ICCJ. Decizia nr. 404/2015. SECŢIA PENALĂ. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Apel

Decizii penale ICCJ 2015


ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 404/A/2015

Dosar nr. 1624/54/2011

Şedinţa publică din 5 noiembrie 2015

Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul O.B.D. împotriva Sentinţei penale nr. 48 din 07 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 48 din 07 februarie 2014 a Curţii de Apel Craiova s-a respins cererea formulată de inculpatul O.B.D., prin apărătorul ales, de schimbare a încadrării juridice dată faptelor comise de inculpat din infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 5 din noul C. pen. a fost condamnat inculpatul O.B.D. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (1), lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 5 din noul C. pen. a fost condamnat inculpatul O.B.D. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., s-a dispus ca inculpatul O.B.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către martorul denunţător B.I. a sumei de 300 euro.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea contractului de asistenţă juridică nr. 14 din 18 noiembrie 2009 seria 028804.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul O.B.D. la plata sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, Curtea de apel a reţinut următoarele:

La data de 22 august 2011 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 1624/54/2011, Rechizitoriul cu nr. 74/P/2010 din 19 august 2011 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului O.B.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată şi republicată şi art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată şi republicată coroborat cu art. 18 din Legea nr. 78/2000 modificată şi republicată, în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi Rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de O.B.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 (privind denunţul formulat de B.M.E.), faţă de B.I., pentru infracţiunea art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi faţă de P.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În fapt, s-a reţinut că la data de 26 aprilie 2010, numitul B.I. a sesizat telefonic Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Judeţean Dolj, arătând că în data de 01 noiembrie 2009, a fost depistat de poliţişti, pe raza judeţului Argeş, conducând un autoturism neînmatriculat. La data respectivă i s-a întocmit dosar penal şi i-a fost reţinut permisul de conducere. Ulterior, l-a cunoscut pe avocatul O.B.D., care i-a promis că, în schimbul unor sume de bani, poate interveni pe lângă poliţistul şi procurorul de caz, pentru a-i obţine o soluţie favorabilă şi a i se restitui rapid permisul de conducere. Martorul denunţător B.I. a mai precizat că, pe lângă onorariul de 700 lei, în luna ianuarie 2010, avocatul O.B.D., a mai pretins şi primit 300 euro, asigurându-l că aceşti bani vor ajunge la procurorul de caz pentru obţinerea unei soluţii favorabile. În luna februarie 2010, martorul denunţător B.I. a părăsit ţara şi l-a împuternicit pe fratele său, B.M.E., prin procură notarială, să-l reprezinte în dosar. Cu acelaşi prilej, martorul denunţător B.I., a susţinut că în ziua de 23 aprilie 2010, fratele său s-a deplasat cu avocatul, în municipiul Piteşti, cel din urmă a ridicat permisul de conducere de la Poliţia Rutieră, însă a refuzat să-l restituie lui B.M.E., pretinzându-i încă 200 lei, pe motiv că i-a dat procurorului de caz cei 300 euro şi că i se cuvine şi lui ceva pentru serviciul astfel prestat.

Afirmaţiile martorului denunţător B.I. au fost confirmate de fratele său, B.M.E., care a declarat că, în data de 23 aprilie 2010, în timp ce se afla împreună cu avocatul O.B.D. la sediul Poliţiei Rutiere Argeş i-a povestit că are şi el un dosar penal pentru conducere fără permis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, iar avocatul O.B.D. s-a oferit să-i acorde acelaşi sprijin ca şi fratelui său, afirmând că are cunoştinţe printre procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, urmând să stabilească ulterior detaliile.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, la data de 01 noiembrie 2009, martorul denunţător B.I. a fost depistat pe raza localităţii Mărăcineni, judeţul Argeş, conducând pe drumurile publice un autoturism, marca M., model C., care la acea dată nu era înmatriculat şi avea montate plăcuţe cu numărul de înmatriculare X, care nu mai erau valabile. Pentru acest motiv i-au fost reţinute permisul de conducere şi autoturismul - care ulterior s-a dovedit că este proprietatea unchiului său, B.I.Z. - comunicându-i-se, totodată, că i se va întocmi dosar penal.

Îngrijorat de această situaţie, martorul denunţător B.I. a relatat incidentul la întoarcerea acasă, în comuna Malu Mare, judeţul Dolj, fratelui său, martorul B.M.E. şi numitului G.D. Acesta din urmă l-a sfătuit că ar fi bine să-şi angajeze un avocat şi i l-a recomandat pe O.B.D., avocat în cadrul Baroului Dolj, pe care îl cunoştea şi despre care a spus că îi este prieten.

Martorul denunţător B.I. a fost de acord şi a doua zi s-a deplasat împreună cu numitul G.D., la o vilă, situată în zona T.G., din comuna Cârcea, judeţul Dolj, unde i s-a spus că locuieşte avocatul. Acolo, numitul G.D. l-a prezentat pe martorul denunţător B.I. inculpatului O.B.D., relatându-i că acesta are nevoie de un avocat, care să îl asiste într-un dosar penal având ca obiect o infracţiune rutieră.

Inculpatul O.B.D. a fost de acord să îl reprezinte pe martorul denunţător B.I. în dosarul pe care îl avea la Poliţia Rutieră din Argeş, convenind un onorariu de 700 lei şi 100 lei pentru fiecare deplasare, precizând martorului că-i face o concesie pentru că l-a recomandat G.D., întrucât în mod normal, onorariul pe care îl pretinde în asemenea situaţii este de "10 - 15 milioane ROL". B.I. a achitat pe loc, onorariul de 700 lei, pretins, fără a primi de la inculpatul O.B.D. o chitanţă sau a semna un înscris, stabilind ca plata contravalorii fiecărei deplasări să se facă la momentul efectuării acesteia.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul O.B.D. l-a însoţit de trei ori pe martorul denunţător B.I. pe raza judeţului Argeş, la Postul de Poliţie Mărăcineni, unde se efectuau cercetări penale faţă de B.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 85 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, în Dosarul nr. 7597/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti.

Astfel, potrivit procesului-verbal existent la Dosarul nr. 7597/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, în data de 06 noiembrie 2009, inculpatul O.B.D., care şi-a declinat calitatea de avocat, fără a avea împuternicire în cauză, s-a prezentat la sediul Postului de Poliţie Mărăcineni, unde a prezentat, în original şi xerocopie, mai multe acte ale autoturismului, depistat în data de 01 noiembrie 2009, ca fiind condus de martorul denunţător B.I. şi a solicitat şi obţinut restituirea autoturismului în cauză.

Inculpatul O.B.D. s-a deplasat cu martorul denunţător B.I. la Postul de Poliţie Mărăcineni şi în data de 20 noiembrie 2009, când autoturismul marca M.C. a fost restituit proprietarului B.I.Z., potrivit procesului-verbal de predare-primire, încheiat de lucrători de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Mărăcineni, la 20 noiembrie 2009. La această activitate au fost prezenţi şi martorii B. zis "N." şi M.G.D., zis "G.", ale căror declaraţii au confirmat starea de fapt.

De asemenea, inculpatul O.B.D. l-a însoţit pe martorul denunţător B.I. la Postul de Poliţie Mărăcineni, şi în data de 14 ianuarie 2010, când martorul denunţător B.I. a fost audiat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 7597/P/2009, ocazie cu care a depus şi împuternicirea avocaţială nr. 029458, serie DJO, nedatată, pe care a completat-o la acea dată, în sediul Postului de Poliţie Mărăcineni, unde a fost semnată de martorul denunţător B.I.

În cursul lunii ianuarie 2010, ulterior audierii ca învinuit a denunţătorului, O.B.D. a contactat telefonic martorul denunţător B.I. şi a pretins suma de 300 euro, despre care a afirmat că o va da procurorului de caz în scopul obţinerii unei soluţii favorabile martorului, în sensul ca acesta să nu fie trimis în judecată, să i se aplice o sancţiune administrativă şi să i se restituie permisul de conducere.

Neavând banii respectivi, martorul denunţător B.I. l-a sunat pe fratele său, martorul B.M.E., care se afla în Italia, împreună cu mama lor B.V., cărora le-a povestit despre pretenţiile avocatului şi le-a cerut să-i trimită cei 300 euro pentru a-i da avocatului, în scopul pretins de acesta.

După ce a primit de la familie suma de 300 euro, martorul denunţător B.I. s-a deplasat, împreună cu martorul M.G.D., zis "G.", în municipiul Craiova, unde, în zona Liceului "Nicolae Titulescu", s-a întâlnit cu numitul O.B.D., căruia, în prezenţa martorului M.G.D., i-a remis suma de 300 euro, ocazie cu care inculpatul O.B.D. l-a asigurat că banii sunt pentru procuror şi i-a promis martorului denunţător că îi va lua permisul în cel mai scurt timp şi îi va rezolva dosarul. Suma de 300 euro, pe care martorul denunţător B.I. a dat-o inculpatului O.B.D. a fost formată din bancnote în cupiură de 20 şi 50 de euro.

Martorul denunţător B.I. l-a sunat în mod repetat pe inculpatul O.B.D. pentru a se interesa de rezultatul demersurilor întreprinse la Piteşti, însă a fost amânat mereu, dându-i-se garanţii că se rezolvă, dar să aibă răbdare. La sfârşitul lunii februarie 2010, martorul denunţător B.I. l-a sunat din nou pe inculpatul O.B.D., căruia i-a spus că trebuie să plece neapărat la muncă, în Italia, situaţie în care inculpatul O.B.D. i-a sugerat să întocmească o procură, fie pe numele lui ca avocat, fie pe numele fratelui său, B.M.E., pentru ca acesta să poată să îl reprezinte în faţa instituţiilor publice sau instanţelor judecătoreşti, fapt materializat în procura nr. 1632/C-1420 din 23 martie 2010, autentificată de Consulatul General al României la Bologna, existentă la Dosarul nr. 7597/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti.

În cursul lunii aprilie 2010, martorul B.M.E., la insistenţele fratelui său, martorul denunţător B.I., care se afla în Italia, l-a contactat pe inculpatul O.B.D. pentru a-i cere lămuriri legate de posibilitatea de a obţine permisul fratelui său pentru care avea procură.

Inculpatul O.B.D. i-a spus că nu poate obţine permisul martorului denunţător B.I. până nu se va adopta o soluţie de către procurorul de la Piteşti, stabilind ca după sărbătorile Pascale să facă o deplasare împreună la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti.

Conform înţelegerii, în seara zilei de 22 aprilie 2010, martorul B.M.E. l-a sunat pe inculpatul O.B.D. convenind ca în ziua de 23 aprilie 2010 să se deplaseze la Piteşti. B.M.E. a făcut deplasarea cu un autoturism marca F. condus de martorul P.C., zis "L.", iar inculpatul O.B.D. s-a deplasat cu un autoturism marca C., proprietatea socrului său, martorul B.Ş., care l-a şi însoţit în acea deplasare, avându-l cu ei şi pe fiul inculpatului.

În municipiul Piteşti, aceştia s-au deplasat atât la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, unde a intrat doar inculpatul O.B.D., cât şi la Poliţia Rutieră Argeş, de unde au ridicat permisul martorului denunţător B.I. Pentru că martorul B.M.E. nu a putut prezenta organelor de poliţie dovada eliberată fratelui său de către lucrătorii de poliţie, care i-au reţinut permisul de conducere, a fost necesar să facă o declaraţie notarială pe proprie răspundere, pentru care a plătit 15 lei, bani ce i-au fost împrumutaţi de inculpatul O.B.D. În baza acelei declaraţii notariale şi a procurii, permisul de conducere al martorului denunţător B.I. i-a fost restituit martorului B.M.E. de către Poliţia Rutieră Argeş, însă nu a rămas în posesia acestuia, întrucât avocatul O.B.D. l-a reţinut împreună cu actul de identitate al martorului B.M.E., până când acesta urma să-i achite suma de 250 lei pentru deplasarea efectuată la Piteşti.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a rezultat din conţinutul convorbirilor telefonice şi ambientale pe care le-au purtat martorul B.M.E. şi O.B.D. în zilele de 22, 23 aprilie 2010 şi 30 aprilie 2010. înregistrările discuţiilor purtate cu O.B.D. în zilele de 22 aprilie 2010 şi 23 aprilie 2010 au fost puse la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova de către B.M.E. constatându-se că sunt relevante pentru cauză, s-a procedat la transcrierea convorbirilor şi certificarea lor conform dispoziţiilor art. 916 alin. (2) C. proc. pen.

Convorbirea purtată în mediul ambiental în data de 30 aprilie 2010 între O.B.D. şi martorul B.M.E. a fost interceptată şi înregistrată audio-video în baza autorizaţiei nr. 15 din 24 aprilie 2010, emisă de Curtea de Apel Craiova.

Pretinderea şi primirea de către avocatul O.B.D. a sumei de 300 euro pentru a fi remisă procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, ce efectua supravegherea cercetărilor penale în Dosarul nr. 7597/P/2009, spre a adopta o soluţie de netrimitere în judecată faţă de B.I. şi valoarea onorariului convenit pentru asigurarea serviciului de asistenţă juridică prestat de avocatul O.B.D. a rezultat şi din conţinutul declaraţiilor martorilor B.M.E., M.G.D., B.I.Z., P.C., B.V., care se coroborează cu respectivele convorbiri.

Astfel, martorii B.M.E., B.I.Z. şi B.V. au arătat că inculpatul O.B.D. a pretins şi primit de la martorul denunţător B.I. un onorariu de 700 lei, iar ulterior, suma de 300 euro pentru a-i da procurorului de caz de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, pentru a nu-l trimite în judecată şi a-i restitui permisul de conducere, iar martorii P.C. şi M.G.D. au confirmat că inculpatul O.B.D. i-a cerut martorului denunţător B.I. suma de 300 euro pentru procurorul de la Piteşti. Mai mult, martorul M.G.D. a declarat că a fost prezent în luna ianuarie 2010, în zona Liceului "Nicolae Titulescu" din Craiova, când martorul denunţător B.I. i-a dat inculpatului O.B.D. banii pretinşi pentru a-i rezolva problema legată de dosarul penal de la Piteşti.

La data de 25 ianuarie 2011, la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, inculpatul O.B.D. a luat la cunoştinţă despre faptul că este învinuit în cauza de faţă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, constând în aceea că a pretins şi primit de la B.I. suma de 300 euro pentru a interveni pe lângă procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti spre a se adopta o soluţie de netrimitere în judecată în dosarul în care acesta era cercetat.

Cu acest prilej, i s-a solicitat inculpatului O.B.D. şi el a acceptat să pună la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie carnetul de contracte de asistenţă juridică încheiate în cursul anului 2009 şi originalul contractului de asistenţă juridică care a susţinut că a fost încheiat cu B.I. La data convenită cu inculpatul O.B.D. pentru a depune înscrisurile solicitate, respectiv 31 ianuarie 2011, acesta s-a deplasat mai întâi la sediul Judecătoriei Craiova, solicitând instanţei învestirea cu formulă executorie a contractului de asistenţă juridică seria 028804, nr. 14 din 18 noiembrie 2009, apoi a prezentat Direcţiei Naţionale Anticorupţie o copie a acestui contract, pe care a făcut menţiunea "conform cu originalul", motivând faptul că originalul fusese depus la Judecătoria Craiova, spre a fi învestit cu formulă executorie. A refuzat să prezinte carnetul de contracte pe anul 2009, pe motivul păstrării confidenţialităţii. Prin adresa nr. 74/P/2010 din 31 ianuarie 2011, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova a solicitat Judecătoriei Craiova contractul în cauză, iar prin adresa din 04 februarie 2011, Judecătoria Craiova a înaintat în original, cererea formulată de inculpatul O.B.D., împreună cu contractul de asistenţă juridică nr. 14 din 18 noiembrie 2009, seria 028804, care nu fusese depus de inculpat în original, ci în forma duplicatului autocopiant.

Din examinarea contractului în cauză, rezultă că acesta a fost încheiat la data de 18 noiembrie 2009, între martorul denunţător B.I., în calitate de client şi inculpatul O.B.D., în calitate de avocat, la punctul 2.1, este menţionat un onorariu în cuantum de 1500 euro, la punctul 2.2, este făcută menţiunea "părţile convin ca onorariul să fie achitat în tranşe" şi la punctul 3.1, sunt menţionate cheltuieli în cuantum de 200 lei/fiecare deplasare.

Acuzarea a constatat că ameninţarea proferată de către O.B.D. cu prilejul convorbirii pe care a avut-o cu B.M.E. în data de 23 aprilie 2010, fusese pusă în practică în sensul că inculpatul a procedat la completarea contactului semnat "în alb" de către B.I. cu sumele de 1500 euro reprezentând onorariul de avocat şi 200 lei pentru fiecare deplasare făcută în interesul clientului şi formularea solicitării de învestire cu formulă executorie la Judecătoria Craiova.

În cuprinsul rechizitoriului întocmit au fost redate pasaje din convorbirile purtate în data de 23 aprilie 2010, din conţinutul cărora a rezultat că inculpatul deţinea la momentul respectiv contractul de asistenţă juridică "în alb" şi ameninţa că dacă va fi denunţat, îl va completa în fals: "pentru că nu este aşa (...) eu am rezolvat dosarele (...) şi am contracte semnate, eu, dacă vreau, pot să-i dau în judecată, dar nu fac aşa ceva, eu sunt (...)" "şi în al doilea rând să nu faceţi ceva cu mine că eu am contractul semnat în alb, să ştii".

Cum la 30 aprilie 2010, inculpatul O.B.D. deţinea contractul de asistenţă juridică necompletat, recunoştea că primise de la B.I. 500 euro, din care 200 euro cu titlu de onorariu conform înţelegerii şi 300 euro pentru a-i remite procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti şi că fraţii B. nu-i mai datorau niciun ban, iar înţelegerea privind valoarea onorariului şi sumele efectiv plătite avocatului au fost probate şi prin declaraţii de martori, este evident, se arată de către acuzare, faptul că după data 25 ianuarie 2011, când a luat la cunoştinţă că este învinuit în cauza de faţă şi până la data 31 ianuarie 2011, când a solicitat învestirea cu formulă executorie, inculpatul O.B.D. a completat contractul de asistenţă juridică nr. 14 din 18 noiembrie 2009, menţionând în fals că B.I. se angajase că-i plătească suma de 1500 euro cu titlu de onorariu, falsul fiind comis în scopul ascunderii infracţiunii de corupţie pentru care era cercetat.

Fiind audiat, B.I. a negat că semnătura olografă aplicată în dreptul numelui său pe contractul de asistenţă juridică nr. 14 din 18 noiembrie 2009 îi aparţine. în scopul identificării originalului înscrisului contestat s-a solicitat şi obţinut de la Curtea de Apel Craiova autorizaţia de percheziţie nr. 5 din 08 iunie 2011, emisă în Dosarul nr. 1209/54/2011. Cu prilejul desfăşurării activităţii autorizate nu a fost identificat înscrisul căutat. S-a găsit în schimb o copie a ordonanţei nr. 7597/P/2009 din 10 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.I. şi aplicarea unei sancţiuni administrative.

În cauză s-a dispus şi efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafologică de către expert din cadrul U.M.0232 Bucureşti. Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 51 din 24 iunie 2011 a rezultat că:

a. Semnătura în litigiu a fost realizată prin copiere plombagină (hârtie carbon/indigo).

Semnătura în litigiu a fost realizată simultan şi indirect, prin presiunea scrierii efectuate pe o coală de hârtie (originalul sau exemplarul prim) aflată deasupra documentului în cauză. Originalul acestei semnături a fost efectuat pe o coală de hârtie autocopiativă sau între original şi documentul în litigiu a fost introdusă o coală de hârtie carbon.

b. Nu se poate stabili dacă semnătura în litigiu a fost falsificată întrucât nu a fost prezentată în original. Pentru a stabili dacă o semnătură a fost falsificată este necesar ca aceasta să fie prezentată în original. Copia unei semnături nu permite analiza unor eventuale marcaje (puncte de referinţă pe traseul semnăturii sau pre-trasare cu creion sau alt instrument) sau fluctuaţii de viteză, elemente ce ar trăda eventuale urme de fals.

c. Documentul probă, respectiv împuternicirea avocaţială nr. 029458 seria DJO (nedatat) a fost completat olograf cu două substanţe de scriere.

Astfel fiind, nu s-a putut stabili fără urmă de dubiu că înscrisul contestat a fost falsificat şi cu privire la semnătura pretins a fi fost efectuată de către B.I.

În cursul urmăririi penale s-a stabilit că pentru avocatul O.B.D. contrafacerea contractelor de asistenţă juridică prin majorarea sumelor de bani înscrise cu titlu de onorariu în cuprinsul acestora, urmate de învestirea cu formulă executorie a exemplarului autocopiant al contractului şi demararea procedurii de executare silită, sunt practici curente. Astfel, s-a stabilit că O.B.D. a intervenit în modul arătat şi asupra contractului de asistenţă juridică nr. 117 din 29 ianuarie 2010, seria 028805, despre care B.R.C. a susţinut că nu a fost semnat de el în calitate de client, trecând în cuprinsul contractului suma de 35.000 lei cu titlu de "onorariu de succes", disproporţional de mare faţă de obiectul modest al prestaţiei pe care se obliga să o ofere.

Fiind audiat, numitul B.R.C. a precizat că, în calitate de administrator al SC R.I. SRL Craiova, a apelat la serviciile inculpatului O.B.D. pentru a-l reprezenta la Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 754/101/2010, având ca obiect somaţie de plată, reclamată fiind Primăria Bălăciţa.

În baza unor relaţii de prietenie vechi existente între inculpatul O.B.D. şi B.R.C., acesta a acceptat să îl reprezinte la Tribunalul Mehedinţi, fără a conveni vreun onorariu şi fără a semna un înscris, cu atât mai puţin vreun contract de asistenţă juridică.

Numitul B.R.C. a mai precizat că, în perioada în care se afla pe rolul Tribunalului Mehedinţi, Dosarul nr. 754/101/2010, inculpatul O.B.D. i-a înmânat o chitanţă fără număr din 01 martie 2010, pe care a făcut olograf menţiunea "conform cu originalul", a semnat şi a aplicat ştampila cabinetului său de avocatură.

Din conţinutul chitanţei în cauză a rezultat în mod nereal că inculpatul O.B.D. încasase de la SC R.I. SRL suma de 15.000 lei, onorariu avocat, conform contract, aspect ce l-a îngrijorat pe B.R.C., însă acesta a fost liniştit de inculpatul O.B.D. că nu va fi nevoie să-i dea aceşti bani, întrucât îi va recupera de la Primăria Bălăciţa cu titlu de cheltuieli de judecată.

Verificându-se Sentinţa nr. 168 din 01 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 754/101/2010, s-a constatat că avocatul O.B.D. pentru reclamanta creditoare SC R.I. SRL a depus chitanţa nr. 000073 din 01 martie 2010, în sumă de 15.0 0 0 lei reprezentând onorariu avocat.

Instanţa admiţând în parte cererea formulată de reclamanta creditoare SC R.I. SRL Craiova, a somat pârâta debitoare Primăria Bălăciţa să plătească suma de 133.081,19 lei, contravaloarea produselor furnizate în baza contractului nr. 4186 din 12 octombrie 2009 şi, de asemenea, a obligat pârâta debitoare la 15.039,3 lei cheltuieli de judecată către reclamanta creditoare.

Prin cererea adresată executorului judecătoresc la 01 martie 2011, inculpatul O.B.D. a solicitat extinderea executării cu privire la terţul poprit Primăria Bălăciţa, în dosarul de executare 391/E/2010 şi pentru suma de 15.000 lei, ce constituise potrivit punctului 2.1 din contractul nr. 117 din 29 ianuarie 2010, "onorariul convenit", astfel încât suma datorată de către SC R.I. SRL Craiova, în baza acestor înscrisuri, avocatului O.B.D., s-a ridicat la 54.504 lei.

Pentru edificarea inadvertenţelor existente între copia chitanţei, fără număr din 1 februarie 2010, pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală de către B.R.C. şi chitanţa invocată de Tribunalul Mehedinţi în Sentinţa nr. 168 din 01 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 754/101/2010, s-a verificat la Tribunalul Mehedinţi, dosarul în cauză, ocazie cu care s-a stabilit că într-adevăr chitanţa eliberată depusă la dosar de avocatul O.B.D. poartă nr. 0000073.

De asemenea, B.R.C. a precizat cu prilejul audierii, că în termen legal a făcut contestaţie la executare la Judecătoria Craiova, ocazie cu care s-a format Dosarul nr. 33518/215/2010 şi potrivit încheierii din 19 mai 2011, cauza a fost suspendată şi înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova "întrucât nu a fost depus la dosar originalul acestuia, contestatoarea învederând că nu există originalul acestui contract, iar intimatul învederând că originalul acestuia a fost depus în dosarul de executare şi a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova".

Această afirmaţie făcută de intimatul avocat O.B.D. s-a dovedit a fi mincinoasă, întrucât din cercetările efectuate în cauză a rezultat că inculpatul O.B.D. a învestit cu formulă executorie duplicatul autocopiant al contractului nr. 117 din 29 ianuarie 2010, seria 028805, aşa cum rezultă din declaraţia de martor a executorului S.C.D. şi din adresa nr. 33/P/2011 din 28 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Pentru această din urmă faptă, cauza a fost disjunsă şi înaintată spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în vederea conexării la Dosarul nr. 33/P/2011. S-a putut observa astfel, că inculpatul O.B.D. a urmărit scopul inducerii în eroare şi obţinerii fără drept a unor beneficii materiale, prin folosirea unor contracte de asistenţă juridică falsificate, susţinând că originalul contractelor de asistenţă juridică în cauză nu se află în posesia sa, ci fie sunt la părţi, fie sunt la executorul judecătoresc, iar carnetul de contracte l-a rătăcit.

Succesiunea evenimentelor şi mai ales, de refuzul repetat al inculpatului O.B.D. de a depune ca probă în apărare, carnetul de contracte de asistenţă juridică de la seria 028801 la seria 028850 şi carnetul de împuterniciri avocaţiale de la seria 29451 la seria 29505, care potrivit adresei nr. 205/2011 din 31 ianuarie 2011, emisă de Baroul Dolj, i s-au eliberat la 01 iunie 2007, infirmă apărarea inculpatului.

Totodată, potrivit art. 126 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat, avea obligaţia de a ţine o evidenţă strictă a contractelor încheiate într-un registru special şi de a păstra în arhiva sa un exemplar original al fiecărui contrat şi un duplicat sau o copie după orice împuternicire de reprezentare primită în executarea contractelor. Examinând contractele de asistenţă juridică: nr. 20 din 06 octombrie 2009, seria 028803, nr. 14 din 18 noiembrie 2009, seria 028804, nr. 117 din 29 ianuarie 2010, seria 028805 şi nr. 028810 din 26 iulie 2010, seria 028810, s-a observat că inculpatul O.B.D. nu avea o cronologie firească. Astfel, contractul nr. 20 a fost încheiat anterior contractului nr. 14, iar după contractul nr. 14 urmează contractul 117, în condiţiile în care seriile sunt succesive.

În drept, s-a reţinut de către acuzare că fapta inculpatului O.B.D., care în calitate de avocat, a pretins şi primit suma de 300 euro de la martorul denunţător B.I., afirmând că are influenţă asupra procurorului de caz de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti şi va obţine o soluţie favorabilă martorului, în Dosarul nr. 7597/P/2009, în sensul de a nu fi trimis în judecată, de a i se aplica o sancţiune administrativă şi a i se restitui permisul de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Acuzarea mai reţine că fapta inculpatului O.B.D., de a contraface înscrisul intitulat "contract de asistenţă juridică nr. 14 din 18 noiembrie 2009 seria 028804", prin inserarea în cuprinsul acestuia a împrejurărilor necorespunzătoare adevărului că B.I. se obligă să-i plătească sumele de 1500 euro cu titlu de onorariu şi 200 lei pentru fiecare deplasare şi de a-l folosi la 31 ianuarie 2011 la Judecătoria Craiova în scopul învestirii acestuia cu formulă executorie, faptă săvârşită în scopul ascunderii infracţiunii de corupţie pentru care era cercetat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce îl priveşte pe martorul denunţător B.I., prin rechizitoriul Parchetului s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzute de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinându-se că operează cauza de nepedepsire, prevăzute de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus, totodată, neînceperea urmăririi penale şi faţă de P.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinându-se că din probele administrate în cauză nu a rezultat că banii pretinşi şi primiţi de inculpatul O.B.D. de la martorul B.I. au fost remişi procurorului în scopul adoptării unei soluţii favorabile martorului denunţător, în Dosarul nr. 7597/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti.

În privinţa circumstanţelor personale, prin rechizitoriul Parchetului s-a reţinut că din fişa de cazier judiciar a inculpatului O.B.D. rezultă că nu este cunoscut cu antecedente penale. Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a avut o atitudine procesuală oscilantă, din dorinţa de a ascunde adevărul şi a obstrucţiona desfăşurarea anchetei. Acuzarea reţine că în scopul evident de a ascunde comiterea infracţiunii de trafic de influenţă şi a-şi asigura sustragerea de la răspundere penală pentru această infracţiune pentru care era cercetat de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova şi despre care luase cunoştinţă la data de 25 ianuarie 2011, inculpatul O.B.D., în data de 26 ianuarie 2011 a contactat-o telefonic pe martora G.Ş.R., pe care o propusese ca martor în apărare, pentru a o pune în gardă că urmează să fie audiată la Direcţia Naţională Anticorupţie, că B. i-a făcut denunţ şi ea ştie că este nevinovat. În acelaşi scop a solicitat învestirea cu titlu executoriu a contractului de asistenţă juridică nr. 14 din 18 noiembrie 2009 seria 028804, la data de 31 ianuarie 2011, înscris care s-a dovedit a fi contrafăcut.

Inculpatul O.B.D. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, a recunoscut că a pretins şi primit de la martorul denunţător B.I. suma de 500 euro, însă a precizat că aceasta a constituit o parte din onorariul pe care martorul i-l datora. Din convorbirea înregistrată în 30 aprilie 2010, în baza autorizaţiei nr. 15 din 27 aprilie 2010, al cărei conţinut nu l-a contestat, inculpatul O.B.D. a recunoscut primirea de la martorul denunţător B.I. a sumei totale de 500 euro, din care 200 euro cu titlu de onorariu şi 300 euro pentru a-i remite procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti.

Acuzarea arată că vinovăţia inculpatului O.B.D. a rezultat indubitabil din întreg materialul probator administrat în cauză, iar apărările formulate de acesta s-au dovedit lipsite de fundament, fiind infirmate toate pe parcursul urmăririi penale. Astfel, fiind audiată martora G.Ş.R., acesta a declarat că fratele său, G.D. i-a povestit că, la sfârşitul anului 2009, l-a recomandat pe avocatul O.B.D. unui amic de-al său, B.I., care avusese probleme cu Poliţia pe raza judeţului Argeş. De asemenea, martora G.Ş.R. a relatat că a însoţit-o pe B.V., mama martorului denunţător B.I., la o bancă în Bologna, pentru a-i trimite bani fiului său, iar în vara anului 2010, a fost prezentă la o discuţie între fratele său, G.D. şi inculpatul O.B.D., ocazie cu care, G.D. i-a spus inculpatului că fusese apostrofat de mama lui B.I., pentru faptul că "avocatul pe care i-l recomandase fiului său îi ceruse prea mulţi şi nu făcea nimic" iar inculpatul O.B.D. i-a comunicat că s-a rezolvat.

Inculpatul O.B.D. l-a propus ca martor în apărare şi pe G.D., însă acesta nu a putut fi găsit şi audiat ca martor, deşi în mod repetat a fost căutat la domiciliu de organele de poliţie. în acest sens, la dosarul cauzei sunt procesele-verbale întocmite de lucrătorii de poliţie şi declaraţia surorii acestuia, martora G.Ş.R., care a spus că nu ştie unde se află fratele său întrucât nu a mai păstrat legătura cu familia.

Un alt martor propus în apărare de inculpatul O.B.D. a fost socrul său, B.Ş., care, reţine acuzarea, deşi subiectiv şi părtinitor în declaraţia sa, a confirmat faptul că la sfârşitul anului 2009, la domiciliul său din comuna Cârcea, s-a prezentat B.I., însoţit de G.D., pentru a-l angaja ca apărător ales pe ginerele său şi, de asemenea, deplasarea pe care au făcut-o la Piteşti, în data de 2010, când ginerele său, inculpatul O.B.D. a mers la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, iar ulterior, la Poliţia Rutieră Argeş.

Martorul B.Ş. a spus că, în faţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, ginerele său s-a întâlnit cu doi băieţi, iar despre unul din băieţi, i-a spus ulterior, că este fratele băiatului cu dosarul pentru care îl adusese G.D., la casa lor, din Cârcea, precizând că în Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, nu a intrat decât ginerele său.

Totodată, în cuprinsul Rechizitoriului întocmit s-a reţinut că din conţinutul cererii de probatorii, formulată la 08 august 2011, de inculpatul O.B.D., rezultă că acesta se confrunta cu dificultăţi financiare majore şi a motivat că datorită faptului că denunţătorul B.I. a întârziat cu plata onorariului, i-a spus în repetate rânduri că are nevoie de bani pentru a-i da unui procuror, încercând să înlăture astfel conţinutul discuţiilor din mediul ambiental din 23 aprilie 2010 şi 30 aprilie 2010, motivând că a fost o greşeală că a făcut referire despre datorii către un procuror şi nu către un poliţist despre care afirma că ar fi fost vânzătorul apartamentului pe care inculpatul l-a achiziţionat în 25 februarie 2010, potrivit contractului nr. 116 autentificat la BNP B.E.

Examinând contractul de vânzare-cumpărare în cauză anexat de inculpat la cerea de probatoriu, s-a putut observa la punctul 2.1. că preţul a fost achitat integral de către cumpărător vânzătorilor până la 25 februarie 2010, data autentificării contractului vânzare-cumpărare.

În acelaşi sens, al dificultăţilor financiare cu care se confrunta inculpatul O.B.D., a fost şi declaraţia martorului N.M.D., precum şi înscrisul înregistrat sub nr. 719 din 05 mai 2010 la UNPR - Baroul Dolj, prin care inculpatul solicita Baroului Dolj, un sprijin financiar în cuantum de 1000 euro.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, la termenul din data de 20 februarie 2012, a fost audiat inculpatul O.B.D.

În cuprinsul declaraţiei date, inculpatul a relatat că l-a întâlnit pentru prima oară pe martorul B.I. în preajma sărbătorilor din iarna 2009 - 2010, la domiciliul socrului său din comuna Cârcea, judeţul Dolj, unde martorul a venit însoţit fiind de G.D. (cunoştinţă din copilărie a inculpatului), pentru a-i cere să-l reprezinte în faţa organelor de poliţie, întrucât îi fusese reţinut permisul de conducere şi autoturismul marca M.C., proprietatea unchiului său. Potrivit declaraţiei, onorariul convenit a fost în sumă de 1.500 euro şi urma să fie achitat în rate, iar contractul de asistenţă juridică a fost încheiat la data de 18 noiembrie 2009. Martorul urma să-i achite, totodată, inculpatului suma de 200 lei pentru fiecare deplasare pe care acesta o efectua în municipiul Piteşti.

Deşi iniţial inculpatul a declarat că prima deplasare la Postul de Poliţie Mărăcineni a avut loc în perioada 10 - 18 noiembrie 2009 când a depus actele de provenienţă ale autoturismului, a revenit ulterior şi a afirmat, fără să indice perioada de timp când a fost efectuată deplasarea, că prima deplasare la Postul de Poliţie Mărăcineni a efectuat-o cu maşina socrului său, martorul B.Ş., împreună cu B.I. şi G.D.

Cu această ocazie, inculpatul a relatat că poliţistul de la Postul de Poliţie Mărăcineni i-a sugerat că poate cere restituirea autoturismului, i-a pus la dispoziţie dosarul privind pe B.I. şi i-a comunicat faptul că restituirea poate avea loc doar către proprietar. Tot cu această ocazie, inculpatul a declarat iniţial că a depus şi împuternicirea avocaţială, pentru ca ulterior să revină şi să afirme că este posibil să o fi depus la data de 20 noiembrie 2009 sau în luna ianuarie 2010.

Conform declaraţiei date de inculpat, martorul B.I. i-a achitat suma de 100 euro cu ocazia primei deplasări la Postul de Poliţie Mărăcineni şi suma de 100 euro la data de 20 noiembrie 2009, când i-a fost restituit autoturismul, precum şi 200 lei reprezentând contravaloarea unui transport efectuat la Mărăcineni.

Inculpatul a relatat, totodată, că l-a întâlnit pe martorul B.I. de două ori, în cursul lunii ianuarie 2010, o dată în zona Liceului Nicolae Titulescu şi o dată în prezenţa fratelui acestuia, martorul B.M.E., că suma de 300 euro despre care a discutat cu martorul la telefon reprezintă o parte din onorariul convenit şi că nu i-a spus martorului B.I. că-i va da bani procurorului de caz.

Deşi iniţial a declarat că nu a fost niciodată cu martorul B.M.E. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, ulterior a revenit şi a relatat că a fost o singură dată în cursul lunii februarie 2010, împreună cu martorul B.I. sau fratele acestuia şi că la stăruinţa martorului B.I. a sunat de mai multe ori la această instituţie, în cursul lunii aprilie 2010 aflând că dosarul a fost soluţionat.

Inculpatul a relatat, totodată, că în ziua de 23 aprilie 2010 a mers împreună cu B.M.E. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, de unde a ridicat ordonanţa prin care s-a dispus faţă de B.M.E. neînceperea urmăririi penale, iar apoi la un notar public unde B.M.E. a declarat pe proprie răspundere că dovada de ridicare a permisului a fost pierdută şi ulterior la Poliţia Rutieră Argeş, de unde a ridicat permisul de conducere.

Cu toate că în partea de început a declaraţiei, inculpatul a făcut referire la faptul că a primit de la martorul B.I. în două rate egale suma de 200 euro, în finalul declaraţiei, a menţionat că "în afară de cei 500 euro primiţi în două tranşe (...) eu am mai primit doar o singură tranşă de 100 euro", care i-a fost plătită soţiei sale, astfel că au rămas de achitat 900 euro, motiv pentru care a făcut demersuri telefonice pentru a-i fi achitată şi suma respectivă.

La termenul din data de 21 mai 2012 a fost audiat martorul P.C., care a relatat că la sfârşitul anului 2009 B.I. i-a spus că i-a fost ridicat permisul de conducere şi i s-a întocmit dosar penal de către Poliţia Rutieră Argeş, dar că o să rezolve problema cu ajutorul unui avocat "B." din Cârcea, care i-a cerut "300 euro, promiţându-i că va rezolva problema".

Conform declaraţiei martorului, în primăvara anului 2010, la cererea martorului B.M.E. s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală în faţa Judecătoriei Craiova, unde s-a întâlnit cu avocatul O. şi apoi au plecat spre Piteşti. La intrarea în Piteşti, a oprit şi l-a aşteptat pe avocatul O., apoi s-au deplasat pe o rută necunoscută de martor. Când au oprit, B.M.E. a părăsit autoturismul aproximativ 30-45 minute, iar când a revenit a afirmat că a ridicat permisul fratelui său, însă avocatul a refuzat să îl restituie, invocând faptul că nu i-a fost achitată suma de 200 lei, reprezentând contravaloarea deplasării la Piteşti. Martorul a relatat, totodată, că B.M.E. i-a comunicat faptul că are asupra sa un aparat cu care va înregistra discuţiile purtate cu avocatul, aparat ce-i fusese predat de către DNA.

La termenul din data de 17 septembrie 2012 a fost audiată martora G.Ş.R. care a relatat că îl cunoaşte pe inculpat din copilărie, iar pe martorul B.I. l-a cunoscut prin intermediul fratelui său, G.D., care este prieten cu fratele acestuia, B.M.E. şi că în cursul lunii noiembrie 2009, a stat în Italia la locuinţa martorei B.V., mama denunţătorilor B.I. şi B.M.E., ocazie cu care aceasta "mi s-a plâns că fiul său, B.I. care avusese probleme şi dosar penal la Argeş îi cere frecvent bani pentru avocat". Martora a însoţit-o pe B.V. la una dintre deplasările efectuate la o bancă din Bologna, în scopul de a-i trimite fiului său banii, însă nu a fost în măsură să precizeze suma transferată.

La acelaşi termen, 17 septembrie 2012, a fost audiat martorul G.F.D., care a relatat că la cererea martorului B.I. l-a însoţit la locuinţa inculpatului O.B.D. de la Cârcea, în cursul anului 2009, cu această ocazie, cei doi purtând discuţii "despre dosarul pe care B.I. îl avea la Argeş" şi au convenit să se deplaseze la Piteşti, avocatul O. sugerând că fiecare deplasare presupune cheltuieli în sumă de 200 lei, martorul garantând achitarea acestora de către B.I.. Deşi nu a precizat cuantumul onorariului solicitat de avocatul O., martorul a declarat că l-a asigurat pe avocat că banii vor fi plătiţi de B.V.. Potrivit declaraţiei martorului, B.V. i-a cerut să stăruie pe lângă avocat să nu-i mai ceară bani lui B.I..

La termenul din data de 20 mai 2013, au fost audiaţi martorii B.Ş., B.A.V., B.R.C. şi N.M.D.

Martorul B.Ş., socrul inculpatului O.B.D. a relatat că, anterior sărbătorilor din iarna anului 2009, l-a domiciliul său din comuna Cârcea, unde se aflau şi avocatul O.B.D. şi soţia acestuia, O.I., a venit martorul G.D., prieten al inculpatului, însoţit de martorul B.I., iar la finalul discuţiei pe care martorul B.I. a avut-o cu ginerele său, acesta le-a spus că urmează să încheie un contract de asistenţă juridică pentru care va încasa un onorariu în sumă de 1.500 euro, bani care vor fi trimişi de B.V. din Italia.

Ulterior, la data de 23 aprilie 2010 inculpatul O.B.D. i-a cerut să vină cu autoturismul proprietate personală la Judecătoria Craiova şi de acolo, împreună, s-au deplasat la un parchet de pe raza municipiului Piteşti. în faţa parchetului respectiv, inculpatul s-a întâlnit cu două persoane de sex bărbătesc şi au mers împreună la sediul Poliţiei Rutiere Argeş, pentru a ridica permisul de conducere aparţinând unuia dintre fraţii B.

Pentru că persoana prezentă nu avea asupra sa dovada de reţinere a permisului de conducere, s-au deplasat la un Birou notarial, unde a dat o declaraţie pe propria răspundere, conform căreia a pierdut-o, apoi au revenit la sediul Poliţiei Rutiere, de unde a ridicat permisul de conducere.

De la inculpatul O.B.D., martorul a aflat că acesta a refuzat să-i restituie permisul de conducere, până la achitarea sumei de 200 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de deplasarea la Piteşti.

Martora B.A.F. a relatat că soţul său, B.R., administrator al SC R.I. SRL a convenit cu inculpatul O.B.D. să-l reprezinte într-o cauză, având ca obiect un litigiu cu Primăria comunei Bălăciţa, judeţul Mehedinţi.

Deşi soţul său nu a încheiat cu inculpatul un contract de asistenţă juridică în formă scrisă şi nu i-a achitat nicio sumă de bani cu titlu de onorariu, inculpatul a întocmit o chitanţă în care atesta în fals că a primit suma de 15.000 lei cu titlu de onorariu de la firma SC R.I. SRL, pe care a depus-o la dosar şi a solicitat executarea silită a unui contract de asistenţă juridică, din cuprinsul căruia rezulta că societatea respectivă, prin administratorul său, a fost de acord să-i achite suma de 37.500 lei.

Martorul B.R. a declarat că-l cunoaşte pe avocatul O. din copilărie şi că, la propunerea acestuia, a fost de acord să formuleze o acţiune prin care Primăria Bălăciţa să fie obligată să-i achite suma de aproximativ 160.000 lei, reprezentând contravaloarea unor echipamente şi costume populare livrate primăriei. Deşi nu a semnat un contract de asistenţă juridică cu avocatul O.B.D., ulterior formulării acţiunii, acesta i-a prezentat soţiei sale chitanţa, din care rezulta că i-a fost achitată suma de 15.000 lei, deşi această sumă nu fusese achitată, iar în cursul lunii noiembrie 2010 au fost blocate conturile societăţii pentru că inculpatul solicitase executarea silită a unui contract de asistenţă juridică din care rezulta că-i datorează suma de 15.000 lei cu titlu de onorariu şi suma de 35.000 lei cu titlu de taxă de succes.

Martorul N.M.D. a declarat că la începutul anului 2010, inculpatul i-a relatat că are de încasat de la un client de etnie rromă suma de 1.500 euro şi că acesta în loc să i-o achite, a formulat plângere la poliţie.

La termenul din data de 22 ianuarie 2014 a fost audiat martorul B.M.E. care a relatat că fratele său, B.I., fiindu-i reţinut permisul de conducere şi confiscată maşina, a apelat la serviciile avocatului O.B.D., care i-a cerut suma de 300 euro pentru a o preda unui judecător sau procuror, promiţându-i că în schimb îi va fi restituit permisul de conducere. Potrivit declaraţiei martorului, onorariul convenit de fratele său cu inculpatul a fost în sumă de 700 lei şi a fost achitat în ziua în care B.I. a discutat prima oară cu inculpatul.

Martorul a relatat, totodată, că în cursul lunii iulie 2010 s-a deplasat împreună cu inculpatul O. la Judecătoria Piteşti pentru a ridica permisul de conducere şi că i-a predat inculpatului, ca o garanţie a faptului că-i va achita suma reprezentând contravaloarea transportului, actele sale de identitate, dar şi permisul de conducere pe care l-au ridicat, inculpatul afirmând că i le va restitui după ce va primi contravaloarea transportului de aproximativ 400 - 500 lei.

Conform declaraţiei martorului, suma de 300 euro i-a fost cerută fratelui său telefonic, iar fratele său şi inculpatul O. au făcut o singură deplasare la Piteşti pentru a se interesa de situaţia permisului.

În momentul deplasării la Piteşti, în vederea ridicării permisului de conducere, martorul a relatat că a avut asupra sa un reportofon cu care a înregistrat convorbirile avute cu inculpatul şi pe care ulterior le-a predat DNA-ului, în prezent nemaifiind în posesia echipamentelor cu care a efectuat înregistrările.

Deşi la dosarul cauzei existau înscrisuri din cuprinsul cărora a rezultat că martorului i-au fost predate de către DNA echipamente în vederea efectuării unor înregistrări în mediu ambiental, cu ocazia audierii, acesta a negat faptul că ar fi efectuat înregistrări cu echipamentele predate de DNA, afirmând că toate înregistrările le-a efectuat cu reportofonul personal şi le-a predat Parchetului.

Examinând probele administrate în cauză, pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut că starea de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde adevărului şi este în concordanţă cu probele administrate.

Astfel, deşi inculpatul a negat în mod constant săvârşirea faptelor, încercând să demonstreze că suma de 300 euro pretinsă şi primită de la denunţătorul B.I. reprezintă o parte din onorariul de avocat convenit cu denunţătorul conform contractului de asistenţă juridică cu nr. 14 din 18 noiembrie 2009, probele administrate în cauză dovedesc, fără niciun dubiu, că suma de 300 euro a fost pretinsă şi primită sub pretextul că va interveni pe lângă procurorul care instrumenta cauza privindu-l pe martorul denunţător B.I. pentru obţinerea unei soluţii favorabile ce presupunea inclusiv restituirea permisului de conducere, iar contractul de asistenţă juridică cu nr. 14 din 18 noiembrie 2009 are caracter fals, întrucât conţine în cuprinsul său date nereale referitoare la cuantumul sumei convenite cu titlu de onorariu şi a fost folosit în scopul producerii de consecinţe juridice.

În acest sens, la dosarul cauzei există declaraţiile martorilor denunţători B.I. şi B.M.E., aspectele relatate de aceştia coroborându-se cu cele care rezultă din declaraţiile martorilor M.G.D., P.C., B.I.Z., G.Ş.R., B.Ş., B.V., B.R.C., B.A.V., S.C.D., Ş.D.M. şi N.M.D., audiaţi pe parcursul urmăririi penale şi reaudiaţi cu ocazia efectuării cercetării judecătoreşti, excepţie făcând martorii B.I.Z., M.G.D., Ş.D.M. şi denunţătorul B.I., a căror audiere nemijlocită de către instanţa de judecată, a fost imposibilă, ca urmare a faptului că aceştia locuiesc în străinătate.

Declaraţiile denunţătorilor şi martorilor audiaţi în cauză s-au coroborat şi cu faptele şi împrejurările ce rezultă din celelalte înscrisuri existente la dosarul cauzei, respectiv procesele-verbale de redare a convorbirilor efectuate de martorul B.M.E. cu inculpatul O.B.D. în zilele de 22 şi 23 aprilie 2010, procesul-verbal de redare a înregistrării din mediul ambiental efectuată în ziua de 30 aprilie 2010, proces-verbal de redare a convorbirii telefonice din 30 aprilie 2010, ordonanţa nr. 7597/P/2009 din 10 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 51 din 24 iunie 2011 întocmit de S.R.I, Unitatea Militară 0232 Bucureşti, contractul de asistenţă juridică nr. 14 din 18 noiembrie 2009, împuternicirea avocaţială nr. 029458 nedatată.

Deosebit de relevante sunt, în ceea ce priveşte convorbirile menţionate, pasajele în care inculpatul O.B.D. a recunoscut că a primit suma de 300 euro pentru a o preda unui procuror de la Piteşti, precum şi pasajul în care inculpatul O. i-a cerut denunţătorului "să nu faceţi ceva cu mine, că eu am contractul semnat în alb să ştii". Convorbirile respective dovedesc atât cuantumul, cât şi scopul pentru care s-a solicitat suma de 300 euro, dar şi faptul că între denunţător şi inculpat nu a intervenit un contract de asistenţă juridică în formă scrisă, potrivit căruia onorariul convenit să fie suma de 1.500 euro.

Deşi inculpatul, în mod repetat, pe parcursul cercetării judecătoreşti a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a proceselor verbale de redare a convorbirilor din zilele de 22 şi 23 aprilie şi a procesului-verbal de redare a înregistrărilor în mediul ambiental din ziua de 30 aprilie 2010, invocând faptul că au fost înregistrate în lipsa unei autorizaţii dată de magistratul competent conform art. 911 C. proc. pen. şi să fie înlăturate întrucât au fost obţinute în condiţiile art. 68 alin. (2) C. pen., instanţa a apreciat şi apreciază că mijloacele de probă menţionate au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale incidente şi că elementele de fapt pe care le constată contribuie la stabilirea unei stări de fapt reale şi la identificarea autorului faptelor.

Instanţa a reţinut, astfel, că dispoziţiile art. 96 C. proc. pen. au ca scop valorificarea tuturor probelor care sunt în măsură să conducă la stabilirea unei stări de fapt corespunzătoare adevărului şi că, dat fiind caracterul spontan al acestora, nu este obligatorie obţinerea unei autorizaţii de la judecător, precizând că în acest sens este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 134/2011.

Pe de altă parte, din declaraţiile martorului denunţător B.M.E. rezultă, fără niciun dubiu, că a efectuat înregistrările respective din proprie iniţiativă, nemulţumit fiind de faptul că inculpatul, deşi primise banii solicitaţi, nu rezolva problema permisului de conducere şi nicidecum la instigarea organelor de poliţie.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, instanţa a constatat că, de la data comiterii faptelor şi până la data pronunţării prezentei hotărâri, au intervenit mai multe legi penale, ca urmare a intrării în vigoare la data de 1 februarie 2014 a Noului C. pen. Ţinând seama de această împrejurare, instanţa în urma analizării comparative a dispoziţiilor legale incidente, a constatat că, deşi limita maximă de pedeapsă prevăzută de legea nouă pentru infracţiunea de trafic de influenţă - 7 ani - este mai mică decât limita maximă de pedeapsă, stabilită de legea veche - 10 ani, aplicarea principiului legii penale mai favorabile în prezenta cauză, conduce la concluzia că legea veche - C. pen. de la 1969 - este legea penală mai favorabilă în ansamblu, pentru următoarele considerente:

Cu toate că limita minimă prevăzută de legea nouă pentru infracţiunea de trafic de influenţă este identică cu limita minimă prevăzută de legea veche - 2 ani închisoare, în condiţiile în care instanţa a apreciat că în favoarea inculpatului pot fi. reţinute circumstanţe atenuante, pedeapsa cea mai mică care îi poate fi aplicată inculpatului prin reţinerea acestor dispoziţii legale, conform legii noi - art. 76 alin. (1) din noul C. pen., este de 1 an şi 4 luni, pe când pedeapsa aplicată conform legii vechi - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., poate coborî până la minimul general de 15 zile.

Pe de altă parte, în condiţiile în care inculpatul a săvârşit un concurs real de infracţiuni, potrivit legii vechi - art. 32 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţa de ales să aplice sau nu un spor de pedeapsă, pe când potrivit legii noi - art. 39 alin. (2) lit. a) din noul C. pen. este obligată să adauge la pedeapsa cea mai grea o treime din cealaltă pedeapsă. Pentru aceste considerente, instanţa a aplicat în cauză, în totalitate, dispoziţiile legale cuprinse în C. pen. din 1969.

Întrucât inculpatul prin intermediul avocatului său ales a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) şi art. 18 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. a respins cererile formulate pentru următoarele considerente:

Ceea ce deosebeşte infracţiunea de trafic de influenţă de infracţiunea de înşelăciune este calitatea persoanei pe lângă care traficantul de influenţă susţine că va interveni. Dacă în sfera atribuţiilor de serviciu ale persoanei respective intră actul sau faptul pentru care făptuitorul afirmă că va interveni, fapta realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă, iar dacă în sfera atribuţiilor de serviciu ale acesteia nu intră actul respectiv, fapta va realiza conţinutul infracţiunii de înşelăciune. Esenţial este, de asemenea, sub aspectul calificării juridice a unei fapte ca trafic de influenţă sau înşelăciune momentul pretinderii banilor sau serviciilor. Astfel, dacă banii au fost pretinşi după îndeplinirea actului fapta constituie infracţiunea de înşelăciune, iar dacă au fost pretinşi înainte de îndeplinirea actului constituie infracţiunea de trafic de influenţă (Octavian Loghin, Drept Penal Român - Partea specială, pag. 369).

Chiar dacă şi traficul de influenţă şi înşelăciunea presupun o acţiune de inducere în eroare, deoarece autorul pretinde că are influenţă asupra unui funcţionar deşi nu are, spre deosebire de înşelăciune, unde prejudiciul se produce doar ca urmare a unei activităţi de inducere în eroare, în cazul traficului de influenţă autorul obţine folosul în urma promisiunii că va interveni pe lângă un funcţionar în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia. Prin urmare, câtă vreme inculpatul O.B.D. a pretins şi primit suma de 300 euro în cursul lunii ianuarie 2010, pretinzând că va interveni pe lângă un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, iar Dosarul cu nr. 7597/P/2009 în care martorul denunţător B.I. a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost soluţionat la data de 10 martie 2010 de un procuror de la această instituţie, în cauză nu a putut fi reţinută infracţiunea de înşelăciune.

Deşi pe parcursul cercetării judecătoreşti, unii dintre martorii audiaţi nu au fost în măsură să precizeze cu exactitate calitatea persoanei pe lângă care inculpatul a susţinut că va interveni (procuror sau judecător) sau instituţia la care s-au prezentat împreună cu inculpatul pentru a intra în posesia soluţiei adoptate în cauză, instanţa a apreciat că această împrejurare este irelevantă sub aspectul încadrării juridice a faptei, câtă vreme pe parcursul urmăririi penale, toţi martorii audiaţi au indicat funcţia persoanei ca fiind aceea de procuror, iar din transcrierea convorbirilor telefonice pe care inculpatul şi martorul B.M.E. le-au avut, rezultă fără niciun dubiu calitatea persoanei pe lângă care urma să intervină.

Pentru aceleaşi considerente instanţa apreciază că în cauză nu se poate dispune achitarea inculpatului, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de trafic de influenţă întrucât sunt realizate toate cerinţele art. 257 C. pen. pentru a fi în prezenţa acestei infracţiuni.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată instanţa reţine că potrivit art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 sunt calificate ca infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunea a 2-a şi a 3-a din legea respectivă.

Prin urmare, cum traficul de influenţă se regăseşte în secţiunea a 2-a din legea menţionată fiind o infracţiune de corupţie iar inculpatul a falsificat contractul cu nr. 14 din 18 noiembrie 2009 pentru a ascunde comiterea acestei infracţiuni în mod corect s-au reţinut şi dispoziţiile art. 17 lit. c) şi art. 18 din Legea nr. 78/2000, dispoziţii care stabilesc limita maximă de pedeapsă în acest caz.

Chiar dacă inculpatul, în mod constant, a susţinut că martorul denunţător B.I. a semnat contractul respectiv şi a fost de acord cu onorariul de 1500 euro, probele administrate în cauză dovedesc fără nici un dubiu că respectivul contract a fost întocmit ulterior declanşării cercetărilor în prezenta cauză.

Relevante sunt în acest sens pasajul din convorbirea efectuată la data de 23 aprilie 2010 în care inculpatul îi spune martorului denunţător B.M.E.: să nu faceţi ceva cu mine că eu am contractul semnat în alb, să ştii, dar şi concluziile raportului de constatare ştiinţifică cu nr. 51 din 24 iunie 2011 potrivit cărora semnătura de la rubrica client a fost realizată prin copiere plombagină. împrejurarea că nu a fost întocmit un contract de asistenţă juridică în formă scrisă ca urmare a acordului intervenit între inculpat şi martorul denunţător rezultă şi din declaraţia martorului denunţător dar şi din declaraţia inculpatului care nu a fost în măsură să relateze condiţiile de timp şi de loc în care acesta a fost scris şi semnat şi nu în ultimul rând din refuzul inculpatului de a preda carnetul de contracte din anul 2009 şi faptul că a declarat în faţa organelor de urmărire penală că exemplarul original a fost depus la Judecătoria Craiova deşi la această instanţă fusese depus în vederea învestirii cu formulă executorie un duplicat autocopiant.

Pentru considerentele expuse, instanţa a apreciat că în cauză nu s-a putut dispune achitarea inculpatului pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nici în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta există şi a fost săvârşită cu vinovăţie de către inculpat şi nici în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

În drept, instanţa a constatat că fapta inculpatului O.B.D. constând în aceea că a pretins şi primit suma de 300 euro pentru a interveni pe lângă un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, în scopul obţinerii unei soluţii favorabile martorului denunţător B.I. şi al restituirii permisului de conducere, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar fapta inculpatului constând în aceea că a contrafăcut contractul de asistenţă juridică cu nr. 14 din 18 noiembrie 2009 consemnând în cuprinsul acestuia, în mod nereal, că a convenit cu denunţătorul B.M.E. un onorariu în sumă de 1.500 euro şi ulterior l-a depus la Judecătoria Craiova, în vederea învestirii cu formulă executorie, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere împrejurarea că inculpatul prin faptele comise a contribuit la crearea unei imagini negative celor care realizează actele de justiţie, sporind sentimentul de neîncredere al justiţiabililor în capacitatea organelor judiciare, în general, şi a magistraţilor, în special, de a adopta sau pronunţa soluţii corespunzătoare probelor administrate şi dispoziţiilor legale incidente, ţinând seama de frecvenţa unor astfel de fapte şi de impactul lor asupra opiniei publice, de atitudinea nesinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, de cuantumul sumei de bani pretinsă şi primită, instanţa apreciază că la dosarul cauzei nu există date care să conducă la concluzia că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea acesteia, motiv pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii în regim de detenţie.

La stabilirea modalităţii de executare a pedepsei, instanţa a ţinut seama şi de faptul că inculpatul personal, dar şi prin intermediul apărătorilor aleşi, a încercat în mod constant să tergiverseze soluţionarea cauzei.

În acest sens, instanţa a reţinut că, deşi s-a încuviinţat cererea inculpatului de a se întocmi un referat de evaluare de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj şi s-au acordat în acest sens două termene de judecată, inculpatul invocând motive de sănătate, nu s-a prezentat la sediul Serviciului de Probaţiune, în vederea întocmirii referatului.

Pe de altă parte, instanţa a constatat că, deşi inculpatul a avut pe parcursul cercetării judecătoreşti apărător ales, acesta a lipsit în mod nejustificat la mai multe termene, fiind necesară numirea unui apărător din oficiu, iar la ultimul termen de judecată acordat de către instanţă, inculpatul s-a prezentat cu un nou avocat ales, în persoana avocatului N.O., care a solicitat amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării, cerere respinsă de către instanţă ca neîntemeiată.

Toate aceste împrejurări au condus instanţa la concluzia că inculpatul refuză să conştientizeze gravitatea faptelor comise şi prin urmare, reeducarea sa în spiritul respectării normelor de drept şi a regulilor de convieţuire socială, nu a putut avea loc decât prin executarea efectivă a pedepsei aplicate.

Întrucât inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este tânăr, este integrat socio-profesional (este căsătorit, are un copil minor şi exercită profesia de avocat), instanţa a apreciat că acestor împrejurări li se poate atribui caracter atenuant, astfel încât pedeapsa ce i-a fost aplicată să fie coborâtă sub limita minimă prevăzută de textele de lege incidente prin reţinerea în favoarea acestuia a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul O.B.D..

Ministerului Public a arătat că, în raport de motivele formulate în scris, susţine doar cel de-al doilea şi cel de al treilea motiv de apel. Astfel, s-a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii în sensul obligării inculpatului O.B.D. la plata echivalentului în lei a sumei de 300 euro, către martorul denunţător, întrucât plăţile pot fi efectuate în România doar în moneda naţională. Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, care vizează greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, se solicită înlăturarea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, care a atras şi efectele prevăzute la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi majorarea pedepsei aplicate, cu orientarea spre mediu, pentru a fi permisă aplicarea pedepselor complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) (în legătură cu profesia de avocat) C. pen. anterior.

Referitor la circumstanţa atenuantă constând în conduita anterioară a inculpatului, se apreciază că aceasta nu a fost reţinută în mod corect, pentru că, prin raportare la dispoziţiile art. 72 C. pen. anterior, la individualizarea pedepsei trebuie avute în vedere mai multe criterii, printre care şi gradul de pericol social al faptei. Instanţa de fond, judecând şi condamnând inculpatul, a apreciat că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat şi că, prin fapta săvârşită, a fost lezată credibilitatea sistemului judiciar. în ceea ce priveşte lipsa antecedentelor penale, Reprezentantul Ministerului Public a considerat că nu este un criteriu de individualizare, în contextul în care inculpatul era avocat şi o asemenea cerinţă era necesară pentru exercitarea profesiei.

De asemenea, se susţine că se impune aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, referitor la interzicerea exercitării profesiei de avocat, în condiţiile în care inculpatul s-a folosit de calitate de avocat la comiterea infracţiunii.

Inculpatul, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi:

a) înlăturarea probelor obţinute ilegal, prin raportare la dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. anterior, prevederi omoloage în art. 102 alin. (2) C. proc. pen. actual.

b) schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată (prevăzută de art. 290 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000) în infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată (prevăzută de art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea la art. 5 C. pen.).

c) achitarea inculpatului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă. De asemenea, se solicită achitarea inculpatului, în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi, în subsidiar, prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În ceea ce priveşte înlăturarea probelor, o parte dintre aceste excepţii fiind invocate la data de 08 noiembrie 2013, printr-un memoriu aflat la dosarul cauzei, completate în concluziile scrise formulate în susţinerea apelului. Astfel, a solicitat să se constate caracterul nelegal al procesului-verbal de constatare a denunţului oral, a proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice din 05 ianuarie 2011 şi 16 august 2010, a planşelor fotografice, a proceselor verbale de redare a înregistrărilor din mediul ambiental, precum şi nelegalitatea celor opt declaraţii de martori administrate în cauză.

În ceea ce priveşte nelegalitatea denunţului telefonic formulat de către B.I., arată că la dosarul cauzei există două denunţuri, respectiv cel aparţinând lui B.I. şi cel aparţinând lui B.M.E., din 26 aprilie 2010, ambele înregistrate la aceeaşi instituţie. Deşi în procesul-verbal de consemnare a denunţului oral se arată că, ulterior denunţului formulat de către B.I., se va prezenta şi numitul B.M.E., denunţul celui din urmă are un număr de înregistrare inferior celui iniţial, al lui B.I.. Apărarea a arătat că având în vedere principiul quod nullum est, nullum producit effectum, fiind nelegal modul de sesizare, urmărirea penală are un caracter nelegal.

Astfel, în ceea ce priveşte înregistrările audio-video, ambientale şi telefonice, susţine că există cel puţin patru aspecte de nelegalitate, unul dintre acestea vizând faptul că prin raportare la decizia Curţii Constituţionale nr. 962/2009, care pe lângă dispozitivul prin care se respinge o excepţie de neconstituţionalitate a art. 91 C. proc. pen., stabileşte în considerente, că în faza actelor premergătoare nu se pot administra probe, considerente ce are forţă probantă la fel ca şi dispozitivul hotărârii. Mai mult, dispoziţiile procesual penale prevedeau încheierea unui proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, prin raportare la art. 224 alin. (3) C. proc. pen. Aşadar, având în vedere că interceptările nu au fost consemnate într-un proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, nu pot constitui mijloace de probă.

Mai mult, apărarea consideră că se încearcă să se producă o confuzie voită, existând o oscilaţie evidentă în declaraţiile martorului B.I., motiv pentru care, la acest moment procesual, nu se ştie de către cine sau cu ce aparatură s-a realizat înregistrarea din 30 aprilie 2009. Arată că B.I. a declarat că înregistrarea s-a făcut de către un prieten "D.", neidentificat şi care nu a fost găsit. Precizează că la solicitarea apărării, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova a transmis un răspuns în sensul că, din punct de vedere tehnic, înregistrarea nu s-a realizat de Parchet, ci DGA - Serviciul Judeţean. Acest din urmă Serviciu a comunicat că înregistrarea s-a efectuat cu un înregistrator audio-video A., deşi Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova a afirmat că înregistrările au fost făcute cu două aparate, respectiv un reportofon O. şi un înregistrator audio-video A. Arată că această aparatură nu a fost pusă la dispoziţia expertului criminalist, motiv pentru care susţine că nu se cunoaşte, la acest moment, cu ce aparatură au fost efectuate înregistrările din datele de 22, 23, 24 şi 30 aprilie 2010.

Cu privire la momentul efectuării înregistrărilor, arată că la dosarul cauzei există o înregistrare telefonică dintre inculpatul O.B.D. şi martora O.I., soţia acestuia, avută la 30 aprilie 2010, ora 13:43, prin care îi spune: "coboară că vine (...) să îi dau permisul". Având în vedere că înregistrarea din 30 aprilie 2010, singura efectuată în baza unei autorizaţii emise de către un judecător al Curţii de Apel, a fost efectuată între orele 13:39 şi 13:42, înainte cu trei minute ca inculpatul O.B.D. să o sune pe soţia sa, reiese că întâlnirea nu avut loc în acea zi, între orele menţionate. Prin urmare, se susţine că nu există certitudine nici măcar cu privire la ora şi la cronologia evenimentelor desfăşurate.

De asemenea, apărarea arată că martorul B.M.E. a precizat că la ora 13.30 s-a predat aparatura (potrivit procesului-verbal aflat la fila 72, neexistând un proces-verbal de înapoiere), iar la ora 13:39 deja se procedase la interceptare. Mai mult, martorul susţine că, deşi a avut aparatura de la Direcţia Naţională Anticorupţie, nu a înregistrat cu aceasta, ci a mers acasă, a luat un alt reportofon cu care a venit la faţa locului şi pe care ulterior l-a dus acasă, de unde a dispărut. Apreciază că se creează precedente periculoase, prin acoperirea unor de neajunsuri sub aspect probator. Consideră că motivul pentru care a declarat martorul denunţător că nu a înregistrat cu aparatura DNA îşi are susţinerea pe prevederile a două texte de lege. Aşadar, potrivit dispoziţiilor art. 911 alin. (6) C. proc. pen. anterior, care arată condiţiile în care se poate proceda la administrarea probei cu interceptarea dintre avocat şi client, respectiv în situaţia în care avocatul urmează că săvârşească anumite infracţiuni şi să fie îndeplinite condiţiile legale (procurorul să solicite autorizarea, cel care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, judecătorul să dispună interceptarea). Potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, nici în ceea ce-l priveşte pe avocat nu trebuie să existe nicio diferenţiere. Apărarea susţine, aşadar, că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile privind autorizarea, motiv pentru care apreciază că anchetatorii s-au prevalat de dispoziţiile prevederile art. 916 alin. (2) C. proc. pen. anterior, potrivit cărora înregistrările făcute de persoane sau de părţi cu terţe persoane pot fi folosite în procesul penal şi fără autorizaţie. în speţă, este incident un alt principiu, şi anume specialia generalibus derogant, fiind evident că în situaţia inculpatului avocat norma specială este art. 911 alin. (6) C. proc. pen. anterior, care se referă la înregistrarea dintre avocat şi client şi care presupune autorizarea de către un judecător îndreptăţit în acest sens. Se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Telfner contra Austriei şi Botea contra României), potrivit căreia insuficienţa unui singur mijloc de probă, şi acela îndoielnic, nu poate conduce la condamnarea unui inculpat. Prin similitudine, în cauzele invocate, arată că se vorbeşte chiar despre o înregistrare pentru care existau anumite îndoieli cu privire la exactitatea celor inserate în procesele verbale ale convorbirilor telefonice.

Apărarea susţine că în concluziile raportului de expertiză criminalistică, administrat în faţa acestei instanţe, se arată clar că în urma examinării echipamentelor nu se poate stabili dacă s-a intervenit prin ştergere, inserare sau alte elemente de montaj audio, dar în considerentele acestei expertize se face o remarcă referitor la suportul L1, potrivit căreia s-a intervenit asupra înregistrărilor iniţiale, prin aplicarea unor tehnici de îmbunătăţire a calităţii audio. Prin urmare, consideră că s-a intervenit asupra unei probe esenţiale în scopul condamnării unei persoane.

Totodată se solicită înlăturarea declaraţiilor de martori care au fost audiaţi în faza actelor premergătoare, cu încălcarea dreptului la apărare. De asemenea, se solicită înlăturarea declaraţiilor de martori care au fost audiaţi în faza de urmărire penală până la aducerea la cunoştinţă a învinuirii (apărarea invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie, speţa care îl priveşte pe Corneliu Vadim Tudor).

În ceea ce priveşte temeinicia acuzaţiilor, inculpatul a susţinut că s-a stabilit un onorariu de 1500 euro, de comun acord, pentru a reprezenta într-un proces penal denunţătorul. Dacă iniţial această stare de fapt a fost confirmată de către martorii B.E., O.I. şi N.D., în apel, starea de fapt susţinută de către martorii denunţători a fost confirmată doar de către M.G.D., care, în cadrul audierii, a negat vehement că ar fi auzit vreun fragment din discuţia purtată între inculpatul O.B.D. şi B.M.E.. De asemenea, apărarea susţine că declaraţia martorului B.V. se coroborează cu declaraţia inculpatului, în sensul că s-a discutat despre suma totală de 1.500 euro, ca onorariu total pe care B.I. urma să îl plătească cu sprijinul mamei acestuia, căreia îi aducea la cunoştinţă toate sumele plătite.

Cu privire la susţinerea acuzării în sensul că inculpatul a refuzat predarea originalului contractului de asistenţă juridică, menţionează că în ultimul paragraf din acest contract se prevede că primul exemplar se înmânează persoanei cu care s-a încheiat. Arată că în urma efectuării percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatului O.B.D. în iunie 2010 şi nu s-a găsit celălalt exemplar al contractului de asistenţă juridică sau al niciunui alt contract. Precizează că s-a făcut referire la o altă soluţie, care este definitivă, sub puterea autorităţii de lucru judecat prin care s-a stabilit că inculpatul este nevinovat şi s-a schimbat temeiul din art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior în art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior (respectiv, fapta nu este prevăzută de legea penală).

Apărarea arată că inculpatul a solicitat, în cursul urmăririi penale, încuviinţarea efectuării unei percheziţii domiciliare la domiciliul martorului denunţător B.I., pentru a se ridica exemplarul nr. 1 al contractului de asistenţă juridică, solicitare care i-a fost respinsă, prin ordonanţă, cu motivarea că la domiciliul acestuia nu se afla acest contract.

Analizând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul O.B.D. împotriva Sentinţei penale nr. 48 din 07 februarie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, reţine următoarele:

În cauză au fost formulate acuzaţii şi s-a pronunţat de către instanţa de fond o soluţie de condamnare pentru două infracţiuni:

- trafic de influenţă, art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în fapta inculpatului O.B.D. care a pretins şi primit suma de 300 euro pentru a interveni pe lângă un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, în scopul obţinerii unei soluţii favorabile martorului denunţător B.I. şi al restituirii permisului de conducere;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că O.B.D. a contrafăcut contractul de asistenţă juridică cu nr. 14 din 18 noiembrie 2009 consemnând în cuprinsul acestuia, în mod nereal, că a convenit cu denunţătorul B.M.E. un onorariu în sumă de 1.500 euro şi ulterior l-a depus la Judecătoria Craiova, în vederea învestirii cu formulă executorie.

Criticile care fac obiectul apelului au în vedere încălcarea mai multor norme care garantează regulile procesului echitabil, în faza de urmărire penală, lipsa probelor care să fundamenteze o soluţie de condamnare (critici formulate de apărare) caracterul nelegal al sancţiunilor aplicate, respectiv pedepsele şi măsura de siguranţă (critici formulate de acuzare).

Instanţa urmează să analizeze mai întâi criticile referitoare la caracterul nelegal al probelor administrate în faza de urmărire penală, având în vedere influenţa concluziilor asupra acestor cereri cu privire la fondul cauzei.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a motivelor pentru care Curtea Europeană a stabilit lipsa unei proceduri echitabile în cauza Botea c. Române, instanţa constată că prezenta speţă se deosebeşte de cauza Botea c. României pentru considerente ce ţin de autoritatea care a autorizat interceptările (în speţă Curtea de apel Craiova în baza autorizaţiei nr. 15 din 24 aprilie 2010, aflată în vol. I d.u.p., filele 74 - 76), de faptul că interceptarea dispusă de judecător a fost ascultată în şedinţa publică de la data de 06 ianuarie 2015, de faptul că instanţa de apel a dispus ca probă, în urma ascultării interceptării şi a criticilor formulate de către apărare, un raport de expertiză tehnică (administrat în cursul cercetării judecătoreşti în apel), iar părţile au administrat probe cu privire la conţinutul interceptărilor, respectiv au fost audiaţi martori. Atât la instanţa de fond cât şi în apel au fost audiaţi martori: în apel la termenul de la 06 ianuarie 2015 au fost audiaţi martorii O.I., B.E.G., iar la termenul de la 23 iunie 2015 au fost audiaţi martorii M.G.D. şi B.V.; la fond au fost audiaţi martorii P.C. (termenul din data de 21 mai 2012), G.Ş.R. (termenul din data de 17 septembrie 2012), G.F.D. (termenul din data de 17 septembrie 2012), B.Ş., B.A.V., B.R.C. şi N.M.D. (la termenul din data de 20 mai 2013).

Astfel în Botea c României, s-a constatat încălcarea art. 6 parag. 1 cu privire la caracterul echitabil al procedurii penale împotriva celui condamnat pentru complicitate la dare de mita în temeiul unor înregistrări audio care au jucat un rol determinant în soluţia instanţei, deşi interceptarea convorbirilor telefonice a nesocotit principiul administrării echitabile a mijloacelor de probă, componentă esenţială a principiului egalităţii armelor. La momentul obţinerii probei, se reţine în Botea c. României, legea procesual penală nu oferea garanţii suficiente împotriva ingerinţei arbitrare în viaţa privată a reclamantului, domeniu ce intră sub incidenţa articolului 8 al Convenţiei, autorizarea interceptărilor fiind dispusă de către procuror, iar nu de către un tribunal independent şi imparţial. De asemenea, în cauza Botea c. României, s-a reţinut că, deşi raportul de expertiză tehnică a arătat că existau dubii în privinţa autenticităţii interceptărilor, instanţa a luat în considerare în mod exclusiv transcrierea acestora, nerepunând cauza pe rol pentru a permite părţilor ca, în mod contradictoriu, să-şi formuleze observaţiile cu privire la rezultatul expertizei. Astfel, s-a constatat că instanţa şi-a format convingerea în considerarea unei probe a cărei autenticitate era discutabilă şi a respins cererile repetate de a fi ascultate înregistrările în şedinţă publică, de a pune la dispoziţie transcrierile acestora sau de a răspunde plângerilor cu privire la ilegalitatea interceptărilor.

Diferenţele dintre cauza Botea c. României şi speţa de faţă (respectiv faptul că interceptările au fost autorizate de către judecătorul de la Curtea de apel Craiova în baza autorizaţiei nr. 15 din 24 aprilie 2010, aflată în vol. I d.u.p., filele 74 - 76), interceptarea din data de 30 aprilie 2010 a fost ascultată în şedinţa publică şi a făcut obiectul unei evaluări de către un expert, în ceea ce priveşte eventuale modificări sau neconcordanţe între vocea acuzatului şi vocea persoanei interceptate, au fost audiaţi martori în legătură cu realitatea faptele care au făcut obiectul discuţiei interceptate) determină instanţa să respingă susţinerile apărării atât în ceea ce priveşte constatarea caracterului lipsit de echitate al procedurii cât şi în ceea ce priveşte caracterul nelegal al interceptărilor din data de 30 aprilie 2010.

Apărarea a mai solicitat să se constate că modul de desfăşurare a urmăririi penale încalcă regulile procesului echitabil faţă de faptul că probe determinante au fost administrate mai înainte de aducerea la cunoştinţa acuzatului a calităţii de învinuit, deci fără ca acesta să cunoască faptul că se desfăşoară o procedură împotriva sa.

Instanţa constată că administrarea unor probe anterior aducerii la cunoştinţa a calităţii de învinuit nu poate conduce în sine la încălcarea drepturilor persoanei acuzate. Doar faptul că, ulterior punerii sub învinuire, persoana acuzată nu are posibilitatea să conteste credibilitatea probelor, este de natură să afecteze caracterul echitabil al procedurii.

Examinând actele dosarului instanţa constată că au fost administrate probe şi ulterior datei de 25 ianuarie 2011, când O.B.D. a luat la cunoştinţă despre faptul că este învinuit în cauza de faţă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă. Astfel, la aceeaşi dată i s-a solicitat inculpatului O.B.D. şi acesta a acceptat să pună la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie carnetul de contracte de asistenţă juridică încheiate în cursul anului 2009 şi originalul contractului de asistenţă juridică care a susţinut că a fost încheiat cu B.I.. A prezentat Direcţiei Naţionale Anticorupţie o copie a acestui contract, pe care a făcut menţiunea "conform cu originalul" şi a refuzat să prezinte carnetul de contracte pe anul 2009, pe motivul păstrării confidenţialităţii. Prin adresa nr. 74/P/2010 din 31 ianuarie 2011, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova a solicitat Judecătoriei Craiova contractul în cauză, iar prin adresa din 04 februarie 2011, Judecătoria Craiova a înaintat în original, cererea formulată de inculpatul O.B.D., împreună cu contractul de asistenţă juridică nr. 14 din 18 noiembrie 2009, seria 028804, care nu fusese depus de inculpat în original, ci în forma duplicatului autocopiant.

La data de 09 iunie 2011 a fost efectuată o percheziţie domiciliară la locuinţa şi sediul profesional al inculpatului O.B.D. La data de 24 iunie 2011 a fost depus raportul de constatare tehnico ştiinţifică cu privire la semnăturile executate la rubrica client/reprezentant pe contractul de asistenţă juridică nr. 14 din 18 noiembrie 2009 seria 028804.

La data de 05 august 2011 au fost extinse cercetările în cauză cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată faţă de O.B.D., acesta declarând în prezenţa avocaţilor aleşi P.M. şi O.I.G. că nu doreşte să dea declaraţii în cauză şi îşi menţine integral declaraţia dată anterior. La data de 08 august 2011, inculpatul a solicitat probe. La data de 08 august 2011, au fost admise cererea de audiere a martorului N.D.M. şi confruntarea cu B.I. (probă administrată la data de 10 august 2011, în prezenta avocatului ales al inculpatului P.M., şi respinsă cererea de efectuare a unei percheziţii la domiciliul martorului B.I. precum şi efectuarea unei expertize grafice. De asemenea o proba esenţială, audierea denunţătorului, a putut fi contestată în aceeaşi fază procesuală, urmărirea penală, dată fiind confruntarea dintre inculpat şi B.I., consemnată în procesul-verbal contrasemnat de avocaţii inculpatului.

Totodată, în ceea ce priveşte critica inculpatului referitoare la faptul că dat fiind modul în care s-a desfăşurat urmărirea penală nu a avut posibilitatea să administreze probe în această fază procesuală, instanţa constată că la data de 11 august 2011 a fost prezentat materialul de urmărire penală în prezenţa avocaţilor inculpatului, respectiv P.M. şi O.I.G., inculpatul arătând că a luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală nu doreşte să facă declaraţii şi nu are de propus probe noi în apărare sau de formulat alte cereri. în consecinţă, faţă de manifestarea de voinţă expresă din cursul urmăririi penale, de la prezentarea materialului de urmărire penală, în sensul de a nu solicita probe noi şi de a nu formula excepţii, critica din apel privind lipsa posibilităţii de a administra probe la urmărirea penală este nefondată.

În ceea ce priveşte posibilitatea de a contesta credibilitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale, cercetarea judecătorească la fond şi în apel a constat în administrarea de probe. în cursul cercetării judecătoreşti de la instanţa de fond au fost administrate ca probe declaraţia inculpatului O.B.D., şi martorii P.C. (termenul din data de 21 mai 2012), G.Ş.R. (termenul din data de 17 septembrie 2012), G.F.D. (termenul din data de 17 septembrie 2012), B.Ş., B.A.V., B.R.C. şi N.M.D. (la termenul din data de 20 mai 2013).

În apel, a fost audiat inculpatul O.B.D., iar la termenul de la 06 ianuarie 2015 au fost audiaţi martorii O.I., B.E.G., iar la termenul de la 23 iunie 2015 au fost audiaţi martorii M.G.D., B.V. De asemenea a fost efectuată o expertiză a interceptărilor contestate.

Raportul de expertiză criminalistică nr. 169 din 13 mai 2015 dispus în Dosarul nr. 1624/54/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală de către expert criminalist autorizat: Gheorghe Pop a avut ca obiective:

a. să se stabilească dacă asupra înregistrărilor s-a intervenit prin ştergere, inserare sau alte elemente de montaj audio-video;

b. să se determine dacă există identitate între vocea din înregistrări şi vocea inculpatului; şi

c. să se prelucreze înregistrările în vederea îmbunătăţirii calităţii audio.

În vederea efectuării lucrării expertul a examinat o copie de pe lucrarea 612/111-13/2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia Judiciară; patru suporturi optice, trei tip CD şi unul tip DVD, ilustrate şi individualizate la capitolul Constatări, şi eşantioane de vorbire aparţinând numitului O.B.D., prelevate la sediul LIEC Bucureşti, în data de 22 aprilie 2015, pentru a servi ca material comparativ.

În vederea identificării vorbitorului, în ipoteza că înregistrările audio de expertizat şi coloana sonoră a înregistrării audio-video sunt autentice (conforme cu adevărul), acestea au fost segmentate pentru a se separa în fişiere distincte eşantioanele de vorbire ale persoanei necunoscute.

În condiţiile variabilităţii normale a vorbirii cu trecerea timpului, cu starea emoţională şi de sănătate a vorbitorului, rezultatele din tabelul 1 exprimă recunoaşterea cu probabilitate ridicată a vorbitorului O.B.D. în fişierul voce L1.wav conţinând eşantioanele de vorbire segmentate de pe suportul L1 ale persoanei necunoscute.

a. Din considerentele prezentate în cuprinsul raportului, în urma examinării acestora cu echipamentele şi sistemele din dotarea INEC, nu se poate stabili dacă asupra înregistrărilor în litigiu, puse la dispoziţie pe suporturile L1 şi L2, s-a intervenit prin ştergere, inserare ori alte elemente de montaj audio.

b. Ţinând cont de rezultatele obţinute şi prezentate în tabelul 1, în ipoteza că înregistrările audio şi audio-video puse la dispoziţie pe suporturile optice L1 şi L2 sunt conforme cu adevărul, s-a conchis că este o probabilitate ridicată ca vorbitorul necunoscut din înregistrarea de pe suportul L1 să fie O.B.D..

Pe baza asemănărilor la nivelul caracteristicilor generale între vorbirea în litigiu din înregistrările audio şi audio-video în litigiu şi vorbirea de comparaţie înregistrată de la numitul O.B.D., nu se exclude ca vorbitorul necunoscut din înregistrările de pe suportul optic L2 să fie O.B.D.

În ceea ce priveşte probele care nu au fost administrate în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv audierea lui B.I., instanţa constată că la data de 10 august 2011 a avut loc confruntarea dintre B.I. şi O.B.D., acesta din urmă fiind asistat de avocat ales, a cărui semnătură se regăseşte pe procesul-verbal de confruntare, astfel că a existat posibilitatea de a fi contestate susţinerile denunţătorului şi de a se consulta cu avocatul ales în ceea ce priveşte probele sau întrebările ce au fost formulate.

În raport de întreaga procedură desfăşurată în cauză instanţa constată că au fost audiaţi martorii acuzării şi martorii apărării şi au fost administrate probe în apărare inclusiv în ceea ce priveşte interceptarea contestată care a fost ascultată în şedinţă publică şi a făcut obiectul unei expertize. În consecinţă, procedura în întregul său are un caracter echitabil.

Cu privire la criticile privind greşita condamnare a inculpatului

Acuzaţiile formulate se referă la următoarele infracţiuni:

Art. 257 C. pen. din 1969 Traficul de influenţă

Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Dispoziţiile art. 256 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 290 C. pen. din 1969 Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Tentativa se pedepseşte.

Art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

Infracţiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 C. pen., de dare de mită - prevăzută la art. 255 C. pen., de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 C. pen. şi de trafic de influenţă - prevăzută la art. 257 C. pen. se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.

Art. 17 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

În înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene:

(...) c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune;

Art. 18 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

(1) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. a) - d) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în C. pen. pentru aceste infracţiuni, al căror maxim se majorează cu 2 ani.

Pentru dovedirea vinovăţiei inculpatului acuzarea trebuia să dovedească pretinderea de bani de către acuzat lăsând să se creadă că are influenţă asupra celor care făceau acte de procedură (în ceea ce priveşte traficul de influenţă), respectiv alterarea contractului de asistenţă juridică (în ceea ce priveşte falsul în înscrisuri sub semnătură privată).

În cursul cercetării judecătoreşti în apel a fost audiat inculpatul O. D. B. care a declarat că:

"Precizez că atât contractul de asistenţă juridică, cât şi împuternicirea avocaţială au fost întocmite, semnate în prezenţa lui B.I. în 18 noiembrie 2009, contractul fiind completat inclusiv în ceea ce priveşte obiectul şi onorariul făcându-se menţiune chiar şi cu privire la cheltuielile de transport. în mod firesc nu puteam întocmi delegaţia în lipsa unui contract de asistenţă juridică, iar în cuprinsul respectivei delegaţii a fost menţionat numărul contractului de asistenţă încheiat cu B. Conform ultimei menţiuni din cuprinsul contractului de asistenţă juridică acesta a fost întocmit în două exemplare şi la data întocmirii la 18 noiembrie 2009, i-am înmânat un exemplar lui B. Ca urmare a încheierii acestui contract m-am deplasat la Poliţia Mărăcineni unde am depus delegaţia şi am asigurat asistenţa juridică. Mai doresc sa fac precizări cu privire la restituirea autoturismului, în sensul că s-a făcut la solicitarea unchiului numitului B.I., al cărui nume nu mi-l amintesc, persoană care a întocmit o cerere în scris, ulterior autoturismul fiind restituit, încheindu-se şi un proces-verbal.

Referitor la modul în care a fost achitat onorariul în baza contractului de asistenţă juridică despre care am relatat anterior, doresc să arat că B.I. mi-a plătit 200 de euro în rate cu ocazia deplasărilor la Poliţia din Mărăcineni, plata fiind efectuată până în ianuarie 2010, iar ulterior mi-a plătit 300 euro. Eu am solicitat să facă plata onorariului, dar nu i-am solicitat niciodată o anume sumă. în ianuarie 2010 am încheiat un precontract de achiziţionarea unei casc. În februarie am plătit o parte din preţ, iar în martie l-am achitat integral. În intervalul ianuarie - aprilie 2010 B. a mai efectuat o plata de 400 lei şi pentru că m-a sunat să mă înştiinţeze despre acest aspect, eu nu eram în Craiova, banii au fost primiţi de soţia mea care împreună cu soacra mea s-au deplasat în parcul Romanescu să se întâlnească cu B. pentru a le da banii. Pentru a-l determina pe B. să îmi plătească onorariu i-am spus că am împrumutat bani de la prieteni de-ai mei care sunt procurori şi judecători, colegi la echipa de fotbal din Craiova, pentru achitarea apartamentului.

Nu mai ştiu dacă în contract s-a făcut această menţiune, dar am convenit cu B. ca plata onorariului să se facă în rate, urmând să emit chitanţă numai la momentul achitării integrale a onorariului. Acest lucru nu s-a întâmplat aşa că nu am emis chitanţă fiscală.

(...) Este adevărat că am purtat discuţii telefonice cu fratele denunţătorului B.I. - B.M.E., ocazie cu care i-am spus că am încheiat un contract în alb, am făcut acest lucru cu intenţia de a-i speria şi a-i determina să plătească onorariul ştiind că banii provin de la mama fraţilor B. care lucra în Italia. (...)"

De asemenea a fost audiată martora B.V. în declaraţia acesteia precizându-se că:

"Îmi menţin declaraţiile date anterior în faza de urmărire penală. Ştiu ca i-a luat carnetul lui B.I., fiul meu. La un moment dat mi-a zis că are pe cineva, un avocat, căruia trebuie să-i dea o sumă de bani ca să-i dea mai repede permisul pentru a nu mai aştepta. Avocatul a cerut sume din ce în ce mai mari, iniţial 700, apoi 800 de euro. am vorbit şi eu cu avocatul la telefon şi avocatul ne-a asigurat că nu va aştepta o perioadă lungă pentru a lua permisul. Am cunoscut avocatul printr-un prieten care a stat la noi în Italia. Am vorbit la telefon cu avocatul care mi-a spus să nu-mi fac griji pentru că are pe cineva care poate obţine carnetul mai repede, dar nu mi-a dat nume. Avocatul nu ne-a spus că cere bani şi pentru altă persoană. Banii pe care i-am dat erau pentru avocat. Fiul meu este plecat din ţară, nu ştiu când va veni. Fiul meu a făcut o plângere către autorităţile române pentru că a dat bani avocatului şi carnetul nu a fost obţinut. Nu-mi aduc aminte exact, când am venit în ţară am fost citată la Craiova, ca martor. (...) Toţi banii erau trimişi prin W.U.. În acea perioadă fiul meu cerea în permanenţă bani şi eu l-am sunat pe avocat să-l întreb dacă mai este nevoie de bani şi mi-a răspuns că încă mai este. La început mi-a cerut sume mai mici după care sume mai mari. (...) Eu eram în Italia, iar fiul meu m-a sunat târziu şi mi-a spus că l-a prins şi că i-a luat carnetul şi că are nevoie de bani, iar prietenul care era la noi îl cunoştea pe domnul avocat O. şi i-a dat numărul de telefon. Cele pe care le-am declarat la urmărire penală cu privire la motivul pentru care trebuia să-i dau fiului meu 300 de euro, mi le-a spus fiul meu.".

Martorul M. a fost de asemenea audiat în apel şi a declarat că:

"Am fost cu B.I. să se întâlnească cu domnul O. pentru a-i da nişte bani ca sa îşi ia permisul mai repede. Nu am fost de faţă la discuţie. O. şi B. au coborât din maşină şi au discutat. Din moment ce s-a întâlnit cu avocatul cred că banii erau pentru avocat. O.B.D. ne-a aşteptat în faţa unui liceu din Craiova, în zona Brazdă, până în liceul Pedagogic. Nu-mi amintesc dacă B. mi-a spus despre ce sumă este vorba. Nu am văzut când s-au dat banii. Nu mi-au fost arătaţi banii de către B.. Nu ştiam dacă B. are sau nu dosare penale. Ştiu că permisul îi fusese luat pentru că l-au prins la Piteşti cu numere false.(...) B. este cel care mi-a povestit că dă banii pentru a obţine mai repede permisul. Nu mai îmi amintesc exact cum s-au întâmplat lucrurile. Au trecut 2 - 3 ani. Menţin însă declaraţia dată la urmărire penală."

Cu privire la traficul de influenţă

Inculpatul O.B.D. a explicat că, din dorinţa de a obţine suma de 1.500 euro, onorariu stabilit de comun acord cu B.I., confirmată de patru martori (D.N., O.I., B.E. şi B.V.), a afirmat că joacă fotbal cu anumiţi procurori şi că a împrumutat respectiva sumă de bani de la unul dintre aceştia.

În procesul-verbal de înregistrare în mediul ambiental a comunicării dintre O.B.D. şi B.M.E. din data de 30 aprilie 2010 le interceptarea conform autorizaţiei nr. 15 din 27 aprilie 2010 emisă de Curtea de Apel Craiova, se menţionează au fost daţi bani acuzatului pentru ca acesta să îi dea procurorului, iar acuzatul neagă doar cuantumul sumei în sensul că i s-au dat 300 de euro şi nu 350 euro, cum afirmă B.M.E.:

B.: (...) El atunci mi-a zis că ţi-a dat 350 euro ca să-i dai la procuror.

O.: Nu, nu, nu, 300, 300 au fost.

B.: El aşa mi-a zis, că m-am certat cu el, că i-am trimis eu nişte bani.

O.: Nu, nu, minte, nu, nu, 300 au fost.

Acuzaţiile formulate sunt susţinute atât de convorbirea din data de 30 aprilie 2010 cât şi de declaraţiile martorului M. (care confirmă întâlnirea) şi martorei B.V., mama lui B.I. şi a lui B.M.E., care confirmă faptul că a trimis bani fiului său, în repetate rânduri pentru a fi daţi avocatului, înlăturând astfel susţinerile apărării în sensul că nu s-au plătit banii aferenţi contractului, iar sumele cerute erau pentru acoperirea onorariului şi nu pentru a fi date unui procuror. De asemenea la dosar a fost depusă adresa W.U. privind transmiterea sumelor de bani la datele menţionate de acuzare.

Totodată, în cuprinsul rechizitoriului întocmit s-a reţinut că din conţinutul cererii de probatorii, formulată la 08 august 2011, de inculpatul O.B.D., rezultă că acesta se confrunta cu dificultăţi financiare majore şi a motivat că din cauza faptului că denunţătorul B.I. a întârziat cu plata onorariului, i-a spus în repetate rânduri că are nevoie de bani pentru a-i da unui procuror, încercând să înlăture astfel conţinutul discuţiilor din mediul ambiental din 30 aprilie 2010, motivând că a fost o greşeală că a făcut referire despre datorii către un procuror şi nu către un poliţist despre care afirma că ar fi fost vânzătorul apartamentului pe care inculpatul l-a achiziţionat în 25 februarie 2010, potrivit contractului nr. 116 autentificat la BNP B.E.. Apărarea inculpatului în sensul că discuţia cu denunţătorul avea în vedere un contract de vânzare-cumpărarea a fost înlăturată motivat de faptul că respectivul contract fusese încheiat anterior convorbirii, iar preţul plătit integral conform celor menţionate în actul notarial. Astfel, examinând contractul de vânzare-cumpărare în cauză anexat de inculpat la cerea de probatoriu, s-a putut observa la punctul 2.1. că preţul a fost achitat integral de către cumpărător, vânzătorilor până la 25 februarie 2010, data autentificării contractului vânzare-cumpărare.

Faţă de cele ce preced, instanţa constată că a fost dovedit faptul pretinderii sumei de 300 euro de către O.B.D. pentru a da această sumă procurorului care soluţiona dosarul privindu-l pe B.I., astfel că solicitarea de achitare este nefondată.

Cu privire la falsul în înscrisuri sub semnătură privată

Inculpatul a recunoscut în audierea din cadrul cercetării judecătoreşti desfăşurate în apel că a afirmat în faţa lui B.M.E. că are un contract în alb, însă a oferit o altă explicaţie cu privire la motivul pentru care a făcut afirmaţia: (...) Este adevărat că am purtat discuţii telefonice cu fratele denunţătorului B.I. - B.M.E., ocazie cu care i-am spus că am încheiat un contract în alb, am făcut acest lucru cu intenţia de a-i speria şi a-i determina să plătească onorariul ştiind că banii provin de la mama fraţilor B. care lucra în Italia. (...) "

Conform art. 126 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat, avocatul are obligaţia de a ţine o evidenţă strictă a contractelor încheiate într-un registru special şi de a păstra în arhiva sa un exemplar original al fiecărui contrat şi un duplicat sau o copie după orice împuternicire de reprezentare primită în executarea contractelor. Din examinarea contractelor de asistenţă juridică: nr. 20 din 06 octombrie 2009, seria 028803, nr. 14 din 18 noiembrie 2009, seria 028804, nr. 117 din 29 ianuarie 2010, seria 028805 şi nr. 028810 din 26 iulie 2010, seria 028810, se observă că nu au o cronologie firească. Astfel, contractul nr. 20 a fost încheiat anterior contractului nr. 14, iar după contractul nr. 14 urmează contractul 117, în condiţiile în care seriile actelor sunt succesive.

Cele ce preced justifică soluţia de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură dat fiind recunoaşterea de către acesta a încheierii unui contract în alb completat ulterior cu menţiuni contrare voinţei părţilor (onorariul de 1500 euro) şi depus la judecătorie pentru învestirea cu formulă executorie.

În consecinţă hotărârea este corectă în ceea ce priveşte soluţiile de condamnare.

Referitor la individualizarea pedepselor

Alegerea modalităţii de executare a pedepsei unui inculpat nu trebuie să fie influenţată de conduita avocatului său. Argumentele instanţei de fond pentru alegerea unei pedepse cu executare în regim de detenţie nu au în vedere conduita acuzatului, ci mai degrabă conduita unei alte persoane. Astfel, instanţa de fond reţine că: La stabilirea modalităţii de executare a pedepsei, instanţa a ţinut seama şi de faptul că inculpatul personal, dar şi prin intermediul apărătorilor aleşi, a încercat în mod constant să tergiverseze soluţionarea cauzei. în acest sens, instanţa a reţinut că, deşi s-a încuviinţat cererea inculpatului de a se întocmi un referat de evaluare de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj şi s-au acordat în acest sens două termene de judecată,

inculpatul invocând motive de sănătate, nu s-a prezentat la sediul Serviciului de Probaţiune, în vederea întocmirii referatului. Pe de altă parte, (...) deşi inculpatul a avut pe parcursul cercetării judecătoreşti apărător ales, acesta a lipsit în mod nejustificat la mai multe termene, fiind necesară numirea unui apărător din oficiu, iar la ultimul termen de judecată acordat de către instanţă, inculpatul s-a prezentat cu un nou avocat ales, în persoana avocatului N.O., care a solicitat amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării, cerere respinsă de către instanţă ca neîntemeiată.

Instanţa de fond nu explică ce probe au determinat-o să aprecieze că lipsa avocaţilor aleşi sau cererea de amânare a unui nou avocat numit în dosar ar fi consecinţa instruirii acestora de către inculpat în scopul tergiversării cauzei. Totodată faptul că nu a fost administrată o probă solicitată de către inculpat (referatul de evaluare) nu conduce prin ea însăşi la alegerea unei modalităţi privative de executare a pedepsei. în consecinţă instanţa de apel va înlătura aceste elemente ca nefiind de natură să influenţeze sancţiunea aplicată inculpatului sau modalitatea de executare acesteia.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate, instanţa de apel mai constată că elementele de fapt reţinute de către instanţa de fond ca circumstanţe atenuante nu au acest caracter, faptele pentru care este acuzat fiind tipice în ceea ce priveşte pericolul social. Elementele de individualizare reţinute de către instanţa de fond: inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este tânăr, are un loc de muncă, determină instanţa de apel să aprecieze că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate.

În raport de circumstanţele personale ale inculpatului,respectiv faptul că s-a folosit de profesia de avocat pentru comiterea faptei, va interzice ca pedeapsă accesorie în raport de ambele acuzaţii formulate şi ca pedeapsă complementară în raport de traficul de influenţă, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior.

Constatând că infracţiunea de trafic de influenţă există şi că a fost săvârşită cu vinovăţie de către inculpat şi ţinând seama şi de dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, instanţa a dispus obligarea inculpatului la plata către martorul denunţător a sumei de 300 euro. Dispoziţia instanţei este nelegală, deoarece plăţile pe teritoriul României se fac în moneda naţională. în mod corect, instanţa trebuia să dispună obligarea inculpatului la plata echivalentului în lei, la data plăţii efective, a sumei de 300 euro.

În consecinţă, Înalta Curte va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpatul O.B.D. împotriva Sentinţei penale nr. 48 din 07 februarie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., va condamna pe inculpatul O.B.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior, în temeiul art. 65 C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 290 C. pen. anterior, cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., va condamna inculpatul O.B.D. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., inculpatul O.B.D. va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 35 C. pen. anterior va interzice exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. anterior va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 4 ani, constituind termen de încercare.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, va stabili în sarcina inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Dolj, potrivit programului de supraveghere întocmit;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen. anterior cu privire la cauzele de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 va dispune restituirea către martorul denunţător B.I. a sumei de 300 euro prin echivalent în lei la data punerii în executare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelurilor declarate de Parchet şi de inculpat vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial pentru apărarea din oficiu în cuantum de 260 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpatul O.B.D. împotriva Sentinţei penale nr. 48 din 07 februarie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., condamnă inculpatul O.B.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior, în temeiul art. 65 C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 290 C. pen. anterior, cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., condamnă inculpatul O.B.D. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplic, art. 5 Noul C. pen., inculpatul O.B.D. va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 35 C. pen. anterior interzice exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. anterior interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (cu referire la profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 86 C. pen. anterior, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 4 ani, constituind termen de încercare.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, stabileşte în sarcina inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Dolj, potrivit programului de supraveghere întocmit;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior cu privire la cauzele de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 dispune restituirea către martorul denunţător B.I. a sumei de 300 euro prin echivalent în lei la data punerii în executare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelurilor declarate de Parchet şi de inculpat rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial pentru apărarea din oficiu în cuantum de 260 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 353/2015. SECŢIA PENALĂ. Traficul de...  ICCJ. Decizia nr. 42/2015. SECŢIA PENALĂ. Excepţie de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 404/2015. SECŢIA PENALĂ. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Apel