ICCJ. Decizia nr. 732/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 732/2015
Dosar nr. 1898/1/2015
Şedinţa publică din data de 26 mai 2015
Deliberând asupra contestaţiei la titlu, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 187 din 10 februarie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 104/54/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpaţii M.A., G.P., O.V., P.L., G.M.D. şi P.D.I. împotriva deciziei penale nr. 411/2013 din 20 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a casat, în parte, decizia recurată şi sentinţa penală nr. 313 din 15 iunie 2011 a Tribunalului Dolj şi, în totalitate încheierea de şedinţă din 21 februarie 2014, de îndreptare a erorii materiale, pronunţată în acelaşi dosar al Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, în rejudecare, cu privire la inculpatul M.A. a decis:
„Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.A. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, pedepse aplicate pentru infracţiunile:
- prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- prev. art. 25 C. pen. raportat la art. 248 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului:
- din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;
- din infracţiunea prevăzută art. 25 C. pen. raportat la art. 248 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
În baza art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă inculpatul M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 4 luni, inculpatul executând în final pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 112 Iit. e) C. pen., confiscă de la inculpatul M.A. suma de 316.996 RON".
Petentul, prin contestaţia scrisă a invocat faptul că există nelămurire cu privire la dispozitivul deciziei penale nr. 187 din 10 februarie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosar nr. 104/54/2012 solicitând precizarea cuantumului sumei supuse confiscării, având în vedere că i s-au comunicat două adrese diferite, dar care conţineau fiecare, suma de 158.498 RON.
Împotriva executării dispoziţiilor civile ale hotărârii penale, se poate exercita contestaţie la executare, având la bază aceleaşi cazuri ca şi contestaţia contra executării dispoziţiilor penale ale hotărârii.
Potrivit art. 600 rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia contra actelor de excutare inclusiv cele privind confiscarea, se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Prin „nelămurire" se înţelege neclaritatea, imprecizia dispozitivului, ca parte a hotărârii care urmează a fi pusă în executare.
În situaţia în care se constată că dispozitivul hotărârii este neclar, promovarea unei contestaţii la executare se impune doar în măsura în care explicitarea acestuia nu este posibilă pe baza considerentelor hotărârii.
Se reţine că pentru a fi incidente dispoziţiile art. 589 lit. c) C. proc. pen. este necesară îndeplinirea a două condiţii, prima fiind aceea ca incidentul să intervină în timpul executării, fiind vorba despre o împrejurarea care să nu fi fost avută în vedere la pronunţarea hotărârii de condamnare, iar cea de a doua condiţie se referă la împrejurarea ca incidentul să se refere la executarea hotărârii fără să aducă schimbări în dispozitivul hotărârii definitive, să respecte deci autoritatea de lucru judecat (a se vedea decizia nr. 4607/1999 a CSJ, Sp)
În practica judiciară s-a statuat inadmisibilitatea contestaţiei la executare prin care s-a solicitat reexaminarea cuantumului pagubei stabilite printr-o hotărâre definitivă.
Or, în prezenta cauză, din dispozitivul deciziei instanţei de recurs, considerentele hotărârii instanţei de apel şi motivele de recurs formulate de Ministerul Public rezultă clar dispoziţia instanţei de confiscare de la inculpatul M.A. a sumei totale de 316 996 RON, reprezentând diferenţa sumelor ce au intrat în patrimoniul inculpatului şi nu sunt restituite părţii vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Ceea ce inculpatul urmăreşte probabil este anularea uneia din cele două adrese, lucru imposibil de realizat pe calea contestaţiei la executare, întrucât textul de lege se referă numai la incidente ce apar pe parcursul executării hotărârii, fără a avea legătură cu fondul cauzei care, la rândul său, a constituit obiectul unui proces penal soluţionat prin hotărâre rămasă definitivă, deoarece într-o atare situaţie s-ar aduce atingere principiul autorităţi de lucru judecat, contestaţia la executare devenind astfel o nouă cale de atac, care nu este prevăzută de lege cu acest caracter.
Ţinând cont de natura contestaţiei la executare, de instituţie de drept procesual penal prin care se soluţionează plângerile împotriva actelor de executare a unei hotărâri penale, precum şi de scopul acesteia, respectiv înlăturarea efectelor negative ale executării unei hotărâri penale în alte condiţii decât cele legale, instanţa constată că nu există niciun impediment la executare, astfel că va respinge contestaţia formulată şi va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia formulată de petentul M.A. împotriva deciziei penale nr. 187 din 10 februarie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosar nr. 104/54/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 723/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 752/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
