persoanei juridice, dar şi la încrederea publică în înscrisurile oficiale, emise de societăţi comerciale, cu privire la circumstanţele personale ale inculpaţilor, care nu posedă antecedente penale, asupra împrejurării că inculpatul P.V.B. este căsătorit şi are 2 copii minori în îngrijire, instanţa de apel - fără a reţine vreo circumstanţă atenuantă, care ar fi permis aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen. anterior - s-a orientat către păstrarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor de către instanţa de fond, schimbând doar modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului P.V.B., faţă de care a stabilit ca pedeapsa să fie suspendată condiţionat, în condiţiile art. 81 C. pen. anterior.

Examinând hotărârea recurată în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că, instanţa de apel a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, atât inculpatului P.V.B. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior, cât şi inculpatului T.V. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în forma tentativei, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior, concluzie susţinută şi de faptul că nu s-a procedat la reţinerea vreunor circumstanţe atenuante, dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 74 C. pen. anterior, faţă de niciunul dintre inculpaţii din cauză, dispozitivul deciziei neconţinând vreo dispoziţie expresă în acest sens.

Astfel, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior, inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

Prin urmare, observând că una dintre faptele reţinute în sarcina inculpatului P.V.B. se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la de la 3 la 15 ani, Înalta Curte constată că instanţa de apel a stabilit o pedeapsă nelegală, în condiţiile în care aceasta putea fi coborâtă sub minimul special, conform art. 76 C. pen. anterior, doar în ipoteza reţinerii circumstanţelor atenuante. De asemenea, în cauză, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior, inculpatul nefiind judecat în procedura simplificată, care ar fi permis reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare cu o treime.

Aceleaşi observaţii fiind valabile şi în situaţia celuilalt inculpat, întrucât una dintre faptele reţinute în sarcina acestuia este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la de la 1 an şi 6 luni la 7 ani şi 6 luni (limite reduse la jumătate ca urmare a aplicării dispoziţiilor referitoare la tentativă), Înalta Curte constată, de asemenea, nelegalitatea pedepsei stabilită de instanţa de apel inculpatului T.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior.

Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, se impune şi precizarea că, şi dacă s-ar aprecia că pot fi reţinute circumstanţe atenuante judiciare pentru inculpaţi, care să permită coborârea pedepselor sub minimul special, acest aspect nu mai poate fi examinat în recurs în casaţie. Altfel spus, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Având în vedere şi că, în sarcina inculpaţilor P.V.B. şi T.V. s-a reţinut săvârşirea a câte două infracţiuni, în concurs, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, Înalta Curte constată că, prin reducerea efectuată ca urmare a greşitei aplicări a legii, a uneia din cele două pedepse principale aplicate inculpaţilor, s-a ajuns în situaţia ca pedepsele rezultante de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare (date spre executare inculpaţilor, cu aplicarea faţă de aceştia a dispoziţiilor art. 81 C. pen. anterior care permit suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare, stabilit potrivit art. 82 C. pen. anterior), să fie, în consecinţă, pedepse nelegal aplicate.

întrucât instanţa de apel a apreciat ca lege mai favorabilă vechea reglementare, se reţine şi că regimul aplicabil pedepsei accesorii trebuia să fie cel prevăzut de Codul penal anterior, fiind incidente dispoziţiile art. 71 alin. (2) C. pen. anterior.

Faţă de considerentele anterioare, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru a înlătura greşita aplicare a legii, Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 686/P din 29 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în Dosarul nr. 27927/212/2012, privind pe intimaţii inculpaţi P.V.B. şi T.V.

Va casa, în parte, decizia recurată şi, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P.V.B., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., pedeapsă pe care o va menţine;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului P.V.B. de la 2 ani la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

Va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului P.V.B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.V.B. pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 82 din C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului T.V., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., pedeapsă pe care o va menţine;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma tentativei, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului T.V. de la 1 an la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma tentativei, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

Va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului T.V., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului T.V. pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit potrivit art. 82 din C. pen.

Va menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 686/P din 29 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în Dosarul nr. 27927/212/2012, privind pe intimaţii inculpaţi P.V.B. şi T.V.

Casează, în parte, decizia recurată şi, rejudecând:

A. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P.V.B., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., pedeapsă pe care o menţine;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului P.V.B. de la 2 ani la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului P.V.B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior cu "referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.V.B. pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 82 din C. pen.

B. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului T.V., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., pedeapsă pe care o menţine;

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului T.V. de la 1 an la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma tentativei, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului T.V., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului T.V. pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit potrivit art. 82 din C. pen.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 204/2015. Penal ICCJ. Decizia nr. 215/2015. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 205/2015. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 205/2015. Penal