ICCJ. Decizia nr. 198/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 198/A/2015
Dosar nr. 1384/1/2015
Şedinţa publică din 29 mai 2015
Deliberând asupra contestaţiei la executare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost înregistrată, la data de 15 aprilie 2015 sub nr. 1384/1/2015, contestaţia la executare formulată de Consiliul Judeţean Braşov împotriva deciziei penale nr. 88/A din 12 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 13043/197/2013, prin care a arătat că în dispozitivul deciziei nr. 88/A din 12 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu se regăseşte pronunţarea cu privire la pedeapsa complementară.
În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 57/F din 25 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul penal nr. 13043/197/2013, s-a dispus, printre altele, în baza art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 12 din Legea nr. 187/2012 şi art. 67 alin. (2) C. pen. condamnarea inculpatei U.G., la pedeapsa principală de 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 2531 C. pen. anterior raportat la art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012 a fost condamnată inculpata U.G. la 7 pedepse de câte un an închisoare pentru săvârşirea a 7 infracţiuni de conflict de interese. În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior au fost contopite cele 8 pedepse fiindu-i aplicată pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, inculpata urmând a executa o pedeapsă rezultantă principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 şi art. 65 C. pen. i-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 861 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., i-a suspendat executarea pedepsei principale sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. anterior.
Urmare apelurilor promovate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov şi de inculpata U.G. împotriva sentinţei nr. 57/F din 25 martie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 88/A din 12 martie 2015, a desfiinţat, în parte, sentinţa mai sus menţionată şi, rejudecând, în baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor de conflict de interese, din şapte infracţiuni prev. de art. 2531 C. pen. anterior cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior într-o singură infracţiune prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
A făcut aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 a condamnat inculpata U.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
În baza art. 253 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de un an închisoare aplicându-i-se pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite cele două pedepse aplicate, de 3 ani şi respectiv, un an închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 ani închisoare şi i-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
I-au fost menţinute dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, precum şi termenul de încercare stabilit prin sentinţa atacată.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.
De asemenea, a fost înlăturată dispoziţia privind confiscarea de la inculpată a sumei de 122.897 RON.
Totodată, a fost menţinut sechestrul asigurător luat asupra bunurilor inculpatei prin ordonanţa procurorului din data de 23 aprilie 2013, până la concurenţa sumei de 6105 RON, reprezentând prejudiciul creat prin săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Contestaţia formulată de Consiliul Judeţean Braşov a vizat omisiunea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a se pronunţa cu privire la menţinerea sau înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., apreciind că nu poate dispune cu privire la reîncadrarea dnei. U.G. în funcţia deţinută anterior suspendării sau cu privire la încetarea raporturilor de muncă ale acesteia.
Contestatorul a precizat că urmare trimiterii în judecată a inculpatei U.G., care a ocupat funcţia publică de director executiv al Direcţiei Judeţene Comunitare de Evidenţă a Persoanelor Braşov, organizată ca instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Judeţean Braşov, în baza art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, preşedintele Consiliului Judeţean Braşov a dispus suspendarea de drept a raportul de serviciu al inculpatei, conform dispoziţiei nr. 148 din 29 mai 2013.
Primul termen fixat pentru examinarea contestaţiei la executare formulată de Consiliul Judeţean Braşov a fost la 17 aprilie 2015, când a fost amânată cauza, în vederea soluţionării acesteia de către completul care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se solicită, în conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin. (5) din Regulamentul de Ordine Interioară al instanţelor de judecată aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Examinând contestaţia la executare formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Cu titlu de premisă, contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.
Cu privire la competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa constată că aceasta este competentă să judece prezenta cauză întrucât, în baza art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., contestaţia la executare, în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, iar în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cauză, contestaţia la executare priveşte dispozitivul deciziei penale nr. 88/A din 12 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, drept pentru care instanţa este competentă să judece prezenta contestaţie la executare.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că, deşi se susţine de către contestatorul Consiliul Judeţen Braşov că în cuprinsul dispozitivului deciziei penale nr. 88/A din 12 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 13043/197/2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a omis a se pronunţa cu privire la menţinerea sau înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., faptul că nu se regăseşte menţiunea expresă a menţinerii acestora, nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, atâta timp cât se precizează că se menţin celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, care, în mod evident, nu au fost modificate în apel.
Ceea ce înseamnă că, dacă prin sentinţa penală nr. 57/F din 25 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul penal nr. 13043/197/2013, instanţa a condamnat-o pe inculpata U.G. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, iar instanţa de apel nu s-a pronunţat în sensul modificării sau înlăturării acestora, acestea se menţin nemodificate astfel cum au fost stabilite de curtea de apel, faţă de precizarea instanţei de apel că se menţin celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că, în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., şi, în baza art. 597 alin. (4) C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul Consiliul Judeţean Braşov împotriva deciziei penale nr. 88/A din 12 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 13043/197/2013.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul Consiliul Judeţean Braşov împotriva deciziei penale nr. 88/A din 12 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 13043/197/2013.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 195/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 204/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
