ICCJ. Decizia nr. 420/2015. SECŢIA PENALĂ. Conflict de interese (art. 253 ind 1 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Apel
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 420/A/2015
Dosar nr. 1198/33/2013
Şedinţa publică din 11 decembrie 2014
Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 333 din 12 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 16 lit. d) C. proc. pen. rap. la art. 45 C. pen. anterior (actualmente art. 20 C. pen.) a fost achitat inculpatul B.V. pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese prev. de art. 253 : C. pen. anterior (actualmente art. 301 C. pen.).
În baza art. 288 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală.
În baza art. 290 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. f) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 500 lei amendă penală.
În baza art. 33, 34 lit. c) C. pen. anterior, art. 5 C. pen. s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, respectiv, 1.000 lei amendă penală.
În baza art. 81, 82 alin. (2) C. pen. anterior, art. 5 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de un an.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 359 C. proc. pen. anterior.
S-a dispus desfiinţarea notei de recepţie întocmită la data de 15 iunie 2012, dată modificată în 15 mai 2012 aflată la fila 18 din dosarul de urmărire penală şi a facturii întocmită la data de 15 iunie 2012, dată modificată în 15 mai 2012 aflată la fila 20 din dosarul de urmărire penală.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1.000 lei corelativ condamnării pentru cele două infracţiuni de fals, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul emis la data de 18 octombrie 2013 în Dosarul nr. 179/P/20131 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de conflict de interese, prev. de art. 2531 C. pen. anterior, fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen. anterior, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. anterior.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul B.V., începând din anul 2004 până în luna iunie 2012, a îndeplinit funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al com Livezile, jud. Bistriţa-Năsăud, iar în perioada 2011 - iunie 2012, a îndeplinit şi funcţia de viceprimar.
Relevanţă a prezentat data de 25 aprilie 2012, când pe raza com. Livezile, judeţul Bistriţa Năsăud, precum şi a localităţilor limitrofe s-a produs o rupere de nori, iar inundaţiile ce au urmat au afectat într-un mod extrem de serios gospodăriile cetăţenilor din zonă. Totodată, cu aceeaşi ocazie au fost distruse podeţele şi drumurile de acces, cu efecte directe asupra vieţii cotidiene a locuitorilor comunei, situaţie în care, aşa cum a reieşit nu doar din declaraţiile inculpatului, ci ale tuturor celorlalţi martori audiaţi, a fost convocat de urgenţă Consiliul Local pentru stabilirea măsurilor necesare în vederea limitării efectelor dezastruoase ale ploilor.
S-a reţinut că situaţia a fost de aşa natură încât pe raza întregii comune nu a existat un alt utilaj decât cel aparţinând fiului inculpatului, capabil să intervină în regim de urgenţă, sens în care, deşi inculpatul şi-a manifestat rezerva, ceilalţi consilieri locali au insistat să intervină, fără ca la acel moment cineva să îşi pună problema vreunui cost sau al vreunei plăţi contra acestui serviciu. Din acest motiv şi pentru că decizia a fost luată în regim de urgenţă, din aceeaşi noapte, fiul inculpatului a reuşit cu ajutorai excavatorului să degajeze, o parte din drumul naţional, de lemne şi alte obiecte aduse de viitură.
În data de 27 aprilie 2012, a fost convocat Consiliul Local al com.Livezile care a decis că, datorită situaţiei de urgenţă, lucrările să fie continuate de societatea fiului inculpatului.
În data de 27 aprilie 2012, inculpatul B.V., în calitate de viceprimar al comunei, a întocmit un referat prin care a solicitat aprobarea efectuării unor lucrări de decolmatare pârâuri, refacere de drumuri, săpat şi aranjat pod, săpat şi reparat conductă de apă (fila 16 d.u.p.), fără a arăta autoritatea căreia urma să i se adreseze cu cererea de aprobare şi nici denumirea societăţii care ar urma să execute lucrările.
Persoana care îndeplinea funcţia de primar al com. Livezile, numitul N.O. a recunoscut, în calitate de martor că, în data de 27 aprilie 2012, a vizat referatul în calitate de primar, aplicând litera „V", însă nu a specificat cine urma să efectueze lucrarea, deoarece a considerat că acest lucru a fost hotărât de consilierii locali, cu toate că nu s-a adoptat nicio hotărâre de consiliu, în formă scrisă, în acest sens (fila 46 d.u.p.).
Atât din declaraţiile fostului primar, N.O. (fila 46 d.u.p.), cât şi din declaraţiile consilierilor locali din perioada respectivă, martorii D.L. (fila 36), B.F. (fila 41 d.u.p.) şi S.I. (fila 56 d.u.p.), a rezultat că în data de 27 aprilie 2012, a avut loc o şedinţă, în care toţi consilierii locali prezenţi au fost de acord ca lucrările să fie efectuate de SC S.T. SRL, printre aceşti consilieri locali regăsindu-se şi inculpatul B.V.
În aceste condiţii, rolul concretizării lucrărilor efectuate, a duratei lor, a calităţii lor, a revenit „post facrum" comisiei de recepţionare, care a fost condusă tot de inculpatul B.V., comisie care a stabilit că efectuarea lucrărilor a necesitat 11 zile, acelaşi inculpat întocmind o notă de recepţie înregistrată în registrul de intrare de la Primăria com. Livezile, în data de 15 iunie 2012 (fila 27).
Pe baza zilelor efective de lucru, stabilite de comisia de recepţie, inculpatul a emis factura din 15 iunie 2012 în numele SC S.T. SRL, reprezentată de B.S., fiul acestuia, (filele 20-21 d.u.p.), arătând că a procedat în acest sens, deoarece fiul său avea un scris ilizibil (fila 76).
Astfel, inculpatul după ce a propus prin referat efectuarea lucrărilor, a participat atât la luarea deciziei de încredinţare a lucrării către firma la care asociat unic era propriul fiu (fila 28), cât şi la luarea deciziei privind cuantificarea lucrărilor, plată ce se făcea de către Primăria com. Livezile.
S-a mai reţinut că acelaşi inculpat, nu s-a rezumat doar la actele amintite anterior, prin care „şi-a favorizat" propriul copil, ci a comis noi fapte prevăzute de legea penală, atunci când a aflat că vechiul primar N.O. nu putea semna actele necesare decontării sumei de 10.912 lei, preţul stabilit prin factură, dat fiind faptul că majoritatea politică din care făcea parte a pierdut alegerile locale, organizate în data de 10 iunie 2012. Mai precis, a procedat la falsificarea datelor trecute pe nota de recepţie, prin falsificarea facturii din 15 iunie 2012 prin modificarea datei din 15 iunie 2012 (dată ulterioară alegerilor locale din 2012) în 15 mai 2012 (dată anterioară alegerilor locale din 2012).
Totodată s-a arătat că, din probele administrate în dosar a rezultat că, SC S.T. SRL a emis în data de 11 iunie 2012, factura, astfel că nu a existat niciun dubiu că factura a fost emisă după această dată şi abia în urma falsificării a apărut pe aceasta data de 15 mai 2012, care însă nu corespundea ordinii cronologice în care s-au emis facturile (fila 30).
Din declaraţiile martorei P.E.E., s-a reţinut că, în cursul anului 2012, a efectuat activitatea de registratură generală la nivelul Primăriei com, Livezile, şi că a înregistrat, în data de 15 iunie 2012, nota de recepţie prezentată de viceprimarul B.V., care purta data de 15 iunie 2012, şi nu a modificat data înregistrării ulterior în registrul de intrări, aşa cum nu a modificat nici data trecută pe ştampila de intrare care a fost aplicată pe nota de recepţie cu ocazia prezentării acesteia la registratură (fila 68).
În cursul efectuării actelor premergătoare şi a urmăririi penale, inculpatul B.V., după ce iniţial a recunoscut săvârşirea tuturor faptelor comise, arătând că, decizia ca lucrările să fie executate de către societatea fiului său, a luat-o în urma discuţiilor pe care le-a avut cu primarul comunei Livezile şi cu o parte din consilierii locali, respectiv că a modificat datele din nota de recepţie şi factură pentru a obţine decontarea sumei trecute în acea factură (filele 70-71), după angajarea unui apărător ales, a încercat să acrediteze ideea că a procedat în acest fel, deoarece era o situaţie de urgenţă, efectuarea lucrărilor fiind impusă de producerea inundaţiilor care au afectat comuna în ziua de 26 aprilie 2012, iar pe de altă parte, la justificarea falsurilor comise, a încercat să se prevaleze de faptul că a procedat în acest fel la îndemnul fostului primar N.O. (fila 76).
Faţă de această apărare, martorul N.O. a negat că l-ar fi determinat pe inculpat să schimbe datele din documentele susmenţionate (fila 47).
S-a precizat că infracţiunea de conflict de interese, este una de pericol concret deoarece nu este suficient să se îndeplinească un act, ci acel act trebuie să fi produs şi un folos material persoanelor prevăzute de textul de incriminare, în cazul de faţă, acest folos fiind realizat în mod indirect prin SC S.T., SRL în favoarea fiului inculpatului, care la data săvârşirii faptei de către inculpat era asociatul unic al acestei societăţi.
Pe de altă parte, s-a arătat că, aşa cum s-a precizat în literatura de specialitate, realizarea folosului material pentru persoanele enumerate de lege nu trebuia să fie în legătură de conexitate cu producerea unui prejudiciu instituţiei sau autorităţii în slujba căreia funcţionarul public îşi desfăşura activitatea. Mai mult, infracţiunea de conflict de interese este una de pericol şi nu una de rezultat, fiind şi o infracţiune obstacol în faţa comiterii vreunui prejudiciu instituţiei sau autorităţii publice, garantând probitatea şi onestitatea funcţionarului public (a se vedea în acest sens Sergiu Bogdan - Drept penal, Partea Specială, voi. I, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2006, pag. 270).
Ca probe şi mijloace de probă s-au reţinut: D proces-verbal de sesizare din oficiu (fila 11);
- copia referatului de necesitate, întocmit de învinuitul B.V. la data de 27 aprilie 2012 (filele 16, 17);
- nota de recepţie întocmită de învinuitul B.V. şi falsificată de acesta (fila 18);
- factura fiscală falsificată de învinuitul B.V. (fila 20);
- copia ordinului de plată din 16 octombrie 2012 (fila 22);
- fişa de cont pentru operaţiuni diverse (fila 25),
;-copii ale filelor din registrul de intrare al Primăriei com. Livezile pentru perioada 02 mai 2012 - 15 iunie 2012 (filele 26-27);
- informaţii de bază emise de O.N.R.C. cu privire la SC S.T. SRL (fila 28);
- copia facturii din 11 iunie 2012, emisă de SC S.T. SRL (fila 30).
- declaraţiile martorilor D.L. (filele 35-37), B.F. (filele 40-42), N.O. (filele 45-47), I.G. (filele 50-52), S.I. (filele 55-57), S.T. (filele 62-64), P.E.E. (filele 67-68);
- declaraţiile învinuitului B.V. (filele 70-77).
Prin sentinţa apelată, Curtea a reţinut următoarele declaraţii:
- S.T. (actualul primar) fila 27, Nu imi amintesc ca B.V. să îmi fi cerut să întocmesc vreo notă de de recepţie a lucrărilor (.) Corespunde adevărului faptul că pe raza com. Livezile nu este un utilaj asemănător care să poată interveni în caz de urgenţă şi într-adevăr ar fi fost nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a se putea apela la serviciile unei societăţi similare, cel mai probabil din Bistriţa."
- D.L. (fila 47) - consilier local : „Ştiu că în seara respectivă am mers cu alţi consilieri şi cu inculpatul la faţa locului unde era inundat un pod, după care ne-am deplasat la sediul primăriei ca să hotărâm cum putem interveni mai repede în vederea remedierii situaţiei. îmi amintesc că în acea seară am fost la sediul primăriei eu, inculpatul, precum şi consilierii Irimie Vladim, Boancă Florin şi S.I.. In aceste condiţii unul dintre noi, cunoscându-l pe fiul inculpatului, a sugerat să apelăm la acesta întrucât situaţia era foarte urgentă. Nu s-a pus problema să putem plăti costul lucrărilor întrucât nu erau bani."
- B.F. (fila 48) - consilier local : „ Nu mai ţin minte cine a venit cu propunerea ca fiul inculpatului să ne ajute cu buldoexcavatorul pe care îl deţinea însă am acceptat toţi pentru că era o situaţie de urgenţă. Ştiu că pe raza localităţii Dorolea au durat lucările două zile, am şi asistat la lucrări, a fost necesară intervenţia."
- N.O. (fila 49) - consilier local (fostul primar) : „Doresc să arăt că după părerea mea acest dosar este o răzbunare din partea actualei puteri care ne-a făcut reclamaţii ulterior şi plângeri penale mai multora dintre noi. (...) Consider că s-a dat o importanţă exagerată unui eveniment care era necesar la vremea respectivă deoarece viiturile care au afectat diverse zone ale comunei au fost extrem de serioase şi au dus la ruperea unor poduri şi exista în mod real pericolul unor inundaţii. In aceste condiţii, în acea seară, împreună cu mai mulţi consilieri locali şi cu inculpatul am luat decizia să apelăm la fiul acestuia, singura persoană care deţinea pe raza comunei un utilaj capabil să facă faţă unor astfel de lucrări. Situaţia fiind de o extremă urgenţă, nici nu s-a pus problema ca fiul inculpatului sau firma sa să fie remuneraţi însă când am văzut că e necesar ca acesta să intervină timp de aproximativ 2 săptămâni în diverse zone ale comunei ne-am pus problema unei plăţi, însă la acel moment nu exista nicio posibilitate materială, deoarece situaţia financiară a primăriei era dezastruoasă".
- S.I. (fila 50) - consilier local : „Când am ajuns la faţa locului am constatat că apele aduseseră butuci mari de lemn şi chiar animale (moarte) iar un pod a fost blocat, apărând riscul să se inunde şi gospodăriile şi comuna. Ştiu că la faţa locului era domnul primar Neamţ precum şi alţi consilieri locali iar oamenii ne cereau imperativ să facem ceva. As fel, ne-am deplasat mai mulţi împreună cu primarul la sediul primăriei pentru a discuta ce fel de măsuri să luăm. Am hotărât în unanimitate că dată fiind situaţia să apelăm la fiul inculpatului care era singurul din zonă care deţinea un utilaj capabil să efectueze asemenea lucrări. Nu s-a pus în discuţie la acel moment nici faptul că lucrarea urma să fie remunerată, însă după ce am văzut că lucrările tind să dureze în jur de două săptămâni, ne-am pus problema efectuării unei plăţi, dar situaţia financiară a primăriei nu ne permitea în acel moment."
Curtea a apreciat că, pornind de la starea de fapt necontestată de acuzare, inculpatul B.V. nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de conflict de interese, fapta fiind comisă în stare de necesitate, în condiţiile art. 20 alin. (2) C. pen.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (2) C. pen. „Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi al fel înlăturat viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care nu era înlăturat.
În opinia Curţii, alegerea inculpatului, sprijinită de altfel şi de consilierii locali, a urmărit în primul rând, binele comun al oamenilor din com. Livezile care erau în mod evident afectaţi de efectul inundaţiilor. Orice secundă de amânare în acele momente se putea solda cu pierderi, dacă nu de vieţi omeneşti, cel puţin de bunuri materiale (aspect pe care textul art. 20 alin. (2) C. pen. nu îl exclude, respectiv - un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general) şi prin urmare, raportat la toate datele concrete ale speţei, Curtea a apreciat că fapta inculpatului a avut o cauză justificativă care îl apăra de răspunderea penală.
De cealaltă parte însă, nici inculpatul nu a negat că referitor la lucrările efectuate s-a întocmit ulterior o notă de recepţie semnată de mai mulţi consilieri din primărie care deşi consemna efectuarea unor lucrări reale în beneficiul primăriei, a fost modificată data redactării acestora pentru a se obţine plata de la fostul primar al comunei, numitul N.O.
Prima instanţă a susţinut că, astfel cum a rezultat din întocmirea facturilor din 11 iunie 2012, inculpatul a negat că a falsificat aceste acte şi a susţinut că nu este vinovat şi nu a avut vreun beneficiu material, aspect contrazis de declaraţia martorei P.E.E. - fila 73, care a arătat că au fost făcute anumite compensări de primărie în beneficiul societăţii (fiului) inculpatului.
Având însă în vedere toate datele speţei şi în special motivul principal pentru care inculpatul şi implicit fiul său au acţionat în acest mod, Curtea a apreciat că pentru reeducarea inculpatului este suficientă aplicarea unei amenzi penale având în vedere persoana acestuia şi referinţele incluse în referatul de evaluare (filele 67-70).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 06 august 2014, formându-se Dosarul nr. 1198/33/2013.
Prin motivele de apel formulate în scris, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 333 din 12 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. 1198/33/2013, şi pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului B.V., pentru infracţiunea de conflict de interese, prev. de art. 2531 C. pen. anterior, cu aplicarea dispoziţiilor C. pen. anterior care sunt mai favorabile acestuia atât pentru pedeapsa principală, cât şi pentru pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi şi în caz de concurs de infracţiuni.
Parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalităţii acesteia fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 45 C. pen. anterior (art. 20 din actualul C. pen.), privind starea de necesitate, cu privire la infracţiunea de conflict de interese, prev. de art. 2531 C. pen. anterior.
Concluzionând, parchetul a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile reţinerii stării de necesitate în condiţiile în care motivul pentru care s-a acţionat nu a fost interesul general de salvare a unor bunuri, ci interesul personal pur electoral al formaţiunii politice de care aparţinea.
Referitor la infracţiunea de conflict de interese a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, inculpatul în calitatea de funcţionar public, şi-a exercitat atribuţiile de serviciu, a participat la luarea deciziei în scopul obţinerii unui folos patrimonial pentru firma fiului său şi a unui interes personal, respectiv păstrarea mandatului de viceprimar.
La primul termen de judecată acordat în cauză, la data de 12 septembrie 2014, inculpatul nu a dorit să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, apreciind că nu are nimic de adăugat faţă de cele declarate anterior în cauză, motiv pentru care, instanţa a procedat la administrarea probatoriului încuviinţat potrivit ari 420 alin. (5) rap. la art. 100 C. proc. pen. constând în proba testimonială a audierii martorilor D.L., N.O. şi S.T. ce a fost administrată la termenul de judecată din data de 05 decembrie 2014, după ce anterior cauza fusese amânată ca urmare a imposibilităţii de prezentare a apărătorului din oficiu al inculpatului.
După ce li s-au adus la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile conform dispoziţiilor legale, instanţa de apel a procedat la audierea separată a celor trei martori, respectiv D.L., N.O. şi S.T., potrivit art. 420 alin. (5) coroborat cu art. 381 cu referire la art. 119-123 C. proc. pen., declaraţii care se regăsesc ataşate la dosarul cauzei.
Examinând cauza atât din perspectiva motivelor de apel invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a probelor administrate în faţa instanţei de apel, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală,constată fondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru următoarele considerente:
Inculpatul B.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 12 octombrie 2013, în Dosarul nr. 179/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru infracţiunile de conflict de interese, prev. de art. 2531 C. pen. anterior, fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen. anterior şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.
Cu privire la situaţia de fapt, se reţine că, în cursul anului 2012, inculpatul B.V. în calitate de viceprimar al com. Livezile, a participat alături de consilierii locali D.L., B.F., I.G. şi S.I., când s-a hotărât urmare a inundaţiilor produse în comună, ca lucrările de reparaţii, să fie efectuate de către SC S.T. SRL, administrată de B.S., fiul inculpatului B.V.
Inculpatul B.V., în calitate de viceprimar al com. Livezile, jud. Bistriţa-Năsăud, la data de 27 aprilie 2012 a întocmit un referat prin care a propus executarea unor lucrări de decolmatare de pârâuri, respectiv reparaţii de drumuri, în care executantul lucrării a fost nominalizat ulterior vizării de către primarul N.O. a efectuării lucrărilor, fiind indicată SC S.T. SRL.
Se mai reţine că, întrucât efectuarea lucrărilor a necesitat 11 zile, inculpatul B.V., în locul fiului său, a întocmit la data de 15 iunie 2012, o notă de recepţie înregistrată la Primăria com. Livezile, prin care au fost inventariate lucrările executate şi a fost stabilit numărul de zile necesare executării acestora, pe baza facturii emise de SC S.T. SRL, reprezentată de B.S., în vederea decontării sumei de 10.912 lei, ocazie cu care tatăl acestuia, inculpatul B.V. a procedat la falsificarea datei trecute pe nota de recepţie şi a falsificat factura din 15 iunie 2012, prin modificarea datei din 15 iunie 2012 în 15 mai 2012.
Probele şi mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti în fond şi în apel dovedesc pe deplin intenţia infracţională a inculpatului B.V., de a urmări să realizeze un folos indirect în favoarea fiului său, B.S., prin participarea sa la luarea deciziei de încredinţare a lucrărilor către firma la care asociat unic era propriul fiu, la recepţionarea şi la luarea deciziei privind cuantificarea acestora în vederea efectuării plăţii, prin falsificarea unor documente fără de care nu se putea efectua plata contravalorii lucrărilor. În acest sens sunt: procesul-verbal de sesizare din oficiu, copia referatului de necesitate întocmit de B.V. la data de 27 aprilie 2012, nota de recepţie şi factura fiscală falsificate întocmite de inculpat, copia ordinului de plată nr. 1068/16 octombrie 2012, copii ale filelor din registrul de intrare al Primăriei com. Livezile pentru perioada 02 mai 2012 -15 iunie 2012, copia facturii din 11 iunie 2012 emisă de SC S.T. SRL, declaraţiile martorilor D.L., B.F., N.O., I.G., S.I., S.T., P.E.E., declaraţiile inculpatului B.V.
Această situaţie de fapt este confirmată de martorul D.L., audiat nemijlocit de instanţa de apel, care a menţionat: „intervenţia societăţii fiului inculpatului cu buldoexcavatorul a fost necesară în seara respectivă, ca urmare a viiturii pentru a limita pagubele ce se puteau produce în caz de amânare" (fila 40). Acesta a confirmat că, din cauza nopţii în care a intervenit evenimentul meteo nefavorabil, consilierii Primăriei în număr de şase din totalul celor 13 consilieri au votat, în minoritate fiind, să se apeleze la societatea fiului inculpatului, „fără a se încerca a se apela la o altă societate, cunoscut fiind că pe raza comunei nu exista un alt utilaj care să lărgească albia râului să nu permită pătrunderea apei în casele locuitorilor comunei", declaraţie care se coroborează cu cea dată în faţa instanţei de fond (la fila 47).
În acelaşi sens este şi declaraţia dată de fostul primar N.O., în prezent consilier local care a precizat că, în luna aprilie 2012 s-a produs o viitură şi, în calitate de primar al comunei Livezile, a trebuit să ia o decizie rapidă pentru a limita pagubele materiale ce ameninţau a se produce, întrucât apa risca să blocheze drumul şi să inunde casele oamenilor, astfel că singura soluţie, viabilă la acel moment, era să apeleze la buldoexcavatorul fiului inculpatului care a intervenit cu promptitudine (fila 42). Totodată, a precizat că a observat modificarea datei emiterii facturii de plată, dar nu a dat importanţă acestui aspect „ atâta timp cât nu s-a intervenit asupra cuantumului lucrării şi lucrarea a fost efectuată", semnând respectiva factură despre care are cunoştinţă că nu a fost încasată în perioada mandatului său de primar, în acest sens declarând şi în faţa instanţei de fond (fila 49).
Şi actualul primar al comunei Livezile, în persoana numitului S.T. a precizat că, la începutul anului 2012 avea calitatea de consilier în cadrul Primăriei şi a fost informat că în zona Valea Cărămizilor a crescut nivelul apei încât a inundat casele situate în apropierea râului şi, deşi nu a participat direct, o parte din consilierii primăriei au hotărât să se apeleze la buldoexcavatorul fiului inculpatului, fiind singurul din zonă, precizând că ştie acest lucru deoarece anterior, într-un sat învecinat aparţinând tot comunei, s-a intervenit cu acelaşi utilaj. Acesta a apreciat că nu era timp pentru a se lua o altă decizie întrucât „viitura era puternică, oamenii deveniseră agitaţi, iar casele erau inundate. În ceea ce priveşte plata serviciului prestat s-a efectuat o compensare pentru valoarea lucrării efectuate, în timpul mandatului său". Totodată, a arătat că ar fi luat aceeaşi decizie dacă ar fi fost pus într-o asemenea situaţie, întrucât puţin probabil ca la ora 21.30 -22.00 să mai fi găsit un alt utilaj disponibil în comună într-o astfel de situaţie urgentă (fila 43), în acest sens fiind şi declaraţia dată în faţa instanţei de fond (fila 27).
Ulterior efectuării lucrărilor de către fiul inculpatului cu buldoexcavatorul, pe o perioadă de timp de 11 zile, s-a întocmit de către inculpat nota de recepţie din data de 15 iunie 2012, semnată de inculpat şi consilierii locali, D.L., B.F., I.G. şi S.I., notă de recepţie ce a fost înregistrată în registrul de intrare al Primăriei com. Livezile.
Inculpatul a recunoscut că a procedat la antedatarea facturii şi a notei de recepţie atestând, în mod nereal, că acestea au fost emise în 15 mai 2012, şi nu în 15 iunie 2012, neconsiderând că prin aceasta săvârşeşte un fals deoarece lucrările s-au efectuat în luna mai 2012, arătând că era conştient că noul primar nu le-ar fi avizat, aspect confirmat de martorul N.O. care, deşi a observat că a fost modificată data emiterii facturii de plată, nu a dat importanţă acestui aspect „ atâta timp cât nu s-a intervenit asupra cuantumului lucrării şi lucrarea a fost efectuată ".
La momentul când s-a luat decizia de a se apela la serviciile societăţii fiului inculpatului, conform declaraţiilor martorului D.L. de la fila 40 din dosar, nu s-a pus problema să putem plăti costul lucrărilor întrucât nu erau bani, aspect confirmat şi de inculpat care a precizat că Primăria nu avea bani pentru plata lucrărilor efectuate, iar, în final, sub mandatul noului primar s-a procedat la compensarea sumelor cu taxe şi impozite pe care societatea fiului său le datora la primărie, conform unei ordonanţe de urgenţă dată de Guvem la aproximativ trei luni de la incident.
Cu privire la acest aspect, noul primar S.T., a declarat că, în ceea ce priveşte plata serviciului prestat s-a efectuat o compensare pentru valoarea lucrării efectuate în timpul mandatului său (fila 43), la data de 16 octombrie 2012.
Astfel, fapta inculpatului de a participa la luarea deciziei de a apela la societatea administrată de fiul său pentru înlăturarea urmelor ploilor torenţiale prin lucrările efectuate pe durata celor 11 zile, nu sunt urmarea unui pericol iminent care ar fi determinat reţinerea stării de necesitate.
Interesul general pentru care s-a intervenit, în intervalul celor 11 zile, ce au urmat distrugerilor cauzate de ploile torenţiale, de societatea fiului inculpatului, cu buldoexcavatorul s-a datorat unui pericol viitor, şi anume, imposibilitatea folosirii drumurilor, nefiind propriu-zis o acţiune de salvare a vieţii vreunei persoane sau de la distrugere unui bun important aparţinând comunităţii.
Pentru a se reţine starea de necesitate drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei, pericolul ivit în urma distrugerilor cauzate de ploile torenţiale trebuia să fie de neînlăturat, iminent şi nu unul viitor, în cauză inculpatul profitând de această situaţie, pe care a exploatat-o în avantajul său.
Se reţine astfel că, inculpatul în calitate de funcţionar public, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a participat la luarea unei decizii şi a urmărit folosul patrimonial pentru firma fiului său şi, totodată, un interes pentru sine, de a păstra mandatul pe care îl deţinea în cadrul Primăriei.
În accepţiunea legii penale, o persoană poate avea calitatea de funcţionar public doar dacă desfăşoară o activitate în cadrul unei autorităţi sau instituţii publice pentru o altă persoană juridică de interes public, precum şi o activitate în cadrul unui serviciu de interes public.
Din perspectiva legii penale, pentru a avea calitatea de funcţionar public este necesară îndeplinirea unei singure condiţii şi anume, persoana, titulară a funcţiei, să aibă o însărcinare în serviciul unei autorităţi publice, instituţii publice sau altei persoane juridice de interes public.
Prerogativa de putere publică se constituie, în acest caz, într-un element esenţial de identificare a funcţionarului public.
Calitatea de funcţionar public a inculpatului este dată de faptul că acesta a avut la data comiterii faptelor deduse judecăţii, calitatea de viceprimar.
Obiectul juridic special al infracţiunii de conflict de interese îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu, activitate care nu se poate realiza în condiţiile îndeplinirii unor acte cu încălcarea principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice.
Prin incriminarea infracţiunii conflictului de interese, legiuitorul a urmărit să ocrotească relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii funcţionarului public, activitate care presupune o comportare corectă a celui care exercită o activitate în cadrul unei autorităţi publice. Aceasta presupune corectitudinea funcţionarului public în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, dar şi abţinerea acestuia de la luarea unor decizii de natură să-i confere, direct sau indirect, ori prin terţe persoane, un anumit avantaj material, fiind exclusă favorizarea rudelor sau persoanelor cu care acesta a avut raporturi comerciale.
De asemenea, prin incriminarea faptei s-a urmărit ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la apărarea intereselor legale ale persoanelor fizice sau publice împotriva intereselor ilicite ale funcţionarului public.
Infracţiunea este exclusiv legată de felul în care funcţionarul public îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu.
Conform practicii judiciare constante a instanţelor de judecată în ceea ce priveşte infracţiunile de conflict de interese, pentru realizarea elementului material al acestei infracţiuni nu este nevoie de producerea unei pagube, ci doar de realizarea unui folos material, pentru sine, familie etc, ceea ce s-a întâmplat în speţa de faţă, folos care nici măcar nu trebuie să fie injust.
Infracţiunea de conflict de interese este o infracţiune de pericol prin faptul că urmare săvârşirii unei asemenea infracţiuni, se instaurează neîncrederea în obiectivitatea şi imparţialitatea funcţionarului public, există suspiciunea de fraudă, se decredibilizează instituţia pentru incapacitatea de a selecta cu rigoare persoana funcţionarului public, în care cetăţeanul să aibă deplină încredere, în condiţiile. în care actele şi deciziile acestuia trebuie să fie privite fără îndoială şi rezerve.
Infracţiunea de conflict de interese, trebuie analizată în strânsă legătură cu infracţiunile de fals, altfel, este discutabil cum inculpatul poate să beneficieze de o cauză care înlătură caracterul penal al faptei pentru una dintre infracţiuni şi să existe vinovăţie, sub forma intenţiei pentru celelalte infracţiuni.
Astfel, fapta inculpatului de a întocmi referatul cu propunere a executării lucrărilor de către fiul său, cu scopul de a realiza un folos material societăţii administrată de fiul său, în sumă de 10.912 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, prev. de art. 2531 C. pen. anterior.
Datorită acestui interes personal de natură patrimonială, rezultă faptul că este îndeplinită condiţia legală constând în neîndeplinirea atribuţiilor ce-i revin în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării demnităţii publice.
Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de conflict de interese presupune acţiunea de îndeplinire a unui act ori de participare la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material, în vechea reglementare şi, respectiv, patrimonial, în actuala reglementare.
Prin îndeplinirea unui act se înţelege efectuarea oricărui act ce face parte din îndatoririle de serviciu ale subiectului activ, indiferent dacă este vorba de întocmirea unui înscris sau de realizarea unei acţiuni la care acesta este ţinut în virtutea atribuţiilor sale.
Spre deosebire de îndeplinirea unui act, care este acţiunea exclusiv personală a. funcţionarului public, participarea la luarea unei decizii semnifică îndeplinirea unei atribuţiuni de serviciu în situaţia în care decizia nu aparţine în totalitate funcţionarului, ci aceasta trebuie luată, în colectiv, de mai multe persoane (spre exemplu, o comisie sau un consiliu de administraţie). In această calitate, împreună cu ceilalţi membri, ia decizii păgubitoare pentru instituţie, unitate etc. şi aducătoare de beneficii familiei sale, respectiv, societăţii administrată de fiul său.
Legea nu cere ca îndeplinirea unui act sau luarea unei decizii să fie defectuoasă, astfel încât, pentru incidenţa textului analizat este suficient ca autorul să acţioneze conform atribuţiunilor de serviciu.
Pentru existenţa infracţiunii este necesară o situaţie premisă constând în aceea că funcţionarul public are competenţa îndeplinirii actului sau a participării la luarea respectivei decizii.
Or, „actele" îndeplinite de către inculpat constau în activităţile desfăşurate şi documentele întocmite de acesta în realizarea de către societatea comercială administrată de fiul inculpatului a unui folos material.
„Folosul material" realizat de către inculpat a constat în scăderea de la plata impozitului societăţii fiului său, şi obţinerea de avantaje pe plan personal, politic, fiind campanie electorală în perioada imediat următoare evenimentului decolmatării, respectiv în 10 iunie 2012.
Din conţinutul art. 2531 C. pen. anterior reiese faptul că existenţa infracţiunii este condiţionată de întrunirea mai multor cerinţe esenţiale, îndeplinite în cazul de faţă, şi anume: funcţionarul public să fi comis acţiunea incriminată în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu şi prin fapta comisă să se realizeze, direct sau indirect, un folos patrimonial (material) pentru sine, o rudă până la gradul Il-lea inclusiv. Această condiţie este îndeplinită, în sensul că folosul s-a realizat, în mod indirect, prin încheierea unui contract avantajos cu o societate comercială, persoană juridică, al cărei asociat este fiul său, în această ipoteză realizându-se un folos material direct, persoanei juridice, iar indirect fiului său.
Cu privire la latura subiectivă a infracţiunii de conflict de interese, inculpatul a declarat că deşi nu contestă derularea evenimentelor în plan obiectiv, nu se consideră vinovat de comiterea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, întrucât nu a avut reprezentarea că, prin participarea la luarea deciziei de încredinţare a efectuării lucrărilor de societatea administrată de fiul său, ar săvârşi infracţiunea de conflict de interese.
Argumentele invocate în apărare sunt în cea mai mare parte reale, dar nu sunt apte să înlăture vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte infracţiunea de conflict de interese.
În faţa instanţei inculpatul a arătat că regretă situaţia creată în condiţiile în care nu a cunoscut existenţa reglementărilor penale referitoare la infracţiunea de conflict de interese. A apreciat că şi-a desfăşurat în condiţii de corectitudine şi de bună-credinţă activităţile sale profesionale şi nu a intenţionat să favorizeze societatea administrată de fiul său. Or, a da credibilitate afirmaţiilor inculpatului ar însemna ca în orice situaţie să se poată invoca necunoaşterea legii, iar persoana în cauză să fie scutită de răspunderea penală.
Intenţia cu care a acţionat inculpatul este reliefată de participarea sa la luarea deciziei ca societatea administrată de fiul său să efectueze, în continuare, lucrările în comună, şi pe perioada următoare serii de 25 aprilie 2012, care a necesitat urgenţa în a se apela la utilajul deţinut de fiul inculpatului.
Înalta Curte constată că intimatul inculpat nu a contestat situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare a instanţei, susţinând doar că s-a aflat într-o stare de necesitate care 1-a determinat să susţină apelarea la societatea fiului său pentru a remedia pagubele provocate de inundaţiile din comună, invocând necunoaşterea legii că acţionând de maniera descrisă, în calitatea sa de funcţionar public, fiind viceprimarul comunei Livezile, ar săvârşi infracţiunea de conflict de interese.
În consecinţă, în aplicarea principiului general înscris în art. 62 C. proc. pen. anterior, în cazul în care există probe de vinovăţie, lipsa de temeinicie a probelor în acuzare se probează tot cu probe, iar nu prin negarea acestora, prin interpretări proprii inculpatului, deoarece potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. anterior, aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
Relevant sub acest aspect este modul în care a interpretat inculpatul dispoziţiile legale susţinând că nu avea cunoştinţă că nu putea să fie desemnată societatea fiului său cu efectuarea lucrărilor de diminuare a prejudiciilor produse în urma viiturii puternice ce afectase comuna şi că membrii Consiliului Local, întrunit de urgenţă, au luat această hotărâre, nu îl exonerează de răspunderea penală, în condiţiile în care pentru perioada ulterioară producerii inundaţiilor se putea apela la o altă societate sau persoană cu care să se încheie contractul de prestări servicii.
Pentru a se creea o aparenţă de legalitate pentru beneficiile materiale care urmau a fi încasate de societatea fiului său, inculpatul a falsificat data facturii de pe nota de decontare a sumei care făcea obiectul contractului de prestări servicii pe perioada ulterioară producerii fenomenului natural imprevizibil.
Sub aparenţa depunerii diligentelor în vederea satisfacerii interesului public, inculpatul a urmărit satisfacerea interesului personal, fiind în plină campanie electorală, dar şi interesul familial în vederea obţinerii unui folos material societăţii administrate de fiul său, profitând de inexistenţa pe raza comunei a unui alt utilaj de decolmatare şi de urgenţa în a se acţiona în noaptea de 25 aprilie 2012 motivată de imprevizibilitatea forţelor naturii prin eventualitatea producerii unei noi viituri care să provoace pagube materiale importante locuitorilor comunei.
Măsură dispusă pentru seara respectivă a fost o măsură justificată de starea de necesitate determinată de ameninţarea cu producerea de pagube fără intervenţia promptă cu utilaje specializate, precum şi de ameninţarea cu izolarea faţă de comunele învecinate ca urmare a prăbuşirii podului ce făcea legătura între acestea, însă ceea ce se reproşează inculpatului B.V. a fost urmărirea folosului material, întrucât nu se mai justifica starea de necesitate pe durata celor aproximativ două săptămâni ulterioare evenimentului, aşa cum aceasta s-a justificat în noaptea în care s-au produs inundaţiile.
Referitor la invocarea, de către inculpat a stării de necesitate, se constată că legea cere ca fapta să fie săvârşită pentru a salva viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său, ori al altuia, sau un interes public de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel.
Deşi s-a invocat existenţa unui pericol real de izolarea comunei prin prăbuşirea podului ce leagă comunele învecinate, precum şi de producerea de pagube prin inundarea gospodăriilor, actele şi lucrările dosarului au evidenţiat că, ulterior intervenţiei din seara de 25 aprilie 2012, nu s-a reliefat vreo împrejurare care să reclame urgenţă în a se apela, în continuare, tot la firma fiului inculpatului, neexistând vreun pericol de extindere a pagubelor printr-o noua viitură, astfel că era obiectiv posibil a se apela la o firmă faţă de care factorii decizionali din consiliu să nu aibă vreun interes personal.
În consecinţă, Înalta Curte constată că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că a existat stare de necesitate pe durata de desfăşurare a procedurilor de decolmatare efectuate cu utilajul pus la dispoziţie de societatea fiului inculpatului, fără a contesta existenţa pericolului din seara în care s-a produs viitura.
De asemenea, nu poate fi susţinută nici afirmaţia inculpatului că s-ar fi aflat în eroare necunoscând că prin încheierea contractului de prestări servicii de către firma reprezentată de fiul său cu Primăria com. Livezile săvârşeşte infracţiunea de conflict de interese considerând că se regăseşte într-o situaţie care înlătură caracterul penal al faptei, conform art. 61 C. pen. anterior, care se referă la necunoaşterea existenţei unei stări, situaţii, împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
Potrivit art. 51 alin. (4) C. pen. anterior, necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.
Raportat la mijloacele de probă analizate, având în vedere, totodată, apărările formulate de inculpat şi argumentarea soluţiei de achitare pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dovedit existenţa şi caracterul penal al faptei, precum şi contribuţia inculpatului din punct de vedere subiectiv la comiterea infracţiunii de conflict de interese, astfel vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, existând probe certe de vinovăţie şi pe cale de consecinţă se impune condamnarea inculpatului.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, stările şi circumstanţele în care au fost comise faptele, dar şi persoana şi conduita inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are studii medii, familie organizată, fiind în vârstă de 56 ani, s-a prezentat, în mod constant, în faţa procurorului, a instanţei de fond şi de apel, a contribuit la aflarea adevărului în cauză, recunoscând situaţia de fapt, nu însă şi vinovăţia, a regretat situaţia în care se află, Înalta Curte apreciază că pedeapsa amenzii judiciare este suficientă pentru a-şi atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen. anterior.
Astfel, stabilirea unei pedepse de 2.000 lei amendă judiciară pentru infracţiunea de conflict de interese corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 74 C. pen. anterior, prin reţinerea atitudinii sincere în raport de faptele săvârşite, a lipsei antecedentelor penale, acestea fiind circumstanţe personale care pot constitui argumente de natură să justifice fixarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea de conflict de interese.
Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunţat Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. al României nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.
Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă.
Utilizând, aşadar, criteriul aprecierii in concreto vor fi examinate aspectele privind modificarea condiţiilor de incriminare şi a tratamentului sancţionator.
Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă, cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.
Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare, Înalta Curte constată că infracţiunea de conflict de interese, prev. de art. 2531 C. pen. anterior, în modalitatea concretă în care a fost săvârşită de inculpat, continuă să fie incriminată de N.C.P., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.
Fapta prevăzută de art. 2531 C. pen. anterior era pedeapsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
În prezent, fapta este incriminată în art. 301 C. pen., având aceeaşi denumire marginală şi este sancţionată cu pedeapsa de la 1 la 5 de ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
În ce priveşte cea de-a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatului, fapta de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută la art. 288 C. pen. anterior era pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani închisoare.
În prezent, fapta continuă să fie incriminată de C. pen. sub denumirea de fals material în înscrisuri oficiale, este prevăzută în art. 320 C. pen. fiind sancţionată cu pedeapsa de la 6 luni la 3 ani.
Cea de-a treia infracţiune reţinută în sarcina inculpatului este infracţiunea privind falsul în înscrisuri sub semnătură privată, care la momentul comiterii era incriminată de art. 290 C. pen. anterior şi sancţionată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
În prezent, fapta continuă să fie incriminată de C. pen. sub denumirea marginală de falsul în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută la art. 322 C. pen. şi sancţionată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Verificând limitele de pedeapsă din noua reglementare penală, se constată că acestea au fost mărite cu privire la minimul special în ce priveşte infracţiunile de conflict de interese, fals material în înscrisuri oficiale şi falsul în înscrisuri sub semnătură privată. Se observă că vechea reglementare este mai favorabilă inculpatului, prevăzând un minim mai redus (6 luni, respectiv 3 luni pentru infracţiunile de fals), decât cel stabilit de legea în vigoare (1 an, respectiv 6 luni pentru infracţiunile de fals).
Referitor la tratamentul juridic aplicabil circumstanţelor atenuante, reţinute de instanţa de fond şi prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. anterior „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii" cu reţinerea efectelor circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 76 lit. e) C. pen. anterior „când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei", se constată că acestea nu se mai regăsesc în art. 75 C. pen.
De asemenea, nici dispoziţiile art. 74 lit. a) coroborat cu art. 74 lit. f) nu mai sunt reglementate în C. pen. în vigoare.
Din această perspectivă, nu încape nicio îndoială că, în speţă, legea mai favorabilă sub aspectul efectelor circumstanţelor atenuante este C. pen. anterior.
În condiţiile în care legea nouă modifică atât limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, cât şi întinderea efectelor circumstanţelor atenuante se pune problema modului în care se va face aplicarea dispoziţiilor privind legea penală mai favorabilă şi întrucât nu suntem în prezenţa unor instituţii susceptibile de a funcţiona autonom, aplicarea legii penale mai favorabile se face pe baza criteriului aprecierii globale.
Astfel, nu va fi posibilă aplicarea separată a dispoziţiilor din legile succesive privind încadrarea juridică a faptei şi reţinerea circumstanţelor atenuante. în acest caz, circumstanţele atenuante sunt obligatoriu de reţinut conform legii determinate ca fiind mai favorabilă.
Cu privire la tratamentul juridic aplicabil, în speţă, concursului de infracţiuni, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că potrivit art. 34 C. pen. anterior:
„În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:
c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim".
În concret, în cauză, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B.V. şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1.000 lei amendă penală suspendată condiţionat pe durata termenului de încercare de un an.
Potrivit legii noi, art. 39 lit. c) C. pen., pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În concluzie, luând în considerare limitele de pedeapsă pentru infracţiunea cea mai grea aplicată inculpatului, precum şi regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, rezultă că legea penală anterioară este mai favorabilă.
Toate aceste aspecte relevă aşadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche este legea mai favorabilă care lasă la latitudinea instanţei, în cadrul procesului de individualizare, aplicarea sau nu a sporului de pedeapsă.
În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile în cazul modalităţilor de individualizare a executării pedepsei, prin compararea dispoziţiilor referitoare la suspendarea condiţionată din reglementarea anterioară cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei, reglementarea art. 81 şi urm. C. pen. anterior este mai favorabilă atât prin prisma condiţiilor de acordare, singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă ar fi durata termenului de încercare, element insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
În concluzie, va fi considerată mai favorabilă legea care, în ansamblu, conduce la o situaţie mai avantajoasă pentru inculpat şi, realizând o comparare a prevederilor din ambele coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, tragere la răspundere penală şi sancţionare), Înalta Curte constată că, dintre cele două legi penale succesive, cea care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpat este C. pen. anterior, în urma aprecierii globale şi a evaluării, în ansamblul lor, a tuturor dispoziţiilor incidente în cauza dedusă judecăţii.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinţei penale nr. 333 din 12 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă, de 1.000 lei amendă penală, în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.
În temeiul art. 2531 C. pen.anterior cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen.anterior şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul B.V., pentru infracţiunea de conflict de interese, la pedeapsa amenzii penale de 2000 lei.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) C. pen.anterior, va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa amenzii penale de 1.000 lei stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 288 C. pen.anterior cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen.anterior şi art. 5 C. pen. şi pedeapsa amenzii penale de 500 lei stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.anterior cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. f) C. pen.anterior şi art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2.000 lei amendă penală.
În baza art. 81 şi art. 82 alin. (2) C. pen.anterior va suspenda executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de un an.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de Parchet vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.V., în sumă de 300 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinţei penale nr. 333 din 12 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă, de 1.000 lei amendă penală, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art. 2531 C. pen.anterior cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen.anterior şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul B.V., pentru infracţiunea de conflict de interese, la pedeapsa amenzii penale de 2000 lei.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) C. pen.anterior, contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa amenzii penale de 1.000 lei stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 288 C. pen.anterior cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen.anterior şi art. 5 C. pen. şi pedeapsa amenzii penale de 500 lei stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.anterior cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. f) C. pen.anterior şi art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2.000 lei amendă penală.
În baza art. 81 şi art. 82 alin. (2) C. pen.anterior suspendă executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de un an.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.V., în sumă de 300 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 389/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 424/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
