ICCJ. Decizia nr. 424/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 424/A/2015
Dosar nr. 1864/40/2015
Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 843 din data de 28 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi Pentru cauze cu minori, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta T.L., de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de petenta T.L. împotriva Încheierii nr. 26 din 08 octombrie 2015 a Şedinţei Camerei de Consiliu pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia penală, în Dosarul nr. 1864/40/2015.
Petenta T.L. a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat din apel în sumă de 200 lei.
Pentru a decide astfel instanţa a reţinut următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, se afla pe rol judecarea apelului declarat de petenta T.L. împotriva Încheierii nr. 26 din data de 08 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. 1864/40/2015.
În şedinţa publică din data de 28 octombrie 2015, prezentă personal în faţa instanţei, apelanta T.L., după ce i-a fost respinsă, ca inadmisibilă cerere de recuzare a procurorului de şedinţă, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., conform cărora încheierea prin care se soluţionează cererea de abţinere sau recuzare nu e supusă niciunei căi de atac.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., petenta a solicitat a se avea în vedere că aceste dispoziţii încalcă prev. art. 21 (accesul liber la justiţie), art. 24 (dreptul la apărare) din Constituţia României şi prevederile art. 408 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., încheierile despre care se face vorbire în art. 68 alin. (7) C. proc. pen. neputând fi supuse controlului ierarhic superior. Totodată a mai arătat că sunt încălcate şi dispoziţiile Protocolului din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului care prevăd în materie penală existenţei a două căi de atac.
Pe cale de consecinţă, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., pe care Ie-a apreciat ca fiind neconstitutionale.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a reţinut că în cazul acestei excepţii de neconstitutionalitate nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionalitate, respectiv aceea că dispoziţia legală invocată ca neconstituţională, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
S-a motivat că într-adevăr, potrivit art. 68 alin. (7) C. proc. pen.- "încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac" şi că din moment ce procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării procurorului este cea prevăzută de art. 70 C. proc. pen., este evident că art. 68 alin. (7) C. proc. pen. nu are nicio legătură cu recuzarea procurorului de şedinţă.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că, cauza pendinte vizează un apel declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibile a unor cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la două excepţii de neconstitutionalitate, ceea ce face ca excepţia invocată de petentă, care de altfel tinde la crearea unor căi de atac neprevăzute de lege, sa nu aihă leaătură cu soluţionarea cauzei de faţă.
Împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 843 din data de 28 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, în prezentul apel, petenta a arătat că dispoziţiile în motivarea scrisă a căii de atac potrivit art. 68 alin. (7), art. 21, art. 24 alin. (3) din C. proc. pen., art. 10 din Constituția României toate motivele expuse în admiterea apelului, cu motivele invocate precum şi cu actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte constată că petenta T.L. a formulat o cerere prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., cerere care a fost respinsă, ca inadmisibilă, apreciindu-se că dispoziţiile legale a căror constituţionalitate este criticată nu au legătură cu soluţionarea cauzei, raportat la stadiul procesual în care se află cauza.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 (modificată şi republicată), Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în fata instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac".
În acelaşi timp, Înalta Curte constată că cea de-a treia condiţie nu este îndeplinită, norma neavând legătură cu soluţionarea cauzei.
Analizând actele şi lucrările din dosar se constată că excepţie de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect apelul declarat de petenta T.L. împotriva Încheierii nr. 26 din data de 08 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia penală, în Dosarul nr. 1864/40/2015, încheiere prin care au fost respinse cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. b) teza a ll-a C. pen., ca inadmisibile.
Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Suceava a apreciat că textul de lege criticat nu are o legătură directă cu soluţionarea cauzei, iar pe de altă parte prin excepţia invocată se doreşte practic o modificare legislativă care excede competenţei Curţii Constituţionale, în sensul de a se crea o cale de atac împotriva încheierilor prin care se respinge o cerere de recuzare.
Pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a petentei, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat declarat de petenta T.L. împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 843 din data de 28 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelanta petenta va fi obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de petenta T.L. împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 843 din data de 28 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Obligă apelanta petentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 420/2015. SECŢIA PENALĂ. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 432/2015. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... → |
|---|
