ICCJ. Decizia nr. 353/2015. SECŢIA PENALĂ. Traficul de influenţă (art.291 NCP). Apel

Decizii penale ICCJ 2015

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 353/A/2015

Dosar nr. 3187/1/2014

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2014

Deliberând asupra apelurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 159/PI din data de 29 iulie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. şi 76 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata J.R.E., cetăţenia română, profesia jurist, ocupaţia avocat în cadrul Baroului Bucureşti, studii superioare, fără antecedente penale, la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare cu executare în regim de deţinere.

A interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) (exercitarea profesiei de avocat) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) (exercitarea profesiei de avocat) pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii din data de 28 aprilie 2014 şi a arestului preventiv de la data de 29 aprilie 2014 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatei.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 3.600 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, prin rechizitoriul nr. 9/P/2014 din 20 mai 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, înregistrat la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 697/59/2014 din 21 mai 2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei J.R.E., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 arătându-se că în perioada februarie 2013 - aprilie 2014 a pretins şi primit de la denunţătorul S.A. în datele de 19 martie 2014, 07 aprilie 2014 şi 28 aprilie 2014, sumele de 1.000 lei, 1.000 lei, respectiv 12.000 lei, promiţând că, prin influenţele care le are asupra unor judecători şi procurori învestiţi cu judecarea ori soluţionarea cauzelor civile şi penale pe care denunţătorul le are pe rolul instanţelor de judecată ori parchetelor din Timiş, în schimbul sumelor de bani pe care le va remite acestora, va interveni în scopul soluţionării lor favorabile.

La termenul din 24 iulie 2014 inculpata J.R.E. a solicitat ca judecata să aibă loc în procedura recunoaşterii învinuirii, sens în care recunoscut în totalitate faptele aşa cum au fost descrise în rechizitoriu şi şi-a însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale.

Instanţa de fond, raportat la probele administrate în cursul urmăririi penale şi la declaraţia de recunoaştere a inculpatei J.R.E., a reţinut că inculpata a pretins şi primit de la denunţătorul S.A. în datele de 19 martie 2014, 07 aprilie 2014 şi 28 aprilie 2014, sumele de 1.000 lei, 1.000 lei, respectiv 12.000 lei, pentru soluţionarea în interesul martorului S.A. a dosarelor având numerele 19.710/325/2009 şi 17753/325/2013 ale Judecătoriei Timişoara, respectiv a dosarelor penale numărul 15.804/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara şi nr. 83/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara. Deşi în rechizitoriu se indică faptul că unul dintre dosarele în discuţie ar fi fost Dosarul civil nr. 17./325/2013 al Judecătoriei Timişoara, în realitate din actele de urmărire penală (copia dosarului, extras de pe portalul instanţei) a rezultat că este vorba de dosarul penal nr. 17753/325/2013 al Judecătoriei Timişoara, nefiind identificat un dosar cu nr. 17./325/2013 care să îl vizeze pe denunţător. Că sumele sus menţionate au fost solicitate sub pretextul că vor fi date unor procurori, poliţişti şi judecători pentru soluţionarea favorabilă a dosarelor anterior indicate a rezultat din procesele verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor purtate de inculpată cu denunţătorul S.A., în care aceasta descrie o întreagă procedură judiciară care în fapt nu era reală; din declaraţia denunţătorului care indică faptul că acestea sunt dosarele în discuţie. Aşa cum se arată şi în rechizitoriu, la momentele pretinderii banilor, al discuţiilor şi predării banilor, dosarele erau deja soluţionate, denunţătorul susţinând însă că nu avea cunoştinţă de acest aspect.

Astfel, Dosarul nr. 19710/325/2009 al Judecătoriei Timişoara era soluţionat din data de 15 septembrie 2010, prin Sentinţa civilă nr. 13077 din 15 septembrie 2010, fără a fi declarate căi de atac; iar Dosarul nr. 17753/325/2013 al Judecătoriei Timişoara a fost soluţionat prin Sentinţa penală nr. 2699 din 16 octombrie 2013, prin aceasta dispunându-se în baza art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingerea plângerii formulată de petentul S.A. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 02 aprilie 2013 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 15804/P/2010.

Raportat la starea de fapt reţinută şi probată în cauză, instanţa de fond a constatat că se pune problema încadrării juridice a faptelor inculpatei, apărătorii acesteia solicitând schimbarea încadrării din infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., în discuţie fiind pusă din oficiu de către instanţă şi incidenţa art. 35 alin. (1) C. pen.

Constatând că în cauză inculpata J.R.E. nu a indus în eroare denunţătorul numai cu privire la intervenţia şi influenţa sa asupra unor magistraţi, ci chiar asupra existenţei procedurii, a unui act pe care aceştia ar fi avut atribuţii de a-l realiza, ceea ce face să nu fie întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ci a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în cauză s-a reţinut forma continuată a infracţiunii de înşelăciune, fiind vorba de trei acte materiale (19 martie 2014, 07 aprilie 2014 şi 28 aprilie 2014), în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale (intenţia de a obţine sume de bani de la martorul S.A. profitând de dorinţa acestuia de a-şi realiza interesele prin orice mijloace, chiar coruperea unor funcţionari, precum şi de raporturile de încredere statornicite între cei doi).

Împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpata J.R.E.

Ministerului Public a solicitat admiterea apelului în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea Sentinţei penale nr. 159 din 29 iulie 2014 a Curţii de Apel Timişoara sub două aspecte, respectiv cu privire la greşita încadrare juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatei şi pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate acesteia.

În rejudecare, s-a solicitat condamnarea inculpatei pentru infracţiunea de trafic de influenţă în forma prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea disp. art 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 374 alin. (4) C. proc. pen., la o pedeapsă situată în limitele speciale reduse ca urmare a aplicării procedurii simplificate în această cauză. Astfel, fapta este deosebit de gravă, gravitatea rezultă din modul cum s-a acţionat, calitatea inculpatei, durata în timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, scopul urmărit şi cel mai grav lucru, inculpata a încercat să acrediteze ideea că judecătorii şi procurorii nu îşi îndeplinesc atribuţiile în virtutea legii, ci în funcţie de disponibilitatea unora de a-şi cumpăra dreptatea.

Inculpata J.R.E., în apelul formulat, a solicitat redozarea pedepsei în limite orientate spre minim şi a menţionat că infracţiunea de înşelăciune este o infracţiune de prejudiciu, iar rezultatul infracţiunii a fost înlăturat prin prisma reparării integrale a prejudiciului, iar ca modalitate de executare a solicitat o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere.

Inculpata este la prima abatere, a recunoscut încă din faza de urmărire penală ceea ce a făcut şi se îndeplinesc condiţiile prev.de art. 91 din actualul C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, raportat la criticile formulate, dar şi în funcţie de incidenţa procedurii simplificate operantă în cauză, reţine următoarele:

Ca stare de fapt incidenţă, aspect esenţial în desluşirea criticii vizând nelegalitatea sentinţei prin prisma dispoziţiei de schimbare de încadrare juridică, este de reţinut că prin rechizitoriu s-a arătat că martorul S.A., fost director al Regionalei C.F.R. Timişoara, a îndeplinit începând cu anul 2005 şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Clubului Sportiv F.C. C.F.R. Timişoara, fără ca între aceste două entităţi juridice să existe vreo legătură de subordonare. În această calitate, martorul a cunoscut-o pe inculpata J.R.E., avocat în cadru Baroului Bucureşti, care reprezenta clubul sportiv în diverse acte juridice, ori oferea asistenţă de specialitate atunci când era necesar.

Datorită unor decizii apreciate de martor ca abuzive, începând din anul 2008 acesta şi-a pierdut calitatea de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Clubului Sportiv F.C. C.F.R. Timişoara, astfel că a formulat şi exercitat mai multe plângeri penale şi acţiuni civile, toate având ca scop revenirea la situaţia anterioară momentului în care, în mod nelegal conform susţinerilor martorului, şi-a pierdut calitatea de preşedinte şi, implicit, a ajuns în imposibilitatea recuperării sumelor de bani cu care a creditat anterior clubul sportiv. Aceste plângeri penale şi acţiuni civile au fost concepute şi depuse la momentul respectiv de către avocata J.R.E., care în cursul anului următor, respectiv în 2009, i-a spus martorului că adversarii din procese câştigă litigiile datorită faptului că reprezentantul lor, avocat G.A., ar mitui magistraţii învestiţi cu soluţionarea cauzelor, sens în care i-a sugerat martorului că acelaşi lucru ar trebui să-l facă şi ei, pentru a se conforma unor aşa-zise "bune practici" în justiţie.

S-a mai arătat în actul de acuzare că sugestia inculpatei nu a fost urmată la acel moment de o pretindere efectivă şi de remiterea unor foloase, astfel că, până în lunile februarie - martie 2013, fără a se mai putea stabili cu exactitate momentul, nu a mai existat o continuare a acelei prime discuţii, dar că din lunile februarie - martie 2013, inculpata J.R.E. a început să-l contacteze telefonic în mod insistent pe martorul S.A., solicitându-i acestuia să se întâlnească pentru a discuta despre situaţia dosarelor aflate în curs de soluţionare la diferite organe judiciare, penale ori civile. Cu ocazia acelor întâlniri solicitate de către inculpată, aceasta din urmă i-a pretins martorului să-i remită sume de bani pe care ulterior să le predea procurorilor şi judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzelor, fără ca, în cadrul acelor întâlniri, să poată preciza cuantumul exact al banilor pe care urma a-i preda fiecăruia dintre magistraţii la care a făcut referire.

S-a arătat, de către procuror, că avocata J.R.E. pretindea sume de bani pentru soluţionarea în interesul martorului S.A. a dosarelor civile având numerele 19.710/325/2009 şi 17./325/2013, aflate pe rolul Judecătoriei Timişoara, respectiv a dosarelor penale având numerele 15.804/P/2010, aflat spre soluţionare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi 83/P/2010, aflat spre soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

În realitate, aceste cauze erau soluţionate, însă denunţătorul nu a cunoscut aceste aspecte, inculpata pretinzând că aceste dosare s-ar afla într-o procedură specială, fiind "arhivate" însă la dispoziţia preşedintelui Judecătoriei Timişoara, care putea şi dorea reluarea activităţii judiciare în ele. S-a susţinut că toate aceste aspecte îi erau prezentate martorului pentru ca acesta să aibă în continuare convingerea că este necesar să beneficieze de serviciile profesionale ale avocatei sale, de a cărei lealitate nu s-a îndoit niciodată de-a lungul vremii, aceasta însă ascunzându-i inclusiv faptul că începând din anul 2005 a fost suspendată din profesie, astfel că martorul denunţător a avut mereu reprezentarea că avocata sa se implică şi îşi duce la îndeplinire cu bună credinţă obligaţiile ce rezultau din contractul de asistenţă juridică, iar soluţionarea celor patru cauze, civile şi penale, depindea atât de prestaţia profesională a apărătoarei sale, cât şi de sumele pe care pretindea că i s-ar fi impus să le remită magistraţilor judecători şi procurori.

Acuzarea a mai arătat că, urmare a activităţilor persuasive ale inculpatei, martorul S.A. a fost de acord să-i remită acesteia o parte a sumei solicitate, respectiv suma de 1.000 lei în data de 19 martie 2014, când cei doi s-au întâlnit la biroul avocatei J. Cu această ocazie inculpata J.R.E. a făcut din nou referire explicit la preşedintele Judecătoriei Timişoara, de bunăvoinţa căruia ar fi depins soluţionarea favorabilă pentru denunţător a cauzelor sale. Încă de la începutul întâlnirii inculpata J.R.E. i-a prezentat martorului denunţător o stare de fapt din care rezulta că dosarele de interes pentru discuţie s-ar afla la parchet, dar că prin demersurile interesate pe care urma a le întreprinde preşedintele Judecătoriei Timişoara, de la parchet dosarele ar urma a fi trimise la judecători cu care se stabiliseră detaliile, inculpata precizând "De aia am şi zis, că trebuie să ajungă la unul care ştie (referindu-se la un judecător cu care în prealabil preşedintele instanţei ar fi stabilit să pronunţe o hotărâre în favoarea denunţătorului), convorbirea purtată în mediul ambiental fiind redată în cuprinsul procesului-verbal din data de 01 aprilie 2014, aflat la filele nr. 125 - 138 dosar u.p.

Pentru ca preşedintele Judecătoriei Timişoara să îi determine pe ceilalţi magistraţi să pronunţe hotărâri în sensul dorit de către martorul denunţător, inculpata a încercată să-l capaciteze pe martor să confirme dacă este dispus să ofere foloase materiale, sens în care a folosit următoarea exprimare "Şi acum am zis că mă duc la el, dar n-am ştiut ce să-i spun (...) cum, când, cine, ce (prin expresiile "cum, când, cine, ce referindu-se la suma pe care înţelege denunţătorul să o ofere şi la modalităţile concrete de remitere a acesteia). Martorul denunţător S.A. şi-a exprimat acordul şi disponibilitatea de a plăti aceste "servicii" judiciare ilegale, precizând "Lasă-l dracu' (...) că (...) că (...) dar întotdeauna am plătit. Îi dăm şi azi. Numai să facă ceva, să-mi spui cum facem", imediat după exprimarea acordului remiţând inculpatei J.R.E. suma de 1.000 de lei, pentru a fi ulterior predată magistratului la care s-a făcut referire.

S-a mai arătat că, după această întâlnire, în data de 07 aprilie 2014, inculpata J.R.E. l-a contactat telefonic pe martorul S.A., solicitându-i acestuia să se întâlnească, pentru că, la rândul ei, ar trebui să transmită magistraţilor acordul martorului de a continua soluţionarea cauzelor şi plata sumelor pretinse de către inculpată. În acest sens, inculpata a precizat că deja ar fi remis ea, din fondurile ei personale, o sumă neprecizată de bani magistraţilor atraşi în activitatea infracţională "Eu tot am aşteptat, oamenii m-au sunat, m-am dus, am făcut şi acum na, aştept să vedem, să vă explic clar cum, ce facem mai departe (...). Da' nici ei nu pot sta, ştii ce zic?! După aia stau, stau şi na (...). Ştiţi cum e. Sau şi stau descoperiţi şi stai, na, că de aia v-am spus, că ei m-au sunat. Eu m-am dus, am pus de la mine şi am zis că, na, O.K., să vă sun (...)" (convorbirea telefonică din data de 07 aprilie 2014 fiind redată în cuprinsul procesului-verbal din data de 15 aprilie 2014).

S-a arătat că, în cuprinsul aceleiaşi convorbiri telefonice, inculpata a mai ţinut să precizeze că preşedintele Judecătoriei Timişoara ar fi cel care ar insista ca înţelegerea infracţională să fie dusă la bun sfârşit, afirmând "el trage de mine, nu eu de el". Referitor la acest magistrat, inculpata J.R.E. a mai arătat că ar intenţiona să conexeze pe completul său două dintre dosarele de interes pentru martorul denunţător, pentru a soluţiona favorabil cele două cauze, inculpata precizând denunţătorului "Da, astea sunt la un loc. Ca să nu fie împrăştiate.", iar la remarca martorului "E, le ţine la el, preşedintele, aha. Acum eu ţi-am spus, plătesc, da' trebe să şi facă ceva, na, nu mai am timp să tot", inculpata a ţinut să-l liniştească "Asta am spus şi noi şi el trage de noi. Omu' e, tot, zice băi, hai să începem cât de cât, că aşa nu putem să stăm, ştii? Că nici mie nu-mi convine, că na, că el, să mă sune, eu poate n-am la momentu' respectiv la mine atâta, sau ştiţi cum zic (referindu-se că ar magistratul i-ar putea pretinde o sumă peste posibilităţile ei financiare în acel moment - s.n.) (...). Deci, nu există că nu se face, înţelegeţi? Nu există că nu se face!". La finalul convorbirii, după ce a aflat de la martor că ar fi posibil să se întâlnească chiar în cursul acelei zile, inculpata a apelat la înţelegerea martorului cu privire la propriile dificultăţi financiare, insistând a-i fi restituită suma pe care pretindea că ar fi avansat-o magistraţilor în numele şi interesul denunţătorului, arătând că a doua zi acei bani i-ar fi necesari pentru cheltuieli personale urgente "Că ăia mâine mi-s urgenţi, că altfel n-aş insista. Astăzi e o.k, nu trebuie să vă daţi peste cap pentru mine, dar mâine ăia mie mi-s urgenţă, ştiţi?".

Ca urmare a acestei discuţii telefonice, în cursul aceleiaşi zile de 07 aprilie 2014 a avut loc o întâlnire între martorul denunţător S.A. şi inculpata J.R.E., la biroul acesteia din urmă. Încă de la debutul întâlnirii inculpata a început să dea martorului detalii cu privire la mecanismul pe care l-ar fi pus la cale împreună cu preşedintele Judecătoriei Timişoara pentru ca dosarele civile şi penale ce-l interesau pe denunţător să primească soluţii favorabile acestuia. Astfel, inculpata i-a relatat martorului că două dintre dosare, ce ar fi fost repartizate către alţi doi judecători ar urma să fie conexate de către aceştia pe completul preşedintelui, iar acesta din urmă urma a pronunţa o soluţie unitară, conformă cu dorinţele denunţătorului şi în considerarea sumelor de bani remise magistratului de către martor prin intermediul inculpatei. S-a învederat de către procuror că în concret, inculpata J.R.E. i-a precizat martorului S.A. "Eu tot v-am spus, da' dumneavoastră aţi fost cu gându' tot în altă parte, ha, ha, deci, ideea-i următoarea. Noi ne-am pornit aşa (...) preşedinte, le ia el şi-şi stabileşte şedinţa în care intră cu ele şi acuma, facem pentru cel de pe penal. O să le comande să ajungă la instanţă, tot la cineva pe care îl ştiu şi e o.k, că nu poate să le dea pe (...). Nu, deci ascultaţi-mă cu calm. Penal, în momentu' de faţă pleacă, pleacă de la parchet spre instanţă, da? (...). Că parchetu' şi-a făcut, îşi face, că de aia am, m-au chemat pentru ăştia, da? Şi acum, miercuri o să fie la instanţă şi el stabileşte, repartizează la cine dă. Deci, toată (...) e controlată de el (...). Şi atunci el mi-a zis să discutăm concret, mi-a zis că acesta ce pleacă acum, penalii', de aia m-a chemat cu bani, a zis că acolo nu poate, el aşteaptă, da' alţii zic că, aţi înţeles, da?". La întrebarea denunţătorului "A, şi ce ţi-am dat înainte, 10 (referindu-se la cei 1.000 de lei, 10 milioane lei vechi, remişi inculpatei în data de 19 martie 2014) i-ai dat lui, la poliţist?", inculpata a confirmat atât primirea sumei, cât şi remiterea ei ulterioară, pentru soluţionarea cauzelor. În continuare, inculpata J. a relatat un presupus dialog pe care l-ar fi avut cu preşedintele instanţei, dialog în care acesta i-ar fi cerut să-i precizeze dacă dosarele pentru care deja ar fi primit sume de bani mai prezintă interes pentru clientul ei, dacă urmează a da curs spre soluţionare acelor cauze. Astfel, inculpata a susţinut că: "Deci eu l-am întrebat clar: Cum le mişcăm, ce facem? Pe mine, mie îmi trebuie rezultatul nostru, care-l vrem noi nu-mi trebuie (...). Mi-a zis: Măi fată, dacă am stat atâta timp le-am cocoflit, le-am aşa, le-am (...). Asta a zis şi el. Zice: Ce am stat atâta timp? Pentru ce-am primit (părând a se referi la sumele ce ar fi fost remise deja magistratului - s. n.) le-am ţinut, le-am protejat, le-am aşa (...). O.k., hai gata, îi dăm drumul să finalizăm odată (...). Că el m-a strunit pe mine şi m-a întrebat: Mai vrei? Ce mai facem? Păi am primit acolo, nu pot să le las aşa (...) că omul a fost de bun şi a zis Băi, dar alea trebuie închise odată". Mai mult, pentru a întări presupusul interes direct al magistratului, inculpata a mai arătat că acesta ar fi apostrofat-o pentru că ar fi lăsat cauzele în nelucrare, deşi deja ar fi încasat sumele de bani din partea denunţătorului "Co omul m-a tras de mânecă şi mi-a spus Măi fată (...). Măi fată, noi avem nişte dosare de la care am primit nişte bani (...). Ele nu sunt finalizate. Ce facem cu ele? Eu de aia v-am sunat. Aţi înţeles? Deci omu-i de super cuvânt". La întrebarea martorului denunţător S.A. dacă banii ce urmau a fi plătiţi în continuare îi reveneau tot preşedintelui Judecătoriei Timişoara, inculpata J.R.E. a precizat că doar o parte îi reveneau preşedintelui, însă pentru detalii i-a cerut martorului să se întâlnească peste aproximativ trei săptămâni, inculpata stabilind ziua de 28 aprilie 2014 ca dată certă a întâlnirii în care va preciza diferenţa de bani pe care urma a o plăti martorul, cuantumul sumei urmând a fi precizat inculpatei de către magistratul judecător. După ce martorul S. a precizat inculpatei că are asupra sa doar suma de 1.000 lei, ("Păi eu am luat numai 10 milioane la mine"), inculpata a precizat că va prelua această sumă "şi rămâne diferenţa când veniţi". Imediat ce banii au fost număraţi de inculpată, care a şi confirmat "da, sunt 10", aceasta a descris încă o dată, cu şi mai multe detalii, mecanismul pe care l-ar fi pus la cale pentru ca magistraţii aflaţi sub puterea de convingere a preşedintelui Judecătoriei Timişoara, să contribuie la soluţionarea favorabilă a dosarelor, prin propriile acte jurisdicţionale. Astfel, inculpata J.R.E. preciza "Deci pe 28 el o să le repartizeze în sensu' că (...). Pe fiecare la alt complet (...) şi să le aducă la (...). Că nu poate aşa, din (...). Aţi înţeles? (...) Haideţi să explic. Deci! Cele care sunt (...). Alea două (...). Da? Ca să ajungă amândouă la el (...) da? (...) El le repartizează acum la doi tinerei, doi băieţi tineri (...) doi judecători tineri (...). Da? Şi el în şedinţa din 28 le uneşte (...). Şi merg pe completu' lui (...). Deci ele ca să ajungă la preşedinte, trebuie oficial să treacă (...). Aţi înţeles, da? Fiecare e la câte un judecător tinerel (...). El în şedinţa din 28 le repartizează cum ar veni la completu' preşedintelui. (...) Da? Buni Asta-i ce face. Acum pentru ăştia doi (...) el o să-mi spună cât pregătim pe 28". În acest moment al dialogului martorul S.A. a ţinut să afle de la inculpată dacă suma de bani pe care urma a o preciza preşedintele pe data de 28 aprilie urmează a fi remisă celor doi judecători tineri, inculpata arătând fără echivoc că suma de bani urma a fi predată, prin intermediul preşedintelui instanţei, celor doi judecători. "Da. Ca (...) şi după aia (...). După aceea, cu el vorbim şi când îi totu' gata (...) primeşte şi el. Aţi înţeles, da?". Convorbirea purtată în mediul ambiental în aceste împrejurări a fost redată integral în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 15 aprilie 2014.

În data de 28 aprilie 2014, ziua stabilită de inculpată pentru a se întâlni şi pentru a prelua de la denunţătorul S.A. suma ce urma a fi precizată de preşedintele Judecătoriei Timişoara, ca folos material total pentru pronunţarea unor hotărâri favorabile martorului, inculpata J.R.E. a expediat prin intermediul telefonului un mesaj text denunţătorului, cu următorul conţinut: "Suma totală este 2700 euro. Am spus că mâine până la 10 ajung. Nu promiteam dacă nu îmi spuneaţi că e ok. Ne vedem azi după masă. Mulţumesc." (mesaj redat în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 07 mai 2014).

Având în vedere solicitarea inculpatei cu privire la suma ce trebuia a-i fi înmânată în cursul aceleia zile, martorului denunţător i s-a pus la dispoziţie suma totală de 13.350 lei din fondurile speciale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru constatarea infracţiunilor flagrante de corupţie, întâlnirea dintre cei doi având loc în incinta unui restaurant din mun. Timişoara. Imediat după ce inculpata J.R.E. a luat loc la masa la care era aşteptată de către martorul S.A., aceasta a ţinut să-l informeze pe martor cu privire la "progresele" înregistrate, cu referire la magistraţii despre care afirma că ar fi fost deja corupţi de ea şi cărora urma a le remite suma solicitată prin intermediul mesajului text expediat în cursul acelei zile prin telefon. Astfel, inculpata a arătat "Deci, eu cum am vorbit cu dumneavoastră şi mi-aţi zis, în fine, că e totul ok, facem azi totul. De aia le-am şi zis oamenilor, faceţi-mi calculul final, ce înseamnă la fiecare, da!? Ca să ştim ce vorbesc, ce spun şi cum mergem mai departe. Deci, noi avem aşa, astăzi s-au unit dosarele (...). Astăzi s-au unit dosarele şi s-a făcut închislogul (!) mâine pleacă la şedinţă, da!? (...). Pleacă la preşedinte, gata, luni îi stabileşte termenul final şi mâine când îi aduc îmi spune exact, atunci îi gata, cu tot ce ne trebuie nouă, cum ne trebuie nouă (...). eu mâine dimineaţă îs la el, ca să fac pentru toată lumea, că mi-a zis că acesta e finalul. Deci, practic vine la fiecare, la ăştia doi vine câte o mie (referindu-se la suma de câte o mie de lei, care ar fi revenit fiecăruia din cei doi judecători "tinerei", care ar fi fost cooptaţi în activitatea infracţională de către preşedintele instanţei şi care ar fi trimis dosarele spre conexare la completul preşedintelui) (...). Aşa, şi mai sunt 700 la ăla de la penal. (...). Aşa a rămas. Şi atunci toată lumea este fresh. Gata. Ei, oricum treaba şi-au făcut-o, că rămâne pe dimineaţă (...). Atunci, la ăştia doi judecători care au fost, care au fost astăzi, ca să unească dosarele, să fie unul singur. Da, ei şi-au făcut treaba fără nimic. Le-am spus că mâine, el le-a zis, nu eu (referindu-se la preşedintele instanţei) Nu avem noi aşa. Mâine îşi primesc astea, da, şi dosarele sunt la el pe masă mâine, după ora zece. S-a transformat în unul singur, care e custodia lui şi gata. Am încheiat civilul. Şi atunci le-am zis că mâine nu mai apucăm, dar miercuri o să se ducă şi la acela de penal, că să-l transfere la un judecător."

Întrebată fiind de către martor dacă banii cu care a venit la întâlnire urmau a fi predaţi de inculpată preşedintelui Judecătoriei Timişoara în cursul zilei următoare, inculpata J.R.E. a confirmat că plata mitei o va face în cursul zilei următoare, afirmând că nu este îngrijorată cu privire la faptul că dă banii înainte de a fi pronunţată hotărârea "cumpărată" cu banii martorului, deoarece dosarele ar fi ca şi "rezolvate", afirmând că are deplină încredere în magistratul pe care l-ar fi corupt în interesul denunţătorului, spunându-i acestuia din urmă să fie liniştit, pentru că "e ca şi cum am fi eu sau dumneavoastră". În continuare, la solicitarea denunţătorului, inculpata J.R.E. a calculat, la cursul valutar al zilei, care ar fi echivalentul în lei a sumei de 2.700 de euro pe care o solicitase în mesajul scris expediat denunţătorului, comunicând rezultatul de 12.000 de lei, pe care după acest moment martorul S.A. i-a şi remis inculpatei din suma totală de 13.350 lei pusă la dispoziţia sa din fondurile speciale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Pentru a întări convingerea martorului denunţător cu privire la "seriozitatea" în înţelegerea infracţională de care ar da dovadă preşedintele Judecătoriei Timişoara, inculpata J.R.E. i-a relatat martorului că ar fi fost chestionată de către judecător cu privire la motivele pentru care persoana interesată, respectiv martorul S., nu stăruie în soluţionarea dosarelor, inculpata insinuând că ar fi fost chiar apostrofată pentru delăsarea de care ar fi dat dovadă clientul său "Aia a zis omu', ce, ne facem de cacao!? Adică, stai un pic, el m-a sunat şi aşa mi-a zis, zice, mă' ce s-a întâmplat, e omu' bolnav, ce-i cu el? M-a întrebat de d-voastră (...). Deci nu se poate şi tu, nu, sau a plecat din ţară, ce s-a întâmplat, că nu se poate să laşi lucrurile aşa?! M-a şi certat (...). Că el o zis, bă' da' nu poţi să fi neam de traistă. Zic, nu am mai stat de vorbă, că nu ne-am mai întâlnit, n-am mai, na!" În realitate nici această discuţie, şi nici celelalte înţelegeri infracţionale despre care inculpata J.R.E. relata martorului denunţător S.A. că le-ar fi avut cu preşedintele Judecătoriei Timişoara, ori cu alţi magistraţi, în legătură cu dosarele civile sau penale iniţiate de martor, nu a avut loc, toate aceste relatări ficţionale ale inculpatei având ca scop menţinerea falsei aparenţe a influenţei şi determinării pe care afirma că le-ar avea asupra magistraţilor, intenţia inculpatei fiind de a putea pretinde şi primi sume cât mai mari de bani de-a lungul timpului de la denunţător, acestuia menţinându-i credinţa că dosarele sale sunt în circuitul jurisdicţionale, deşi cauzele vizate fuseseră deja soluţionate, această convorbire purtată în mediul ambiental fiind redată integral în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 29 aprilie 2014. După ce banii au fost număraţi de martorul S.A. şi remişi inculpatei, aceasta a introdus suma de 12.000 lei în poşeta aflată lângă ea, banii fiind găsiţi de organele de urmărire penală cu ocazia constatării infracţiunii flagrante, seriile de identificare ale bancnotelor fiind identice cu cele consemnate anterior de organele de urmărire penală, conform procesului-verbal încheiat în acest sens.

Raportat la starea de fapt expusă anterior, după cum s-a subliniat, la termenul din 24 iulie 2014 inculpata J.R.E. a solicitat ca judecata să aibă loc în procedura recunoaşterii învinuirii, sens în care recunoscut în totalitate faptele aşa cum au fost descrise în rechizitoriu şi şi-a însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale.

Potrivit art. 291 alin. (1) C. pen.: "Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani."

Potrivit art. 244 alin. (1) C. pen.: "Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani."

Din textele legale sus-citate rezultă că ambele infracţiuni conţin elemente de inducere în eroare în scopul obţinerii unor beneficii materiale, delimitarea fiind făcută de modul sau gradul în care a fost adusă atingere imaginii autorităţilor publice. Astfel, în cazul traficului de influenţă, din condiţia ca făptuitorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, rezultă că prin acest comportament, făptuitorul săvârşeşte o inducere în eroare, o înşelăciune pe care traficul de influenţă o absoarbe în conţinutul său, întrucât prin incriminarea unor astfel de fapte s-a urmărit cu precădere ocrotirea prestigiului funcţionarului şi a muncii sale. Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: să se fi realizat una din acţiunile alternative prevăzute în textul de incriminare, care corespund unor modalităţi diferite de săvârşire; folosul să fie pentru sine ori pentru altul; intervenţia să fie efectuată pe lângă un funcţionar pentru ca acesta să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu; acţiunea care constituie obiectul material trebuie să fie săvârşită mai înainte sau concomitent ca funcţionarul - pe lângă care s-a pretins influenţa şi a promis a se interveni - să fi îndeplinit actul care intră în atribuţiile sale de serviciu sau cel mai târziu în timpul efectuării lui. Pe de altă parte, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar ca influenţa de care s-a prevalat inculpatul să se refere la "un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu ", iar persoana căreia i se promite intervenţia să aibă un interes real - legitim sau nelegitim - în legătură cu actul ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului. Prin urmare, dacă acest interes nu exista sau era imaginar, lipsind obiectul intervenţiei implicată în săvârşirea traficului de influenţă, fapta constituie infracţiune de înşelăciune. Această cerinţă rezultă din dispoziţiile art. 291 C. pen. potrivit cărora scopul urmărit este acela de a determina pe funcţionar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu şi de aceea, în mod necesar, pretinderea sau primirea foloaselor trebuie să preceadă actul vizat de cumpărătorul de influenţă.

S-a consemnat că în cauză, inculpata J.R.E. nu a indus în eroare denunţătorul numai cu privire la intervenţia şi influenţa sa asupra unor magistraţi, ci chiar asupra existenţei procedurii, a unui act pe care aceştia ar fi avut atribuţii de a-l mai realiza, ceea ce face să nu fie întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ci a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Astfel fiind, în cauză s-a dispus, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Or, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că întregul raţionament al instanţei de fond porneşte de la premisa eronată că în momentul realizării acordului de voinţă al cumpărătorului de influenţă în a remite inculpatei sumele de bani necesare pentru ca acesta să corupă magistraţii cauzelor în care acesta avea interesul a se pronunţa hotărâri în beneficiul său ar fi fost deja soluţionate.

Instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, ci cele ale infracţiunii de înşelăciune, întrucât pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă trebuie ca persoana căreia i se promite intervenţia să aibă un interes real, legitim, în legătură cu sarcinile ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului.

Or, este dovedit în cauză că martorul denunţător S.A. avea un interes. Astfel, în dosarul de urmărire penală se află mai multe înscrisuri din aplicaţia Ecris relativ la litigiile pe care martorul denunţător le avea pe rolul instanţelor şi parchetelor de pe raza judeţului Timiş. O parte din proceduri au fost finalizate, iar o altă parte se aflau în curs.

Instanţa de fond a reţinut că, raportat la interesul vizând cele 4 cauze penale şi civile la momentul la care au fost remise sumele de bani de către martorul denunţător, toate aceste cauze erau cu procedurile finalizate, în consecinţă neexistând o cauză în curs de desfăşurare nu se poate vorbi despre infracţiunea de trafic de influenţă.

Însă, infracţiunea de trafic de influenţă este o infracţiune cu consumare anticipată şi instantanee. Există la dosarul cauzei SMS-ul emis în luna mai 2013 care confirmă, dincolo de orice îndoială, aspect necontestat de altfel nici de către inculpată, că aceasta a pretins sume de bani. Or, la nivelul anului 2013 infracţiunea de trafic de influenţă s-a consumat în momentul în care a apărut prima solicitare de remitere a unor sume de bani către magistraţi în vederea rezolvării favorabile a afacerilor judiciare ale martorului denunţător. Nici legea nu cere şi nu era obligatoriu ca folosul să fie individualizat.

Inculpata a arătat în mod concret că pentru obţinerea unor situaţii judiciare favorabile dreptatea trebuie cumpărată, că de fapt adversarii martorului denunţător au avut câştig de cauză tocmai pentru că au înţeles să îşi cumpere dreptatea, iar ulterior inculpata a procedat inclusiv la individualizarea sumelor.

Înregistrările făcute şi redate in extenso sunt ilustrative cu privire la faptul că discuţiile dintre cei doi se petreceau într-un anumit prezent iar finalitatea urmează a fi realizată ulterior, fiind astfel evidentă convingerea martorului că avocata sa îi vorbeşte despre cauze aflate în curs de soluţionare în faţa instanţei.

Expres, s-a redat cum inculpata a confirmat că plata mitei o va face ulterior, afirmând că nu este îngrijorată cu privire la faptul că dă banii înainte de a fi pronunţată hotărârea "cumpărată", deoarece dosarele ar fi ca şi "rezolvate", afirmând că are deplină încredere în magistratul pe care l-a corupt în interesul denunţătorului, spunându-i acestuia din urmă să fie liniştit pentru că "e ca şi cum am fi eu şi dumneavoastră".

Probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc fără echivoc că nicio clipă denunţătorului nu i s-a spus de către avocata sa că dosarele ar fi deja soluţionate.

În consecinţă, avem o singură infracţiune de trafic de influenţă consumată la momentul pretinderii iniţiale. Aşa cum s-a menţionat, infracţiunea s-a consumat odată cu pretinderea foloaselor, iar epuizarea a avut loc la momentul plăţii ultimei tranşe.

De altfel, nici chiar argumentul matematic al instanţei de fond, că dosarele au fost soluţionate, nu poate fi primit. Astfel, dosarul 15804/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara a primit o soluţie finală în faţa instanţei de judecată în cursul lunii octombrie 2013, deci la debutul activităţii infracţionale procedura în acest dosar nu era finalizată.

Pe de altă parte, toate manoperele şi acţiunile desfăşurate de către inculpată au vizat crearea convingerii martorului denunţător că aceasta, în virtutea relaţiilor speciale şi privilegiate pe care le are cu preşedintele Judecătoriei Timişoara, este în măsură să obţină rezolvarea favorabilă a dosarelor, care deşi ar fi parcurs o procedură judiciară, s-ar afla arhivate la sediul instanţei şi la dispoziţia preşedintelui de instanţă. Maniera în care inculpata a înţeles să amăgească a fost că aceste dosare sunt arhivate, dar sunt la dispoziţia preşedintelui. A menţionat că în cauză nu au fost exercitate niciun fel de căi de atac, deşi exista şi această posibilitate.

Juridic, nu are importanţă dacă preşedintele instanţei avea posibilitatea reală să intervină, întrucât intervenţia - în conotaţie penală - poate fi reală sau imaginară, or inculpata a exercitat aceste manopere asupra unei persoane care nu avea niciun fel de cunoştinţe juridice. În plus, nu este exclusă teoretic posibilitatea intervenţiei preşedintelui instanţei de judecată, în condiţii limitativ şi restrictiv prevăzute de lege.

Concluzionând, schimbarea încadrării juridice este greşită, ca şi reţinerea formei continuate a infracţiunii, întrucât, după cum a menţionat mai sus, există o singură infracţiune de trafic de influenţă care s-a consumat la momentul pretinderii, iar epuizarea a avut loc odată cu plata ultimei tranşe de bani din suma solicitată.

Probele de la dosarul cauzei nu pot conduce la concluzia reţinerii infracţiunii de înşelăciune, ci aceea de trafic de influenţă pentru care urmează a fi condamnată inculpata.

Celelalte critici - ale Parchetului şi inculpatei - vizează modalitatea de individualizare a pedepsei.

Rezumativ, în acest plan, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că fapta este gravă, gravitatea rezultă din modul cum s-a acţionat, calitatea inculpatei, durata în timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, scopul urmărit şi cel mai grav lucru, inculpata a încercat să acrediteze ideea că judecătorii şi procurorii nu îşi îndeplinesc atribuţiile în virtutea legii, ci în funcţie de disponibilitatea unora de a-şi cumpăra dreptatea.

Sunt elemente pertinente care nu se regăsesc în cuantumul pedepsei stabilite, astfel cum prevede legea, aşa încât individualizarea unei sancţiuni de 2 ani închisoare apare mult mai apropiată de un cadru just, echilibrat şi obiectiv între fapte, urmările sale şi sancţiunile corelative de aplicat.

Pe de altă parte, nu trebuie omisă cauza de atenuare a răspunderii operată de procedura simplificată incidenţă.

Reţinând vinovăţia inculpatei sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă, instanţa de apel va dispune condamnarea acesteia la pedeapsa de 2 ani închisoare în regimul suspendării executării sub supraveghere prev. de art. 91 C. pen.

La individualizarea pedepsei sunt avute în vedere dispoziţiile art. 74 alin. (1) C. pen., respectiv: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Recurgerea la regimul suspendării executării sub supraveghere prev. de art. 91 C. pen., decurge din împrejurarea că inculpata nu are antecedente penale ni a recunoscut fapta. Totodată, inculpata este o persoană tânără, cu studii superioare, avocat în cadrul Baroului Bucureşti, manifestând totuşi lipsa respectului faţă de instituţii, faţă de câştigarea mijloacelor materiale prin exercitarea neonestă a profesiei. în acest din urmă sens, instanţa de apel nu a făcut abstracţie de modul în care inculpata a prezentat implicarea autorităţii judecătoreşti în comiterea unor fapte de corupţie, modul în sine fiind unul care aduce atingere sistemului judiciar câtă vreme în rândul justiţiabililor însăşi un avocat conturează impresia de manevrare a dosarelor după bunul plac şi propriul interes, că un preşedinte de instanţă ar putea să determine un alt magistrat să încalce legea, toate acestea în condiţiile în care inculpata face parte dintr-o categorie de persoane de la care societatea aşteaptă cultivarea unor principii de moralitate şi de respect al legii. De altfel, toate aceste aspecte conturează optica instanţei de apel care apreciază că se impune aplicarea unui termen de încercare substanţial, de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. se va dispune ca pe durata termenului de supraveghere condamnata să respecte măsurile legale corelative.

În funcţie de forma de sancţionare aleasă, pedeapsa de 2 ani închisoare în regimul suspendării executării sub supraveghere prev. de art. 91 C. pen., în temeiul art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei J.R.E. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2/UP/DL emis în data de 29 aprilie 2014 de către Curtea de Apel Timişoara, dacă nu este arestată în altă cauză.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii din data de 28 aprilie 2014 şi a arestului preventiv de la data de 29 aprilie 2014 la zi.

Văzând şi disp. art. 274, 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpata J.R.E. împotriva Sentinţei penale nr. 159/PI din data de 29 iulie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Desfiinţează sentinţa apelată, reţine cauza spre rejudecare, şi în fond:

În temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 375 C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, condamnă pe inculpata J.R.E., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani calculat de la data rămânerii definitive prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere condamnata să respecte următoarele măsuri:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

Dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la o unitate din cele impuse de Serviciul de Probaţiune Timiş.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei J.R.E. de sub puterea mandatului nr. 2/UP/DL emis în data de 29 aprilie 2014 de către Curtea de Apel Timişoara, dacă nu este arestată în altă cauză.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii din data de 28 aprilie 2014 şi a arestului preventiv de la data de 29 aprilie 2014 la 31 octombrie 2014.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă apelanta inculpată la plata sumei de 3600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor declarate de parchet şi de inculpată rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 344/2015. SECŢIA PENALĂ		ICCJ. Decizia nr. 404/2015. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... →

ICCJ. Decizia nr. 353/2015. SECŢIA PENALĂ. Traficul de influenţă (art.291 NCP). Apel

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 353/2015. SECŢIA PENALĂ. Traficul de influenţă (art.291 NCP). Apel