ICCJ. Decizia nr. 344/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 344/A/2015
Dosar nr. 5589/2/2014*
Şedinţa publică din 8 octombrie 2015
Asupra apelului de faţă,
În baza actelor din dosar, constată următoarele: prin Sentinţa penală nr. 63 din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 386 Cod proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei G.I., din infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) Cod proC. pen. a condamnat pe inculpata G.I. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă (faptă săvârşită în perioada februarie 2007 - mai 2012).
În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 1969 ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 5 C. pen. raportat la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 şi art. 861 C. pen. de la 1969 a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. de la 1969.
În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen. de la 1969 a pus în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă. Datele prevăzute la literele b) - d) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În temeiul art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen. de la 1969 a impus inculpatei obligaţia de a desfăşura în primele 12 luni ale termenului de încercare o activitate neremunerată, pe o durată de 50 de zile, al cărei conţinut, precum şi instituţia la care va fi prestată activitatea, vor fi stabilite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
A pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 864 C. pen. de la 1969, referitoare la situaţiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere impuse şi a obligaţiilor stabilite prin prezenta hotărâre.
În baza art. 71 alin (5) C. pen. de la 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 19 alin. (1) şi (5) Cod proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. şi la art. 1349 și art. 1357 C. civ., cu aplicarea art. 115 alin. (1) lit. b) din OG 92/2003 a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a obligat inculpata la plata sumei de 221.488 lei debit principal, precum şi a accesoriilor fiscale care urmează a se calcula pentru această sumă, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.
În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 a instituit măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei în vederea acoperirii prejudiciului civil la care inculpata a fost obligată.
Prin încheierea din 22 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta Sentinţei penale nr. 63 din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 5589/2/2015, în sensul că se va trece „în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. condamnă pe inculpata G.I. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă (faptă săvârşită în perioada februarie 2007 - mai 2012)", în loc de „în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. condamnă pe inculpata G.I. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă (faptă săvârşită în perioada februarie 2007 - mai 2012)", cum din eroare s-a trecut.
Pentru a hotărî în sensul celor menţionate în cuprinsul sentinţei nr. 63 din 15 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a reţinut următoarele:
Inculpata G.I. în calitate reprezentant fiscal al Biroului Notarial Public „G.I." în perioada februarie 2007 - mai 2012, în baza unei rezoluţii infracţionale unice a reţinut şi nu a vărsat, cu intenţie, în termen de 30 de zile de la scadenţă, suma totală de 475.617 de lei, reprezentând impozite pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal (din care suma de 249.948 de lei reprezintă impozite reţinute şi vărsate la bugetul general consolidat al statului cu depăşirea termenului de 30 de zile de la scadenţă, iar suma de 225.669 de lei reprezintă impozite reţinute şi nevărsate la bugetul general consolidat al statului după expirarea termenului de 30 de zile de la scadenţă). Situaţia de fapt reţinută de instanţă a fost confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză.
În acest sens, Curtea a reţinut că, începând cu data de 04 noiembrie 1998, inculpata G.I. şi-a desfăşurat activitatea de notar public în baza ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1868/ C din 07 octombrie 1998, în cadrul Camerei Notarilor Publici Bucureşti, într-un birou individual notarial cu denumirea Biroul Notarial Public "G.I.", cu sediul în Municipiul Bucureşti, sector 1.
S-a menţionat că biroul notarial a fost înregistrat în evidenţele fiscale sub codul de identificare fiscală (CIF) nr. 20351596, având ca reprezentant fiscal pe notarul public G.I., iar printre atribuţiile de serviciu stabilite în sarcina inculpatei se număra şi calcularea şi încasarea impozitului pe veniturile realizate din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, operaţiuni care trebuie realizate înainte de autentificarea actului sau după caz, de întocmire a încheierii de finalizare a succesiunii. Această obligaţie este impusă în sarcina oricărui notar public conform dispoziţiilor art. 771 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, articolul fiind introdus prin Legea nr. 343 din 17 iulie 2006 de modificare şi completare a codului fiscal.
Astfel, potrivit art. 771 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 „(1) La transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:
a) pentru construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum şi pentru terenurile de orice fel fără construcţii, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:
-3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv;
b) pentru imobilele descrise la Ut. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:
- 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv."
De asemenea, potrivit alin. (4) – (6) ale aceluiaşi articol „(4) Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. In cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepţia tranzacţiilor încheiate între rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv, precum şi între soţi, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate.
(5) Camerele notarilor publici vor actualiza cel puţin o dată pe an expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile, care vor fi comunicate la direcţiile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice.
(6) Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se va calcula şi se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut. în cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se încasează de către organul fiscal competent. Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligaţia de a declara venitul obţinut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului
Din analiza acestor texte legale, a rezultat fără niciun dubiu că inculpata G.I., în calitate de notar public, avea obligaţia legală de colectare a impozitului menţionat şi de virare în conturile bugetului consolidat al statului, respectiv al unităţilor administrativ teritoriale pe teritoriul cărora se află bunurile imobile care au făcut obiectul înstrăinării până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
În data de 13 iunie 2014 Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice a depus la Parchetul de pe lângă Curtea Bucureşti o plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatei G.I. întrucât în perioada 2007 - martie 2014 nu a achitat la bugetul de stat suma de 655.260 de lei, reprezentând impozit pe veniturile din salarii, contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi, contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj reţinută de la asiguraţi, contribuţia pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi şi impozitul pe veniturile provenite din transfer al proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal.
Curtea a reţinut că în prezenta cauză, în cursul urmăririi penale pentru a se stabili cuantumul prejudiciului creat în dauna bugetului consolidat al statului prin reţinerea şi nevărsarea de către inculpată a impozitului pe veniturile realizate din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal prin Ordonanţa nr. 485/ P/2014 din data de 23 iunie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţific întocmit în data de 30 iunie 2014 de către specialiştii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi necontestat de către inculpată a rezultat că prin declaraţiile depuse la organele fiscale în perioada februarie 2007 - mai 2012, B.N.P. "G.I." a declarat la organul fiscal o sumă reprezentând reţinerea la sursă a impozitului pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în valoare totală de 484.686 lei, virând din aceasta, către bugetul general consolidat al statului, suma de 259.017 lei (9.069 lei viraţi în termenul de 30 zile de la scadenţă şi 249.948 lei viraţi peste termenul de 30 zile de la scadenţă).
Din concluziile aceluiaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că în perioada 25 februarie 2007 - 25 aprilie 2009 B.N.P. „G.I." figura în evidenţele organelor fiscale cu impozite pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal reţinute şi vărsate la bugetul general consolidat al statului cu depăşirea termenului de 30 de zile de la scadenţă în valoare totală de 249.948 de lei (echivalentul sumei de 70.589 de euro), cu o vechime cuprinsă între 20 si 1895 zile de întârziere. De asemenea, s-a concluzionat că în perioada 25 martie 2007 - 25 mai 2012 B.N.P. "G.I." figura în evidenţele organelor fiscale cu sume reţinute şi nevărsate la bugetul general consolidat al statului, după expirarea termenului de 30 de zile de la scadentă, în valoare totală de 225.669 de lei (echivalentul sumei de 53.127 de euro) cu o vechime cuprinsă între 724 şi 2611 zile de întârziere.
Prin adresa nr. 139702/14 iulie 2014 Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 605.218 de lei, cu menţiunea că inculpata figurează în evidenţele instituţiei cu suma de 225.669 de lei, reprezentând debit de plată şi cu suma de 379.549 de lei reprezentând, accesorii exigibile în data de 14 iulie 2014 (din care suma de 331.603 de lei reprezintă dobânzi, iar suma de 47.946 reprezintă penalităţi de întârziere).
Ulterior, prin adresa nr. 3260856/07 aprilie 2015 Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice a comunicat că B.N.P. "G.I." datorează cu titlu de impozit pe veniturile din transfer al proprietăţilor imobiliare suma de 615.779 lei, diminuându-şi în perioada trecută de la data formulării plângerii penale şi până în prezent obligaţia de plată cu suma de 4181 lei.
Curtea a constatat că inculpata şi-a încălcat obligaţia de a depune în termen maxim de 30 de zile de la scadenţă sumele reţinute cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal.
Cu privire la motivele care au condus la plata cu întârziere a sumei de 249.948 de lei şi la neplata sumei de 225.669 de lei, sume datorate statului cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, inculpata G.I. audiată în cursul urmăririi penale a încercat să se exonereze de răspundere, invocând iniţial că în perioada 2007-2012 a apelat la serviciile unui contabil cu numele T.C.F. care să se ocupe de ţinerea evidenţei contabile a activităţii biroului său notarial. Inculpata a invocat că deoarece nu posedă cunoştinţe de contabilitate şi nici nu a avut timpul necesar, nu a verificat modul în care aceasta a ţinut evidenţa contabilă. în plus, inculpata a precizat că avea cunoştinţă despre obligaţia care îi revine potrivit legii de a reţine şi vărsa sumele încasate cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal şi a făcut menţiune în toate actele prin care s-a perfectat transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia cu privire la sumele reţinute cu titlu de impozit prevăzut de art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, întocmind în acest sens chitanţe şi facturi care atestă încasarea sumelor.
În ceea ce priveşte suma reţinută cu titlu de prejudiciu produs de către inculpată în dauna bugetului de stat consolidat, aceasta a declarat că a aflat abia în data de 11 iulie 2014 când a fost citată de către procuror în vederea audierii în calitate de suspect în cauză, însă nu a putut verifica caracterul real al acestei sume.
Cu prilejul audierii inculpata şi-a exprimat disponibilitatea de a face în viitor demersurile necesare pentru a încerca să repare prejudiciul produs bugetului de stat prin ne vărsarea sumelor încasate cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, arătând că are o situaţie materială precară, întrucât volumul de activitate al B.N.P. „G.I." s-a redus semnificativ.
Audiată în faţa Curţii de Apel, inculpata a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina acesteia, astfel cum au fost descrise prin actul de sesizare al instanţei, solicitând aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen. Inculpata a arătat cu ocazia audierilor că a ajuns în situaţia de neplată a impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, deoarece îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui biroul notarial individual, fără alţi asociaţi, aceasta ocupându-se personal, atât de tehnoredactarea actelor, cât şi de procedurile de autentificare ale lor, nemaiavând alţi angajaţi, neavând cunoştinţe de contabilitate care să îi permită să verifice activitatea de contabilitate desfăşurată de contabilul pe care şi 1-a angajat şi care nu şi-a îndeplinit întrutotul obligaţiile.
Inculpata şi-a manifestat şi cu această ocazie disponibilitatea de a acoperi prejudiciul cauzat, precizând că a formulat şi o cerere de reeşalonare a datoriilor către partea civilă.
Curtea a considerat că declaraţiile inculpatei G.I. în sensul că ar fi încredinţat sarcina ţinerii evidenţei contabile a activităţii biroului său notarial unor contabili fără a verifica dacă aceştia şi-ar fi îndeplinit această sarcină, întrucât nu are cunoştinţe de specialitate şi nici nu a avut timpul necesar pentru a face o astfel de verificare nu sunt de natură să o exonereze de răspundere penală.
În primul rând, conform art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003, inculpata avea obligaţia de a calcula, colecta, încasa şi depune impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal chiar înainte de autentificarea actului, obligaţie de care aceasta avea cunoştinţă potrivit propriilor declaraţii.
În al doilea rând, inculpata, chiar angajând contabili care să o ajute în ţinerea contabilităţii biroului notarial, avea obligaţia de a verifica modalitatea în care aceştia îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu în condiţiile în care legea stabileşte în sarcina inculpatei, în calitatea sa de notar public, obligaţia de a calcula, colecta, încasa şi depune impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, iar nu în sarcina vreunui angajat al inculpatei.
Nu în ultimul rând, inculpata nu a făcut dovada în cursul procesului penal că în cauză, contabilii pe care i-ar fi angajat şi-ar fi exercitat în mod defectuos atribuţiile de serviciu.
S-a arătat că, în drept, fapta inculpatei G.I., care în calitate de reprezentant fiscal al Biroului Notarial Public „G.I." în perioada februarie 2007 - mai 2012, în baza unei rezoluţii infracţionale unice a reţinut şi nu a vărsat, cu intenţie, în termen de 30 de zile de la scadenţă, suma totală de 475.617 de lei, reprezentând impozite pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal (din care suma de 249.948 de lei reprezintă impozite reţinute şi vărsate la bugetul general consolidat al statului cu depăşirea termenului de 30 de zile de la scadenţă, iar suma de 225.669 de lei reprezintă impozite reţinute şi nevărsate la bugetul general consolidat al statului după expirarea termenului de 30 de zile de la scadenţă) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor, reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei G.I., Curtea a apreciat că în cauză legea penală mai favorabilă este reprezentantă, atât de dispoziţiile Codului penal de la 1969, cât şi de dispoziţiile Legii nr. 241/2005, în forma anterioară intrării în vigoare a noului C. pen. şi ale modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012, respectiv Legea nr. 50/2013, după cum urmează:
Conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Se impune reţinerea art. 5 C. pen. cu privire la infracţiunea dedusă judecăţii, respectiv reţinerea faptei incriminate de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 în raport cu tratamentul sancţionator mai blând al faptei deduse judecăţii.
În cauză, s-a observat că activitatea infracţională supusă analizei în prezenta cauză s-a epuizat în luna mai 2012, atunci când în vigoare se afla Legea nr. 241/2005 care în art. 6 pedepsea cu închisoare de la un an la trei ani infracţiunea reţinută în sarcina acestei inculpate. Ulterior, prin Legea nr. 50/2013, prin pct. 4 al articolului unic limitele de pedeapsă pentru aceeaşi infracţiune au fost majorate, infracţiunea incriminată de art. 6 din Legea nr. 241/2005 fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 6 ani închisoare. Prin urmare, în raport cu această infracţiune legea penală mai favorabilă este Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013. De remarcat că, după intrarea în vigoare a noului C. pen., infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 alin. (1) din acest act normativ nu a mai suferit modificări, fiind menţinute limitele de pedeapsă.
Sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. în raport cu existenţa caracterului continuat al infracţiunii şi al tratamentului sancţionator, Curtea a apreciat că în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2015 caracterul continuat al faptei este îndeplinit, atât în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, cât şi în raport cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen., având in vedere identitatea de persoana vătămata în raport cu toate actele materiale săvârşite - in speţa Statul Roman prin ANAF. Chiar dacă tratamentul sancţionator al infracţiunii continuate ar fi mai blând în condiţiile noului C. pen. fata de cel reglementat prin legea veche (aplicarea unui spor facultativ de maxim 3 ani, fata de 5 ani cat se prevedea anterior), totuşi Curtea apreciază că în mod global, legea mai favorabilă ar fi vechiul C. pen., în condiţiile în care limitele de pedeapsă pentru infracţiunea dedusă judecăţii sunt reduse.
Curtea a apreciat că, în cauză, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei G.I. prin actul de sesizare al instanţei din infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen.
Nu se impune reţinerea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatei, în condiţiile în care pentru a beneficia de aplicarea amenzii administrative sau amenzii penale, art. 10 din acest act normativ impune achitarea integrală a prejudiciului. Or, până la primul termen de judecată, inculpata nu a putut face dovada achitării integrale a prejudiciului. Disponibilitatea inculpatei de a reeşalona datoriile către ANAF şi achitarea parţială a prejudiciului, într-un cuantum infim, nu pot atrage efectele prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005, însă aceste aspecte vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea care să corespundă scopului definit de art. 52 Codul penal de al 1969.
La alegerea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acesteia, instanţa, conform art. 72 C. pen. de la 1969, a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat, atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
Având în vedere faptul că inculpata a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă înbaza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa a făcut în ceea ce o priveşte pe aceasta aplicabilitatea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În raport cu lipsa antecedentelor penale, de comportamentul corespunzător avut în societate anterior săvârşirii prezentei fapte, de faptul că a depus eforturi să înlăture urmele infracţiunii, încercând să plătească prejudiciul cauzat, precum şi cu faptul că ulterior săvârşirii infracţiunii a continuat desfăşurarea unor activităţi licite, Curtea a apreciat că în cauză urmează a fi reţinute şi dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 privind circumstanţa atenuantă a conduitei corespunzătoare a inculpatei anterior săvârşirii infracţiunii, urmând ca pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special de 8 luni închisoare.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor principale pentru infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina inculpatei, instanţa a avut în vedere faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală. De asemenea, instanţa a reţinut comportamentul oscilant al inculpatei, în cursul urmăririi penale iniţial negând săvârşirea faptei, iar ulterior recunoscând parţial săvârşirea acesteia, iar în cursul judecăţii recunoscând integral fapta reţinută în sarcina sa. Curtea a mai reţinut că inculpata şi-a continuat activitatea de notar public şi ulterior epuizării activităţii infracţionale din prezenta cauză, nefiind indicii în sensul întocmirii actelor notariale de autentificare sau legalizare cu încălcarea dispoziţiilor legale. Inculpata şi-a manifestat pe tot parcursul procesului penal disponibilitatea de a achita prejudiciul cauzat.
În ceea ce priveşte latura civilă s-a constatat că prejudiciul provocat bugetului de stat prin neplata impozitului pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în perioada februarie 2007- mai 2012 este în cuantum de 605.218 de lei, din care suma de 225.669 lei reprezentând debit restant de plată şi suma de 379.549 de lei reprezentând accesorii exigibile în data de 14 iulie 2014 (din care suma de 331.603 de lei reprezintă dobânzi, iar suma de 47.946 reprezintă penalităţi de întârziere). Cu această sumă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice a comunicat că se constituie parte civilă prin adresa nr. 139702 din 14 iulie 2014.
Prin adresa nr. 3260856 din 07 aprilie 2015 Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice a comunicat că B.N.P. "G.I." şi-a diminuat în perioada trecută de la data formulării plângerii penale şi până în prezent obligaţia de plată cu suma de 4.181 lei.
Potrivit art. 115 alin. (1) lit. b) din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală: „ 1) Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă fiscală principală pe care o stabileşte contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:
b) toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii."
În privinţa măsurilor asigurătorii, având în vedere că luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, în temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 a instituit măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei în vederea acoperirii prejudiciului civil la care inculpata a fost obligată. Nu prezintă relevanţă că în prezent inculpata nu deţine nici un bun mobil sau imobil în patrimoniul personal, măsura sechestrului asigurător urmând a produce efecte în momentul în care inculpata va dobândi efectiv astfel de bunuri valorificabile, iar despăgubirile civile nu vor fi fost achitate efectiv şi integral.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpata G.I.
Acuzaţia în materie penală formulată împotriva inculpatei G.I. constă în aceea că în calitate reprezentant fiscal al Biroului Notarial Public „G.I." în perioada februarie 2007 - mai 2012, în baza unei rezoluţii infracţionale unice a reţinut şi nu a vărsat, cu intenţie, în termen de 30 de zile de la scadenţă, suma totală de 475.617 de lei reprezentând impozite pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal (din care suma de 249.948 de lei reprezintă impozite reţinute şi vărsate la bugetul general consolidat al statului cu depăşirea termenului de 30 de zile de la scadenţă, iar suma de 225.669 de lei reprezintă impozite reţinute şi nevărsate la bugetul general consolidat al statului după expirarea termenului de 30 de zile de la scadenţă).
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 07 mai 2015, publicată în M. Of., Partea I nr. 495 din 06 iulie 2015 s-a constatat că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi sancţionarea evaziunii fiscale sunt neconstituţionale, apreciindu-se că nu i se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă, previzibilă şi accesibilă, întrucât acesta nu îşi poate adapta conduita în funcţie de ipoteza normativă a legii.
Cum, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, înalta Curte constată că prin declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 a operat o dezincriminare a acestei infracţiuni.
Totodată, din examinarea legislaţiei penale în vigoare, Înalta Curte nu a identificat vreo normă în care să fie posibilă încadrarea juridică a faptei concret săvârşite de către inculpata G.I..
Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen., în caz de achitare în baza art. 16 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., latura civilă a cauzei rămâne nesoluţionată, situaţie în care, în temeiul art. 397 alin. (5) C. proc. pen., se menţin şi măsurile asigurătorii luate în cauză.
Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) raportat la art. 396 alin. (5), art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va achita pe inculpata G.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul declarat de inculpata G.I. împotriva Sentinţei penale nr. 63 din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Desfiinţează sentinţa apelată şi rejudecând în fond, dispune:
În baza art. 396 alin. (5); art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 pct. l lit. b) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatei G.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 260 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de inculpata G.I., rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 353/2015. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... → |
|---|
