ICCJ. Decizia nr. 75/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 75/RC/2015
Dosar nr. 202/1/2015
Şedinţa publică din 26 februarie 2015
Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 381 pronunţată la data de 01 iulie 2014 de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, în baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului A.R.C., din infracţiunile prevăzute de art. 313 alin. (1) şi art. 314 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 313 alin. (1) raportat la art. 311 alin. (2) C. pen. şi art. 314 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.
În baza art. 313 alin. (1) raportat la art. 311 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.R.C. la 3 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani. Aceste drepturi i-au fost interzise şi ca pedeapsă accesorie, în baza art. 65 C. pen.
În baza art. 314 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
I-au fost, de asemenea, interzise drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani şi ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea rnai grea, aceea de 3 ani, sporită cu 8 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 2 ani), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 45 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă, de la 13 martie 2014, la zi (1 iulie 2014).
A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 112 alin. (1) lit. b) şi f) C. pen., s-au confiscat de la inculpat o serie de bunuri: o mască de material plastic, un dispozitiv XX, un dispozitiv YY, două bucăţi din plastic ce imită fanta ATM-ului, o baghetă din plastic, trei cartele SIM O., o cartelă SIM O., o cartelă SIM cu seria ZZ, un acumulator artizanal, inscripţionat cu WW.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 3396/P din 7 mai 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A.R.C., pentru infracţiunile de punere în circulaţie de valori falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen., şi deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen., reţinându-se că acesta a deţinut, la locuinţa sa din Bucureşti, strada M., nr. 14, sector 6, mai multe instrumente de plată electronică false, precum şi dispozitivele necesare falsificării acestora. Această situaţie a fost stabilită pe baza următoarelor probe: procesul verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatului, planşă fotografică, procesul verbal de citire a cardurilor tip blank, procesul verbal şi manualul de utilizare pentru dispozitivele XX, adresa Băncii P., declaraţiile inculpatului, HDD şi DVD conţinând informaţii stocate pe laptopul S. şi telefonul S.M. supuse percheziţiei informatice.
Ca urmare a examinării probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului de a deţine instrumente de plată electronică, respectiv un număr de 16 carduri bancare falsificate, în vederea punerii în circulaţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 313 alin. (1) raportat la art. 311 alin. (2) C. pen., iar fapta inculpatului de a deţine echipamentele necesare în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, respectiv 94 carduri de fidelitate şi cartele PVC, o mască din plastic de culoare albă, două bucăţi din plastic ce imită fanta ATM, două dispozitive electronice de tip XX, un laptop S., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen.
Faţă de situaţia de fapt reţinută şi de încadrarea juridică a acesteia, instanţa, în baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor, aşa cum s-a arătat mai sus, şi, în raport de dispoziţiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost angajată răspunderea penală a inculpatului.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., în urma evaluării acestor împrejurări, condamnându-l pe inculpat la câte o pedeapsă orientată peste minimul special pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel inculpatul A.R.C., criticând sentinţa pentru netemeinicie, solicitând desfiinţarea acesteia şi reindividualizarea pedepsei, în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare şi reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă. De asemenea, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 91 şi urm. C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În motivarea căii de atac, printre altele, inculpatul a arătat că, încă de la început a dorit să beneficieze de dispoziţiile art. 374 alin. (4) şi art. 375 C. proc. pen., care reglementează recunoaşterea vinovăţiei, însă cererea i-a fost respinsă, cu motivarea că nu îndeplineşte condiţiile pentru aplicarea acestei proceduri. În fapt, apelantul s-a aflat în eroare cu privire la infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate, neînţelegând că textul art. 313 alin. (1) C. pen. incriminează şi pedepseşte şi deţinerea de instrumente de plată falsificate în vederea punerii lor în circulaţie.
Prin decizia nr. 900/A din 25 august 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A.R.C. împotriva sentinţei penale nr. 381 din 1 iulie 2014 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, care a fost desfiinţată în parte şi, rejudecând, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa apelată, în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) raportat la art. 311 alin. (2) C. pen. şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen.
Au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen. şi, făcând aplicarea art. 76 alin. (1) C. pen., au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului, după cum urmează:
- de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) raportat al art. 311 alin. (2) C. pen.;
- de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 4 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 4 luni, aplicată inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.
Pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acest serviciu; - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă; - să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, de 100 zile, la Administraţia Domeniului Public sector 6 Bucureşti, conform programului stabilit de această instituţie.
S-a atras atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracţiuni în termenul de încercare sau în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor stabilite prin hotărârea de condamnare.
În baza art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 19 din 14 martie 2014 emis de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză de la 13 martie 2014 la zi (25 august 2014).
A fost înlăturată dispoziţia privind aplicarea pedepsei accesorii, menţinând numai pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor aplicată prin sentinţa apelată, pedeapsă care se va executa conform art. 68 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul parţial avocat oficiu de 50 RON, urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) raportat la art. 311 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a deţinut, în vederea punerii în circulaţie, instrumente de plată electronică. De asemenea, inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen., anume deţinerea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.
Astfel, instanţa de apel a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracţiuni de pericol, niciuna dintre ele nefiind de rezultat, ceea ce a fost considerat ca fiind esenţial la aprecierea gravităţii acestora. S-a mai arătat că inculpatul nu a utilizat respectivele instrumente şi nu a cauzat nicio pagubă vreunei persoane fizice sau juridice.
Pe de altă parte, analizând criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., instanţa de apel a considerat că se impune reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen.
Ca atare, apelul declarat de inculpat a fost apreciat întemeiat doar în ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate şi modalitatea de executare a acesteia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că instanţa a aplicat inculpatului A.R.C. o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege. Astfel, în motivarea recursului s-a arătat că, prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen. trebuiau reduse cu o treime, noile limite fiind cuprinse între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare. Ca atare, pedeapsa aplicată de instanţă de 1 an închisoare este nelegală, fiind sub limita minimă de 1 an şi 4 luni închisoare. S-a mai arătat că, urmare a acestui calcul eronat, a fost aplicat greşit şi sporul pentru concursul de infracţiuni prevăzut de dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în sensul că o treime dintr-o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare reprezintă 5 luni şi 10 zile, acest spor trebuind a fi adăugat la pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, inculpatul având în final de executat o pedeapsă de 2 ani 5 luni şi 10 zile.
Prin încheierea nr. 15/RC din 15 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5341/303/2014, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 900/A din 25 august 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul A.R.C., şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de parchet, aceasta fiind înregistrată pe rolul instanţei supreme sub nr. 202/1/2015.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Totodată, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanţa de apel, reţinând circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.R.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) raportat al art. 311 alin. (2) C. pen., şi la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen., în urma aplicării dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare.
Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (1) C. pen., atunci când au fost reţinute circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime.
Ca atare, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen. (având limite de pedeapsă cuprinse între 2 ani şi 7 ani închisoare), una dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul, prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen., noile limite speciale de pedeapsă, ca urmare a reducerii cu o treime, sunt cuprinse între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare. În aceste condiţii se constată că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanţa de apel pentru infracţiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen., este nelegală având în vedere că limita specială minimă de pedeapsă aplicabilă, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, este de 1 an şi 4 luni închisoare.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.
Din această perspectivă, se constată că, prin aplicarea unei pedepse nelegale pentru una din infracţiunile aflate în concurs, este influenţat şi sporul aplicat potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa rezultantă devenind, la rândul ei, nelegală. Astfel, în această speţă, în condiţiile stabilirii unei pedepse egale cu minimul special pentru infracţiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen., sporul ce trebuie aplicat obligatoriu pentru concursul de infracţiuni este de 5 luni şi 10 zile închisoare (o treime din pedeapsa de 1 an şi 4 luni), pedeapsa rezultantă ajungând la un cuantum de 2 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare şi nu 2 ani şi 4 luni închisoare cum, în mod greşit, a stabilit instanţa de apel.
Ca atare, având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului A.R.C. este în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., este fondat.
În consecinţă, pentru a înlătura greşita aplicare a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 900/A din 25 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 5341/303/2014.
Va casa, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A.R.C. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, precum şi sporul de 4 luni închisoare, pe care îl va înlătura.
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului A.R.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. de la 1 an închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin decizia atacată pentru infracţiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen. raportat la art. 311 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care va adaugă un spor de 5 luni şi 10 zile închisoare, urmând ca în final inculpatul A.R.C. să execute pedeapsa de 2 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare.
În baza art. 91 C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.R.C., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 900/A din 25 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 5341/303/2014.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A.R.C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, precum şi sporul de 4 luni închisoare, pe care îl înlătură.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A.R.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. de la 1 an închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin decizia atacată pentru infracţiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen. raportat la art. 311 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 5 luni şi 10 zile închisoare, urmând ca în final inculpatul A.R.C. să execute pedeapsa de 2 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare.
În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.R.C., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 716/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 76/2015. Penal → |
|---|
