ICCJ. Decizia nr. 8/2015. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Apel

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 8/A/2015

Dosar nr. 703/36/2013

Şedinţa publică din 14 ianuarie 2015

Deliberând asupra apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii P.Gh.S. şi P.C.L. împotriva Sentinţei penale nr. 68/P din 9 aprilie 2014 a Curţii de Apel Constanţa

- secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 68/P din data de 9 aprilie 2014 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a dispus schimbarea încadrării juridice:

- pentru inculpatul P.Gh.S. din infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. din 1968 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- pentru inculpata P.C.L. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. din 1968 raportat la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. din 1968 în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Având în vedere aceste schimbări de încadrare juridică, în baza art. 289 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.Gh.S. la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, cu executare în regim de deţinere, conform art. 60 C. pen., iar în baza art. 67 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 12 din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen., a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen., a dreptului de a exercita profesia de practician în insolvenţă, prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. şi a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prev. de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, ce se execută după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen., a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen., a dreptului de a exercita profesia de practician în insolvenţă, prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. şi a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prev. de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 18 iulie 2013 la data de 29 noiembrie 2013 inclusiv.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin Decizia nr. 592 din 17 februarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 588/1/2014.

Apoi, în baza art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat inculpata P.C.L. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, iar în baza art. 67 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 48 C. pen. în referire la art. 289 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prev. de art. 66 alin. (1) lit, a C. pen., a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen., a dreptului de a exercita profesia de avocat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. şi a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prev. de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prev, de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen., a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen., a dreptului de a exercita profesia de avocat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. şi a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prev. de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen. din 1968.

În baza art. 86³ C. pen. din 1968 inculpata se va supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b), c) şi d) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Constanţa, organ desemnat cu supravegherea inculpatei.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. din 1968 a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. pedeapsa complementară aplicată inculpatei se execută de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar pedeapsa accesorie aplicată nu se execută pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

1. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 96/P/2013 din data de 1 august 2013 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.Gh.S. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi P.C.L. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În sarcina inculpatului P.Gh.S. s-a reţinut că, în calitate de practician în insolvenţă (lichidator), asociat coordonator al G.I. SPRL Constanţa, societate de insolvenţă desemnată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Constanţa ca administrator judiciar al SC M.M. SA, având atribuţiuni de control în raport cu activitatea societăţii în reorganizare judiciară, în data de 9 iulie 2013, a pretins, prin intermediul lui P.C.L., avocat al reprezentanţilor SC S.E.C. SRL, suma de 10.000 de euro de la denunţătoarea C.N. şi de la reprezentanţii SC S.E.C. SRL, având în vedere interesul comun al acestora de a încheia un contract de asociere în participaţiune între SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL, în scopul de a autoriza respectivul contract şi de a susţine oportunitatea încheierii acestuia în faţa Comitetului Creditorilor SC M.M. SA, sumă pe care a şi primit-o efectiv la data de 18 iulie 2013, tot prin intermediul învinuitei P.C.L.

În sarcina inculpatei P.C.L. - avocat în cadrul Baroului Constanţa, s-a reţinut că, asistându-i pe reprezentanţii SC S.E.C. SRL, l-a ajutat pe inculpatul P.Gh.S. - practician în insolvenţă (lichidator), asociat coordonator al G.I. SPRL Constanţa, societate de insolvenţă desemnată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Constanţa ca administrator judiciar al SC M.M. SA, având atribuţiuni de control în raport cu activitatea societăţii în reorganizare judiciară - să pretindă de la denunţătoarea C.N. şi de la reprezentanţii SC S.E.C. SRL, suma de 10.000 de euro, prin aceea că, în data de 9 iulie 2013, a transmis către aceştia pretinderea sumei respective, la data de 16 iulie 2013 a primit suma respectivă de la denunţătoarea C.N. iar, în data de 18 iulie 2013, i-a remis-o integral inculpatului P.Gh.S., pentru ca acesta să autorizeze încheierea unui contract de asociere în participaţiune între SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL, precum şi să susţină respectivul contract în faţa Comitetului Creditorilor SC M.M. SA.

Instanţa de fond a reţinut că inculpata P.C.L., după ce i s-au adus la cunoştinţă dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. din 1968 privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, a solicitat la termenul din 5 septembrie 2013 să fie judecată conform procedurii simplificate, declarând că recunoaşte săvârşirea faptei, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanţei, a fost de acord să fie judecată exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitând doar administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere.

Prin Încheierea din data de 8 octombrie 2013 instanţa de fond a încuviinţat cererea inculpatei P.C.L. de judecare în baza art. 320¹ C. proc. pen. din 1968 privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen. din 1968.

Pentru inculpatul P.Gh.S., care nu a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. din 1968, a fost aplicată procedura comună de judecată, sens în care în faţa instanţei de fond au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia inculpatului P.Gh.S., declaraţiile martorilor T.A., S.M., B.A., C.I.D., C.N., I.A., C.I., P.A.C., L.R.D., C.L., P.A., T.G., C.I., D.M.D., C.Ş.; a fost administrată proba cu înscrisuri şi au fost audiate în şedinţă publică parte din înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale, conform solicitării inculpatului. Inculpata P.C.L. a refuzat să dea declaraţie în cursul cercetării judecătoreşti, privind pe inculpatul P.Gh.S., uzând de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. din 1968.

1.2. Urmare a cercetării judecătoreşti, sub aspectul stării de fapt şi al probatoriului administrat, instanţa de fond a reţinut:

Pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, se află în curs de instrumentare Dosarul civil nr. 14119/118/2011, având ca obiect cererea de aplicare a procedurii insolvenţei, dosar în care calitatea de debitor este deţinută de către SC M.M. SA Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 4 noiembrie 2011, iar cererea a fost formulată de debitoarea SC M.M. SA.

Prin Încheierea nr. 1281 din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Constanţa pronunţată în Dosarul nr. 14119/118/2011 a fost admisă cererea formulată de debitoarea SC M.M. SA şi s-a deschis procedura insolvenţei faţă de această firmă, desemnându-se administratorul judiciar provizoriu G.I. SPRL Constanţa, societate în cadrul căreia inculpatul P.Gh.S. are calitatea de asociat coordonator, care urma să îndeplinească atribuţiile prevăzute la art. 20 din Legea nr. 85/2006, cu o retribuţie fixă de 3.000 RON fără TVA şi 10% din valoarea fondurilor obţinute în beneficiul creditorilor.

În cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC M.M. SA din data de 18 noiembrie 2011, denunţătoarea C.N. a fost numită administrator special al firmei aflate în reorganizare, aceasta deţinând şi funcţia de director general cu o remuneraţie brută corespunzătoarea unui salariu net lunar de 8.000 RON.

Prin Încheierea nr. 989 din 10 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 14119/118/2011 a fost confirmat planul de reorganizare a debitoarei SC M.M. SA, propus de administratorul judiciar G.I. SPRL, debitorul urmând să-şi desfăşoare activitatea conform planului confirmat, sub conducerea administratorului special C.N. şi sub supravegherea administratorului judiciar.

În data de 25 septembrie 2012 SC M.M. SA, în calitate de vânzător, prin administratorul special C.N. a încheiat cu SC S.E.C. SRL, în calitate de cumpărător, prin administrator C.I.D. un Contract de vânzare-cumpărare nr. 301 pentru cantitatea de 8.000 tone argilă calcinoasă ce urma să fie extrasă din cariera Ţ; valoarea contractului era de 36.000 euro. La data de 5 noiembrie 2012, între aceleaşi părţi şi în aceeaşi calitate se încheie un alt doilea Contract de vânzare-cumpărare nr. 349, dar al cărei obiect era vânzarea cantităţii de argilă calcinoasă de 10.000 tone/lună, cu o valoare estimată anulă a contractului de 540.000 euro. Aceste două contracte nu au putut fi puse în executare, întrucât SC M.M. SA nu mai deţinea în concesiune terenul pe care se afla cariera Ţ, ci deţinea doar Licenţa de exploatare nr. 1161/2000 acordată de Agenţia Naţională pentru Resursele Minerale pentru o perioadă de 20 ani.

Instanţa de fond a reţinut că din declaraţiile martorului C.I.D. rezultă că în anul 2012, anterior semnării contractelor menţionate mai sus, s-a întâlnit cu inculpatul P.Gh.S. şi a discutat cu acesta despre relaţia contractuală dintre SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL, însă inculpatul nu a acceptat colaborarea, cu motivarea că SC S.E.C. SRL nu prezintă garanţiile financiare necesare.

După încheierea celor două contracte de vânzare-cumpărare, Primăria Mircea Vodă, proprietara terenului pe care se află cariera Ţ, a organizat o licitaţie pentru concesionarea terenului. La licitaţie a participat şi SC M.M. SA, dar nu a fost declarată câştigătoare, având datorii către bugetul de stat. Concesiunea terenului a fost atribuită către SC S.E.C. SRL, la data de 19 martie 2013, conform datelor rezultate din raportul întocmit la data de 29 septembrie 2013 de inculpat şi înscrisurilor aflate la dosar.

În contextul în care SC M.M. SA deţinea licenţa de exploatare a carierei, iar SC S.E.C. SRL deţinea dreptul de concesiune asupra terenului pe care se afla cariera ce făcea obiectul licenţei de exploatare, martorul C.I.D. şi denunţătoarea C.N. au convenit să încheie un contract de asociere între cele două societăţi comerciale, însă denunţătoarea a susţinut că are nevoie şi de acceptul administratorului judiciar pentru încheierea contractului de asociere, aspect ce rezultă atât din declaraţiile denunţătoarei C.N. şi ale martorului C.I.D., dar şi din declaraţia inculpatului P.Gh.S. şi demersurile concretizate în înscrisuri ale denunţătoarei. Inculpatul P.Gh.S. declară că denunţătoarea C.N. i-a transmis draftul unui contract de asociere şi i-a solicitat să convoace Comitetul creditorilor SC M.M. SA, însă nu îşi aminteşte să fi exprimat vreun punct de vedere asupra contractului până la şedinţa Comitetului creditorilor din data de 29 mai 2013 şi nici nu a dat o explicaţie clară asupra necesităţii acordului Comitetului Creditorului pentru încheierea contractului de asociere.

Martorul C.I.D. a declarat că denunţătoarea C.N. i-a relatat că în continuare inculpatul P.Gh.S. nu este de acord cu încheierea contractului de asociere, întrucât nu ar fi profitabil pentru SC M.M. SA, dar cu toate acestea cei doi continuat negocierile şi au redactat un draft al contractului de asociere care a fost prezentat inculpatului de către denunţătoare. Aceleaşi aspecte au fost declarate şi de denunţătoarea C.N., care a făcut referire la refuzul inculpatului de a accepta încheierea contractului de asociere şi la propunerea inculpatului de a-i solicita convocarea Comitetului Creditorilor.

Urmare discuţiilor cu inculpatul, denunţătoarea C.N. a redactat Adresa nr. 245 din 23 aprilie 2013 prin care SC M.M. SA solicita administratorului judiciar analizarea şi aprecierea oportunităţii încheierii contractului de asociere între SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL - în cuprinsul adresei sunt expuse motivele care ar susţine necesitatea încheierii contractului, inclusiv calcul estimativ al veniturilor şi cheltuielilor, din care reieşea profitabilitatea asocierii.

Denunţătoarea C.N. a continuat demersurile pentru continuarea planului de reorganizare, depunând în acest sens o cerere şi în faţa judecătorului sindic la data de 1 aprilie 2013, în care a solicitat inclusiv avizarea contratului de asociere în participaţiune cu SC S.E.C. SRL.

Prin Adresa nr. 1779 din 16 mai 2013 G.I. SPRL, sub semnătura inculpatului P.Gh.S., a comunicat SC M.M. SA că, în temeiul art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, nu autorizează încheierea contractului de asociere în participaţiune între SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL, însă a fost convocat Comitetul Creditorilor pentru data de 24 mai 2013, ora 13:00, când urma să se analizeze şi aprobarea încheierii contractului în participaţiune.

La data de 29 mai 2014 a avut Ioc şedinţa Comitetului Creditorilor SC M.M. SA, la care au participat reprezentanţii creditorilor Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa şi SC A.C. SRL, prin administratorul judiciar, denunţătoarea C.N. şi inculpatul P.Gh.S.

În procesul-verbal al şedinţei se menţionează că ordinea de zi cuprindea patru puncte, la ultimul punct al ordinii de zi figurând aprobarea încheierii contractului de asociere în participaţiune între SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL.

În referire la acest subiect se menţionează pentru început poziţia administratorului judiciar, prin inculpatul P.Gh.S., în sensul că nu autorizează, în temeiul art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, încheierea contractului de asociere în participaţiune, aşa cum comunicase anterior şi către SC M.M. SA Inculpatul a invocat faptul că SC S.E.C. SRL este deja clientul SC M.M. SA cu două contracte incluse deja în planul de reorganizare, atribuirea concesiunii terenului către SC S.E.C. SRL pune în pericol executarea celor două contracte şi contractul nu oferă vreo garanţie cu privire la volumul încasărilor necesare susţinerii programului de plăţi al planului de reorganizare.

În continuare, este expus punctul de vedere al creditoarei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, reprezentată de martorul P.A., care face referire la conţinutul contractului de asociere, printre altele regăsindu-se impunerea unor condiţii, cum ar fi ca SC M.M. SA să primească gratuit 20% din capitalul social al SC S.E.C. SRL, contractul să nu reglementeze dreptul de preemţiune asupra transferului licenţei de exploatare deţinută de SC M.M. SA, iar cota de participare a SC M.M. SA să fie de minim 60%, iar hotărârile să se la cu majoritatea simplă de voturi.

Din cuprinsul procesul-verbal al şedinţei ar rezulta că aceste clauze ar fi fost propuse de către reprezentatul Direcţiei Generală a Finanţelor Publice Constanţa, însă din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul P.Gh.S. este persoana care a indus includerea acestor clauze contractuale, situaţie posibilă de poziţia inculpatului de reprezentant al administratorului judiciar, care era persoana care conducea şedinţa şi a întocmit procesul-verbal.

Martorul P.A. a declarat că la prima şedinţă a Comitetului Creditorilor nu a fost prezentat un draft al contractului de asociere, însă au fost menţionate nişte propuneri; a mai menţionat martorul că nu îşi aminteşte dacă la prima şedinţă inculpatul exprimat un punct de vedere asupra contractului, deşi martorul afirmă că nu a fost de acord cu includerea în contract a clauzelor privind dreptul de preemţiune asupra licenţei de exploatare şi cota de participare de 60% a SC S.E.C. SRL, care se regăseau în forma de contract prezentată, este evident că martorul se refera de fapt la a doua şedinţă a Comitetului Creditorilor, întrucât abia la această şedinţă din data de 5 iunie 2013 a fost prezentat un proiect de contract. Martorul afirmă că la prima şedinţă nu a fost prezentat un proiect al contractului, astfel că este vădit că aceste aspecte nu le putea observa în contract, ci doar putea să le cunoască de la inculpat, care primise un draft al contractului de la denunţătoarea C.N., aşa cum a şi recunoscut inculpatul. Confuzia martorului rezultă şi din faptul că face referire la participarea unui reprezentant al SC S.E.C. SRL, însă această participare a avut loc abia la şedinţa din 5 iunie 2013, astfel cum rezultă din procesul-verbal. De altfel, martorul P.A. a declarat că încă de la prima şedinţă inculpatul a venit cu propunerea ca SC S.E.C. SRL să cedeze cu titlu gratuit 20% din capitalul social către SC M.M. SA, ceea ce indică faptul că inculpatul a prezentat în prima şedinţă clauzele din contract pe care le considera inoportune ori care dorea să fie incluse în contract, conducând discuţia către un rezultat conform opiniei sale contrare încheierii contractului de asociere. Deşi în procesul-verbal din data de 29 mai 2013 se menţionează că clauza privind cedarea cu titlu gratuit 20% din capitalul social al SC S.E.C. SRL către SC M.M. SA a fost propusă de martorul P.A., acesta din urmă a menţionat că în realitate i-a aparţinut inculpatului P.Gh.S., ceea ce susţine opinia instanţei că inculpatul a redactat procesul-verbal de o manieră conformă interesului său. Ca atare, este neîntemeiată apărarea inculpatului că cele trei clauze au fost stabilite de Comitetul Creditorilor.

La şedinţa din 29 mai 2013 a mai participat şi martora P.A.C., reprezentant al MG A.I. SPRL Constanţa, administratorul judiciar al creditoarei SC A.C. SRL. Declaraţia acestei martorei nu prezintă relevanţă din perspectiva identificării persoanei care a propus clauzele din contract, întrucât martora arată că a ajuns la şedinţă după ce se discutau cele trei clauze, dar a preciza că a fost de acord cu inserarea clauzelor în contract.

Aprecierea instanţei că inculpatul a propus modificarea/inserarea celor trei clauze are în vedere aspectele redate mai sus, faptul că doar acesta cunoştea la 29 mai 2013 prevederile draftului de contract, dar şi poziţia exprimată ulterior de inculpat, care confirmă influenţa sa decisivă în încheierea contractului; din conţinutul convorbirilor şi comunicărilor, telefonice sau în mediul ambiental, purtate de acesta atât cu denunţătoarea C.N., cât şi cu alte persoane, precum şi din declaraţiile inculpatei P.C.L.

În acest sens, inculpatul motiva refuzul său de a susţine în cadrul şedinţelor Comitetului Creditorilor SC M.M. SA încheierea respectivului contract de asociere de neacceptarea de către părţile contractante a unor clauze apreciate de părţi ca fiind inacceptabile, respectiv SC M.M. SA trebuia să primească, cu titlu gratuit, un procent de 20% din capitalul social al SC S.E.C. SRL şi să aibă dreptul de a numi un administrator la conducerea acesteia; cota minimă de participare a SC M.M. SA la beneficiile respectivului contract urma să fie de minim 60%; contractul de asociere trebuia să nu reglementeze dreptul de preemţiune asupra transferului licenţei de exploatare minieră deţinute de SC M.M. S.A.

Din procesul-verbal al şedinţei Comitetului Creditorilor al SC M.M. SA din data de 29 mai 2013 mai rezultă că, în urma şedinţei respective, creditorii prezenţi îl mandatează pe administratorul special să negocieze contractul de asociere în condiţiile prevăzute în procesul-verbal, cu clauzele impuse cocontractanţilor, până la data de 5 iunie 2013, dată la care Comitetul Creditorilor se va reuni pentru a vota contractul de asociere, aşa cum va fi definitivat, în sensul celor de mai sus. Creditorii prezenţi au solicitat administratorului judiciar să supravegheze mersul negocierilor dintre administratorul special şi SC S.E.C. SRL, în sensul celor de mai sus. Rezultă, aşadar, că în data de 29 mai 2013 nu a fost adoptată o formă a contractului de către Comitetul Creditorilor, ci doar au fost trasate nişte direcţii pentru negocierile ulterioare, dar care exprimau poziţia inculpatului faţă de contractul de asociere.

Următoarea şedinţă a Comitetului Creditorilor al SC M.M. SA a avut loc în data de 5 iunie 2013, când au participat reprezentanţii creditorilor Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa (martorul P.A.) şi SC A.C. SRL, prin administratorul judiciar (martora P.A.C.), denunţătoarea C.N., inculpatul P.Gh.S., martorul C.I.D. (reprezentant al SC S.E.C. SRL) asistat în calitate de avocat de inculpata P.C.L., precum şi un cetăţean spaniol cu care C.I.D. intenţiona să se asocieze.

Inculpata P.C.L. a fost propusă de denunţătoarea C.N. martorului C.I.D. pentru a-i reprezenta în discuţiile legate de încheierea contractului de asociere în participaţiune, dat fiind că anterior colabora cu avocaţi din Bucureşti, care nu se puteau deplasa în Constanţa şi erau costisitori. Denunţătoarea C.N., la rândul său, a aflat despre inculpata P.C.L. de la martorul D.M.D., căruia i-a cerut sprijinul în identificarea unui avocat care să reprezinte SC S.E.C. SRL la încheierea contractului. Acest aspect este confirmat de martorul D.M.D., care însă a afirmat că avocatul urma să reprezinte SC M.M. SA, confuzie explicabilă prin aceea că în realitate avocatul acţiona în interesul ambelor părţi.

Unicul punct pe ordinea de zi a fost aprobarea încheierii contractului de asociere în participaţiune în condiţiile impuse de comitetul creditorilor din data de 29 mai 2014. Deşi inculpatul P.Gh.S. stabilise conţinutul acestui punct al ordinii de zi, din lecturarea procesului-verbal din data de 29 mai 2013 rezultă că nu se menţionase explicit care sunt condiţiile impuse comitetul creditorilor, ci doar s-a menţionat că creditorii mandatează administratorul special să negocieze contractul de asociere în condiţiile prezentate mai sus, însă anterior erau prezentase obiecţiile inculpatului şi ale reprezentantului Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa, de unde ar rezulta că ar fi trebuit avute în vedere atât obiecţiile inculpatului, cât şi ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa. Şi acest mod de redactare a ordinii de zi a fost conceput de inculpat pentru a induce opinia că modificările contractuale proveneau de la creditori.

În procesul-verbal al şedinţei din data de 5 iunie 2013 au fost menţionate opt condiţii stabilite în şedinţa anterioară, iar martorul C.I.D. a acceptat condiţiile prevăzute la pct. 1 - 4 şi 8, refuzând restul de trei condiţii ce vizau cedarea, cu titlu gratuit, a unui procent de 20% din capitalul social al SC S.E.C. SRL şi dreptul de a numi un administrator la conducerea acesteia, cota minimă de participare a SC M.M. SA la beneficiile respectivului contract urma să fie de minim 60% şi renunţarea la dreptul de preemţiune asupra transferului licenţei de exploatare minieră deţinute de SC M.M. S.A.

Inculpatul P.Gh.S. a menţionat că nu se impune reglementarea dreptului de preemţiune asupra întregului perimetru vizat de licenţa de exploatare, întrucât SC S.E.C. SRL deţine concesiunea pentru doar 10% din terenul asupra căruia SC M.M. SA are licenţa de exploatare.

În finalul procesului-verbal se menţionează că membrii Comitetului Creditorilor solicită administratorului judiciar şi administratorului special să continue negocierile cu SC S.E.C. SRL, pentru forma finală a contractului de asociere în participaţiune ce urmează a fi încheiat între cele două societăţi, ceea ce contrazice apărarea inculpatului P.Gh.S. că creditorii aprobaseră deja forma finală a contractului. În realitate, se fixaseră doar nişte obiective pentru negocierea formei finale a contractului, în care urmau să se implice atât administratorul special, cât şi administratorul judiciar.

În cadrul şedinţei au fost purtate discuţii despre cooptarea unor noi asociaţi în cadrul SC S.E.C. SRL, sens în care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa a solicitat ca discuţiile următoare să aibă loc după cooptarea noilor asociaţi şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare la Registrul Comerţului.

La data de 31 mai 2013, între cele două şedinţe ale comitetului creditorilor, denunţătoarea C.N. a formulat denunţ împotriva inculpatului P.Gh.S. şi a numitei C.L., ambii având calitatea de practicieni în insolvenţă şi asociaţi coordonatori în cadrul G.I. SPRL Constanţa, pentru comiterea de către aceştia a infracţiunii de luare de mită. Prin denunţ au fost sesizate mai multe fapte comise de cei doi, printre care şi cea referitoare la faptul că SC M.M. SA preconizează încheierea unui contract de o valoare semnificativă cu SC S.E.C. SRL, însă pentru perfectarea tranzacţiei este necesară aprobarea şi susţinerea acestora, în faţa judecătorului sindic, de către inculpatul P.Gh.S., în calitatea sa de administrator judiciar. În acest sens, denunţătoarea C.N. a învederat faptul că inculpatul P.Gh.S. a condiţionat îndeplinirea respectivelor atribuţiuni de serviciu de remiterea unei sume de bani, în cuantum neprecizat la momentul formulării denunţului. Din probele administrate ulterior a rezultat că denunţul a avut în vedere percepţia martorei C.N. că inculpatul P.Gh.S. nu îşi va da acceptul pentru încheierea contractului decât dacă i se va remite o sumă de bani. Această apreciere a instanţei are în vedere chiar declaraţia denunţătoarei din faza de judecată, unde a declarat că inculpatul nu i-a solicitat personal vreo sumă de bani pentru încheierea contractului, dar şi conţinutul transcrierilor convorbirilor dintre denunţătoare şi inculpat. Reţinerea inculpatului de a solicita sau a accepta primirea unei sume de bani de la denunţătoare a fost determinată de neîncrederea în persoana acesteia, întrucât avea date că fusese deja denunţat de C.N.

Denunţătoarea C.N. a încercat să îi ofere inculpatului o sumă de bani neprecizată pentru ca acesta să susţină interesele SC M.M. SA la instanţa de judecată, mai ales în contextul în care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa formulase la data de 4 februarie 2013 o cerere de faliment a firmei aflate în reorganizare judiciară, precum şi în scopul de a nu se mai opune la încheierea contractului de asociere în participaţiune dintre şi SC M.M. SA SC S.E.C. SRL.

Inculpatul P.Gh.S. a refuzat oferta denunţătoarei, motivaţia refuzului fiind aceea că numita C.N. s-ar fi autodenunţat în cauză. Refuzul clar exprimat de către inculpatul P.Gh.S. rezultă din transcrierea discuţiei dintre cei doi, înregistrată autorizat în mediul ambiental. Cu toate acestea, în cursul discuţiei, este abordată problema încheierii contractului de asociere dintre cele două firme, inculpatul exprimându-şi împotrivirea la încheierea acestuia, în absenţa clauzelor impuse de el şi Comitetul Creditorilor:

CN - D.P., am venit .. din mai multe motive, şi anume, să vă rog respectuos .. să ne susţineţi şi pe noi luni .. la tribunal. Eu în 2 ore trebuie să .. aveţi telefonul la dvs.?

PG - Nu. Trebuia?

CN - Iertaţi-mă, .. nu, nu, nu, nu.

PG - De ce mă-ntrebaţi?

CN - Mi-a fost frică să nu-l aveţi la dvs. Telefonul. Sunt nebună, domnu' P.

PG - Vă rog, continuaţi.

CN - Da. Eu în 2 ore trebuie să primesc nişte bani. Sunteţi de acord să vin, să vin, să vă dau, pentru dvs. personal şi pentru doamna L., să mă susţineţi luni? Nu ştim decât noi doi, nu ştia nici vântu' nici pământu'. Ştiţi că n-am vorbit, niciodată, absolut nimic cu nimeni. Vă rog, domnu' P. .. Nu, domnu' P.

PG - Nici n-aţi vrut să mergeţi să denunţaţi?

CN - Domnu' P. cine vă spune aşa ceva mănâncă .. rahat! Iertaţi-mă că vorbesc în halul ăsta.

PG - Deci toţi ceilalţi mănâncă rahat, dvs. sunteţi singura care spuneţi şi deţineţi adevărul, da? ..

PG - Aţi plătit-o?

CN - Nu, domnu' P.

PG - Şi de ce n-o plătiţi? Ce trebuie ca s-o plătiţi?

CN - Deci .. puteţi accepta .. că luni .. să-mi spuneţi luni, pentru că luni e şedinţa .. puteţi accepta că luni vă plătesc 15.000?

PG - Ce înseamnă să vă accept? Aveţi o datorie ..

CN - Da! Adică .. să acceptaţi .. Puteţi să mă credeţi că luni vă plătesc 15.000 RON până în ora 10 şi da' puteţi să-mi acordaţi o ..

PG - Ce?

CN - .. nu .. cât la sută .. de încredere.

PG - Aţi avut, Ce-aţi făcut?

CN - Şi de ce spuneţi .. că .. ăăă ..

PG - Cât aveţi să ne daţi? 30 de mii de RON ..

CN - Şi 2 de mii .. de RON.

PG - 32.000 de RON.

CN - Da.

PG - De 2 - 3 săptămâni.

CN - Domnu' P., a trebuit să mai plătesc, v-am spus, şi altele .. Spuneţi că au zis că mă autodenunţ .. Puneţi-mă în faţa aceluia căruia i-am spus aşa ceva. Ştiţi foarte bine că au fost atâtea luni în care am dat 4.000 de RON şi cine .. când vreodată aţi auzit vreo vorbă! Când doamna L. mi-a spus să dau cei 10.000 de RON i-am dat fără să crâcnesc, când aţi auzit vreo vorbă?

PG - Nu ştiu despre ce vorbiţi, dar dvs. aveţi datorii la noi şi spuneţi că aţi dat banii? Aveţi datorii la noi! ..

CN - Nu vreţi să primiţi aceşti bani .. vă rog, din suflet, domnu' P., nu ştim decât noi doi, nu ştie nici vântu' nici pământu', la fel ca şi la ceilalţi, vă rog!

PG - Ce bani? Vă stingeţi datoria faţă de noi?

CN - Nu, mă refer la ..

PG - Stingeţi datoria faţă de noi, la nivelul ăsta?

CN - Nu.

PG - Cum adică, nu stingeţi datoria faţă de noi?

CN - Staţi .. Nu înţeleg. Staţi, că .. nu, nu, nu ..

PG - Aveţi .. Ne datoraţi 30.000.

CN - Da.

PG - Banii de care vorbiţi nu sunt pentru stingerea acestei datorii?

CN - Nu. Eu vroiam să vă dau ceva pentru dvs. şi pentru doamna C.

PG - .. îi daţi în cont, sunt pentru noi, doamnă!

CN - Păi, domnu' P., vroiam să fie la fel ca .. de ce mă obligaţi să spun cuvinte?

PG - Deci, doamnă .. dvs. aveţi o datorie .. în ce scenariu suntem noi aicea? Aveţi o datorie faţă de noi .. Da? Plătiţi banii prin bancă, sau veniţi cu ei, vă dăm chitanţă .. Deşi, cash, nu puteţi mai mult de 5.000 de RON!

CN - Ştiu ..

PG - Aţi înţeles?

CN - Deci nu vreţi să acceptaţi ca să .. m-ajutaţi şi pe mine, luni .. la ..

PG - V-am spus .. prin bancă! Faceţi.. Dac-aveţi o sumă pe care aţi colectat-o pentru noi, plătiţi-o! ..

PG - Păi .. problema nu se pune în termenii ăştia, doamnă, problema e că suntem .. gestionăm o situaţie care se duce în jos, în .. în .. şi se complică, datoriile sunt din ce în ce mai mari, ..

CN - Domnu' P., dar dvs. trebuie să ..

PG - .. la orizont nu se vede nimic..

CN - Cum nu se vede nimic? Dacă aceste contracte merg, noi ne redresăm şi dvs. creşteţi .. Vă rog respectuos, domnu' P.!

PG - V-am organizat .. aţi văzut c-am fost de acord să .. să încheiaţi contracte şi aia, în termenii ăia!

CN - Da!

PG - Vedem .. Dacă şi judecătorul va da luni, un nou termen, care este foarte .. posibil.. cu atât mai bine pentru dvs. Poziţia noastră .. o ştiţi! Noi .. nouă ne-ajunge.

PG - .. aveţi şi datorii în continuare

CN - Eu am înţeles perfect punctul dvs. de vedere, .. domnu' P., dvs. îmi spuneţi că nu ştiţi despre ce vorbesc, bun, nu ştiţi despre ce vorbesc, de ce nu acceptaţi ..

PG - Ce să accept?

CN - .. pentru ca să ne ajutaţi ..

PG - Să iau nişte bani?

CN - Da.

PG - Păi îmi datoraţi bani. Nu-mi daţi, nu-mi daţi ceva în plus, îmi datoraţi bani, plătiţi-vă datoria! Despre ce vorbim? Eu asta vă spun, îmi datoraţi bani şi vreţi să-mi daţi nişte bani? Altfel de bani, sau ce?

CN - Păi cum vi-i i-am dat şi pe cei 4.000, lună de lună, fără să vă cer nici un act şi exact cum i-am dat şi pe ăia 10.000 .. Domnu' P., da' nu .. este între noi doi, nu .. nu .. nimeni de pe pământul ăsta n-o să ştie vreodată! Aşa cum nu a ştiut nici despre aceia!

PG - Calm, hai să încheiem discuţia că nu ştiu despre ce vorbiţi dumneavoastră! îmi datoraţi 30.000, plătiţi cât puteţi din 30.000.

CN - E clar ..

PG - Nu? Nu ştiu. Veniţi cu d-astea ..

PG - Cum să-l înghiţiţi, ce să înghiţiţi .. e o formulă destul de .. Haideţi să ne .. mutăm la lucrurile care sunt .. concrete şi de substanţă. Aveţi ceva să-mi comunicaţi, s-a mai întâmplat ceva ..

CN - Nu domnu' P. ..

PG - Investitorii au venit, au zis, fac, ceva?

CN - Cu investitorii am vorbit, vor veni, dar .. sigur, că dacă, luni, rezultatul va fi unul negativ, degeaba vin.

PG - Păi trebuiau să vină până acuma!

CN - Domnu' P., ei au făcut scrisoare ..

PG - Ce scrisoare? Aia? Hârtia aia?

CN - Domnu' P. .. Deci dvs.

PG - Dacă-i hârtie colorată şi are nişte abţibilduri pe ea ..

CN - Domnu' P. ..

CN - Dumneavoastră .. Este clar, aţi .. v-aţi propus să adaptaţi o anumită atitudine faţă de mine şi negaţi pe această linie indiferent ce aş face, şi dacă m-aţi vedea .. lată ..

PG - Eu am nuanţat poziţia funcţie de evoluţia evenimentelor, nu-i normal să se întâmple asta? Lucrurile au mers de undeva şi s-au dus tot în jos, s-au înecat, într-o zonă de promiscuitate, v-am spus, unde eu nu mă regăsesc. Cine .. şi de ăla, şi de ăla, nu pot să mă las târât de o persoană ca .. ca el. Normal că eu trebuie să mă feresc de toate porcăriile astea. N-am nicio legătură ..

CN - Care pot fi .. Care ştiţi .. dvs. ştiţi cel mai bine dintre toţi, că odată aceste contracte semnate, lucrurile se redresează.

PG - Nu ştiu .. Dvs. vă exprimaţi punctul de vedere, eu nu cred că acest lucru se va-ntâmpla. V-am spus foarte clar şi în comitet ..

CN - .. numai o clipă vroiam să vă-ntreb, deci mă refuzaţi în mod categoric?

PG - La ce vă referiţi?

CN - La .. ce v-am rugat înainte.

PG - Cu ce, cu bani ?

CN - Da.

PG - Aveţi datorie, viraţi în cont. De ce ..

CN - Eu vroiam să vi-i dau dvs. şi doamnei L.

PG - .. de ce să mi-i daţi mie?

CN - Pentru eforturile pe care le-aţi făcut.

PG - Păi eforturile noastre sunt cuantificate în onorariu, sunt stabilite, acolo, plătiţi pentru bani, băgaţi banii în bancă.

CN - Bun, şi atunci pe ceilalţi de ce i-aţi acceptat?

PG - Care, ceilalţi, doamnă?

CN - Lăsaţi-mă, domnu' P., vă bateţi joc de mine, să mulţumesc frumos. Vă rog să mă iertaţi că v-am deranjat ..

Urmare a deciziei din cadrul Comitetului Creditorilor al SC M.M. SA, au fost continuate negocierile pentru încheierea contractului între inculpatul P.Gh.S. şi denunţătoarea C.N., dar şi cu implicarea martorului C.I.D. şi a inculpatei P.C.L.

Astfel, la data 6 iunie 2013, ora 10:19:31, denunţătoarea C.N. este apelată de inculpatul P.Gh.S. cu care discută despre o nouă întâlnire cu reprezentanţii SC S.E.C. S.R.L pentru a negocia clauzele contractuale:

CN - Bună ziua, .. V-am sunat să vă spun că .. m-a sunat avocata ăstora şi a zis că ea vine la ora 11 să vă roage că .. că ei nu pot veni, că se duc în Spania să mai aducă şi pe ălălaltu şi că vă roagă să vă întâlniţi marţi. Eu i-am spus, că eu la 11 sunt acolo la dumneavoastră.

PG - Să trimită hârtie şi ne vedem marţi, ce să facem! De ce să mai vină şi să îmi spună ce îmi spuneţi dumneavoastră, ce dracu ..

PG - Păi dacă nu sunt dânşii, dumneavoastră ce să, ce să, ce să, că discuţia era cu .. era cu ei pe clauză! Ce să vorbim? ..

La data 6 iunie 2013, ora 13:38:17, denunţătoarea C.N. este apelată de la postul telefonic 0727.XXXX şi poartă o discuţie telefonică cu numita „I.", cu privire la contractul de asociere şi la opoziţia inculpatului la încheierea acestuia, detaliind clauzele pe care inculpatul le invoca pentru a nu-şi da acordul:

CN - Deci l., luni am avut şedinţă la Tribunal.

I - Aşa.

CN - Am obţinut termen 2 septembrie, adică exact 3 luni, cum este termenul legal ..

CN - Domnul de la S., ca să semnăm contractul de asociere. Acum, domnul P. are pe acolo nişte obiecţiuni care sunt, cum să-ţi spun, absolut absurde şi din punctul meu de vedere, că .. de nesurmontat, în sensul în care a cerut, ca .. firma S.E., cei care au concesiunea terenului, să ne primească în firma lor şi să ne dea 20% din acţiuni, din .. e! Şi .. deci, în prima zi, discuţia a eşuat.

I - Aha!

CN - Marţi, ieri am mers din nou cu spaniolii, de data asta cu avocata lor, era firesc să fie aşa. Eu am notificat şi am cerut ca să vină şi .. Comitetul Creditorilor, adică ANAF-ului şi nu ştiu ce, şi ăia au spus, domnule e absurd! Cum poţi să obligi pe oameni să dea lui M.M. cele 20 de procente din .. din firma lor.

l - Da!

CN - Mai ales că ei, în afară de activitatea care vor să o desfăşoare cu noi, ei au activităţi proprii. Au un parc voltaic pe la Harghita, au o mină de „quarsită" (?!) pe la dracu cu cărţi, adică, eu, dacă intru acolo, ei ar fi nevoiţi să-mi dea şi mie din ce se încasează acolo şi ce se rezolvă ..

CN - Aşa! Şi a rămas că ne întâlnim din nou marţi că prin sprijinul Preşedintelui Comitetului Creditorilor şi a celorlalţi creditori să semnăm contractul ca să putem să ne punem la treabă pentru că eu le-am explicat şi le-am făcut notă scrisă, chiar şi la judecătorul sindic, să-l oblige să grăbească treburile pentru că dânsul a fost suficient de .. de neobrăzat, încât eu să îi fac cererea în urmă cu 2 luni, era obligat prin legea insolvenţei în termen de 5 zile ..

CN - Am rezolvat-o, am făcut adrese, nu am dus, am depus, am .. bine am făcut că m-am prezentat la tribunal pentru că iarăşi au făcut acelaşi joc ca şi data trecută, aproape că s-au târât în genunchi şi le-au zis, acolo, în toată sala de şedinţă, le-a zis doamna judecător sindic: „doamnă când există o cale de redresare atât de evidentă şi de la îndemână, cum puteţi dumneavoastră să le refuzaţi acest drept". Adică, cumva a tratat-o cu ...

La data 7 iunie 2013, ora 17:18:19, denunţătoarea C.N. este apelată de inculpatul P.Gh.S. care îi solicită emiterea unei adrese din partea SC S.E.C. SRL pentru a justifica lipsa reprezentanţilor acestei firme la întâlnirea din ziua precedentă - 6 iunie 2013:

P.G. - Doamnă, trebuia să trimită cei de la „S." o adresă pentru .. ziua de ieri, că nu s-au prezentat.

La data 10 iunie 2013, ora 09:25:37, denunţătoarea C.N. l-a apelat pe inculpatul P.Gh.S., în cursul convorbirii stabilind o nouă întâlnire, a doua zi - 11 iunie 2013 - în jurul orelor 14, subiectul fiind negocierea încheierii contractului de asociere în participaţiune, la aceasta urmând a participa, pe lângă denunţătoare, martorul C.I.D. şi P.C.L. (avocata):

C.N. - întrebare, mâine cumva, după ora 14:30, la orice oră ne puteţi primi?

P.G. - Ă.

C.N. - Pentru că ne soseşte avionul de dimineaţă, deci, vine C. cu .. deci, mi-a spus avocata, că i-am sunat vineri, sâmbătă, el a fost plecat, când sunt plecaţi nu poţi să îl contactezi pe telefon, nu ştiu din ce motiv şi a dat Dumnezeu şi mi-a răspuns avocata, care a zis că ea a fost naşă şi de aia n-a putut să răspundă şi că, ăştia sosesc ăştia, cine ar fi ăştia, nu ştiu! Că sosesc cu actele cerute ca să dovedească că s-a făcut la registrul comerţului .. ă .. acea asociere, sau dracu, cum se numeşte şi .. ca să mai .. adică să încerce să ajungă la o soluţie pentru semnarea contractului.

P.G. - Da, da, da. Păi, ne vedem pe la 2? Credeţi că e suficient să ajungă?

La data 10 iunie 2013, ora 12:30:04, denunţătoarea C.N. îl apelează pe martorul C.I.D. anunţându-l despre întâlnirea de a doua zi, acesta spunându-i că el nu se va prezenta, însă va fi reprezentat de avocată:

C.N. - Pentru că mâine între orele, adică la ora paisprezece trebuie să fiu la domnul P., să ştiţi! Ştiţi?

X. - Ă .. Ajunge avocata ajunge, eu nu ajung

Convorbirea sus-menţionată este urmată de o alta, în aceeaşi zi, la ora 12:32:18, purtată tot cu martorul C.I.D., acesta arătând că el şi ceilalţi reprezentanţi ai SC S.E.C. SRL nu pot accepta clauzele impuse de inculpatul P.Gh.S. pentru încheierea contractului de asociere în participaţiune, făcând referire la clauzele negociate în şedinţa Comitetului Creditorilor din data de 5 iunie 2013:

X - Doamna N. Haideţi să vorbim, să vedem, să o sun pe asta şi să vadă amiabil cu el, că acesta, în condiţiile lui, nu le acceptă. Nici nu le acceptăm. Le-am acceptat până la un punct. H.C. a spus în felul următor ..

CN - Am înţeles!

X - Da. Ultimele cinci puncte nu .. nu le acceptăm, să vedem de ce formă şi cum!

CN - Cum adică le .. cinci, cinci puncte, că acolo ..

X - Da, cinci puncte, de trei, de .. Cum am vorbit doamna N., n-am hârtia în faţă, cum am semnat acolo. Când am fost de acord, am fost de acord şi unde nu am fost de acord, nu o să fie nici ăsta de acord.

Astfel cum se convenise, la data de 11 iunie 2013, la sediul G.I. SPRL, are Ioc o întâlnire între inculpatul P.Gh.S., denunţătoarea C.N. şi învinuita P.C.L., scopul acesteia fiind continuarea negocierilor pentru încheierea contractului de asociere în participaţiune dintre SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL. Cu această ocazie, din discuţiile purtate rezultă foarte clar că opoziţia inculpatului la încheierea acestui contract se întemeiază pe dorinţa sa de a impune cele trei clauze care fac, practic, imposibilă realizarea acordului de voinţă dintre părţile contractante, respectiv procentul de 20% din părţile sociale ale SC S.E.C. SRL care ar trebui să revină SC M.M. SA, împărţirea profitului din asociere în cotă de 60 - 40 în favoarea SC M.M. SA şi renunţarea SC S.E.C. SRL la dreptul de preemţiune asupra licenţei de exploatare a SC M.M. SA De asemenea, inculpatul P.Gh.S. îşi exprimă, încă o dată opoziţia personală la încheierea respectivului contract:

PGS - A, ok. Dacă în raport de punctele .. de data trecută aveţi vreo altă opinie.

PCL - Nu, nu avem altă opinie. O să încep cu concluzia .. Da, clienţii mei nu au înţeles de ce există interesul acesta în cei 20% din S.E.C. şi încă .. mă rog, ei vă solicită prin intermediul meu să ne spuneţi, să ne explicaţi, care ar fi interesul în cesionarea acestei cote din capitalul social al unei societăţi în insolvenţă ..

PGS - Păi e interesul creditorilor .. Creditorii doresc să aibă o participaţie în acea societate .. pentru a securiza interesele sale.

PCL - Bine, cu riscul unei afaceri, care poate să funcţioneze, poate să nu funcţioneze, că aicea ne tot punem întrebarea, dom-le, OK, ţi-i cedez, 20%, dar ce se-ntâmplă în firma respectivă, ea poate la un moment dat să .. clacheze, sau ştiu eu .. să ajungă poate şi ea în imposibilitatea de a nu mai suporta ..datoriile, ca membru, şi asta a fost întrebarea, „de ce"..

PGS - Care societate?

PCL - Vorbesc de S. din care noi vom cesiona acestei societăţi în insolvenţă, o cotă de 20% din capital.

PGS - Poate fi în insolvenţă, la rândul ei, nu e .. şi, ca asociat, poate vor şi ei ca, totuşi, să se întâmple, nu? Mai ales că propunerea a fost ca societatea M. să aibă şi ea administrator, şi atunci, printr-un drept de dispoziţie .. are posibilitatea să conducă la limitarea acestei răspunderi .. să ..

PGS - De ce? 1 şi 4 sunt nişte rectificări practic, clauzele comerciale încep de la 5. Şi cu toate aceste clauze comerciale, clauze în care abia acum M. începe să se regăsească.

PCL - Da. Nu suntem de acord nici cu cei 20%, nici cu împărţirea profitului, ca să ajung şi la punctul celălalt. Împărţirea profitului în maniera propusă, 60 cu 40, 50 cu 50 da, aşa cum am negociat până acum.

PGS - .. încă o dată, care-i aportul dumneavoastră care vă îndeamnă să cereţi ferm 50%?

CN - Dacă vine nu .. o terţă persoană, şi firmă, şi ..şi vine şi spune, „eu aş fi interesat de licenţă" şi noi am fi atât de disperaţi încât să facem acest lucru, ar trebui, atunci ar trebui înştiinţat S.

PGS - Această clauză ar crea o ..

CN - Aşa mi-a explicat cea de la A.N.R.M. Deci ..

PGS - Această clauză ar crea o sarcină pentru acest activ pentru care acum ar cesiona licenţa. Pentru ce motiv? Sarcina fiind de preemţiune. Pentru ce motiv ne-am greva noi cu o sarcină de un activ, printre puţinele pe care le avem ? Explicaţi-mi şi mie, ce motiv să avem să facem noi această chestiune?

CN - Cert este că M.M. nu va fi niciodată interesată să cesioneze licenţa.

PGS - De ce nu renunţaţi la ea, dacă-i copy-paste. Dacă-i copy-paste de ce nu renunţaţi la ea? înseamnă că nu vine din interesul dumneavoastră, ci s-a regăsit în mod ..

PCL - Este evident că ne-ar conveni să avem un drept de preemţiune la cumpărarea acestei licenţe, la ce vă gândiţi, că aţi putea-o supune unei licitaţii sau cum, să o scoateţi ..?

PCL - Bun, atunci haideţi să reconsiderăm punctul ăsta de vedere, deşi eu recunosc, sunt ferm pe poziţia respectivă .. îşi doresc să beneficieze de acest drept de preemţiune .. însă cum rămâne cu celelalte, cu ..

PGS - ..

PCL - Da, este clar.

PGS - Da, cu care celelalte aspecte?

A - Cu celelalte două, cu procentul de împărţire a profitului, dacă ..

PGS - Eu nu am nici un motiv la acest moment şi nici o argumentaţie din partea dumneavoastră, nici o ofertă, niciun alt .. e

CN - Şi.. să luăm cele mai înţelepte decizii şi legale, astfel încât să putem să .. să deblocăm .. pentru că o să discutăm la nesfârşit despre 20%, despre 50 - 50, despre ..

APCL - Preemţiune şi ..

CN - Preemţiune şi ..

PCL - Practic, astea trei nu le surmontăm deloc.

PGS - Doamnă, sunt clauze comerciale. A, despre asta vorbim, celelalte, repet, sunt condiţii, dar au fost ..

PCL - Nu, nu. Bine, procentul de împărţire a profitului, da. Că asta chiar trebuie să stabilim. Dar cei 20%, nu! Nu sună .. deloc, o practică pe asociere în participaţiune. Eu am făcut .. am făcut câteva contracte de asociere în participaţiune iar genul ăsta de propuneri n-am văzut .. Ok, nu te obligă nimeni să soliciţi, dar e un drept ..

PGS - .. vă reamintesc că poziţia noastră e de supraveghere a activităţii şi, în acest moment, constat că societatea condusă de doamna C. a ajuns să fie, în mod exclusiv, dependentă de un contract care nu aduce mare lucru, în sensul că, odată ce discuţiile şi interesul este mult prea mare în raport cu suprafaţa mică la care se referă, deci, ne batem de ceasul morţii să facem o asociere cu o firmă insolvabilă pentru o suprafaţă de mai puţin de 10 la sută din cât deţine pe o singură licenţă.

A - E trist pentru dvs., asta dar n-am .. asta o reglaţi ..

PGS - .. Păi, vă spun cum o reglez.

PCL - .. interior.

PGS - Da. Dacă constat că, cu toate eforturile şi comitetului şi ale noastre, societatea nu reuşeşte să performeze la nivelul comercial necesar valorificării resurselor şi asigurării plăţilor, atunci nu mai rămâne decât să schimbăm directorul. Noi nu vom gira încheierea unui contract minuscul, care nu ne-aduce nici un câştig, în sensul că nu este de natură să stăvilească datoriile ci, din contră, ar permite continuarea unei activităţi cu înregistrarea unor noi datorii, ne vom opune acestei ..

În aceeaşi discuţie se constată opoziţia constantă a inculpatului P.Gh.S., care face referire şi alte condiţionalităţi pentru încheierea contractului de asociere, cum ar fi cunoaşterea pieţei de desfacere a SC S.E.C. SRL pentru argila obţinută în urma contractului de asociere, părând că în anumite condiţii se poate accepta un procent egal de împărţire a profitului, ceea ce arată poziţia decisivă a inculpatului de influenţare a procesului de aprobare a contractului.

În continuare, inculpata P.C.L. rămâne singură cu inculpatul P.Gh.S.:

A - Eu vreau să fac o recapitulare, mai vreau două minute, dacă puteţi ..

CN - Vreţi să plec? Da. Vă rog, pot pleca, domnu ..?

PGS - OK.

CN - Pot pleca? Vă mulţumesc. Bună ziua doamnă avocat.

În perioada de după 11 iunie 2013 au stagnat negocierile pentru încheierea contractului de asociere, însă denunţătoarea C.N. a mai purtat discuţii cu inculpata P.C.L. pentru a se interesa despre stadiul negocierilor şi posibilităţile de a-l convinge pe inculpat să accepte încheierea contractului

În data de 19 iunie 2013 denunţătoarea C.N. poartă următoarea discuţie cu inculpata P.C.L.:

PCL - Alo!

CN - Bună dimineaţa, doamna L., N. sunt! Vă rog să mă iertaţi că vă deranjez. L. - Bună dimineaţa.

CN - Am o rugăminte, m-a sunat acuma domnul C.A.L. - Da.

CN - A avut telefonul blocat, i s-a prăjit cartela, nu ştiu ce, şi de aia nu a putut să dea.

PCL - Aoleu .. Şi am zis că nu au interes, că ..

CN - Aşa.

PCL - Da, nu ..

CN - Era disperat că a trebuit să ajungă nu ştiu unde, ca să-i schimbe cartela, ca să-i deblocheze, să .. În sfârşit! L. - îhâ ..

CN - Deci, problema este că m-a sunat şi mi-a zis că dacă .. în săptămâna asta nu-i dăm un răspuns favorabil, el renunţă.

PCL - Am înţeles!

CN - Şi întrebarea este în ce măsură am putem să-i dăm un răspuns favorabil!

PCL - Da, asta e o întrebare la care eu răspund, foarte, foarte greu. Încerc să dau un răspuns favorabil săptămâna asta. De ce oare presează?

CN - Ei, eu acuma când le-am spus, zic: „Bun dacă puneţi problema aşa, atunci nu ne mai zbatem şi .. Ei nu, dar măcar săptămâna asta, dar .. L. - A .. Am înţeles!

CN - Ştiţi?

PCL - Da. Îhâ! Da, doamnă, dar nu depinde, nu depind toate de mine, OK! Deci, eu săptămâna asta le spun .. şi el zice că are telefon, da? Eu sunt în măsură să le spun acestui domn P. „Domnule, dacă săptămâna asta nu se face, nu se face! Renunţă! Nu ştiu! Dacă nu e domnul C. de acord, sunt şi eu de (neinteligibil) în continuare şi gata! Nu se poate foarte simplu.

CN - Eu cred că domnul P. ar fi foarte fericit să audă chestia asta, dar ..

PCL - Păi la asta mă gândesc!

CN - Adică, nu ştiu dacă discuţia ar trebui purtată aşa! Mă gândeam că poate, aveţi dumneavoastră vreun argument să-l stimuleze să fie de acord.

PCL - Am! De ieri pe azi, am un argument dar nu ştiu dacă este suficient să-l facă de acord.

CN - Am înţeles! Dumneavoastră, aţi încercat să luaţi legătura cu el, sau ..

PCL - Poftim? Da, da! Da, sunt în legătură cu el. Da, sunt în legătură.

CN - Deci, aţi vorbit cu el.

PCL - Da, am vorbit cu el câte ceva şi continuăm astăzi, două chestii.

CN - Da. Bun, dacă este ţineţi-mă şi pe mine la curent sau dacă este, vin la dumneavoastră la birou să stăm, poate povestim mai bine ora când suntem .. ia o ţigară.

PCL - Faţă în faţă, da, la o ţigară. Da da bine. În jurul prânzului, da, în jurul prânzului, o să mă eliberez.

CN - Nu este o problemă pentru că sunt la ITM, v-am spus de ieri. Sunt chemată la ITM la ora unu.

PCL - Serios? Ce vă face ITM-ul?

CN - Păi, au făcut control mare în toată M., nu numai la mine şi ne-au chemat pe toţi, cu acte, cu draci, cu nu ştiu ce. L. - Aaa ..

CN - Deci, a fost un fel de campanie din asta ziceţi, nu ştiu. Cum fac ei din când în când. L. - Da, da, da.

CN - Noi nu avem nici muncitori la negru, nici aia, da .. trebuie să te duci.

PCL - Da, da, da. Da. Bine,

CN - Eu când am să ies de acolo vă dau un telefon şi dacă aveţi disponibilitatea să ne vedem, îmi spuneţi.

PCL - Da, e în regulă. Da. Bine.

CN - Şi vă vedeţi astăzi cu P.?

PCL - Da.

CN - Vă vedeţi astăzi cu ...?

PCL - Da.

CN - Păi atunci eu zic că e bine să încercaţi să nu fi,u şi eu, sau trebuie să fiu şi eu, sau cum?

În data de 2 iulie 2013, în baza unei înţelegeri stabilite după o discuţie telefonică, are loc întâlnirea dintre denunţătoarea C.N. şi inculpata P.C.L., acestea abordând problema opoziţiei inculpatului P.Gh.S. la încheierea contractului de asociere în participaţiune. În cursul discuţiei, ambele interlocutoare ajung la concluzia că inculpatul îşi va da acordul numai dacă i se oferă bani, cu titlu de mită, în acest scop, împrejurare în care inculpata P.C.L. îi sugerează denunţătoarei să îi ofere bani inculpatului. Sugestia este preluată de denunţătoare care îi cere învinuitei să accepte ca banii să îi fie oferiţi inculpatului, prin intermediul său, în calitate de avocat al SC S.E.C. SRL. Din contextul prezentat, rezultă că inculpatul P.Gh.S. se aştepta să îi fie oferiţi bani cu titlu de mită de către reprezentanţii SC S.E.C. SRL, care erau asistaţi de inculpata P.C.L. şi despre care credea că au putere financiară şi nu de către denunţătoarea C.N., persoană în care nu avea încredere datorită relaţiei tensionate cu aceasta şi a suspiciunilor că, anterior, l-ar fi denunţat:

CN - Da' dumneavoastră aţi mai vorbit cu P.?

PCL - în fiecare zi.

CN - Doamna avocat, dar explicaţi-mi şi mie ce vrea el de fapt, pentru numele Iu' CRISTOS?

PCL - Doamnă, de la dumneavoastră, eu acuma conştientizez, de la dumneavoastră nu mai iese nimic

CN - Da, eu cât a fost i-am dat, ştie că nu mai ...

PCL - A zis: „Ce-mi iese la afacerea asta?", Şi aşa contractul ăsta ei nu-l miros bine, ei n-au încredere nici în dumneavoastră nici în astea.

CN - E, ei n-au încredere pentru că ştiu că n-o să iasă bani pentru ei la negru.

PCL - Lăsaţi doamnă că concepţia mea e concepţia mea şi e treaba mea ce .. Şi zic: „Măi, asta e problema voastră". Deci eu vă zic care .. doar percepţia mea şi eu zic că am o percepţie sănătoasă a pieţei. Ok, nu-mi iese nimic de la madam C. Stai să vedem poate-mi iese de la ..

CN - De la firma pentru care lucraţi dumneavoastră.

CN - Da' el aşteaptă bani de la noi sau care este situaţia? Nu înţeleg.

PCL - Cum, n-aţi înţeles încă? Păi n-a aşteptat bani? Aştepta bani ..

CN - Păi doamnă, i-am tot dat.

PCL - .. avantaje financiare aşteaptă şi toată lumea din piaţă va aştepta avantaje financiare ..

PCL - îhâm. Da, asta da, aşa este că e motivat numai atâta timp cât primeşte bani grei.

CN - Şi vreau să vă spun că sunt dispusă să-i dau şi asta. Nu ştiu cum să-i spuneţi.

PCL - Da' faceţi-i doamnă o propunere, ziceţi-i .. sau ce, să-i arunc eu asta şi să-i zic: „Domnule, scop (?) cât vrei din povestea asta?".

CN - Da, spune domnule cât vrei la sută din povestea asta şi eu îţi garantez că .. eventual să-i spuneţi că „prin mine".

PCL - N-aş vrea să fac. E ok, dacă vreţi, facem şi asta.

CN - Adică să mergeţi cu propunerea asta şi să-i spuneţi: „Măi, uite, din afacerea asta se câştigă atât. Cât la sută vrei ca să-i primeşti la negru şi uite, eu îţi garantez că eu vin şi ţi-i aduc în fiecare lună sau în fiecare.

CN - Dumneavoastră aţi avea curajul să vă duceţi la el şi să-i spuneţi „Măi, cât vrei?".

PCL - Da.

CN - Pentru că este clar şi dumneavoastră înţelegeţi foarte bine că va accepta.

CN - Nu, este clar, P. este omul care dacă i se propune o sumă care să-i convină şi să-l intereseze, marşează. Şi ştiţi foarte bine asta.

PCL - Şi vă vede interesaţi şi îi vede pe ăştia străini şi zice: „Mă, ăştia au", dar trebuie să fi conştient că şi ăştia ..

CN - Şi dacă tot vă duceţi încercaţi să aveţi o întâlnire directă cu el şi să-i spui: „Măi băiatule, uite, eu sunt la mijloc. Nu vorbeşti nici cu ăla, nici cu ăla, nici cu nimeni. Cât vrei ca să ne aprobi contractul şi să ne laşi în.. să lucrăm? Eu sunt garantul că vei primi. De la mine o să-i primeşti".

CN - Doamnă, eu vă spun ceva, dacă iese şi el vrea un procent din această afacere, la negru, sunt gata să i-l dau. Vin, vă dau banii în plic, vă duceţi şi i-l duceţi. Bineînţeles noi vă vom plăti toate aceste servicii pentru că e clar că el de la mine şi de la C. nu ştiu dacă va vrea să mai primească. Nu ştiu, habar nu am.

CN - Nu ştiu, să-i spuneţi aşa: „Domnule, eu am făcut o analiză a acestei afaceri. Un procent din ea poate să vină liniştit către dumneavoastră prin mine. Nu sunteţi implicat în nici un fel".

PCL - Astea, vorbele ştiu cum să i le spun.

CN - Iertaţi-mă, acuma vă mai învăţ şi cum să vorbiţi. Vă rog să mă iertaţi.

PCL - Nu, nu-i vorba de asta, nu că ..

CN - Nu, dar eu cunoscându-l ..

PCL - Doamna C., deci, eu îi zic foarte verde în faţă: „Zi-ne cât vrei din povestea asta şi dacă putem".. mă rog şi dacă suntem .. Că să nu-mi ceară nu ştiu cât.

PCL - Aţi văzut că nu sunt de mii de euro eu, da' .. nu mi se pare nici corect să susţineţi şi partea asta, să susţineţi şi munca mea că şi eu am muncit ca nebuna .. să mă chinuiesc (?).. de două ori .. ca să-i facem şi concesia asta. Ori îi zic: „Mă, how much? Şi mă laşi cu partea aialaltă că nu ştiu .. mă laşi că nu mi se pare înţelept .."

CN - Şi că ambele părţi au nevoie de un avocat care să le sfătuiască .. Doamnă, încercaţi să-i propuneţi bani.

PCL - Eu mă duceam şi azi la el să ştiţi, e cam târziu. Şi-aşa dacă tot astăzi fac chestiile astea hai măcar ştiu o treabă, mâine dimineaţă am ceva dosar rapidulescu şi mă fixez la el acolo .. îmi fixez ceva cu el ..

În data 3 iulie 2013, ora 18:05:58, denunţătoarea C.N. o apelează pe inculpata P.C.L. şi află că aceasta nu îi transmisese, până la acel moment, inculpatului P.Gh.S. oferta de mituire discutată în data de 2 iulie 2013:

CN - M-a sunat domnul P. acuma, că mâine vrea să vină la unitate, într-o inspecţie, să stea de vorbă cu oamenii, să vadă ce mai e pe-acolo, cum e ..

CN - N-am înţeles, dvs. aţi reuşit să vorbiţi cu el?

X - Nu, nu are nicio legătură cu mine. Deci, nu A .. la asta v-aţi gândit că poate noi am vorbit ceva şi că .. nu?

CN - Da, dar tot ziceaţi că poate vă întâlniţi astăzi cu el.

X - Aşa am vrut, dar nu s-a rezolvat astăzi.

CN - îhî.

X - Da. Rămâne pe mâine atuncea să ajung acolo!

CN - Da, da, da.

În data 9 iulie 2013, ora 09:35:49, denunţătoarea C.N. este apelată de la postul telefonic 0732.XXXX şi poartă o discuţie telefonică cu martora L.R.D., secretară la G.I. SPRL, din care reiese că denunţătoarea trebuia să se întâlnească cu inculpatul P.Gh.S., în aceeaşi zi, la sediul G.I. SPRL:

R - Ă Doamna C., eu am vorbit cu domnul P. şi mi-a zis că mai întârzie, a spus că dumneavoastră aveţi întâlnire cu dumnealui la ora zece.

CN - Asta este, da! Da.

R - Şi el ajunge pe la birou în jur de ora de zece jumătate. Vă roagă frumos, dacă puteţi, nu ştiu, să .. îl aşteptaţi, sau să mergeţi să vă rezolvaţi alte treburi şi ..

CN - Sigur că da.

În aceeaşi zi, 9 iulie 2013, denunţătoarea C.N. se întâlneşte efectiv cu inculpatul P.Gh.S., la sediul G.I. SPRL, purtând discuţii strict referitoare la contractul de asociere în participaţiune şi la cele trei clauze rămase în suspensie. După trecerea în revistă a celor trei clauze, inculpatul afirmă că va mai avea o discuţie separată cu învinuita P.C.L. Se observă, pentru prima dată, că inculpatul are o atitudine cooperantă în ceea ce priveşte încheierea contractului, în contradicţie flagrantă cu cea exprimată anterior.

PGS - Ce subiect avem în discuţie?

CN - CONTRACTUL domnu'..

PGS - Păi la CONTRACT, concret,

CN - Deci, în dispută erau cele 20 de procente pe care ei să mi le dea ..

PGS - Da.

CN - M... mă tot exprim greşit. Şi .. ajutaţi-mă .. DREPTUL DE PREEEMŢIUNE ..

PGS - Şi procentul de 60 - 40 ..

CN - Şi procentul de 60 - 40 .. da, da, da, aveţi dreptate.

PGS - Care-i poziţia dumneavoastră, ce ne cereţi?

CN - Eu nu pot să vă cer nimic, eu pot să vă rog, nu, eu pot să vă rog.

PGS - în sensul acesta ..

CN - .. Să acceptaţi CONTRACTUL în forma în care este şi să puneţi o condiţie ca dacă în termen de .. până avem şedinţa la JUDECĂTORUL SINDIC .. nu-şi dovedeşte eficienţa cum se numeşte, să fie anulat. Vă rog respectuos domnu' P. ca .. poate există o şansă ca să ne salvăm.

PGS - Avem onorariu de încasat, noi avem onorariu de încasat.

CN - Iertaţi-mă, aveţi ONORARII de încasat, este adevărat, aştept dacă cumva ..

PGS - Păi mergeţi, eu o să fac discuţia cu doamna în sensul acesta. Pe partea de CREANŢE o să trebuiască să acceptaţi o monitorizare, cred că ar fi indicat un contract cu o firmă de recuperări creanţe, aveţi timpi destul de mari şi poate că vă trebuie un mic ajutor.

CN - Domnu' P., dacă mă ajutaţi cu CONTRACTUL acesta .. eu am să vă fiu recunoscătoare.

PGS - Garantaţi dumneavoastră că C. o să îşi facă treaba?

CN - Deci eu cred c-o să-şi facă treaba. Cuvântul care am dat, este foarte mult, dar eu cred, am convingerea ..

PGS - Este vreo persoană care poate să garanteze pentru acest CONTRACT?

CN - Domnu' P. el îşi va face treaba, gândiţi-vă vă rog că sunt în discuţie bani la mijloc. Cei de la S., beneficiarul .. zic bine? Sunt un pic ..

PGS - Da ..

În aceeaşi zi, între orele 11:48:44 şi 11:54:35, între denunţătoare şi inculpata P.C.L., după epuizarea întâlnirii cu inculpatul P.Gh.S., are loc un schimb de SMS-uri din care reiese că denunţătoarea îi comunică inculpatei că inculpatul este de acord cu încheierea contractului, inculpata felicitând-o şi stabilind să vorbească ulterior.

La data 9 iulie 2013, ora 13:40:17, denunţătoarea C.N. este apelată de inculpata P.C.L. care îi comunică, într-un limbaj cifrat, făcând referire la un apartament, împrejurarea că inculpatul P.Gh.S. pretinde suma de 10.000 euro pentru a-şi da acceptul la încheierea contractului de asociere în participaţiune dintre cele două firme, fără a mai fi prevăzute în acesta cele trei clauze abuzive. Limbajul disimulat este recunoscut de inculpata P.C.L. în declaraţia sa din data de data de 16 iulie 2013. De asemenea, din aceeaşi convorbire rezultă că întâlnirea dintre inculpatul P.Gh.S. şi inculpata P.C.L. în care acesta îi pretinsese suma de 10.000 euro avusese loc în data de 9 iulie 2013, la ora 13, după ce inculpatul se întâlnise, în aceeaşi zi, cu denunţătoarea şi îşi manifestase deschiderea de a aproba încheierea contractului respectiv:

P - Am înţeles! Ă.. bine şi când mă puteţi vedea şi pe mine?

CN - Păi, vreau să ne vedem neapărat. Mâine se poate?

P - Se poate, mâine se putea şi astăzi. Mâine, că doar ce s-a făcut atâtea drumuri, cum vreţi, dar eu aş fi vrut şi azi.

P - Este bine. Da, credeţi că .. suma asta de zece mii de euro este scumpă ca să iau apartamentul ăsta?

CN - Fiţi sigură că da, (neinteligibil) nu are nici o legătură cu garsoniera asta că .. eu am fost la domnul P. astăzi şi .. m-a lăsat să-l aştept două ore şi jumătate, dar nu asta contează,

P - Aşa ..

CN - Ă .. şi m-a întrebat zice: „ce-mi cereţi"? Şi eu am spus: „Eu nu îndrăznesc să vă cer nimica, eu pot să vă rog să înlăturaţi acele condiţii care sunt de neacceptat şi sunt, dar că ne blocăm şi nu putem face nimic, ajutaţi-mă să semnăm acest contract pentru că ştiţi cum este." Patria vă va fi recunoscătoare, că aşa se zice, aşa e vorba, adică recunoştinţă din asta, morală cum să zic.

P - Da, să vă ajute să ieşiţi din insolvenţă.

CN - Aşa, şi domnul a zis că: „probabil aşa o să facem". Mi-a spus că vă aşteaptă la ora 14 la dânsul

P - Da, el era ameţit, că era la ora unu întâlnirea şi eu eram închisă acolo, dar nu e nimica că eu am purtat discuţia şi a .. da, şi este OK, este OK, ă .. mâine eu mai trec pe la el să-l anunţ când vin oamenii ăştia şi să .. vin săptămâna viitoare să semneze. Eu nu am mandat să semnez contractul.

P - E da, da. O să-l gândesc aşa şi vorbim de toate mâine. Bine, eu vă spun şi de .. eu o să-mi sun clienţii şi le spun şi lor. Da?

CN - Da.

P - Ce ziceţi? Eu zic că, da. Eu zic că, da.

CN - Şi îmi daţi .. adică cam în cât timp vă gândiţi ca să rezolvaţi?

P - Repede! Repede! Cu cât am .. cu cât reuşesc să cumpăr mai repede garsoniera ..

A doua zi - 10 iulie 2013, în jurul orelor 9 - denunţătoarea se întâlneşte cu inculpata P.C.L., la terasa din Municipiul Constanţa administrată de soţul acesteia, martorul P.R.T., după ce întâlnirea fusese confirmată în dimineaţa aceleiaşi zile, la ora 08:53:02. În cursul discuţiei, inculpata P.C.L. relatează că în convorbirea telefonică din ziua precedentă, că inculpatul P.Gh.S. a pretins suma de 10.000 euro pentru a accepta încheierea contractului de asociere în participaţiune renunţând la cele trei clauze abuzive, că acesta condiţionează încheierea contractului de primirea efectivă a banilor, precum şi că inculpatul crede că banii îi vor fi oferiţi, prin intermediul inculpatei, de martorul C.I.D., reprezentantul SC S.E.C. SRL sau de asociaţii spanioli ai acestei firme:

CN - Ce-aţi vorbit cu acesta? Cu P.?

A - A fost foarte direct, nici nu a trebuit să mai spun eu altceva, (sună un telefon mobil).. mă scuzaţi, căşună ..

A - Bine, că era la ora unu întâlnirea, eu dimineaţă mi-am verificat hârtia pe care mi-a trimis-o, era la unu, nu era la două, el ştia de două, m-am dus punct în .. glonţ, la ora 1 eram la el, „Doamnă, era ora la ora 21"„Dacă era la ora 2, eu îmi cer scuze, plec dacă ..", „plec şi mă întorc la 2, nu vă ţin, ştiu ce înseamnă, n-am .. nu vreau să vă văd decât 10 minute", cred, i-am zis: „M-am exprimat bine", şi .. mi-a zis: „nu mă aşteptaţi? Staţi un pic că mai am aicea şi" .. am stat vreo 10 minute, un sfert de oră, cu C., ne-am mai conversat, ne-am mai nu ştiu ce, cu ailaltă şi .. a zis aşa: „Da. Facem. Facem, dar .. o să fie nişte costuri de procedură. Costuri de procedură care sunt .. 10.000."

CN - Adică ăştia 10.000 de euro, practic, ajung la el. Sau cum? El când se referea la costuri de procedură se referea la onorarii oficiale? Sau la bani la negru pentru el? La bani la negru! Aşa, bun!

A - Pentru că asta este oferta pentru mine. Pentru ..

CN - Pentru .. C., cum ar fi, el crede că-i dă C. banii ăştia.

CN - Da. Şi cât de repede ar trebui daţi banii ăştia?

A - A zis că facem, săptămâna viitoare, facem contractul.

CN - Pentru că eu trebuie să-i strâng, vă daţi seama că nu-i am! Dar trebuie să-i strâng! Şi, practic, eu trebuie să vi-i dau dumneavoastră şi dumneavoastră să-i daţi lui. Am înţeles. Nu v-a pus o .. limită de timp.

A - Nu mi s-a pus o limită de timp dar cred că nu face contractul până când nu-şi primeşte banii. Sunt convinsă.

CN - Deci este clar că eu am .. acum, în secunda asta, nu am bani! Dar foarte clar este că pot să fac rost de ei! Nu ştiu dacă pot să fac rost de ei până luni! Aici este problema. Cum să facem?

A - Nu, oricum, dumneavoastră nu-i aveţi! Dar eu am vorbit şi cu C., i-am zis şi lui!

CN - Şi el ce-a zis?

A - A rămas aşa, în stand-by.

CN - Nu, e clar, noi trebuie să facem rost de 10.000 de euro ca să-i daţi lui P. până luni, nu?

A - Aşa ar trebui, aşa zic eu că ar trebui să se întâmple, sau cât de repede vreţi contractul, că până la urmă ..

CN - Păi îl vreau ieri!

A - Şi având în vedere faptul că nu v-a cerut un procent din asociere, iar mi se pare rezonabil.

CN - Da.

A - El s-a gândit aşa: nu mă bag în asocierea lor, eu n-am .. stat să fac socotelile, cât m-aranjează pe mine pentru afacerea asta? Atâta. Hai.

CN - .. Cât mai repede. Şi când îi am, cum procedez? Vin cu ei la dumneavoastră, vă duceţi şi-i duceţi lui.

A - Da, el aşteaptă .. el aşteaptă un răspuns de la mine, eu i-am zis, „nu ştiu, azi, mâine, vin să vă spun", zice, „nu, când aveţi răspunsul, nu vă grăbiţi!" Da.

CN - Un răspuns sau aşteaptă deja banii?

A - Nu, un răspuns!

În cursul aceleiaşi discuţii inculpata P.C.L. negociază cu denunţătoarea, pentru sine, un onorariu de succes în valoare de 3.500 euro pentru încheierea contractului în cauză, sumă de bani distinctă de cea pretinsă de inculpat:

CN - Şi aţi vorbit despre un onorariu de succes, la ce v-aţi gândit? Sau la cât v-aţi gândit? Sau cum să vă întreb?

A - Ne-am gândit că noi am tras linie şi-am pus ieri, dar ..

CN - Da.

A - Acuma o să vedeţi şi dumneavoastră că suntem .. am zis că ne achităm şi de omul ălălaltu', să .. ei sunt mulţumiţi că s-a pus şi dincolo dead-line-ul şi .. l-am muncit şi pe ăla, l-am .. alergat.

CN - Problema este: pot întâi să rezolvăm cu P. şi apoi cu dumneavoastră? Pentru că nu .. ca să duc pe amândouă în paralel v-aş minţi şi nu vreau ca să mă angajez în nişte vorbe pe care, să nu le pot respecta.

A - Mda .. Deci nu, nu cred că mai stăm în Ioc acuma de .. povestea asta, dar să nu ni-i daţi cu ţârâita.

CN - Nu, nu, îmi spuneţi .. îmi spuneţi şi dacă este, depinde de suma la care v-aţi gândit.

A - Nu, vă zic cinstit, sper să nu fie .. Nu ştiu, 3.500 am gândit noi.

CN - De euro.

A - De euro. La trei ..

CN - Doamnă, să ne lăsaţi să vă dăm o dată 2.000 şi o dată 1.500.

A - Da.

A - Nu, dar eu vă zic un lucru, eu l-am pus şi pe C. Da? Şi i-am zis că .. poate punem jumate/jumate, depinde la cât vă înţelegeţi .., atunci efortul zic eu că o să fie rezonabil.

CN - Păi aşa! Păi aşa.

A - Nu ştiu, poate au ei să pună şi vă .. descurcaţi dumneavoastră pe urmă ..

CN - Doamnă, oricum, răspunsul meu este, daţi-i răspunsul astăzi, că a fost agreată propunerea lui şi că-i dăm 10.000 euro la negru şi, ăăă . .ca să aibă răspunsul. Şi, este proba .. de aici încolo, ..

A - Nu, şi eu îl întreb aşa întâi banii şi pe urmă semnăm contractul, în condiţiile astea.

CN - Da.

A - Că eu sunt, să ştiţi .. Şi eu sunt .. ştiu să condiţionez, îi dau banul când semnezi contractul.

CN - Şi ştiţi ce vă rog? Atâta îndrăznesc să vă rog, în momentul în care îi daţi confirmarea, zi-mi şi mie un mesaj pe telefon şi zi „Am rezolvat" îi spuneţi şi, vă rog să mă iertaţi, şi spuneţi: „Am rezolvat".

A - Da, da. Bine. Vă las cu drag.

În data de 10 iulie 2013, ora 10:38:04, denunţătoarea C.N. poartă o conversaţie telefonică cu inculpatul P.Gh.S., acesta confirmând întâlnirea sa din ziua precedentă cu inculpata P.C.L. şi precizând că este de acord cu încheierea contractului de asociere în participaţiune dintre cele două firme, fiind dispus să renunţe la două dintre cele trei clauze pe care anterior le susţinea în mod intransigent (cele referitoare la participaţia de 20% a SC M.M. SA la capitalul social al SC S.E.C. SRL şi, respectiv, cota minimă de 60% de participare a SC M.M. SA la profitul rezultat din asociere), în timp ce cu privire la cea de-a treia (cea referitoare la dreptul de preemţiune al SC S.E.C. SRL asupra licenţei de exploatare a SC M.M. SA), nu ar fi de acord, însă este dispus să mai discute:

CN - Voiam să vă rog respectuos, dacă puteţi să îmi spuneţi ce s-a întâmplat ieri.

PG - Ă .. păi, am avut o discuţie destul de scurtă cu .. cu doamna avocat, i-am zis că .. ă .. avem o deschidere mare în abordarea şi rezolvarea problemei.

CN - Sărut mâna.

PG - Ne-am .. totuşi i-am .. i-am zis că în legătură cu dreptul de PREEMŢIUNE .. mai discutăm.

CN - Da .., da.

PG - Că nu-l găsesc necesar. Dacă pe celelalte puncte putem să renunţăm la ele.

PG - Săptămâna viitoare putem să închidem, atunci când vin ei. Nu, a zis că mă sună să îmi spună cam când ar, am putea să stabilim o ultimă întâlnire.

PG - Faceţi tot ce trebuie, mergeţi pe planul dumneavoastră ca să ..

CN - Ca să putem să ..

PG - Nu mai pierdem timpul.

Din convorbirea de mai sus rezultă acordul inculpatului la încheierea contractului, acord aflat în contradicţie flagrantă cu poziţia sa anterioară şi determinat de perspectiva primirii sumei de 10.000 euro negociate cu inculpata P.C.L. în data de 9 iulie 2013.

Schimbarea poziţiei inculpatului P.Gh.S. faţă de încheierea contractului nu poate fi decât rezultat unei înţelegeri pe care o convenise cu inculpata P.C.L., dat fiind că nu avuseseră loc alte discuţii în cadrul Comitetului Creditorilor, privind renunţarea la unele clauze contractuale. Această concluzie rezultă cu evidenţa din conţinutul convorbirilor purtate de cei doi inculpaţi cu denunţătoarea C.N. Este important de observat că după discuţia directă dintre inculpat şi denunţătoare din data de 9 iulie 2013, a urmat imediat întâlnirea între inculpatul P.Gh.S. şi inculpata P.C.L., în care s-a stabilit ca inculpatul să primească suma de 10.000 euro pentru a accepta încheierea şi autorizarea contractului de asociere. După întâlnirea dintre cei doi inculpaţi, are loc schimbul de mesaje telefonice dintre inculpata P.C.L. şi denunţătoarea C.N., iar la oara 13:40:17 cele două poartă şi o discuţie telefonică în cuprinsul căreia inculpata P.C.L. menţionează suma de 10.000 euro şi o îndeamnă pe denunţătoare să obţină cât mai repede această sumă.

Deşi limbajul folosit în convorbirea telefonică este cifrat, inculpata P.C.L. a recunoscut în declaraţiile date în faza de urmărire penală că inculpatul P.Gh.S., în timpul discuţiei pe care cei doi au purtat-o singuri în biroul inculpatului, acesta din urmă a solicitat suma de 10.000 euro, invocând cheltuieli de procedură, pentru a fi de acord cu încheierea contractului de asociere; inculpatul a mai pretins ca suma să fie adusă în numerar, prin intermediul inculpatei P.C.L., acesta având reprezentarea că banii provin de la reprezentanţii SC S.E.C. SRL. De altfel, din discuţia purtată în data de 10 iulie 2013, în jurul orei 9, de denunţătoare cu inculpata P.C.L., la terasa din municipiul Constanţa, administrată de soţul inculpatei, rezultă în mod clar că inculpatul P.Gh.S. a solicitat suma de 10.000 euro pentru a accepta încheierea contractului, întrucât inculpata a făcut afirmaţii directe, aşa cum a şi declarat ulterior în faţa procurorului.

Denunţătoarea C.N. a menţionat, de asemenea, că a avut percepţia că inculpatul P.Gh.S. dorea să primească o sumă de bani pentru a accepta încheierea contractului, însă nu avea încredere să primească banii de la denunţătoarea, deoarece relaţiile se deterioraseră; în discuţiile cu inculpata P.C.L., aceasta din urmă a întrebat-o dacă este de acord să ofere o sumă de bani inculpatului, denunţătoarea acceptând această variantă, pe care oricum o propuse personal inculpatului, dar a fost refuzată de inculpat. C.N. a confirmat că inculpata P.C.L. i-a cerut acordul pentru a oferi suma de 10.000 euro inculpatului, cu menţiunea că inculpatul trebuia să aibă reprezentarea că banii provin de la reprezentanţii SC S.E.C. SRL.

Martorul D.M.D. a declarat că, deşi denunţătoarea C.N. nu i-a menţionat explicit, a înţeles din atitudinea acesteia că inculpatul P.Gh.S. ar condiţiona încheierea contractului de asociere de primirea unei sume de bani.

Deşi inculpatul P.Gh.S. a negat că ar fi solicitat suma de bani, mijloacele de probă menţionate, coroborate cu starea de fapt derulată în continuare şi constatările de la cele două flagrante organizate succesiv inculpaţilor, confirmă acuzaţia că inculpatul P.Gh.S. a pretins suma de 10.000 euro pentru a autoriza încheierea contractului de asociere.

Instanţa de fond a reţinut că data de 9 iulie 2014 este data la care inculpatul P.Gh.S. a pretins suma de 10.000 euro, prin intermediul inculpatei P.C.L., pentru a autoriza încheierea contractului de asociere în participaţiune fără cele trei clauze care nu erau acceptate de reprezentanţii SC S.E.C. SRL, inculpatul a avut reprezentarea că suma de bani provine de la reprezentanţii SC S.E.C. SRL, iar modul în care s-au derulat evenimentele ulterioare vin să confirme pretinderea mitei de 10.000 euro de către inculpatul P.Gh.S.

Astfel, la data 14 iulie 2013, ora 19:26:17, denunţătoarea C.N. este apelată de inculpata P.C.L. căreia îi comunică că are banii pentru inculpat, însă nu şi cei reprezentând onorariul avocatei:

CN - Mâine seară sunteţi acolo, în sfârşit. Deci eu nu ştiu ce să vă spun mai mult. Atâta vă rog să-mi spuneţi cum fac eu, cum fac eu ca dumneavoastră, dumneavoastră aţi apucat să .. comunicaţi ACORDUL?

PCL - Nu, eu am aşteptat pe ei sâmbătă să-mi spună şi acordul lor.

CN - Doamnă, acordul este, nu numai că este ..

PCL - Ă?

CN - Treaba este rezolvată, eu mâine ă ..

PCL - Toate documentele şi ce-mi trebuie mie şi ce-mi trebuie pentru omul ăsta .. aşa ..

PCL - Eu ştiu ce am vorbit, staţi un pic .. staţi că eu ştiu ce am vorbit, dar nu mi-aţi zis că aţi rezolvat totul şi asta am întrebat. Aţi rezolvat şi cu .. cu ale mele sau numai cu partea ailaltă?

CN - Deci, am rezolvat cu .. deci, am rezolvat cu .. cu el.

PCL - Am înţeles. Da.

CN - Şi în .. maximum două - trei săptămâni, cred două, o rezolvăm şi cu a dumneavoastră.

La data 16 iulie 2013, ora 10:05:03, denunţătoarea C.N. este apelată inculpatul P.Gh.S. care insistă asupra prezentării reprezentanţilor SC S.E.C. SRL, pentru încheierea contractului:

PG - Dar, oamenii mai vin încoace? Că trebuiau, avocata nu m-a sunat. Vin, sunt aici?

CN - Deci .. ă .. ei, din câte am înţeles, sosesc mâine seară şi .. o să îi dea confirmarea în această seară, ca să .. probabil, pentru joi sau pentru vineri, dacă o să puteţi să-i primiţi ..

PG - Sigur, sigur, sigur. Păi îi aşteptăm ..

În aceeaşi zi - 16 iulie 2013 - în jurul orelor 16:24, denunţătoarea se întâlneşte cu inculpata la biroul avocaţial al acesteia, astfel cum stabiliseră telefonic anterior.

Chiar înaintea întâlnirii cu denunţătoarea, inculpata poartă două convorbiri telefonice cu soţul său, martorul P.R., căruia îi solicită să supravegheze intrarea în imobil în perioada în care denunţătoarea se afla în acesta:

PCL - .. Ăăă .. să vii să stai în faţa blocului meu, în maşină.

P - E 4 fără 10. La tine la birou adică.

PCL - Hm? Da.

P - La tine la birou. O să vin, ce dracu să fac, voiam să mă duc acasă să mă spăl. Dar nu intru, că-s jegos.

PCL - Nu. Deci, tu trebuie să verifici, ..

P - Da ..

PCL - O să intre la mine tipa aia pe care o cunoşti ..

P - Da ..

PCL - .. Da? Şi tu să verifici, dacă după ea mai intră cineva .. da?

P - îhî! Da.

PCL - Şi dacă vine cineva să mă suni şi să .. Să mă .. să-mi dai SMS -uri ..

P - Bine.

PCL - Da? Maşini de .. ştiu eu .. diverşi.

P - Da.

PCL - Da?

P - Bine.

PCL - Câte persoane sunt, dacă vin mai mulţi, dacă vin mai puţini .. Da?

P - Hai, bine.

PCL - Bine, şi-mi dai un sms când ajungi. Dar, vezi, să stai şi tu mai aşa .. să nu te vadă neapărat pe tine.

P - Am înţeles, L.!

PCL - Ai ajuns?

P - Sunt pe drum, cum să ajung, L., sunt la Spitalul Mare, ajung în 2 minute .. 3.

PCL - Nu, nu te grăbi foarte tare. Ideea e că mă suni şi vorbim la telefon şi vorbeşti .. încetişor, ştii? în telefon, ca să nu te audă .. ea, aşa, dacă e .. aşa.

P - Am ajuns, să ştii.

PCL - OK, unde eşti?

P - în stânga blocului, în dreapta cum ieşi, nu ştiu ..

PCL - îhî .. bine. Vezi .. faţa.

P - Cu ce maşină vine?

PCL - Un L au ei de obicei.

P - Da, mă, acuma a venit, e singură.

PCL - OK .. şi cu cine intră? Adică cu cine a venit cu maşina?

P - Cu o D albă care a plecat încolo, să intre ea şi după aia mă dau jos să văd dacă a parcat pe undeva. Hai că cobor acum.

La data de 16 iulie 2013, anterior convorbirii de mai sus, între orele 13:35 şi 14:40, la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, denunţătoarei C.N. i-a fost înmânată suma de 10.000 euro compusă din 20 de bancnote în valoare nominală de câte 500 euro fiecare, procedându-se, totodată, la înscrierea în procesul-verbal a seriilor respectivelor bancnote, precum şi la consemnarea cu creionul criminalistic galben-verzui a cuvântului MITĂ, sesizabil sub lumina lămpii cu raze ultraviolete pe un număr de 5 bancnote şi aplicarea de praf criminalistic de aceeaşi culoare.

Astfel cum reiese din declaraţia denunţătoarei C.N., conform înţelegerii cu inculpata P.C.L., în jurul orelor 16:20, denunţătoarea s-a prezentat la biroul avocaţial al inculpatei, situat în Municipiul Constanţa, Str. l.G.D. având montată asupra sa tehnică de înregistrare audio-video.

Denunţătoarea a fost primită în biroul avocaţial, situat la etajul 4 al imobilului chiar de către inculpata P.C.L., aceasta fiind singură.

Conform declaraţiei sale, denunţătoarea C.N. a fost invitată în biroul învinuitei şi a deschis discuţia despre banii pe care îi adusese învinuitei pentru ca aceasta să îi remită, la rândul său, inculpatului P.Gh.S.

Denunţătoarea a extras din geanta pe care o avea asupra sa suma de 10.000 euro în bancnote de câte 500 euro, legată cu un elastic, bani pe care i-a înmânat, peste birou, inculpatei, spunându-i acesteia: „Uitaţi doamnă, banii pentru P.", inculpata luându-i şi punându-i pe birou, în dreapta ei.

Probabil, temându-se să nu fie înregistrată, inculpata P.C.L. a sfătuit-o pe denunţătoare, cu voce şoptită, să nu mai vorbească atât de tare şi clar despre banii cu titlu de mită destinaţi inculpatului P.Gh.S., în acest context scriind pe un bileţel de dimensiunea 1/3 dintr-o coală tip A4: „Nu spuneţi că dăm ceva către el. Ăştia sunt onorariul meu!". Bileţelul a rămas în posesia denunţătoarei C.N. care l-a predat, ulterior, organelor de urmărire penală, acesta fiind ataşat la dosar.

După remiterea banilor, între denunţătoare şi inculpata au avut loc discuţii vizând încheierea contractului de asociere în participaţiune, în forma dorită de cele două firme - fără cele trei clauze abuzive şi întâlnirea cu inculpatul P.Gh.S. pentru semnarea efectivă a acestuia.

De asemenea, chiar în cursul întâlnirii dintre inculpata P.C.L. şi denunţătoare, la sugestia acesteia din urmă, învinuita a încercat să-i apeleze pe inculpatul P.Gh.S., însă acesta nu a răspuns, motiv pentru care inculpata a apelat-o pe martora P.A.C. pentru a intermedia întâlnirea sa cu inculpatul P.Gh.S.

Denunţătoarea C.N. a declarat că, în timp ce inculpata P.C.L. vorbea la telefon cu martora P.A.C., a ajutat-o pe aceasta să introducă suma de 10.000 euro pe care i-o predase într-un plic de culoare albă, pe care inculpata l-a lipit, după care denunţătoarea a părăsit biroul avocaţial.

Declaraţia denunţătoarei privind cele petrecute în biroul inculpatei P.C.L., cu ocazia remiterii banilor către aceasta, se coroborează atât cu transcrierea discuţiei înregistrate în mediul ambiental, cât şi cu discuţia telefonică avută de inculpată cu martora P.A.C., după cum urmează:

La data de 16 iulie 2013, orele 16:31:28, în timp ce se afla cu denunţătoarea C.N. în biroul său avocaţial, inculpata apelează postul telefonic mobil cu nr. 0730.XXXX şi poartă următoarea convorbire cu o femeie căreia i se adresează cu apelativul „C." - identificată ca fiind martora P.A.C., practician în insolvenţă la MG A.I. SPRL, căreia îi solicită să îi comunice inculpatului P.Gh.S. că îl caută telefonic, însă acesta nu răspunde:

PCL - C.? Aşa-i zic lui nepoată-mea, C., de la C. Nu dau de omul ăsta pe telefonul mobil, el are numărul meu. Dacă este la birou, spune-i că-l caut şi că vreau să-i .. să vorbesc cu el şi vreau să-l văd astăzi!

C - Deci .. ieri nici nu a fost, astăzi l-am văzut ceva pe aicea!

PCL - Atunci sună-l şi tu de pe telefonul tău ..

C - îhî ..

PCL - Şi spune-i că eu mâine plec din localitate, asta este problema şi aş fi vrut neapărat să-l văd astăzi, să-şi facă timp pentru mine, îl rog respectuos să-şi facă timp pentru mine, astăzi, 10 minute. De atât am nevoie.

C - Da, hai că încerc să dau de el.

Martora P.A.C., audiată în ambele faze procesuale, a confirmat încercarea inculpatei P.C.L. de a stabili o întâlnire directă cu inculpatul P.Gh.S., în data de 16 iulie 2014, întrucât acesta nu răspundea la telefonul mobil. În acest sens, martora P.A.C. a declarat că a contactat-o telefonic pe martora C.L., practician în insolvenţă în cadrul G.I. SPRL; aceasta din urmă a luat legătura cu inculpatul P.Gh.S., discuţie în urma căreia a rezultat că inculpata P.C.L. poate veni să se întâlnească la sediul G.I. SPRL cu martora C.L., însă inculpata a refuzat, în condiţiile în care scopul deplasării era remiterea sumei de 10.000 euro, subiect ce nu era la cunoştinţa martorei C.L.

În consecinţă, în data de 16 iulie 2014 inculpata P.C.L. nu s-a putut întâlni cu inculpatul P.Gh.S., cu precizarea însă că acest aspect nu reflectă lipsa de disponibilitate a inculpatului de a primi suma solicitată, ci faptul că întâlnirea nu era prestabilită şi inculpatul nu avea cunoştinţă despre data când urma să îi fie remisă suma de bani.

În cursul întâlnirii din biroul avocaţial, denunţătoarea C.N. şi inculpata P.C.L. au purtat următoarele discuţii relevante în cauză:

CN - Şi văd că pe uşă scrie apartamentul şapte. Şi zic: „11 unde e?" La care dânsul se uită aşa şi zice: „Mai urcaţi .. până daţi de 11." Aţi vorbit cu FĂT FRUMOS DIN LACRIMĂ?

PCL - Vorbesc acuma.

CN - M-a sunat domnu' P. astăzi.

PCL - îhâm.

CN - Şi ..

PCL - Ce .. tatonează, ne întreabă ce facem, luăm o decizie, nu luăm sau ce?

CN - Iar dacă dumneavoastră plecaţi, înseamnă că musai astăzi trebuie ca să .. vă întâlniţi cu el ca să-i daţi banii .. şi eu să mă întâlnesc cu el ..

PCL - Doamnă dar ăştia .. Ce să-i dau eu lui? Ăsta e .. Deci, evitaţi discuţiile .. (?) .. ăştia sunt onorariul meu, doamnă. Nu ştiu ce spuneţi.

CN - Doamnă, nu vorbeam despre banii ăştia ..

CN - Dumneavoastră o să plecaţi şi dacă ăştia vin .. eu pot să mă întâlnesc cu dânsul să semnez CONTRACTUL, cu domnul P. şi cu domnul C.?

PCL - Eu vă sun diseară şi vă spun .. Ce frumoşi sunt din bancă ..

PCL - Şi îi spun (?) pe e-mail doamnă .. înainte să semnaţi, pentru că va trebui să mai amendăm CONTRACTUL în funcţie de discuţia aia ultima.

CN - Exact. Adică sunt acele patru puncte acceptate de ei şi cele trei puncte pe care ei le-au refuzat. Eu am înţeles de la el c-a renunţat, eu aşa am înţeles. Nu ştiu ce v-a spus dumneavoastră.

CN - Zic: „Dă-I încolo în brânză." Mai vrea să menţină punctele alea după toate discuţiile?

PCL - Alea ultimele trei?

CN - Da.

PCL - Nu.

CN - Deci alea au căzut, pentru că singura condiţie de semnare a CONTRACTULUI era ca acele trei puncte să cadă.

PCL - S-a terminat negocierea ..

CN - Totul este sa ajungeţi dumneavoastră să-i daţi documentele.

PCL - Da' eu am documentele .. deci sunt suficiente astea, îmi trebuie documentele alea de la O.R.C., dovada că ..

După plecarea denunţătoarei, în aceeaşi zi, în jurul orelor 16:40, organele de urmărire penală au pătruns în clădirea în care se află biroul avocaţial al inculpatei, identificând-o pe aceasta în faţa intrării în respectivul birou. Inculpata a permis accesul organelor de cercetare penală în incinta biroului său şi, la solicitarea de a prezenta sumele de bani deţinute, aceasta a scos din interiorul unei serviete din material textil de culoare maro pe care o avea asupra sa, un plic alb de unde a extras o sumă de bani în euro, precizând că sunt 10.000 de euro.

În prezenţa martorilor asistenţi B.A.M. şi S.M., s-a procedat la compararea seriilor bancnotelor identificate asupra inculpatei P.C.L. cu cele consemnate în Procesul-verbal din data de 16 iulie 2013. Ulterior, utilizând lampa cu ultraviolete, au fost verificate zonele palmare ale inculpatei P.C.L., constatându-se urme de praf criminalistic pe degetul inelar al mâinii stângi. De asemenea, la verificarea anumitor bancnote care compuneau suma de 10.000 euro cu aceeaşi lampă cu ultraviolete, a fost relevată inscripţia MITĂ.

Martorii asistenţi la constatarea infracţiunii flagrante au fost audiaţi şi în cursul cercetării judecătoreşti, confirmându-se aspectele redate în Procesul-verbal întocmit la data de 16 iulie 2014 de organele de urmărire penală.

Cu privire la suma de bani descoperită asupra sa, inculpata P.C.L. a declarat că i-a fost remisă de C.N., în cursul întâlnirii pe care a avut-o cu aceasta la sediul biroului său de avocatură, în data de 16 iulie 2013, după ora 16, sumă pe care urma a o preda inculpatului P.Gh.S., întrucât acesta o pretinsese, prin intermediul său, pentru a fi de acord cu încheierea unui contract de asociere în participaţiune între SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL, inculpata arătând că este de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea prinderii în flagrant a inculpatului P.Gh.S. pentru a beneficia de dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Aceeaşi poziţia procesuală a fost exprimată constant de inculpata P.C.L. pe parcursul urmăririi penale, cu privire la pretinderea sumei de 10.000 euro de către inculpatul P.Gh.S., pentru a accepta autorizarea contractului de asociere, modalitatea în care a primit suma de 10.000 euro de la denunţătoare şi împrejurările şi scopul pentru care suma urma să fie în final remisă inculpatului. De altfel, declaraţiile sale sunt confirmate de susţinerile denunţătoarei C.N. şi transcrierile convorbirilor telefonice sau ambientale.

În continuare, după ce inculpata nu a reuşit să se întâlnească cu inculpatul în după amiaza de 16 iulie 2014, este apelată telefonic în aceeaşi zi, la ora 19:21:41, de inculpatul P.Gh.S., inculpata comunicându-i că clienţii săi sunt hotărâţi şi stabilind o întâlnire pentru dimineaţa zilei de 18 iulie 2013, înainte de cea cu reprezentanţii celor două firme, în vederea definitivării tuturor detaliilor contractului ce urma a fi semnat în după amiaza aceeaşi zile. Inculpata îi transmite inculpatului, disimulat, pentru a nu-l alerta pe acesta, că este în posesia banilor pretinşi de el (la mine totul este OK), după ce inculpatul îi reproşase că nu i-a mai dat nici un răspuns la discuţia pe care au avut-o anterior:

PCL - Da. Eu aş fi vrut să vă văd, personal, acuma ..

PGS - N-am fost aici, am fost plecat imediat după prânz, şi mâine sunt la .. Focşani.

PCL - Da? Şi .. că aş fi vrut să grăbim chestia asta pentru că ăştia mă pisează .. şi sunt hotărâţi, e OK-ul dat.

PGS - Păi .. nu mi-aţi dat nu mi-aţi dat niciun răspuns la discuţia pe care am avut-o!

PCL - Ba da, vă dau acum, pentru că s-au tergiversat atâta că .. mă rog, vă spun când ne întâlnim, Da. Ce să zic, deci asta e, s-au hotărât, e OK totul, acuma să ne-ntâlnim să perfectăm, să spuneţi, când semnăm, să le zic şi lor, ei ar fi joi în localitate. Dar..

PGS - Păi .. joi sunt .. joi sunt şi eu pe-aici.

PCL - îhî. Da. Şi .. nu ne-ntâlnim înainte? Să .. discutăm.

PGS - Ar trebui. Sigur. Sigur. Sigur.

PCL - Ar trebui. Da.

PGS - Da.

PCL - Dar când?

PGS - Joi dimineaţă la prima oră? Da.

PCL - Da ..

PGS - Şi de vedem după prânz cu .. cu .. forma completă; joi dimineaţă stabilim toate detaliile şi.. ne vedem joi după amiază, facem un .. un .. protocol şi,.să văd dacă mai trebuie .. dacă mai trebuie să fac un comitet pentru .. pentru chestia asta, că trebuie să evaluez un pic.

PCL - îhî. Ei, acolo vedeţi dumneavoastră, ce să mai zic.

PGS - Da, da, da.

PCL - .. la mine totul este OK ..

În data de 17 iulie 2013, ora 08:02:56, inculpatul P.Gh.S. este apelat de martora C.L., comunicându-i acesteia, cu subînţeles, că inculpata P.C.L. i-a transmis „că e o/c" şi că se vor întâlni în dimineaţa zilei de 18 iulie 2013:

PG - Aseară am vorbit cu .. L.

CL - Mi-a dat mie un mesaj că nu mai vine şi se întâlneşte cu tine mâine, aşa mi-a scris.

PG - Nu ştiu ce ţi-a scris, dar m-a sunat şi mi-a zis că trebuie să ne vedem, că e ok, ştii?

CL - Da, am înţeles! Da.

PG - Da, că trebuie să mai discutăm şi a rămas că mâine dimineaţă ne vedem la prima oră.

În data de 17 iulie 2013, ora 15:59:33, inculpata P.C.L. îl apelează pe inculpatul P.Gh.S. pentru confirmarea întâlnirii de a doua zi, de la sediul G.I. SPRL: PCL - Bună ziua. Avocat L.P.

PG - Bună ziua.

PCL - Rămăsese să vă sun astăzi, să vă confirmăm.

PG - Ă .. mâine la nouă, e ok?

PCL - Da. E ok! Da, la dumneavoastră la .. acolo la dvs.

PG - Da, ne vedem la noi, e bine?

PCL - Bine. Da, e ok.

Toate aceste discuţii relevă interesul inculpatului P.Gh.S. de a se întâlni cu inculpata P.C.L. anterior întâlnirii cu reprezentanţii celor două societăţi comerciale, care nu este justificat doar de existenţa înţelegerii indicată de inculpată pentru remiterea sumei de bani ce condiţiona autorizarea de către inculpat a contractului de asociere. Inculpata afirmă că totul este stabilit pentru a se întâlni şi a semna contractul, iar inculpatul afirmă că urmează a se vedea joi dimineaţă pentru a stabili toate detaliile, la amiază va organiza un protocol şi, dacă mai este cazul, va face un comitet, referire evidentă la Comitetul Creditorilor ai SC M.M. SA. Discuţia este relevantă în a aprecia că rolul decisiv în aprobarea contractului de asociere revenea inculpatului P.Gh.S., care şi-a modificat esenţial poziţia şi nu a mai condiţionat încheierea contractului de clauzele invocate la şedinţa Comitetului Creditorilor ai SC M.M. SA din data de 29 mai 2014, cu toate că între timp nu se produseseră modificări ale poziţiei creditorilor pentru ca şi inculpatul să aibă permisiunea renunţării la cele trei clauze rămase în discuţie.

În mod firesc, dacă ar fi fost necesare discuţii privind forma finală a contractului, acestea trebuiau să aibă loc în prezenţa reprezentanţilor SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL, iar nu a doar a inculpaţilor; pe de altă parte, întâlnirea era programată pentru „a stabili toate detaliile", după cum a afirmat inculpatul, dar în realitate întâlnirea s-a limitat la remiterea sumei de bani şi discuţii privind semnarea contractului chiar în aceeaşi zi. Inculpatul P.Gh.S. a susţinut ulterior că suma de 10.000 euro reprezenta onorariul restant al administratorului judiciar, însă în niciun moment nu s-a adus în discuţie această destinaţie a plăţii.

Ca urmare a acordului inculpatei P.C.L. de a colabora cu organele de urmărire penală, la data de 18 iulie 2013, i-a fost înmânată inculpatei suma de 10.000 euro, compusă din 20 de bancnote a câte 500 euro fiecare, seriile acestora fiind consemnate în procesul-verbal întocmit cu această ocazie. De asemenea, bancnotele respective au fost tratate criminalistic cu praf de culoare galben-verzuie vizibil sub lumina lămpii cu raze ultraviolete şi, totodată, pe 5 bancnote, a fost înscris cuvântul MITĂ, vizibil sub lumina aceleiaşi lămpi.

Din declaraţia inculpatei P.C.L. din data de 18 iulie 2013, rezultă că, în aceeaşi zi, în jurul orelor 9, având tehnică de înregistrate audio-video asupra sa, precum şi suma de 10.000 euro învelită într-o coală tip A4 şi prinsă cu o agrafă de birou, s-a prezentat la sediul G.I. SPRL, situat în Municipiul Constanţa, Str. N.l. (pentru a se întâlni cu inculpatul P.Gh.S., conform înţelegerii din ziua anterioară. Inculpata arată că a pătruns în sediul G.I. SPRL, situat la etajul 1 al imobilului cu destinaţie de birouri, fiind întâmpinată de martora L.R.D.

Martora L.R.D. a invitat-o pe inculpată în sala de conferinţe a G.I. SPRL situată pe un coridor aflat în partea stângă a recepţiei, uşa sălii fiind pe partea dreaptă a coridorului respectiv, unde inculpata a intrat şi s-a aşezat pe un scaun de la biroul aflat în acea sală. După aproximativ 10 minute a sosit în sala de conferinţe şi inculpatul P.Gh.S.

Martora L.R.D. a confirmat în declaraţiile sale că a îndrumat-o pe inculpată în sala de conferinţă, unde a rămas să îl aştepte pe inculpatul P.Gh.S. pentru aproximativ 15 minute; inculpatul nu se afla în sediu la apariţia inculpatei, iar când a intrat în sediu s-a deplasat direct în sala de conferinţă pentru a se întâlni cu inculpata.

După ce inculpatul P.Gh.S. a intrat în sala de conferinţe, s-a aşezat pe un scaun, la acelaşi birou cu inculpata P.C.L., faţă în faţă cu aceasta, între cei doi fiind o distanţă de aproximativ 1,20 metri.

Inculpata P.C.L. a relatat inculpatului că clienţii ei sunt la Bucureşti şi vor să încheie contractul în aceeaşi zi, în jurul orelor 15, însă se vor prezenta numai dacă inculpatul îi va confirma întâlnirea, precum şi acordul său privind încheierea contractului în forma agreată de părţi, fără cele trei condiţii de neacceptat cu privire la care se purtaseră negocieri în perioada anterioară. La un moment dat, inculpata a extras din geanta sa pachetul cu suma de bani pe care l-a plasat pe birou, în faţa inculpatului, atrăgându-i atenţia inculpatului care, din acel moment a început discuţia despre încheierea efectivă a contractului în condiţiile favorabile clienţilor învinuitei, punându-şi chiar problema dacă ar mai fi necesară convocarea Comitetul Creditorilor al SC M.M. SA, ajungând la concluzia că poate îl va convoca după semnarea contractului, inculpatul neavând nicio îndoială că respectivul contact nu va fi aprobat de Comitetul Creditorilor.

Inculpata P.C.L. a mai precizat că, la un moment dat, în cursul discuţiei, i-a întins inculpatului P.Gh.S. coala în care erau împachetaţi banii, acesta l-a luat din mâna sa şi l-a cercetat cu atenţie, întorcându-l pe toate părţile şi vizualizând bancnotele din interior întrucât acestea erau vizibile pe două laturi, coala tip A4 care le învelea nefiind sigilată pe toate cele patru laturi, asemenea unui plic. Momentul predării banilor de către inculpată şi cel al primirii de către inculpatul P.Gh.S. este relevat de planşa fotografică aflată la dosarul cauzei, în fotografiile nr. 3 - 10. De asemenea, momentul verificării conţinutului pachetul cu bani de către inculpat este surprins de fotografiile nr. 11 - 16 din aceeaşi planşă foto, înlăturându-se, astfel, apărarea inculpatului din faza de urmărire penală (reformulată în faza de judecată) că nu a primit nimic de la inculpată sau că nu ştia ce era în interiorul colii respective.

Inculpata P.C.L. a arătat că inculpatul P.Gh.S. a aşezat pachetul respectiv pe biroul din sala de conferinţe, în partea sa stângă, lângă un bloc-notes de format A5 prevăzut cu arc metalic, iar susţinerea inculpatei este confirmată de fotografiile nr. 17 - 19 ale planşei foto.

La finalul discuţiei, când ambii s-au ridicat de la birou, inculpata P.C.L. a constatat că inculpatul P.Gh.S. a luat pachetul cu bani de pe birou şi l-a pus sub bloc-notes-ul menţionat anterior, plecând cu acestea din sala de conferinţe în urma sa, lucru care se poate observa şi pe înregistrarea video efectuată cu această ocazie. Aceeaşi concluzie reiese şi din Procesul-verbal din data de 26 iulie 2013 ora 12:05, ce cuprinde constatările realizate în urma vizionării imaginilor înregistrate în mediul ambiental la data de 18 iulie 2013, cu ocazia întâlnirii dintre inculpaţi.

Din înregistrarea în mediul ambiental rezultă că inculpata P.C.L. este condusă de inculpatul P.Gh.S. spre ieşirea din sediul G.I. SPRL, putându-se auzi o voce bărbătească în urma sa, conţinutul conversaţiei fiind următorul:

„PGS - Eu am să fac, să refac draftul, vi-l transmit pe mail.

PCL - OK. Mulţumesc tare mult.

PGS - Dacă nu e ora 3, mă sunaţi,

PCL - Da, vă sun oricum ca să vedem cum pot şi ei. La revedere."

Inculpata a părăsit sediul G.I. SPRL fără a mai pătrunde în vreun alt birou, aspect care rezultă, de asemenea, din înregistrarea video realizată cu camera video plasată asupra sa, coborând scările spre ieşirea din clădirea de birouri unde se află şi sediul G.I. SPRL. Pe aceeaşi înregistrare video se observă cum inculpata P.C.L. se întâlneşte, în afara imobilului, cu un ofiţer de poliţie judiciară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa căruia îi spune unde s-a deplasat inculpatul P.Gh.S. după finalizarea întâlnirii dintre ei.

Declaraţia inculpatei P.C.L. se coroborează cu conţinutul discuţiei înregistrate în mediul ambiental, cu ocazia întâlnirii dintre aceasta şi inculpatul P.Gh.S., rezultând momentul remiterii banilor, precum şi acordul inculpatului la încheierea contractului de asociere în participaţiune fără clauzele pe care le susţinuse cu fermitate înaintea primirii banilor, relevantă fiind discuţia dintre inculpaţi: P.C.L. - (..) Aşa .. deci vor să semneze, e ok, sunt pregătiţi. Acuma în funcţie de ce ziceţi şi dumneavoastră, că vin din Bucureşti şi am zis că în jur de ora trei dacă .. dacă sunteţi şi dumneavoastră disponibil .. Da, deci asta-i ideea şi .. acuma .. Bine, eu ştiţi ce n-am făcut? Nu am draftuit, n-am adaptat CONTRACTUL în funcţie de ultima negociere de pe 5 iunie şi nu ştiu cum să facem, să-l pregătiţi dumneavoastră aici, să-l pregătesc eu?

PGS - .. (?) ..

PCL - Ştiţi care-i ideea? Că eu trebuie să plec la .. plec din localitate, la ora trei n-o să fiu, ori dacă aveţi amabilitatea să facem pe e-mail, să discutăm pe e-mail sau poate face cineva aici, că erau ce .. chestiuni legate de management, de .. nu?

PGS - Să modificăm noi, vă transmit draftul ..

PCL - Aşa.

PGS - Dacă aveţi posibilitatea să accesaţi..

PCL - Da ..

PGS - Şi dacă-i ok ..

PCL - Aşa că eu o să plec din localitate ..

PGS - În sensul că ne-am pus de acord asupra contractului ..

PCL - Aşa că cele trei clauze cu procentul de 20%, deci, asta am discutat .. cele 20% nu mai avem pretenţii la ele .. Da? Aşa .. DREPTUL DE PREEMŢIUNE şi .. ce mai avem acolo? Aaa, procentul de împărţire a profitului .. ok. Şi asta este pentru dumneavoastră, ce-aţi discutat ..

PGS - Acesta? .. (primeşte banii) ..

PGS - Ok! Având în vedere că ei nu s-au semnalat (?) ..

PCL - Acuma depinde şi de dumneavoastră, ar vrea cât mai repede că a trecut timp şi avem pe 2 septembrie termen.

PGS - Având în vedere că acele lucruri au fost puse într-un context, sunt două variante, organizăm un comitet rapid şi sau îl semnez astăzi..

PCL - Da.

PGS - Cu condiţia .. să zic aprobării de către comitet în condiţiile în care, dată fiind situaţia, vă daţi că n-o să fie nicio problemă. Asta ar bifa să zic prezenţa lor astăzi, de fapt oricum semnează prin prezenţa .. (?).. prin domnul C. ..

PGS - Cine crezi că va veni să semneze CONTRACTUL?

PCL - Vor veni toţi trei. Eu am discutat cu ei „ori îmi daţi mie o ÎMPUTERNICIRE ca să semnez în numele vostru..", dar doresc să vină ca să fie formalismul ăsta, mă rog, să fie frumos să fie ei trei .. Şi mai bine pentru toată lumea. Păi haideţi rămânem pe e-mail, cu toate poveştile astea .. şi rămâne să vă confirm şi eu ..

PCL - Ok! Bine atunci .. Păi am şi plec, vă las.

PGS - Ok, că avem treabă.

PCL - Avem treabă.

PGS - Să mă apuc de el.

PCL - Ok! Spor la treabă. La revedere

PGS - Eu am să fac ACTUL, vi-l transmit să vă uitaţi pe e-mail, ok?

PCL - Ok! Mulţumesc tare mult.

După finalizarea întâlnirii dintre inculpaţi, organele de urmărire penală i-au identificat pe inculpatul P.Gh.S., pe holul de acces în incinta sediului G.I. SPRL, prilej cu care acesta a declarat că nu posedă nicio sumă de bani asupra sa. În acest context, s-a procedat la conducerea inculpatului în biroul său, având inscripţionat numele său pe uşă (încăpere diferită de sala de conferinţe în care se întâlnise cu inculpata P.C.L.), unde în prezenţa martorilor asistenţi T.A. şi I.A., într-un sertar al unui fişet din lemn aflat în partea stângă a pupitrului, a fost identificată suma de 10.000 euro primită de către inculpatul P.Gh.S. de la inculpata P.C.L., alcătuită din 20 de bancnote a câte 500 euro, teancul respectiv fiind învelit într-o coală de hârtie format A4 şi prins cu o agrafă de birou. Sub lumina lămpii cu raze ultraviolete, au fost verificate bancnotele sus-menţionate, rezultând că acestea prezintă urme vizibile de praf criminalistic de culoare galben-verzui iar, pe 5 dintre acestea, era inscripţionat cu majuscule cuvântul MITĂ, vizibil sub spectrul lămpii cu ultraviolete. Totodată, s-a procedat la verificarea criminalistică a zonelor palmare şi a obiectelor vestimentare purtate de către inculpat, cu ajutorul lămpii cu raze ultraviolete din dotarea organelor de urmărire penală, prilej cu care au fost identificate urme vizibile de praf fluorescent de culoare galben - verzui în zona buzunarului din partea stângă din faţă a pantalonilor tip blue-jeans ai inculpatului, aceleaşi urme fiind identificate, în continuare, atât pe un carnet tip bloc-notes, de culoare alb-albastră, aflat pe o masă din încăpere, cât şi pe suprafaţa (blatul) respectivei piese de mobilier.

Seriile bancnotelor identificate în biroul inculpatului au fost confruntate cu cele consemnate în Procesul-verbal din data de 18 iulie 2013, constatându-se că acestea corespund integral.

În aceste circumstanţe, întrebat fiind, din nou, despre provenienţa sumei de bani identificate de către organele de urmărire penală în biroul său, inculpatul P.Gh.S. a susţinut că nu are cunoştinţă despre existenţa şi conţinutul pachetului descris anterior, poziţie pe care şi-a menţinut-o ulterior, cu prilejul audierii în faza de urmărire penală.

Apărarea invocată de inculpatul P.Gh.S. nu corespunde realităţii, fiind contrazisă atât de declaraţiile inculpatei P.C.L., cât şi de înregistrarea video a întâlnirii dintre cei doi inculpaţi. Astfel, se observă cu claritate pe imaginile înregistrate autorizat în mediu ambiental, în data de 18 iulie 2013, la minutul 09:10, cum inculpata P.C.L. îi înmânează inculpatului P.Gh.S. pachetul respectiv, spunându-i totodată: „Şi asta este pentru dumneavoastră, ce am discutat", împrejurare în care inculpatul P.Gh.S. ia pachetul respectiv de pe birou şi îl examinează cu atenţie pe lateralele cu vizibilitate asupra bancnotelor, activitate care se petrece în intervalul cuprins între minutele 09:15 şi 09:17, după care îl aşază pe birou în partea sa stângă lângă un bloc-notes identificat ulterior în biroul său şi prezentând urme de praf criminalistic.

De asemenea, după ce în intervalul 09:18 - 11:27 al aceleiaşi înregistrări video în mediul ambiental, se observă prezenţa pachetului cu bani pe birou, în stânga inculpatului P.Gh.S., la minutul 11:28, când acesta se ridică de pe scaun, se constată că îşi ia atât bloc-notes-ul identificat ulterior în biroul său, cât şi pachetul cu bani pe care îl introduce în bloc-notes, justificându-se, astfel, împrejurarea că în interiorul acestuia a fost identificat praf fluorescent, aplicat, în prealabil, de organul de urmărire penală. De asemenea, la minutul 11:31 al înregistrării sus menţionate, se observă, în mâna inculpatului P.Gh.S., bloc-notes-ul respectiv.

Imaginile menţionate anterior confirmă declaraţia din data de 18 iulie 2013 a inculpatei care precizează că, în momentul când i-a remis inculpatului P.Gh.S. teancul de bani învelit în hârtia tip A4, acesta a luat pachetul respectiv şi l-a întors pe toate părţile vizualizând bancnotele din interior ca urmare a faptului că acestea erau vizibile pe două laturi, coala A4 nefiind sigilată pe toate cele patru laturi asemenea unui plic. Inculpata a mai arătat că, la sfârşitul întâlnirii, a constatat că inculpatul P.Gh.S. a luat teancul de bani de pe birou şi l-a pus sub bloc-notes-ul pe care au fost identificate ulterior urme de praf fluorescent provenind de la bancnotele tratate chimic.

Atât imaginile la care am făcut trimitere anterior, cât şi declaraţia inculpatei, confirmă faptul că susţinerile inculpatului P.Gh.S. din declaraţiile formulate la data de 18 iulie 2013, care pretinde că nu avea cunoştinţă despre plicul cu bani identificat în biroul său şi că nu l-ar fi primit de la învinuită, sunt neconforme cu realitatea.

De asemenea, în declaraţia de inculpat formulată în data de 18 iulie 2013, acesta arată, în pofida evidenţei surprinsă în înregistrarea video, că nu-şi aminteşte să fi primit ceva de la inculpata P.C.L., apoi revenind şi spunând că este posibil să fi primit draftul unui contract, însă nu mai ştie ce a făcut cu el.

La această apărare formulată în faza de urmărire penală s-a renunţat în faza de judecată, fiind evident şi pentru inculpat, raportat la constatările procurorului, că susţinerile sale sunt cert infirmate de probele administrate în faza de urmărire penală.

Instanţa de fond arată că în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul P.Gh.S. a menţionat că în data de 18 iulie 2013 s-a întâlnit cu inculpata P.C.L. care i-a comunicat că SC S.E.C. SRL acceptă încheierea contractului de asociere cu inserarea celor trei clauze în discuţie, dar că nu are un draft al contractului, motiv pentru care inculpatul s-a oferit să-l realizeze personal; la un moment dat, inculpata a scos din geantă nişte coli împăturite, pe care le-a pus pe masă, cu menţiunea că reprezintă ceea ce a discutat cu C.N., aşa încât inculpatul susţine că a bănuit că sunt bani pentru onorariile restante datorate de SC M.M. SA către administratorul judiciar, dar că nu a solicitat inculpatei o explicaţia pentru remiterea banilor. Inculpatul recunoaşte că a luat colile în care erau aşezaţi banii şi a putut vedea conţinutul în bancnote, după care întâlnirea cu inculpata s-a terminat rapid şi a condus-o pe inculpata la ieşirea din sediu, lăsând colile în care erau aşezaţi banii în sala de conferinţă. Inculpatul a susţinut că organele de urmărire penală au găsit plicul cu bani, cu toate că îl lăsase în sala de conferinţă, explicaţia oferită fiind aceea că a fost mutat de un coleg. Se poate constata că inculpatul şi-a adaptat declaraţia din faza de judecată penală unor aspecte certe rezultate în faza de urmărire penală din probe obiective, cum este cazul înregistrării audio-video a întâlnirii din data de 18 iulie 2013 pe care a avut-o cu inculpata la sediul G.I. SPRL, de aceea nu a mai negat primirea banilor şi verificarea conţinutului colilor. Această modificare a poziţiei procesuale a inculpatului este vădit nejustificată, raportat la ceea ce susţinuse în faza de urmărire penală, denotând lipsa de sinceritate a inculpatului şi încercarea de a oferi explicaţii pentru a evita tragerea la răspundere penală.

Caracterul nereal al declaraţiei inculpatului P.Gh.S. din faza de judecată este evidenţiat şi de afirmaţia că reprezentanţii SC S.E.C. SRL ar fi acceptat încheierea contractului de asociere cu inserarea celor trei clauze, însă din înregistrarea convorbirii dintre inculpaţi, din data de 18 iulie 2013, rezultă că inculpata a afirmat către inculpat că nu mai există pretenţii privind includerea celor trei clauze, iar inculpatul nu a contestat afirmaţia inculpatei; mai mult, inculpatul a afirmat că s-au pus de acord asupra contractului, însă această afirmaţie nu înseamnă că SC S.E.C. SRL a acceptat cele trei clauze, ci că inculpatul accepta autoriza încheierea contractului fără cele trei clauze. Prima varianta privind acceptarea clauzelor de către SC S.E.C. SRL este exclusă, deoarece nu au fost purtate astfel de negocieri, iar martorul C.I.D. nu a confirmat acceptarea celor trei clauze. Martorul C.I.D. a declarat că denunţătoarea C.N. i-a comunicat că inculpatul P.Gh.S. pretinde suma de 10.000 euro pentru aprobarea contractului de asociere, însă martorul a refuzat să plătească această sumă, dar a fost rugat de C.N. să îi confirme inculpatei P.C.L. că suma va fi plătită de C.N.

Inculpatul a afirmat că a lăsat colile cu bani în sala de conferinţă, însă în condiţiile în care este certă descoperirea banilor şi a bloc-notesului în biroul inculpatului, iar o altă persoană nu a existat pentru a muta banii şi această afirmaţie a inculpatului este nesinceră. în sediul G.I. SPRL nu erau prezente multe persoane în data de 18 iulie 2013, pentru a nu fi identificată persoana despre care pretinde inculpatul că ar fi mutat banii, însă inculpatul doar a făcut această apărare, fără ca ulterior să încerce să dovedească această susţinere. Oricum, din înregistrarea video a întâlnirii dintre cei doi inculpaţi se observă cum inculpatului P.Gh.S., la minutul 11:28, când acesta se ridică de pe scaun, se constată că îşi ia atât bloc-notes-ul identificat ulterior în biroul său, cât şi pachetul cu bani pe care îl introduce în bloc-notes, iar la minutul 11:31 al înregistrării se observă în mâna inculpatului bloc-notesul respectiv.

De altfel, în faza de urmărire penală inculpatul afirmase că banii nu ar fi putut fi plasaţi de inculpata P.C.L., însă din înregistrarea video realizată cu camera plasată pe corpul învinuitei care surprinde imagini de la momentul coborârii acesteia din autoturismul cu care se deplasase la sediul G.I. SPRL, din care rezultă că aceasta a fost întâmpinată de o persoană de sex feminin, fiind condusă în sala de conferinţe unde l-a aşteptat pe inculpat fără a părăsi încăperea, De asemenea, la finalul întrevederii, inculpatul a condus-o până la ieşirea din sediu, astfel încât inculpata nu a avut posibilitatea să pătrundă în biroul acestuia, aspect confirmat şi de filmare. Se mai constată că între momentul despărţirii învinuitei de inculpat şi cel al întâlnirii acesteia cu primul ofiţer de poliţie judiciară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa s-a scurs o perioadă de 23 secunde, la care se mai adaugă timpul necesar pentru ca lucrătorii de poliţie să ajungă din afara curţii clădirii până în sediul G.I. SPRL situat la etajul 1 la clădirii respective, interval de aproximativ 1 - 2 minute suficient pentru ca inculpatul să pună plicul cu bani, întâi pe corpul ataşat pupitrului său din biroul personal unde s-au găsit urme de praf criminalistic şi apoi în fişetul din propriul birou unde a fost identificaţi ulterior. Desfăşurarea cronologică a momentelor importante prezentate anterior a fost reţinută în Procesul-verbal din data de 26 iulie 2013, ora 12:05.

Martorii asistenţi la constatarea infracţiunii - I.A. şi T.A. au precizat că colile cu bani cu fost găsite într-un sertar de la biroul inculpatului, de către un reprezentant al DNA, iar verificările au fost efectuate în prezenţa martorilor asistenţi, aşa încât nu putea o altă persoana decât inculpatul să pună banii în respectivul sertar, loc unde nu ar fi trebuit să se afle dacă ar fi reprezentat onorariul restant pentru administratorul judiciar, cum neîntemeiat susţine inculpatul.

Instanţa a mai constatat că, în măsura în care ar fi considerat că suma reprezintă onorariul restant, inculpatul ar fi trebuit să ceară explicaţii precise inculpatei, să verifice cuantumul sumei primite, însă conduita sa a fost una insidioasă, specifică unei conduite ilicite. Inculpatul P.Gh.S. nici nu ar fi putut să primească onorariul restant, în condiţiile în care în discuţiile anterioare cu denunţătoarea C.N., deşi îi relatează acesteia că are onorarii restante în cuantum de 32.000 RON, îi comunică şi faptul că plăţile peste 5.000 RON nu pot fi făcute decât printr-o unitate bancară (în acest sens discuţia înregistrată din data de 3 iunie 2013, când inculpatul afirmă că „Aveţi o datorie faţă de noi.. Da ? Plătiţi banii prin bancă, sau veniţi cu ei, vă dăm chitanţă .. Deşi, cash, nu puteţi mai mult de 5,000 de RON!). Cu toate că inculpatul nu dorea anterior să primească plăţi în numerar peste 5.000 RON, acum pretinde că a acceptat o sumă mai mare şi în monedă străină, aspecte care indică inconsecvenţa inculpatului.

Inculpatul nici nu poate susţine că i s-a comunicat că banii sunt de la C.N., dat fiind că înregistrarea convorbirii cu inculpata P.C.L. dovedeşte că aceasta din urmă nu a precizat vreun nume, ci doar „ce-aţi discutat".

Inculpatul nu mai încasase anterior onorarii plătite de SC M.M. SA, cu privire la acest aspect fiind audiată martora T.G., casier la G.I. SPRL. T.G. a declarat că erau plătite în numerar sume cuprinse între 3.000 RON şi 5.000 RON, pe care le primea de la alte colege ce lucrau la compartimentul contabilitate, dar că nu îşi aminteşte ca inculpatul să-i fi adus personal vreo sumă de bani în contul onorariilor plătite de SC M.M. SA; este important de subliniat că martora făcea încasările pe baza unor facturi emise anterior, pe când în cazul sumei de 10.000 euro primită de inculpat în data de 18 iulie 2013 nu fusese emisă în prealabil o factură. Această sumă de 10.000 euro era oricum mai mare decât suma de 32.000 RON pretinsă de inculpat în discuţiile cu denunţătoarea de la începutul lunii iunie 2013, ca fiind onorariu restant.

Inculpatul invocă onorarii restante către administratorul judiciar în cuantum de 68.295,66 RON, la data de 30 iunie 2013, ce includ onorariul lunar fix şi onorariul de succes, însă onorariul de succes în cuantum de 3% plus TVA era datorat doar pentru valoarea totală a sumelor distribuite prin planul de reorganizare, astfel simpla includere a unor plăţi în planul de reorganizare nu îndreptăţea administratorul judiciar să pretindă onorariul de succes, dacă plăţile nu erau efectiv făcute, conform planului de reorganizare. Inculpatul a pretins că nu a fost realizat planul de reorganizare, aspect relevat şi de cererea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa de trecere a SC M.M. SA, în procedura falimentului, astfel că nu se justifică pretinderea onorariului de succes. Spre exemplu, în raportul întocmit la data de 29 martie 2013 de G.I. SPRL privind modul în care s-au îndeplinit atribuţiile pentru debitoarea SC M.M. SA, în perioada 1 ianuarie 2013 - 28 februarie 2013 se menţionează că au fost făcute plăţi totale de 53.554,20 lei, nu au fost efectuate plăţile aferente trimestrului I şi al II-lea din planul de reorganizare, datoriile curente şi nici creanţele către DGFP Constanţa, în sumă de 882.921 RON, astfel că nici onorariul de succes nu putea fi pretind pentru plăţi neefectuate. De altfel, în luna iunie 2013 inculpatul pretindea denunţătoarei un onorariu restant de 32.000 RON, nicidecum suma de 68.295,66 RON.

În consecinţă, instanţa de fond a concluzionat că apărările invocate de inculpatul P.Gh.S. în ambele faze procesuale, cu privire la împrejurările şi motivaţia primirii sumei de bani, sunt vădit nesincere şi se impun a fi înlăturate.

De aceea, având în vedere mijloacele de probă menţionate pe parcursul descrierii stării de fapt, instanţa de fond a constatat că acestea confirmă cu certitudine acuzaţiile penale aduse ambilor inculpaţi.

1.3. Cu privire la legalitatea unor mijloace de probă contestate de către inculpatul P.Gh.S., instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul a solicitat înlăturarea tuturor probelor care se concretizează în interceptări şi înregistrări audio şi video, inclusiv cele din mediu ambiental, în convorbiri telefonice şi în constatări cu ocazia activităţilor specifice desfăşurate în vederea prinderii inculpaţilor în flagrant, precum şi a tuturor probelor care îşi găsesc fundamentul în cele de mai înainte, motivat de împrejurarea ca acestea, în totalitate, au fost obţinute în mod nelegal, atâta vreme cât urmărirea penală s-a desfăşurat în afara cadrului procesual reglementat prin lege - art. 238 C. proc. pen. din 1968, potrivit căruia, dacă se constată fapte noi în sarcina inculpatului, se procedează la extinderea cercetării/urmăririi penale, urmată de începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale în legătură cu faptele noi constatate.

Instanţa de fond a constatat că prin Rezoluţia din data de 12 iulie 2013 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului P.Gh.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, existând date că inculpatul ar fi condiţionat îndeplinirea unor atribuţii rezultând din calitatea sa de administrator judiciar de remiterea unei sume de bani, în cuantum neprecizat, de către denunţătoarea C.N.; s-a avut în vedere că SC M.M. SA avea în proiect încheierea a două contracte de valoare semnificativă cu două societăţi comerciale, una dintre acestea fiind SC S.E.C. SRL, însă pentru acestea era necesară aprobarea şi susţinerea lor în faţa judecătorului sindic de către inculpatul P.Gh.S., în calitatea sa de administrator judiciar (fapta de la pct. 3 din rezoluţie).

Începerea urmăririi penale s-a bazat pe un denunţ formulat de către C.N. în data de 31 mai 2013, în care reclama săvârşirea mai multor fapte de corupţie de către inculpat, dar şi de alte persoane; tot în data de 31 mai 2013 denunţătoarea a dat o declaraţie, în care a precizat că inculpatul a condiţionat susţinerea încheierii contractului cu SC S.E.C. SRL în faţa judecătorului sindic de primirea unei sume de bani al cărui cuantum nu a fost indicat; în data de 12 iulie 2013, chiar anterior începerii urmăririi penale, în care a dezvoltat chestiunile privind pretinderea sumei de bani de către inculpat, precizând suma solicitată de inculpat pentru a susţine încheierea contractului între SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL.

1.4. Cu privire la starea de provocare invocată de către inculpat, instanţa de fond a apreciat-o neîntemeiată.

Dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. din 1968 (în vigoare la data efectuării urmăririi penale) prevăd că "este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii de probe".

Dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. din 1968 nu fac distincţie între provocarea poliţienească, din partea organelor de urmărire penală, a agenţilor statului, dar şi din partea oricărei persoane private, în scopul obţinerii de probe care să ducă la incriminarea făptuitorului.

Provocarea din partea agenţilor statului poate avea loc prin desfăşurarea activităţilor investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, cu depăşirea limitelor cadrului legal, dar şi prin utilizarea unui denunţător, care acţionează potrivit îndrumărilor unor agenţi ai statului. Organizarea flagrantului sau procedura de simulare a comportamentului infracţional ce către cel ce acţionează sub îndrumarea autorităţilor reprezintă tehnici specifice de investigaţie ce nu pot fi folosite pentru a provoca sau instiga la săvârşirea unei fapte penale căreia nu-i corespunde încă o rezoluţie infracţională sau a instiga o persoană care a renunţat la planul de a comite o infracţiune. Se comite o instigare ori de câte ori organele de urmărire penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracţională, ci exercită o asemenea influenţă asupra persoanei vizate, încât să determine săvârşirea unei fapte penale care fără aceasta intervenţie nu ar fi fost săvârşită, cu scopul de a constata o infracţiune, respectiv de a obţine probe şi de a declanşa urmărirea penală.

Legislaţia română nu prevede o definiţie a acestei provocări, dar pe baza art. 68 alin. (2) P.Gh.S. şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului se poate reţine existenţa acesteia atunci când situaţia presupus infracţională tinde să fie probată prin solicitarea emanând de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracţiunea sau când există o invitaţie directă la comiterea unei infracţiuni din partea unui denunţător sau a unui martor anonim, constatându-se lipsa oricărui indiciu obiectiv că fapta ar fi fost săvârşită fără această intervenţie.

Având în vedere aceste constatări privind condiţiile provocării şi datele ce rezultă din dosarul cauzei, nu se poate reţine că inculpatul P.Gh.S. a acţionat sub imperiul provocării denunţătoarei, ale cărui acţiuni erau coordonate de organele de urmărire penală.

În cauză nu se poate reţine că denunţătoarea C.N. a exercitat o acţiune de instigare a inculpatului P.Gh.S., pe baza coordonării organelor de urmărire penală, ci conduita sa, relevată de convorbirile purtate în cauză, transcrise în procese-verbale, indică lipsa oricărei acţiuni provocatorii a agenţilor statului.

Dosarul penal a fost constituit pe baza denunţului formulata de C.N., care a reclamat săvârşirea mai multor fapte penale de către inculpatul P.Gh.S., inclusiv cea privitoare la contractul de asociere în participaţiune.

Este real că în denunţul penal şi în declaraţia din data de 31 mai 2013 C.N. a susţinut că inculpatul ar fi pretins o sumă de bani al cărei cuantum nu a fost precizat, pentru a autoriza contractul de asociere, însă în declaraţiile ulterioare a renunţat la aceste susţineri, iar în faţa instanţei a recunoscut că inculpatul nu i-a pretind direct vreo sumă de bani pentru încheierea contractului de asociere, aşa încât susţinerile iniţiale ale denunţătoarei nu au fost adevărate, fiind induse de percepţia acesteia că inculpatul ar fi acceptat încheierea contractului dacă ar fi primit o sumă de bani cu titlu de mită. Percepţia denunţătoarei nu este rodul relei sale credinţe, ci al unei atitudini exprimate insidios de inculpat, care în final s-a dovedit că urmărea primirea mitei, însă neîncrederea în persoana denunţătoarei, despre care aflase deja că l-ar fi denunţat, astfel cum rezultă din discuţia dintre inculpata şi denunţătoare, redată în Procesul-verbal din data de 3 iunie 2013, mai sus menţionată. Impresia creată de inculpat a fost împărtăşită de denunţătoare şi altor persoane, printre care martorii C.I.D. şi D.M.D., însă aceeaşi opinie este exprimată şi de inculpata P.C.L. în discuţiile purtate cu denunţătoarea.

Astfel, în data de 2 iulie 2013 inculpata P.C.L. afirmă către denunţătoare: „Doamnă, de la dumneavoastră, eu acuma conştientizez, de la dumneavoastră nu mai iese nimic; A zis: „Ce-mi iese la afacerea asta?". Şi aşa contractul ăsta ei nu-l miros bine, ei n-au încredere nici în dumneavoastră nici în astea; - Cum, n-am înţeles încă? Păi n-a aşteptat bani? Aştepta bani; îhâm. Da, asta da, aşa este că e motivat numai atâta timp cât primeşte bani grei."

În cadrul aceleiaşi discuţii denunţătoarea îşi exprimă disponibilitatea de a da mită inculpatului, dar după ce inculpata P.C.L. afirmase că inculpatul aştepta să i de ofere mită, astfel că atitudinea denunţătoarei nu poate fi considerată provocatoare, ci un răspuns la o solicitare nonverbală a inculpatului. Pe de altă parte, nu există niciun element că denunţătoarea ar fi acţionat pe baza unor îndrumări date de organele de urmărire penală, ci acţiona în conformitate cu propria sa conştiinţă, iar organele de urmărire penală nu au făcut altceva decât să constate pasiv activităţile în care au fost implicaţi inculpaţii şi denunţătoarea.

Inculpatul P.Gh.S. a invocat o serie de înregistrări ale convorbirilor care, în opinia sa, ar susţine ipoteza provocării, însă acestea nu relevă decât dorinţa denunţătoarei de reuşi obţinerea unei autorizări a contractului de asociere, din partea inculpatului P.Gh.S., chiar şi condiţionat de oferirea mitei, însă această opţiune a denunţătoarei este anterioară sesizării organelor de urmărire penală, nu a fost influenţată de organele de anchetă, care au acţionat doar după formularea denunţului, determinat de dorinţa numitei C.N. de a demonstra conduita ilicită a inculpatului, pentru care pretextele pentru autorizarea contractului se întemeiau pe lipsa unor foloase materiale ilicite obţinute ca efect al autorizării contractului de asociere.

Denunţătoarea C.N. i-a oferit în mod direct mită inculpatului P.Gh.S., în discuţia redată în procesul-verbal din data de 3 iunie 2013, dar inculpatul a refuzat, neavând încredere în denunţătoare; inculpatul a acceptat mita oferită prin intermediul inculpatei P.C.L., însă având reprezentarea că provine de la reprezentanţii SC S.E.C. SRL, astfel că poziţia psihică a inculpatului denotă pretinderea mitei de la reprezentanţii SC S.E.C. SRL, independent de o acţiune provocatoare exercitată, chiar şi indirect, de denunţătoare.

Inculpata P.C.L. a fost persoana care a afirmat în faţa denunţătoarei, în data de 2 iulie 2013, că inculpatul aşteaptă o sumă de bani, dar de la altă persoană decât C.N., îi sugerează denunţătoarei să facă o propunere inculpatului, acceptată de denunţătoare, după care inculpata declară că îi va face propunerea inculpatului. Afirmaţia denunţătoarei („Mă gândeam ca poate aveţi dumneavoastră vreun argument să-l stimuleze să fie de acord"), precum şi răspunsul inculpatei (Am! De ieri pe azi, am un argument dar nu ştiu dacă este suficient să-l facă de acord), în cadrul convorbirii din data de 19 iunie 2013 nu indică decât solicitarea adresată inculpatei de a identifica o modalitate de a-l convinge pe inculpat, dar nu prin oferirea mitei, afirmaţia denunţătoarei neputând fi interpretată decât speculativ în această manieră, în acest context, în data de 9 iulie 2013 a avut loc întâlnirea dintre cei doi inculpaţi, din declaraţiile inculpatei P.C.L. rezultând că inculpatul P.Gh.S. a solicitat suma de 10.000 euro cu titlu de cheltuieli de procedură pentru a autoriza încheierea contractului de asociere, pe care a menţionat că îi doreşte în numerar, prin intermediul inculpatei; inculpata P.C.L. a mai preciza că i-a menţionat inculpatului că nu îi poate oferi un răspuns pe loc, fiind necesar să discute cu persoanele pe care le reprezenta. Deşi inculpatul acreditează ideea că inculpata P.C.L. reprezenta în fapt pe denunţătoare, din înregistrări rezultă cert că avea reprezentarea că inculpata reprezenta SC S.E.C. SRL, cum i-a şi fost prezentată şi a consemnat în procesul-verbal al Şedinţei Comitetului Creditorilor din data de 5 iunie 2013. În discuţia purtată de inculpaţi în data de 18 iulie 2013, în momentul fragrantului, inculpata P.C.L. afirmă că „în funcţie de ce ziceţi dumneavoastră, că vin din Bucureşti, fiind vădit că se referă la clienţii săi care se aflau în Bucureşti, deci la reprezentanţii SC S.E.C. SRL.

Aşadar, inculpatul a cunoscut în permanenţă că inculpata P.C.L. reprezenta SC S.E.C. SRL, însă lucra şi în interesul SC M.M. SA, dat fiind că ambele societăţi erau direct interesate în încheierea contractului de asociere; legătura continuă dintre denunţătoare şi inculpată este justificată de faptul că denunţătoarea era persoana care o recomandase pe inculpată martorului C.I.D. şi intermedia relaţia dintre cei doi, în condiţiile în care martorul C.I.D. avea plecări în străinătate şi nu locuia în municipiul Constanţa.

În discuţia purtată de inculpata P.C.L. în data de 16 iulie 2013, se face trimitere la necesitatea unui mandat de reprezentare pentru inculpata P.C.L., din partea SC S.E.C. SRL, însă acest mandat priveşte împuternicirea dată inculpatei pentru semnarea contractului de asociere, ceea ce echivalează cu un mandat special, distinct de mandatul de asistenţă juridică al SC S.E.C. SRL în negocierile privind stabilirea formei finale a contractului de asociere. Astfel, inculpata P.C.L. avea un mandat de reprezentare a SC S.E.C. SRL în negocierile contractului de asociere, care nu a fost contestat de inculpat pe parcursul negocierilor din anul 2013, însă nu primise şi un mandat special pentru semnarea contractului de asociere în locul reprezentanţilor SC S.E.C. SRL.

Inculpatul P.Gh.S. încearcă să o pună într-o lumină defavorabilă pe denunţătoare, susţinând că prin oferirea mitei încerca să-şi ascundă propria ineficientă ca director general al SC M.M. SA şi transferarea responsabilităţii către administratorul judiciar, însă aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului, cu privire la care acuzaţiile aduse de denunţătoare s-au confirmat în final ca reale.

Relativ la ignorarea cu bună-ştiinţă a organismului care putea să ia decizii privind contractul de asociere, instanţa de fond a remarcat faptul că inculpatul în niciun moment nu i-a comunicat denunţătoarei că poate încheia contractul de asociere fără a avea nevoie de aprobarea sa ori a Comitetului creditorilor, dimpotrivă i-a cerut denunţătoarei să solicite în scris convocarea Comitetului Creditorilor pentru aprobarea contractului de asociere, acesta fiind şi punctul inserat de inculpat pe ordinea de zi a şedinţelor din 29 mai 2013 şi 5 iunie 2013. Inculpatul, deşi în prezent pretinde că nu trebuia să autorizeze contractul, în discuţiile cu denunţătoarea a susţinut contrariul, iar în discuţiile cu inculpata P.C.L. a făcut referire chiar la semnarea personal a contractului, eventual fără o nouă consultare a Comitetului Creditorilor.

Dualitatea inculpatului a condus instanţa de fond la aprecierea nesincerităţii acestuia şi a caracterului neîntemeiat al apărărilor formulate. În aceeaşi măsură, calităţile manageriale ale denunţătoarei nu au legătură cu fapta imputată inculpatului, iar acuzaţia că denunţătoarea urmărea cedarea licenţelor de exploatare în favoarea SC S.E.C. SRL constituie doar o supoziţie a inculpatului. Profitabilitatea contractului de asociere constituia un element de apreciere a oportunităţii contractului, însă în cauză au fost depuse înscrisuri care atestau că asocierea putea aduce venituri suplimentare pentru SC M.M. SA, astfel că din acest punct de vedere nu erau motive pentru a nu autoriza contractul; oricum, conduita inculpatului P.Gh.S. a demonstrat că nu acesta a constituit realul motiv al refuzului de a autoriza contractul. În cauză nu prezintă relevanţă caracterul indispensabil sau nu al contractului de asociere pentru situaţia financiară a SC M.M. SA, din perspectiva existenţei infracţiunii de luare de mită.

Instanţa de fond a reţinut starea de fapt expusă mai sus şi argumentele pentru înlăturarea unora dintre apărările inculpatului, în strânsă legătură cu starea de fapt reţinută, în baza următoarelor mijloace de probă: declaraţiile denunţătoarei C.N., înscrisuri depuse la dosar de către denunţătoare, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice şi ambientale, Procesul-verbal din data de 16 iulie 2013 de consemnare a seriilor bancnotelor şi de marcare criminalistică, procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatei P.C.L. în data de 16 iulie 2013, planşa fotografică cu fotografii de la prinderea în flagrant a inculpatei P.C.L. în data de 16 iulie 2013, procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor şi de marcare criminalistică din data de 18 iulie 2013, procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului P.Gh.S., planşa fotografică cu fotografiile executate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului P.Gh.S., înscrisuri în copie din Dosarul nr. 14119/118/2011 al Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă având ca obiect procedura de insolvenţă faţă de debitoarea SC M.M. SA, înscrisuri depuse de G.I. SPRL, declaraţiile martorului P.A.C., B.A.M., S.M., T.A., I.A., L.R.D., C.I., C.I.D., C.L., P.R.T., P.A.C., P.A., T.G., C.I., D.M.D., C.Ş. declaraţiile inculpaţilor P.Gh.S. şi P.C.L.

Aceste mijloace de probă au fost administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, astfel că au fost avute în stabilirea stării de fapt privind pe inculpatul P.Gh.S., pentru care judecata s-a desfăşurat conform procedurii comune.

Referitor la inculpata P.C.L., căreia i s-au aplicat dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. din 1968 privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, instanţa a admis cererea acesteia de judecată potrivit procedurii simplificate, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen. din 1968, în sensul că instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

În faza de urmărire penală au fost administrate mijloace de probă care dovedesc că inculpata P.C.L. a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii, fapta imputată acesteia prin rechizitoriul fiind pe deplin dovedită şi exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală.

În cazul acestei inculpate, instanţa de fond a arătat că ţinând seama de procedura de judecată urmată, vinovăţia a fost stabilită exclusiv pe baza probelor din faza de urmărire penală, respectiv declaraţiile denunţătoarei C.N., înscrisuri depuse la dosar de către denunţătoare, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice şi ambientale, Procesul-verbal din data de 16 iulie 2013 de consemnare a seriilor bancnotelor şi de marcare criminalistică, procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatei P.C.L. în data de 16 iulie 2013, planşa fotografică cu fotografii de la prinderea în flagrant a inculpatei P.C.L. în data de 16 iulie 2013, procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor şi de marcare criminalistică din data de 18 iulie 2013, procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului P.Gh.S., planşa fotografică cu fotografiile executate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului P.Gh.S., înscrisuri în copie din Dosarul nr. 14119/118/2011 al Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă având ca obiect procedura de insolvenţă faţă de debitoarea SC M.M. SA, declaraţiile martorului P.A.C., B.A.M., S.M., T.A., I.A., L.R.D., C.I., C.I.D., C.L., P.R.T., P.A.C., declaraţiile inculpaţilor P.Gh.S. şi P.C.L.

În concluziile scrise, inculpata P.C.L. şi-a însuşit parte din apărările inculpatului P.Gh.S. (cum ar fi cea privind natura sumei de 10.000 euro, care ar fi fost solicitată cu titlu de onorariu restant pentru administratorul judiciar), care tind la pronunţarea unei soluţii de achitare, poziţie procesuală ce contravine solicitării iniţiale de aplicare a dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. din 1968, însă instanţa de fond a arătat că este ţinută de încheierea interlocutorie din data de 8 octombrie 2013, de încuviinţare a cererii inculpatei P.C.L. de judecare în baza art. 320¹ C. proc. pen. din 1968, indiferent de o modificare ulterioară a poziţiei procesuale.

1.5. De aceea, plecând de la starea de fapt descrisă instanţa de fond a analizat elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, având în vedere apărările inculpatului P.Gh.S. ce vizează neîntrunirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni.

Inculpatul P.Gh.S. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. din 1968 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în timp ce pentru inculpata P.C.L. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 C. pen. din 1968 raportat la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. din 1968 în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen. din 1968, constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. În aliniatul 2 este reglementată forma agravată a infracţiunii, în cazul în care a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, sancţionată cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

În accepţiunea Codului penal din 1968, subiect activ al infracţiunii de luare de mită putea fi orice funcţionar, indiferent dacă este funcţionar public sau funcţionar simplu.

Aceste categorii de funcţionari erau definite în art. 147 C. pen. din 1968; prin "funcţionar public" se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145; prin "funcţionar" se înţelege persoana menţionată în alin. (1), precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

Includerea inculpatului P.Gh.S. în categoria funcţionarilor nu este contestată, având în vedere că acesta îşi desfăşura activitatea în calitate de practician în insolvenţă, în cadrul G.I. SPRL, prestând un serviciu de interes public. În oricare din tezele adoptate, de funcţionar sau funcţionar public, este realizată cerinţa impusă de norma incriminatoare, din punct de vedere al subiectul activ al infracţiunii.

Din perspectiva laturii obiective, se constată că elementul material al infracţiunii de luare de mită constată într-o acţiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase sau nerespingerea acestei promisiuni.

În raport de starea de fapt descrisă, inculpatul a pretins şi a primit suma de 10.000 euro, prin intermediul inculpatei P.C.L., aşa încât a săvârşit acţiuni specifice elementului material al infracţiunii.

Suplimentar, latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită presupune realizarea şi a altor cerinţe:

- pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii trebuie să se refere la bani sau alte foloase. În cauză, se reţine primirea unei sume de bani, astfel că este evident îndeplinită cerinţa analizată.

- banii sau foloasele trebuie să nu fie datorate în mod legal, având un caracter necuvenit. Inculpatul P.Gh.S. a pretins şi primit suma de bani în mod necuvenit, excedând onorariului cuvenit administratorului judiciar, banii primiţi reprezentând o „plată" suplimentară ilicită pentru a obţine autorizarea contractului de asociere. Legal, indiferent de acţiunile întreprinse în calitate de administrator judiciar, inculpatul ar fi avut dreptul exclusiv la plăţile stabilite în planul de reorganizare al SC M.M. SA, ce fusese aprobat de judecătorul sindic.

- săvârşirea oricăreia dintre faptele care realizează elementul material al infracţiunii trebuie să fie anterioară sau concomitentă cu îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii actului privitor la îndatoririle de serviciu ori cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri (Pretinderea şi primirea banilor de inculpat a avut loc înainte de autorizarea contractului de asociere).

- actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, întârziere se pretind şi se primesc banii trebuie să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului.

Această ultimă condiţie a fost apreciată de instanţa de fond ca fiind îndeplinită, în raport de atribuţiile administratorului judiciar în perioada de aplicare a procedurii insolvenţei, în particular în etapa reorganizării.

SC M.M. SA se afla în procedura insolvenţei, iar începând cu data de 10 septembrie 2012 este în etapa reorganizării, ca urmare a aprobării planului de reorganizare. Administratorul judiciar al SC M.M. SA fusese desemnată G.I. SPRL, G.I. SPRL este o societate profesională, membră a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, având ca asociaţi coordonatori pe inculpatul P.Gh.S. şi martora C.L.

Activitatea practicienilor în insolvenţă este reglementată de O.U.G. nr. 86/2006 şi Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, principalele atribuţii ale administratorului judiciar în procedura insolvenţei sunt:

a) examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 şi 35 şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 20 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

b) examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile art. 138, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

c) întocmirea actelor prevăzute la art. 28 alin. (1), în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;

d) elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului, în funcţie de cuprinsul raportului prevăzut la lit. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art. 94;

e) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

f) conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului;

g) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică;

h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

i) sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;

j) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;

k) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;

I) încasarea creanţelor; urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;

m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale;

n) sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta.

Astfel cum rezultă din mijlocele de probă analizate, instanţa de fond a reţinut că inculpatul P.Gh.S. a pretins denunţătoarei că pentru aprobarea contractului de asociere este necesară autorizarea administratorului judiciar şi convocarea comitetului creditorilor, fiind invocate explicit dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 (în acest sens este Adresa nr. 779 din 16 mai 2013 emisă de G.I. SPRL, sub semnătura inculpatului P.Gh.S.).

Referitor la afirmaţiile din cursul cercetării judecătoreşti, prin care inculpatul susţine că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, astfel că nu avea atribuţii privind autorizarea contractului de asociere, instanţa de fond a arătat:

Într-adevăr, în art. 49 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 se prevede că, pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează;

a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare, în alin. (2) se prevede că „actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia".

Perioada de observaţie durează până la aprobarea planului de reorganizarea de către judecătorul sindic, care în cazul SC M.M. SA a avut loc la data de 10 septembrie 2012, însă dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 sunt aplicabile şi în perioada de după aprobarea planului de reorganizare.

În conformitate cu art. 103 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul îşi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar şi în conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul-sindic va dispune, motivat, fie încheierea procedurii insolvenţei şi luarea tuturor măsurilor pentru reinserţia debitorului în activitatea comercială, fie încetarea reorganizării şi trecerea la faliment în condiţiile art. 107 şi următoarele.

Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment.

Astfel, debitorul îşi păstrează capacitatea de exerciţiu, însă în vederea realizării planului de reorganizare şi numai sub supravegherea administratorului judiciar.

În cazul în care se intră în faliment, Legea nr. 85/2006 cuprinde dispoziţii speciale privind actele încheiate de debitor. Astfel, în art. 112 alin. (2), (3) se prevede că actele cu titlu gratuit, efectuate între data confirmării planului de reorganizare şi intrarea în faliment, sunt nule, iar celelalte acte efectuate în intervalul prevăzut la alin. (2), exceptându-le pe cele făcute cu respectarea dispoziţiilor art. 49 alin. (1) şi (2) şi pe cele permise de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind în frauda creditorilor şi vor fi anulate, cu excepţia cazului în care cocontractantul dovedeşte buna sa credinţă la momentul încheierii actului.

Aceste dispoziţii arată că actele cu titlu oneros efectuate după confirmarea planului de reorganizare şi până la intrarea în faliment sunt prezumate că au fost efectuate în frauda creditorilor, cu excepţia, printre altele, a actelor efectuate cu respectarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, respectiv actele autorizate de administratorul judiciar.

Instanţa de fond a observat că administratorul judiciar avea în competenţă autorizarea actelor debitorului, care depăşeau sfera activităţilor curente, chiar şi după aprobarea planului de reorganizare, în acest fel explicându-se poziţia inculpatului P.Gh.S. în raporturile cu denunţătoarea, când a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Contractul de asociere în participaţiune dintre SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL nu constituia o activitate curentă a debitoarei, având nevoie de autorizarea administratorului judiciar, în conformitate cu dispoziţiile art. 112 alin. (3) raportat la art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, chiar şi după aprobarea planului de reorganizare.

Lipsa autorizării administratorului judiciar făcea să opereze prezumţia de fraudă a creditorilor, instituită de art. 112 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, ceea ce permitea anularea contractului. Riscul intrării în faliment şi al denunţării contractului de asociere încheiat fără autorizarea administratorului judiciar era unul real, în condiţiile în care ultimele rapoarte ale administratorului judiciar indicau faptul că SC M.M. SA nu respectase planul de reorganizare şi unul din creditori deja formulase o cerere de intrare în faliment.

Aşadar, instanţa reţine că autorizarea contractului de asociere în participaţiune intra în atribuţiile administratorului judiciar G.I. SPRL, care era reprezentată de inculpatul P.Gh.S., de aceea pretinderea banilor a avut loc în legătură cu un act ce intra în atribuţiile de serviciu. Pretinderea şi primirea banilor a fost realizată şi pentru a susţine oportunitatea contractului, însă aceasta decurgea din chiar faptul autorizării, care implica acceptul administratorului judiciar pentru încheierea contractului, inclusiv prin exprimarea publică a poziţiei sale faţă de creditori.

În cauză, instanţa de fond a arătat că mai prezintă interes precizarea că, sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de luare de mită reglementată de Codul penal din 1968 se comite cu intenţie directă, calificată prin scop. Scopul care califică este acela ca funcţionarul să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu. În cazul inculpatului P.Gh.S. primirea sumei de bani a fost realizată în scopul de a autoriza încheierea contractului de asociere, în contextul în care anterior pretinderii şi primirii sumei de bani inculpatul refuza autorizarea contractului, invocând diferite pretexte la care a fost dispus să renunţe după primirea banilor.

Ţinând seama de consideraţiile expuse mai sus, instanţa de fond a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. din 1968, varianta agravată fiind atrasă de atribuţiile de control ale activităţii SC M.M. SA.

1.6. Sub aspectul legii penale mai favorabile, instanţa de fond a arătat:

La data de 1 aprilie 2014 a intrat în vigoare Noul C. pen., aprobat prin Legea nr. 286/2009, prin care se aduc modificări sub aspectelor condiţiilor de tragere la răspundere penală pentru infracţiunea de luare de mită, dar şi limitelor de pedeapsă.

Infracţiunea de luare de mită este incriminată în prezent în art. 289 C. pen., care are următorul conţinut: „Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri."

Actuala reglementare cuprinde modificări din punct de vedere al elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită, plecând de la subiectul activ al infracţiunii şi continuând cu latura obiectivă şi latura subiectivă.

Subiectul activ al infracţiunii de luare de mită este un funcţionar public, cu menţiunea că poate avea şi calitatea de simplu funcţionar, conform art. 308 alin. (1) C. pen., dar în acest caz limitele de pedeapsă se reduc cu o treime.

Noţiunea de „funcţionar public" este stabilită în art. 175 C. pen., potrivit cu care „funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:

a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

De asemenea, este considerat funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public."

Instanţa de fond a arătat că procurorul a susţinut că inculpatul P.Gh.S. are calitatea de funcţionar public, în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen., în timp ce inculpatul a invocat incidenţa art. 175 alin. (2) C. pen., instanţa apreciind că această ultimă variantă este incidenţa în cauză.

În opinia instanţei de fond, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen., întrucât inculpatul nu exercită o funcţie publică de orice natură.

Funcţia publică implică desfăşurarea unei activităţi în cadrul unei autorităţi sau instituţii publice şi care nu se încadrează în noţiunea de demnitate publică. Autoritatea publică este un organism prin care se exercită una dintre formele fundamentale ale statului şi care are competenţă de reglementare, control şi sancţionare. Autorităţile publice pot fi organizate în subordinea Guvernului, ministerelor, administraţiei publice centrale sau locale, după cum pot avea un caracter autonom. Sensul noţiunii de „funcţie" este acela de activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într-o instituţie, în schimbul unui salariu. În acelaşi sens este şi definiţia dată funcţiei publice prin art. 2 din Legea nr. 188/1999, potrivit cu care funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome.

Conform legii clasificarea funcţiilor publice se face în raport cu:

1. tipul atribuţiilor şi competenţelor:

- funcţii publice generale;

- funcţii publice specifice;

2. nivelul studiilor necesare ocupării funcţiei publice:

- funcţii publice de clasa I - studii superioare de lungă durată;

- funcţii publice de clasa II - studii superioare de scurtă durată;

- funcţii publice de clasa III - studii medii liceale.

3. nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice:

- funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici:

- funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţiilor publice de conducere;

- funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie.

4. funcţionarii publici debutanţi sau definitivi.

În doctrină, funcţiile publice de conducere au fost clasificate sub cinci aspecte şi anume:

1. Sub aspectul conţinutului procesului decizional administrativ:

- funcţii care presupun toate elementele conducerii;

- funcţii care presupun în mod preponderent realizarea anumitor elemente ale conducerii (organizare, coordonare, control etc.)

2. Sub aspectul sursei legislative:

- funcţii prevăzute numai de Constituţie (funcţiile de demnitari şi anumite funcţii eligibile);

- funcţii prevăzute de Statutul funcţionarilor publici;

- funcţii prevăzute în statute speciale stabilite pentru anumite sectoare ori pentru anumite organe;

3. Sub aspectul gradului de complexitate şi răspundere:

- funcţii de conducere la nivelul organului administrativ;

- funcţii de conducere la nivelul organelor interne (ce nu apar şi ca organe de conducere);

- funcţii de conducere la nivelul compartimentelor (aparatului);

4. Sub aspectul naturii intrinseci, se identifică două categorii:

- funcţii de conducere cu o natură exclusiv administrativă (ministru, director general, director, rector etc.);

- funcţii de conducere de specialitate (director tehnic, inginer şef, contabil şef etc.);

5. Sub aspectul retribuţiei distinge între:

- funcţii de conducere retribuite (după caz, cu sau fără indemnizaţie);

- funcţii de conducere neretribuite (mai ales în ipoteza cumulului).

Drept urmare, ori de câte ori o persoană este învestită cu atribuţii în cadrul unei autorităţi/instituţii publice, acesta va exercita o funcţie publică, indiferent de natura sau tipul însărcinării.

Inculpatul P.Gh.S. nu îşi desfăşura activitatea în cadrul unei autorităţi/instituţii publice, ci a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată în calitate de practician în insolvenţă. Acesta are calitate de asociat coordonator în cadrul G.I. SPRL, societatea profesională cu răspundere limitată nereprezentând decât o formă de organizare a exercitării profesiei de practician în insolvenţă, astfel cum reglementează dispoziţiile O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă.

Potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006, practicienii în insolventă îşi pot exercita profesia în cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi profesionale cu răspundere limitată (SPRL) şi întreprinderi unipersonale cu răspundere limitată sau pot avea calitatea de colaboratori ori angajaţi ai uneia dintre formele de exercitare a profesiei. Dispoziţiile art. 13 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolventă, prevăd că asociatul unic din întreprinderea profesională unipersonală cu răspundere limitată, precum şi asociatul coordonator al societăţii profesionale cu răspundere limitată nu pot fi angajaţi în societăţile pe care le coordonează; asociatul coordonator poate fi remunerat sau poate primi o indemnizaţie, dar nu poate fi salarizat.

Având în vedere dispoziţiile de ansamblu ale O.U.G. nr. 86/2006, societatea profesională cu răspundere limitată este una din formele în care practicianul în insolventă îşi exercită această profesie liberală, însă toate activităţile specifice calităţii de practician în insolvenţă sunt exercitate în continuare de persoana fizică autorizată în acest sens, dar prin intermediul societăţii profesionale. Practicianul în insolventă nu devine un angajat ai societăţii profesionale, nu se află în raporturi de subordonare cu aceasta, ci doar îşi exercită prerogativele specifice profesiei liberale prin intermediul societăţii profesionale, astfel că în realitate şi atribuţiile de lichidator judiciar sunt exercitate tot de practicianul în insolvenţă, chiar şi în ipoteza în care societatea profesională este desemnată formal în această calitate.

Dispoziţiile art. 11 din O.U.G. nr. 86/2006 sunt suficient de clare în această, privinţă, menţinând că practicienii în insolvenţă compatibili, autorizaţi în condiţiile legii, pot îndeplini, pe tot teritoriul României, calitatea de administrator judiciar, lichidator, conciliator, precum şi orice altă calitate prevăzută de lege.

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că, în raport de SC M.M. SA, atribuţiile specifice calităţii de administrator judiciar, erau exercitate de asociaţii coordonatori, în speţă inculpatul P.Gh.S. şi martora C.L., în timp ce societatea profesională a constituit doar forma de organizare ce a permis exercitarea atribuţiilor specifice calităţii de administrator judiciar.

Indiferent de forma de organizare, profesia de practician în insolvenţă rămâne o profesie liberală, care exclude aplicarea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen., dar atrage incidenţa art. 175 alin. (2) C. pen., din perspectiva naturii de serviciu public a activităţii de practician în insolvenţă.

În sensul art. 175 alin. (2) C. pen., este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. funcţionarul public asimilat dobândeşte calitatea de funcţionar public, în sensul legii penale, dacă exercită o profesie de interes public, a fost învestită de o autoritatea publică sau este supusă controlului sau supravegherii unei autorităţi publice.

Activitatea de practician în insolvenţă are caracterul unui serviciu public, în considerare a utilităţii sociale a serviciului prestat, dat fiind că legiuitorul a considerat necesar să acorde unor persoane autorizate prerogative privind supravegherea unor societăţi comerciale aflate într-o situaţie economică dificilă, în încercarea redresării acestora sau a lichidării patrimoniului acestora în condiţii corecte pentru creditorii, dat fiind că disfuncţionalităţile în procedura insolvenţei, prin efectele negative ce se pot propaga la nivel macroeconomic, pot determina dezechilibre majore în viaţa economică şi, implicit, funcţionarea statului, care se bazează pe venituri obţinute din activitatea economică a societăţilor comerciale de drept privat.

Având în vedere utilitatea socială a acestei profesii, legiuitorul a stabilit condiţii legale pentru accelerarea şi menţinerea în profesie, a reglementat drepturile şi obligaţiile practicienilor în insolvenţă, ce se regăsesc în O.U.G. nr. 86/2006.

Activitatea practicienilor în insolvenţă este supravegheată de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, conform art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006. UNPIR este persoană juridică de utilitate publică, autonomă şi fără scop lucrativ, din care fac parte practicienii în insolvenţă, în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă, beneficiază de competenţă de autoreglementare, putând emite, în condiţiile legii, Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, regulamente, codul de etică al profesiei şi procedura disciplinară.

Ca atare, profesia de practician în insolvenţă se circumscrie noţiunii de serviciu de interes public şi este supusă regimului juridic stabilit prin O.U.G. nr. 86/2006, iar în concret respectarea obligaţiilor legale revine Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, care a fost declarată persoană juridică de utilitate publică, aşa încât persoana care exercită profesia de practician în insolvenţă are calitatea de funcţionar public, în sensul art. 175 alin. (2) C. pen.

Includerea în această categorie de funcţionari a liberilor profesionişti este abordată şi în Decizia nr. 2/2014 Curţii Constituţionale cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253¹ C. pen. Curtea a reţinut că „în ceea ce priveşte modificarea operată în ambele coduri referitoare la excluderea persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale şi care nu sunt finanţate de la bugetul de stat din sfera de incidenţă a răspunderii penale în materia acestor infracţiuni cu subiect calificat, Curtea reţine că norma este confuză şi susceptibilă de interpretări. Astfel, profesiile liberale se organizează şi se exercită numai în condiţiile legii, a statutului profesiei şi codului deontologic şi au statutul unei funcţii autonome, care se exercită în birouri sau cabinete, în cadrul asociaţiilor profesionale înfiinţate potrivit legii. De exemplu, ar putea intra în această categorie, avocaţi, notari publici, mediatori, medici, farmacişti, arhitecţi, experţi independenţi sau practicieni în insolvenţă, fără a exista o legislaţie clară cu privire la toate profesiile calificate ca fiind liberale. De precizat că unele dintre persoanele de mai sus pot avea în condiţiile art. 147 alin. (2) C. pen. calitatea de "funcţionar" atunci când sunt salariaţi în cadrul unei persoane juridice şi, prin urmare, pot fi subiecţi activi ai infracţiunilor de corupţie sau de serviciu."

În acelaşi sens este şi doctrina juridică recentă ce analizează sfera de aplicare a art. 175 alin. (2) C. pen., toţi autorii apreciind că practicianul în insolvenţă are calitatea de funcţionar public, în sensul art. 175 alin. (2) C. pen.

În concluzie, instanţa de fond a reţinut că inculpatul P.Gh.S. are calitatea de funcţionar public, în sensul legii penale, în condiţiile art. 175 alin. (2) C. pen. şi poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită.

Sub aspectul laturii obiective, în accepţiunea art. 289 C. pen., elementul material al infracţiunii constă într-o acţiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, spre deosebire de vechea reglementare fiind eliminată varianta nerespingerii promisiunii, dar care nu prezintă relevanţă în cauza de faţă, întrucât inculpatul P.Gh.S. a pretins şi primit suma de bani.

Întocmai ca şi în vechea reglementare, sunt stipulate cerinţe suplimentare ce privesc ca:

- pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii să se refere la bani sau alte foloase;

- banii sau foloasele trebuie să nu fie datorate în mod legal, având un caracter necuvenit.

- săvârşirea oricăreia dintre faptele care realizează elementul material al infracţiunii să fie anterioară, concomitentă sau ulterioară cu îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii actului privitor la îndatoririle de serviciu ori cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Spre deosebire de anterioara reglementare, pretinderea, primirea banilor sau foloaselor poate avea Ioc şi după îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, dat fiind că în prezent infracţiunea de primire de foloase necuvenite din vechiul C. pen. este asimilată în prezent luării de mită, dar deosebirea de incriminare este irelevantă, raportat la speţa dedusă judecăţii.

- pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii să aibă legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea unui act din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public ori cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri de serviciu. Pentru cazul funcţionarului public prev. de art. 175 alin. (2) C. pen., sfera este limitată la acte în legătură doar cu neîndeplinirea ori întârzierea unui act din sfera îndatoririlor legale ale funcţionarului public ori cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri legale.

Această ultimă cerinţă este diferită faţă de condiţiile impuse de vechea reglementare şi impune a fi examinată suplimentar.

Legiuitorul a urmărit, în cazul funcţionarului public prev. de art. 175 alin. (2) C. pen., să elimine din sfera ilicitului penal faptele de primire de bani sau alte foloase care au legătură cu îndeplinirea sau urgentarea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle legale ale persoanei. Raţiunea acestei excluderi a fost explicată în doctrina prin aceea că respectivele persoane pot solicita în mod legal sume de bani pentru îndeplinirea serviciului public pe care îl prestează sau pentru urgentarea efectuării unui anumit act.

Instanţa de fond a reţinut, raportat la starea de fapt descrisă, că inculpatul P.Gh.S. a pretins şi primit suma de bani pentru a autoriza încheierea contractului de asociere şi, implicit, de a susţine oportunitatea convenţiei în faţa comitetului creditorilor, în contextul în care anterior primirii banilor inculpatul se opunea încheierii contractului, poziţia de refuz fiind manifestată explicit în înscrisurile emise de G.I. SPRL, în discuţiile cu denunţătoarea şi în şedinţele Comitetului Creditorilor.

În aparenţă, pretinderea şi primirea banilor de către inculpat are legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle legale ale inculpatului, întrucât suma a fost dată pentru a-l determina pe inculpat să autorizeze contractul de asociere, însă sensul textul de lege nu are în vedere finalitatea urmăriră prin oferirea mitei, ci situaţia premisă care a condus la oferirea mitei. Aprecierea instanţei are în vedere că norma incriminatoare face trimitere la cazul neîndeplinirii ori întârzierii unui act din sfera îndatoririlor legale ale funcţionarului public, rezultând că ipoteza legală priveşte cazul în care funcţionarul public nu îndeplineşte un act ori îi întârzie, deşi avea competenţa legală de a îndeplini fără întârziere respectivul act.

Sensul normei incriminatoare este acela că fapta de luare de mită are legătură cu neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle legale ale funcţionarului public ori de câte ori acesta ar fi trebuit să îndeplinească actul, dar a refuzat, iar prin luarea de mită se urmăreşte determinarea funcţionarului public să realizeze actul pe care iniţial refuza să-l îndeplinească.

Nu a fost primită apărarea inculpatului, în sensul că mita are legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale legale, doar pentru că se urmărea un act pozitiv de conduită al inculpatului, anume autorizarea contractului de asociere.

Pentru a stabili dacă actul are legătură cu îndeplinirea sau cu neîndeplinirea îndatoririlor legale, trebuie observat dacă mita este primită pentru că actul nu era îndeplinit ori pentru că actul era deja realizat sau urma să fie realizat. În cazul în care mita priveşte refuzul efectuării unui act, este incidentă ipoteza pretinderi, primirii, acceptării promisiunii în legătură cu neîndeplinirea unui act din sfera îndatoririlor legale ale funcţionarului public.

Acceptarea ipotezei contrare ar face să fie eliminate din sfera de aplicabilitate a art. 289 alin. (2) C. pen. cazurile în care funcţionarul public refuză să îndeplinească un act şi condiţionează îndeplinirea actului de primirea mitei, însă nu aceasta este raţiunea normei incriminatoare. De altfel, o astfel de interpretare ar contraveni şi motivaţiei pentru care, în cazul funcţionarului public prev. de art. 175 alin. (2) C. pen., au fost limitate modalităţile de realizare a laturii obiective a infracţiunii de luare de mită.

Legiuitorul a urmărit să elimine ipotezele în care funcţionarul public prev. de art. 175 alin. (2) C. pen. era oricum remunerat licit pentru serviciul prestat, dar nu şi cazurile în care acesta încearcă să obţină suplimentar venituri ilicite, prin refuzul îndeplinirii sarcinilor legale.

Restrângerea caracterului infracţional doar la fapte în legătură cu neîndeplinirea ori întârzierea efectuării unui act privitor la îndatoririle legale trebuie analizată şi din perspectiva faptului că în actuala concepţie luarea de mită include şi anterioara infracţiune de primire de foloase necuvenite, care în mod evident avea legătură cu un act deja îndeplinit. Legiuitorul nu a dorit să incrimineze şi fapta funcţionarului public prev. de art. 175 alin. (2) C. pen. care ar fi fost recompensat cu bani sau alte foloase după îndeplinirea actului.

Drept urmare, instanţa de fond a reţinut că ipoteza săvârşirii faptei în legătură cu îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle legale este incidentă atunci când banii sau foloasele sunt pretinşi/primiţi pentru un act care a fost sau urma să fie oricum îndeplinit de funcţionarul public, dar nu şi în cazul în care funcţionarul public refuza îndeplinirea actului şi îl condiţionează de primirea unui folos, această variantă fiind specifică cazului legat de neîndeplinirea unui act privitor la îndatoririle legale.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului P.Gh.S. a fost comisă în legătură cu neîndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale legale, astfel că fapta constituie, sub aspect obiectiv, infracţiunea de luare de mită.

Instanţa de fond a mai precizat că, sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 C. pen. se comite cu intenţie directă sau indirectă, în prezent fiind eliminată cerinţa săvârşirii faptei în scopul ca funcţionarul să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu. În cazul inculpatului P.Gh.S. primirea sumei de bani a fost realizată în scopul de a autoriza încheierea contractului de asociere, fapta fiind comisă cu intenţie directă, astfel că este oricum realizată cerinţa impusă de latura subiectivă.

Din analiza comparativă a dispoziţiilor art. 254 C. pen. din 1968 şi art. 289 C. pen. se constată că, deşi există diferenţe din punct de vedere al condiţiilor de angajare a răspunderii penale, în cauză sunt îndeplinite cerinţele impuse atât de vechea reglementare, cât şi de noua reglementare.

Din punct de vedere al principiului aplicării legii penale mai favorabile, cu referire la condiţiile de incriminare a infracţiunii de luare de mită, nu se poate reţine că vreunul dintre textele legale îi este mai favorabil inculpatului P.Gh.S., în condiţiile în care sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în ambele variante de incriminare.

Principiul aplicării legii penale mai favorabile consacrat de art. 5 C. pen. îşi găseşte eficienţă, în raport de limitele de pedeapsă. Infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. era sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 al 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1), (2) C. pen. este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 al 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Urmare reducerii semnificative a maximului special pentru infracţiunea de luare de mită, dispoziţiile art. 289 alin. (1), (2) C. pen. au caracterul unei legi penale mai favorabile şi se impun a fi reţinute, în detrimentul art. 254 alin. (1), (2) C. pen. din 1968, dat fiind că şi în concret, prin impunerea unei limite maxime mai reduse, instanţa va aplica o pedeapsă mai redusă decât în ipoteza în care maximul special ar fi fost de 15 ani închisoare.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului P.Gh.S. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în timp ce pentru inculpata P.C.L. urmează a se reţine forma de participaţie a complicităţii prev. de art. 48 C. pen.

1.7.1. În drept, fapta inculpatului P.Gh.S. care, în calitate de practician în insolvenţă, asociat coordonator al G.I. SPRL Constanţa, societate profesională desemnată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Constanţa ca administrator judiciar al SC M.M. SA, în data de 9 iulie 2013, a pretins, prin intermediul inculpatei P.C.L., avocat al SC S.E.C. SRL, suma de 10.000 de euro de la reprezentanţii SC S.E.C. SRL, pentru a autoriza încheierea unui contract de asociere în participaţiune între SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL şi de a susţine oportunitatea încheierii acestuia în faţa Comitetului Creditorilor SC M.M. SA, sumă pe care a şi primit-o efectiv la data de 18 iulie 2013, tot prin intermediul inculpatei P.C.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

1.7.2. În drept, fapta inculpatei P.C.L. - avocat în cadrul Baroului Constanţa, care, în calitate de reprezentant al SC S.E.C. SRL, l-a ajutat pe inculpatul P.Gh.S. să pretindă de la reprezentanţii SC S.E.C. SRL suma de 10.000 de euro, prin aceea că în data de 9 iulie 2013, a transmis către aceştia şi denunţătoarea C.N. pretinderea sumei respective, la data de 16 iulie 2013 a primit suma respectivă de la denunţătoarea C.N., iar în data de 18 iulie 2013 a remis inculpatului P.Gh.S. suma de 10.000 euro, pentru ca acesta să autorizeze încheierea unui contract de asociere în participaţiune între SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL şi de a susţine oportunitatea încheierii acestuia în faţa Comitetului Creditorilor SC M.M. SA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.C.L., instanţa de fond a constatat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G, nr. 43/2002, întrucât aceasta, după prinderea sa în flagrant din data de 16 iulie 2013, ulterior primirii sumei de 10.000 de euro de la denunţătoarea C.N., l-a denunţat pe inculpatul P.Gh.S. şi a facilitat tragerea acestuia la răspundere penală, colaborând cu organele de urmărire penală la prinderea acestuia, în flagrant, la data de 18 iulie 2013.

Potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. În consecinţă, instanţa de fond a arătat că inculpata P.C.L. va beneficia de reducere la jumătate a limitelor speciale de pedeapsă.

1.8. În operaţiunea de individualizare a pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere că, potrivit art. 74 alin. (1) C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 254/2013 scopul executării pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni; prin executarea pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate a deţinuţilor sau persoanelor internate.

În cazul inculpatului P.Gh.S., instanţa de fond a avut în vedere modalitatea concretă în care a acţionat, metodele folosite de acesta pentru a justifica refuzul autorizării contractului de asociere, crearea aparenţei că impunerea unor clauze în contract aparţine Comitetului creditorilor, reţinerea de care a dat dovadă faţă de denunţătoare în pretinderea şi primirea mitei, nu din motive de probitate morală, ci pentru că avea informaţii că fusese denunţat de C.N., măsurile de precauţie luate de inculpat, care a pretins mita printr-un intermediar în care a considerat că poate avea încredere; de asemenea, sunt relevante calitatea inculpatului, cuantumul ridicat al sumei primite, specificul procedurii în legătură cu care a fost pretinsă mita, conduita procesuală nesinceră a inculpatului, toate aceste aspecte legate de circumstanţele reale de comitere a faptei şi conduita procesuală a inculpatului indicând un grad ridicat de pericol social.

Inculpatul P.Gh.S. este o persoană cu pregătire profesională superioară, este căsătorit, are doi copii, nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind o persoană integrată social, familial şi profesional, însă aceste circumstanţe personale nu sunt în măsură să estompeze de o manieră semnificativă gravitatea faptei. Inculpatul are un nivel de pregătire care îi permite să perceapă gravitatea acestui gen de infracţiuni şi consecinţele fenomenului corupţiei, dar cu toate acestea nu a avut reţineri în pretinderea şi primirea mitei, singurele reţineri fiind cele legate de luarea măsurilor de precauţie pentru a nu fi depistat.

Poziţia procesuală a inculpatului denotă lipsa de sinceritate a acestuia şi adoptarea unei poziţii procesuale fluctuante, care s-a schimbat în funcţie de aspectele rezultate din probe, de o manieră care să facă cât mai credibile apărările sale.

Gravitatea faptei comise, conduita procesuală nesinceră şi atitudinea de negare a faptei, raportat şi la răspândirea fenomenului corupţiei şi necesitatea combaterii ferme a acestui tip de comportament pledează pentru aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie, fără reţinerea de circumstanţe atenuante, într-un cuantum apropiat de minimul special, dar care să răspundă cerinţelor de exemplaritate şi reeducare ale pedepsei.

În aprecierea pericolului social al faptelor, instanţa de fond a arătat că nu poate ignora nici împrejurările săvârşirii acestora, inculpatul înţelegând să-şi folosească profesia contrar încrederii cu care a fost învestit de o autoritate publică, contribuind la perpetuarea unui sistem de lucru inacceptabil în statul de drept, prin obţinerea de foloase incompatibile cu exercitarea îndatoririlor legale.

Drept urmare, instanţa de fond a aplicat inculpatului P.Gh.S. pedeapsa principală de 3 ani şi 2 luni închisoare, în regim privativ de libertate, apreciată ca suficientă, dar şi necesară pentru realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, inclusiv din perspectiva asigurării efectului disuasiv atât pentru inculpat, cât şi pentru membrii societăţii, în general.

Cu privire la inculpata P.C.L., instanţa de fond a reţinut că s-a implicat în săvârşirea faptei de luare de mită, manifestând, la cererea denunţătoarei, disponibilitatea de a-l determina pe inculpat să autorizeze încheierea contractului de asociere, care să finalizat prin oferirea sumei de 10.000 euro, primită de la denunţătoare; din discuţiile purtate de inculpată cu denunţătoarea C.N. rezultă că oferirea mitei este percepută ca un fenomen generalizat, care nu poate fi evitat, ceea ce reflectă o anumită percepţia asupra acceptării fenomenului corupţiei. Inculpata efectua acest serviciu de intermediere a mitei în scopul de a obţine o sumă de bani, din convorbiri rezultând că urma să primească un onorariu în cuantum de 3.500 euro, fiind reliefat caracterul oneros al contribuţiei sale.

Cu toate acestea, instanţa de fond arată că nu se poate omite că inculpata P.C.L. a manifestat o atitudine de cooperare în relaţia cu organele de urmărire penală, a descris modalitatea în care inculpatul P.Gh.S. a pretins mită, contribuind decisiv la stabilirea stării de fapt, din această perspectivă, după care a colaborat pentru organizarea flagrantului în data de 18 iulie 2013, aşa încât inculpata a avut un rol important în stabilirea împrejurărilor ce au permis angajarea răspunderii penale a inculpatului P.Gh.S.

Din punct de vedere personal, ca şi în cazul inculpatului P.Gh.S., se constată că inculpata P.C.L. este o persoană cu pregătire profesională superioară, este căsătorită, are doi copii minori, nu este cunoscută cu antecedente penale, are numeroase referinţe pozitive, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, fiind o persoană integrată social, familial şi profesional, dar care a manifestat o mare uşurinţă în implicarea într-o activitate infracţională, deşi cunoştea care sunt riscurile, nu numai de natură penală, ale implicării în săvârşirea unei fapte de corupţie, întrucât o soluţie de condamnare se poate răsfrânge şi asupra carierei profesionale.

Luând în considerare circumstanţele reale şi personale, forma de participaţie penală, conduita procesuală corectă a inculpatei P.C.L., dând eficienţă cauzelor legale de reducere a pedepsei (art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002), în ordinea prev. de art. 79 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 1 an şi 2 luni închisoare, apropiată de minimul special de 1 an închisoare, rezultat prin aplicarea celor două cauze legale de reducere a pedepsei. Nu se vor reţine circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei, întrucât nu se identifică motive care să facă aplicabile dispoziţiile art. 75 alin. (1), (2) C. pen., dar şi motivat de aceea că eventuale circumstanţe atenuante ar conduce la stabilirea unei regim sancţionator mult prea blând, disproporţionat cu natura şi gravitatea concretă a faptei.

Instanţa de fond a apreciat că este justificată aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în condiţiile Codului penal din 1968, pentru inculpata P.C.L., apreciind că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este suficientă pentru îndreptarea inculpatei.

Cuantumul pedepsei aplicate inculpatei P.C.L. permite aplicarea suspendării sub supraveghere a executării, fiind îndeplinite şi condiţiile prev. de art. 86¹ alin. (1) lit. b), c) C. pen. din 1968, întrucât inculpata nu are antecedente penale şi instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.

Raportat la datele personale, atitudinea de cooperare cu organele de urmărire penală, care arată conştientizarea gravităţii faptei şi necesitatea identificării şi tragerii la răspundere penală a celor care comit fapte de corupţie, în considerarea resurselor individuale necesare pentru a-şi reconsidera conduita faţă de fapta comisă, astfel încât să nu mai comită pe viitor alte fapte penale, instanţa apreciază că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prin obligaţiile ataşate, asigură un control regulat al conduitei inculpatei şi atenţionarea constantă a acestora asupra modului în care trebuia să se comporte, pentru a evita comiterea unei noi infracţiuni, aşa încât prezenta condamnare constituie un avertisment suficient pentru ca în viitor să nu mai comită alte fapte penale.

Instanţa de fond a aplicat dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării C. pen. din 1968, optând pentru sistemul aplicării legii penale mai favorabile pe instituţii, dat fiind că la data pronunţării prezentei soluţii nu fusese pronunţată Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, care obligă la aplicarea legii penale mai favorabile fără combinarea prevederilor din legi succesive, conform sistemului aplicării globale a legii penale mai favorabile.

Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 5 C. pen., instanţa are în vedere sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere.

Dispoziţiile cuprinse în C. pen. din 1968 cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sunt mai favorabile decât cele din actualul C. pen., întrucât acest act normativ instituie condiţii suplimentare pentru acordarea suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, posibilitatea instanţei de stabilire a unor obligaţii mai numeroase, dar este eliminat şi efectul reabilitării de drept la finalul termenului de încercare.

Drept urmare, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în temeiul prevederilor din C. pen. din 1968, care sunt mai favorabile decât cel din actualul C. pen.

Instanţa de fond a aplicat ambilor inculpaţi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, având în vedere caracterul obligatoriu al interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a fost săvârşită fapta, dar şi oportunitatea aplicării acestei pedepse.

În conformitate cu dispoziţiile art. 289 alin. (1) C. pen., infracţiunea de luare de mită este sancţionată cu pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a fost săvârşită fapta.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 67 alin. (1), (2) C. pen. prevăd că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară; aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită.

Interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a fost săvârşită fapta are un caracter obligatoriu pentru ambii inculpaţi, prin raportare la art. 67 alin. (2) C. pen. De asemenea, în art. 66 alin. (2) C. pen. se prevede că atunci când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, instanţa dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b).

În consecinţă, este obligatorie aplicarea pentru ambii inculpaţi a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

Referitor la interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., instanţa de fond a reţinut că inculpatul P.Gh.S. a săvârşit fapta în calitate de practician în insolvenţă, iar inculpata P.C.L. în calitate de avocat.

Suplimentar, instanţa de fond a apreciat că este necesară şi aplicarea, cu titlu de pedeapsă complementară, a interzicerii exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., considerând că prin modul în care au acţionat, natura şi gravitatea faptei, calitatea şi pregătirea inculpaţilor, care ar fi trebuit să îi determine să aibă o altă conduita faţă de valorile sociale ocrotite de lege prin incriminarea infracţiunilor de corupţie, faptul că nu mai prezintă garanţiile morale pentru necesare pentru a funcţiona în cadrul unei autorităţi publice ori pentru a îndeplini o funcţie de responsabilitate în domeniul public, nu mai trebuie să beneficieze de posibilitatea ocupării unei funcţii de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, şi a stabilit o durată de 3 ani a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi pentru inculpatul P.Gh.S., respectiv 2 ani pentru inculpata P.C.L., ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, criteriile instituite de art. 67 alin. (1) C. pen., în special forma de participaţie penală a fiecăruia şi conduita procesuală diferite, ce impun stabilirea unor durate diferenţiate.

II. Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal au declarat apel Ministerul Public, precum şi inculpaţii P.Gh.S. şi P.C.L.:

II.1. În faza apelului, în faţa Înaltei Curţi cauza a avut următoarele termene:

17 septembrie 2014, când s-au admis cererile de amânare a cauzei formulate de inculpaţi în vederea angajării apărătorilor aleşi şi pentru pregătirea apărării.

1 octombrie 2014, când au fost discutate probele solicitate a fi administrate ori readministrate în faţa instanţei de apel, probe invocate de către inculpaţi, ce au vizat audierea martorului V.C., a martorei P.A.C., precum şi înscrisuri atât pe situaţia de fapt.cât şi în circumstanţiere. Ministerul Public nu a solicitat administrarea de probe şi a fost de acord cu probele solicitate de către inculpaţi. Aceste probe au fost admise.

29 octombrie 2014, când s-au audiat martorii V.C. şi P.A.C. Pe parcursul audierii martorei P.A.C., instanţa a respins următoarea întrebare, ca fiind neconcludentă: „ce presupune procedura de autorizare prevăzută de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006?"

10 decembrie 2014, când au avut loc dezbaterile.

II.2. În motivele de apel, Ministerul Public a criticat hotărârea instanţei de fond sub două aspecte, pe de o parte greşita individualizare a pedepselor aplicate ambilor inculpaţi, pe de altă parte aplicarea neunitară a legii penale mai favorabile în ceea ce o priveşte pe inculpata P.C.L., apreciind că legea penală mai favorabilă ambilor inculpaţi este legea nouă şi aceasta trebuia aplicată în ansamblul ei şi cu privire la inculpata faţă de care instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 81 C. pen. anterior.

În ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, reprezentantul Ministerului Public a susţinut că în raport de gravitatea faptelor, modalitatea de săvârşire a acestora, calitatea pe care o aveau inculpaţii, pedepsele aplicate de instanţa de fond sunt insuficiente pentru realizarea scopului prevăzut de legiuitor.

Faţă de poziţia procesuală adoptată de inculpatul P., pedeapsa de 3 ani închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege este insuficientă în realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepselor.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P., instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., fiind necesară reducerea pedepsei cu o treime, însă pedeapsa la care s-a oprit instanţa de fond şi modalitatea de executare sunt apreciate de către acuzare ca fiind insuficiente pentru infracţiunile săvârşite.

Aşadar, în esenţă, motivele de apel invocate de către Ministerul Public se referă la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.Gh.S. şi P.C.L., respectiv greşita stabilire a legii penale mai favorabile, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în cazul inculpatei P.C.L.

II.3. În motivele de apel, apelantului intimat inculpat P.Gh.S., prin apărător ales a arătat că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a legii insolvenţei şi a reţinut o greşită situaţie de fapt ce au condus în final la pronunţarea unei sentinţe nelegale.

Astfel, în sarcina inculpatului P.Gh.S. s-a reţinut că ar fi pretins şi primit suma de 10.000 euro în scopul de a autoriza şi susţine oportunitatea încheierii unui contract de asociere în participaţiune. Aşadar, cele două operaţiuni de autorizare şi susţinere în faţa comitetului creditorilor a fost considerate de instanţa de fond ca elemente suficiente pentru reţinerea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen.

Operaţiunilor de autorizare, care au un înţeles diferit în legea specială a insolvenţei, le-au fost atribuite conotaţii care, în opinia apărării, exced cadrului pe care legiuitorul a dorit să-l dea acestei acţiuni, fiecare etapă procesuală a insolvenţei debitoarei. Legea insolvenţei prevede că la activitatea de control participă judecătorul sindic şi creditorii.

Motivele apărării se circumscriu activităţii de autorizare care se impută inculpatului P.Gh. ca fiind un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, aşa cum o cer dispoziţiile art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen.

Apărarea a susţinut că aceste acte nu au fost niciodată în sarcina administratorului judiciar şi nu se circumscriu dispoziţiilor art. 289 alin. (2) C. pen. Procedura de insolvenţă se compune sub forma unei piramide, la baza ei aflându-se judecătorul sindic şi creditorii, care iau decizii, iar în fruntea piramidei se află administratorul special. Administratorul judiciar, în speţă, inculpatul P.Gh.S. are strict o acţiune de supraveghere şi transmite informaţiile de la creditori la judecătorul sindic şi veghează la buna desfăşurare a acestei proceduri.

A susţinut că denunţătoarea recunoaşte că încheierea contractului în participaţiune trebuia să fie avizată de comitetul creditorilor. În condiţiile în care denunţătoarea, în cele patru denunţuri şi în declaraţia pe care a dat-o a recunoscut rolul comitetului creditorilor, singurul care putea decide cu privire la oportunitatea încheierii acestui contract, în opinia apărării, a-i atribui inculpatului P.Gh. un asemenea rol, excede cadrului legal şi nu are niciun temei juridic sau de fapt. Martorii audiaţi în faţa Înaltei Curţi au exemplificat în ce constă această activitate de autorizare a administratorului judiciar. În speţă, dacă administratorul special dorea să obţină acordul comitetului creditorilor pentru încheierea contractului, făcea o cerere către administratorului judiciar, acesta realiza ordinea de zi, prezenta toate documentele comitetului creditorilor, care hotăra în cunoştinţă de cauză.

A mai arătat că, un aspect important, care în opinia instanţei de fond a conturat rolul dominant al inculpatului P. asupra comitetului creditorilor, ar fi împrejurarea că acest comitet al creditorilor nu se afla în posesia proiectului de contract. Sub acest aspect, a precizat că martorii audiaţi de instanţa de apel la termenul anterior, care au făcut parte din comitetul creditorilor, au declarat clar că acel proiect de contract a fost pus la dispoziţia comitetului creditorilor încă înainte de a avea loc şedinţa.

Aşadar, în măsura în care creditorii îi cunoşteau conţinutul, la data la care s-au întrunit, rolul inculpatului cu privire la acele şedinţe este diminuat; el nu a condus acele şedinţe ale comitetului creditorului.

A susţinut că instanţa de fond nu a ţinut cont de declaraţiile denunţătoarei, care a recunoscut că era nevoie de acordul comitetului creditorilor şi totodată, judecătorul instanţei de fond a făcut referire la declaraţiile pe care le-a dat inculpatul P. în legătură cu acest aspect. Or, conform declaraţiilor martorilor P. şi V., date în faţa instanţei de apel, fiecare din membrii prezenţi ai comitetului creditorilor lua cuvântul cu contractul în faţă, se dezbăteau idei, punctele de vedere erau fidel trecute în procesele-verbale, astfel că rolul determinant al inculpatului P. nu poate fi demonstrat din acest punct de vedere. Mai mult, nu se poate reţine că acele clauze din contract erau abuzive cât timp cei îndreptăţiţi să le invoce ca fiind abuzive nu au uzat de procedura legală prevăzută în legea insolvenţei, care le permitea să atace aceste procese-verbale de şedinţă ale comitetului creditorilor.

Apărătorul ales a mai susţinut că instanţa de fond a procedat la o greşită încadrare juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului P., făcând o apreciere greşită a legii în legătură cu aplicarea art. 289 C. pen. raportat la art. 308 C. pen.

Astfel, alin. (2) al art. 289 C. pen. se referă numai la anumite fapte, respectiv neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii sau efectuarea unui act care intră în îndatoririle sale legale. Alin. (2) al art. 289 C. pen. vizează un alt subiect activ faţă de alin. (1) al aceluiaşi articol şi mai mult, acest text de lege restrânge sfera largă prevăzută de alin. (1) numai la anumite acte, care în opinia apărării nu se circumscriu acţiunilor ce i se impută inculpatului P., acesta fiind acuzat că ar fi pretins sau ar fi primit suma de bani pentru a autoriza. Distincţia făcută de legiuitor la art. 175 C. pen. în legătură cu funcţionarul public ajută practic la a înţelege ce a dorit legiuitorul să incrimineze sau nu prin art. 289 C. pen. Alin. (1) al art. 289 C. pen. se referă la îndatoriri legale şi la funcţionarul public prevăzut de art. 175 C. pen., alin. (2) al art. 289 C. pen. are în vedere funcţionarul public prevăzut de art. 175 alin. (2) C. pen.

În opinia apărătorului ales, dispoziţiile acestui text de lege sunt incidente în cauză întrucât inculpatul P. era o persoană care exercita o însărcinare în cadrul unei persoane juridice, iar însărcinarea reprezintă un interes public pentru care firma G.I. a fost învestită de o autoritate publică în speţă judecătorul sindic, fiind incidente dispoziţiile art. 175 alin. (2) C. pen., care asimilează funcţionarului public şi situaţia din speţă. Raţionamentul instanţei de fond, în opinia apărării, nu se justifică pentru că inculpatul P. nu era propriul său angajat. Au fost depuse la dosar state de plată care demonstrează că P. primea o remuneraţie ca angajat al firmei G.I.

Atunci când această firmă a fost desemnată ca administrator judiciar de către judecătorul sindic nu l-a avut în vedere pe inculpatul P.Gh. Pentru aceste motive, apărătorul a susţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 308 C. pen., cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă. Un alt aspect învederat de apărătorul ales al inculpatului P.Gh. este acela că inculpatul nu a fost niciodată prezent în faţa judecătorului sindic. Tot în susţinerea acestor argumente, este împrejurarea că debitoarea plătea banii stabiliţi de către judecătorul sindic în contul firmei G.I., iar nu către inculpatul P.Gh.

în completarea concluziilor apărării inculpatului P.Gh.S., s-a mai solicitat, în subsidiar, să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 83 - 87 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen., coroborat şi cu art. 308 şi art. 5 C. pen. şi să se dispună condamnarea la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu amânarea aplicării pedepsei iar în cazul în care instanţa de apel va aprecia că amânarea aplicării pedepsei este insuficientă, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 91 - 93 C. pen. coroborat cu art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 308 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. în sensul aplicării unei pedepse de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în situaţia reţinerii aplicării dispoziţiilor art. 308 C. pen., coroborat cu art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen., prin reducerea pedepsei cu o treime ar rezulta o pedeapsă cuprinsă între limitele de 2 ani şi 6 ani şi 8 luni.

A solicitat şi aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (2) C. pen. referitor la împrejurările de comitere a faptei, modalitatea concretă de a acţiona, felul în care s-au demarat împrejurările faptice, fără o pregătire şi fără o previzionare a unui scop de a lua mită şi fără să existe un plan de acţiune a inculpatului P.Gh. În acest sens a arătat că inculpatul P. avea de primit cu titlu de onorariu o sumă de 21.800 Euro. Inculpatului i se pot reţine întrunirea cerinţelor dispoziţiilor art. 75 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 C. pen., apreciind că scopul pedepsei, atât sancţionator, cât şi de reeducare poate fi atins prin aplicarea unei pedepse în temeiul art. 83 sau art. 91 C. pen. Atingerea scopului pedepsei poate avea loc, în condiţiile în care judecătorul abandonează progresiv abordarea pedepsei ca sursă de satisfacţie exclusivă pentru stat şi militează pentru o abordare a pedepsei ca mijloc de restabilire a echilibrului infractor - comunitate. În acest sens a arătat că inculpatul P.Gh. a executat 4 luni de arest preventiv. Se impune ca acestuia să i se aplice o pedeapsă neprivativă de libertate întrucât de peste un an şi-a respectat toate obligaţiile a controlului, a făcut dovadă că s-a reintegrat social la acest moment, este angajat în calitate de economist la o altă societate.

Apărătorul ales a mai invocat principiul legalităţii, principiul proporţionalităţii, principiul individualizării, principiul autodeterminării, principii regăsite şi recomandate de Consiliul Europei, dar în acelaşi timp transpuse şi în legislaţia şi practica naţională, solicitând, de asemenea, să se dea prevalentă unor circumstanţe favorabile inculpatului. Circumstanţele prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., pot fi apreciate de judecător în favoarea inculpatului, în raport de modalitatea faptică (un singur act material fără o pregătire prealabilă) şi de persoana şi conduita inculpatului.

II.4. În susţinerea motivelor sale de apel, intimata apelantă inculpata P.C.L., prin apărătorul ales, a solicitat desfiinţarea sentinţei Curţii de Apel Constanţa şi în rejudecare, făcând o reapreciere a situaţiei de fapt, să se dispună în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatei P.C.

În acest sens, apărătorul ales a precizat că solicită o soluţie de achitare având în vedere dezincriminarea faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată. Indiferent de poziţia procesuală pe care a avut-o anterior inculpata, în sensul că a recunoscut săvârşirea faptei, soarta complicelui la săvârşirea unei infracţiuni este în strânsă conexiune cu soarta autorului faptei dedusă judecăţii, în cazul în care se va constata, ca urmare a interpretării dispoziţiilor art. 175 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen., că autorul infracţiunii trebuie achitat ca urmare a intervenirii dezincriminării.

A mai arătat că îşi însuşeşte poziţia instanţei de fond care a concluzionat că inculpatul P.Gh. intră în categoria funcţionarilor publici prevăzută de art. 175 alin. (2) C. pen.

A susţinut că ceea ce urmează fi supus analizei Înaltei Curţi este dacă instanţa de fond a rezolvat în mod corect chestiunea legată de prevederile dispoziţiile art. 289 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care din expunerea făcută în rechizitoriu, cât şi prin hotărârea apelată se reţine că inculpatul P. a fost trimis în judecată pentru că ar fi primit cu titlu de mită acea sumă de bani pentru a autoriza încheierea acelui contract de asociere în participaţiune.

În acest context, speţa se încadrează în dispoziţiile art. 289 alin. (1) C. pen., respectiv infracţiunea de luarea de mită, aceasta fiind o infracţiune a cărei intenţie este calificată de scopul urmărit. În alin. (2) al art. 289 C. pen. se arată că fapta de la primul alineat săvârşită de persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2) C. pen., constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale. Apărarea a apreciat că reiese clar în ce măsură se sancţionează fapta comisă de una dintre persoanele prev. la art. 172 alin. (2) C. pen., şi anume prin urmărirea unui scop negativ şi nu în sens pozitiv astfel cum este reglementată infracţiunea la art. 289 alin. (1) C. pen.

În condiţiile în care se reţine atât prin actul de sesizare al instanţei, cât şi în cuprinsul hotărârii apelate că inculpatul P.Gh. a primit o sumă de bani pentru a autoriza încheierea unui contract de asociere în participaţiune, apărătorul ales al apelantei inculpate P.C. a apreciat că această faptă a fost dezincriminată prin actuala legislaţie penală. Nu poate fi acceptat punctul de vedere al primei instanţe, care a arătat că se va reţine în continuare săvârşirea infracţiunii de luare de mită prin prisma unei situaţii preexistente a unei poziţii de refuz exprimată anterior de inculpatul P. Prin consideraţiile instanţei de fond privind această chestiune s-a adăugat la lege şi s-a dat o interpretare greşită, din punctul de vedere al apărării, a dispoziţiilor art. 289 alin. (2) C. pen. Scopul faptei reţinută în rechizitoriu este unul pozitiv, respectiv de autorizare a încheierii acelui contract situaţie în care fapta nu este sancţionată pentru funcţionarii asimilaţi prev. de art. 175 alin. (2) C. pen. Din această perspectivă a solicitat achitarea inculpatei P.C.L., dacă se va dispunea achitarea inculpatului P.Gh.

Un al doilea motiv de apel, dezvoltat în subsidiar, de apărătorul ales al inculpatei P.C.L. a vizat reţinerea de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2), lit. b) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu o treime a minimului stabilit pentru fapta dedusă judecăţii iar ca modalitate de executare să se dispună aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen., respectiv amânarea aplicării unei pedepse şi stabilirea unui termen de supraveghere.

III. Analizând cauza sub toate aspectele de drept şi de fapt, în raport de conţinutul exhaustiv al dosarului cauzei, Înalta Curte apreciază nefondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii P.Gh.S. şi P.C.L., pentru considerentele ce se vor arăta.

III.1. Preparator, Înalta Curte apreciază că în faza apelului, poate proceda la reformarea unei sentinţe, evident motivat, după cum dispune de altfel expres textul art. 420 alin. (9) C. proc. pen., însă numai în măsura în care, pe de o parte, probele invocate de către apărare sau de către acuzare pentru a fi administrate ori readministrate, iar pe de altă parte, argumentele prezentate înfrâng concluziile la care judecătorul fondului a ajuns în procesul de deliberare asupra probelor dosarului.

Această opinie are la bază principiul fundamental al procesului penal implementat prin noua legislaţie procesual penală regăsit expres în dispoziţiile art. 100 alin. (2) C. proc. pen.: în cursul judecăţii, instanţa administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părţilor şi, în subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că atunci când un participant la procesul penal tinde să reformeze hotărârea apelată, este necesar să facă trimitere expresă la lucrările şi materialele dosarului şi să propună administrarea acelor probe ori readministrarea unor probe ce sunt considerate că le fundamentează opinia către o nouă apreciere a probelor.

Această concluzie este susţinută mutatis mutandis şi de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care în decizii de speţă a statuat cu titlu de Principii generale - (Hotărârea în Cauza Văduva împotriva României): "Curtea reaminteşte că, atunci când o instanţă de recurs trebuie să analizeze o cauză în fapt şi în drept, precum şi să evalueze în ansamblu problema vinovăţiei sau nevinovăţiei, respectiva instanţă nu poate, din motive ce ţin de echitatea procesului, să soluţioneze corespunzător chestiunile respective fără o evaluare directă a declaraţiilor date personal de către un inculpat care susţine că nu a comis fapta pretinsă a fi infracţiune (a se vedea, printre multe alte hotărâri, Ekbatani împotriva Suediei, 26 mai 1988, pct. 32, seria A nr. 134; Constantinescu, citată anterior, pct. 55; SandorLajos Kiss împotriva Ungariei, nr. 26.958/05, pct. 22, 29 septembrie 2009; Sinichkin împotriva Rusiei, nr. 20.508/03, pct. 32, 8 aprilie 2010; Lacadena Calero împotriva Spaniei, nr. 23.002/07, pct. 36 şi 38, 22 noiembrie 2011; Hanu împotriva României, nr. 10.890/04, pct. 32, 4 iunie 2013). În plus, Curtea consideră că, în aprecierea temeiniciei acuzaţiilor în materie penală, audierea nemijlocită a inculpatului ar trebui să fie totuşi regula generală. Orice derogare de la acest principiu ar trebui să fie cu titlu de excepţie şi supusă unei interpretări restrictive (a se vedea, în special, Popa şi Tănăsescu împotriva României, nr. 19.946/04, pct. 46,10 aprilie 2012).

De asemenea, deşi este sarcina instanţei naţionale să hotărască cu privire la necesitatea ascultării martorilor, în anumite circumstanţe, încălcarea art. 6 poate fi determinată de refuzul de a audia martorii [a se vedea Brualla Gomez de la Torre împotriva Spaniei, 19 decembrie 1997, pct. 31, Culegere de hotărâri şi decizii 1997-VIII şi, mutatis mutandis, Destrehem împotriva Franţei, nr. 56.651/00, pct. 41, 18 mai 2004; Garcia Ruiz împotriva Spaniei (MC), nr. 30.544/96, pct. 28, CEDO 1999-1; Igual Coli împotriva Spaniei, nr. 37.496/04, pct. 36, 10 martie 2009; Lacadena Calero împotriva Spaniei, nr. 23.002/07, pct. 47, 22 noiembrie 2011].

Un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil constă în faptul că urmărirea penală, inclusiv elementele urmăririi care au legătură cu procedura, trebuie să aibă un caracter contradictoriu şi trebuie să existe o egalitate a armelor între acuzare şi apărare [a se vedea Fitt împotriva Regatului Unit (MC), nr. 29.777/96, pct. 44, CEDO 2000-11].

Înainte de a putea dispune o soluţie de condamnare, toate probele împotriva unui inculpat trebuie prezentate, în mod obişnuit, în şedinţă publică, în prezenţa acestuia, în scopul dezbaterii contradictorii. Există excepţii de la acest principiu, dar acestea nu trebuie să încalce dreptul la apărare; de regulă, acest drept impune ca inculpatului să i se acorde o ocazie adecvată şi corespunzătoare de a contesta o declaraţie a unui martor al acuzării şi de a-l interoga pe acesta, fie în momentul audierii acestuia, fie într-o etapă ulterioară a procesului [a se vedea Ai-Khawaja şi Tahery împotriva Regatului Unit (MC), nr. 26.766/05 şi 22.228/06, pct. 118, CEDO 2011]".

Aşadar, dacă pentru a se ajunge la o condamnare în cale de atac devolutivă a apelului este nevoie să fie administrat ori readministrat un probatoriul în faţa instanţei de apel, Înalta Curte apreciază că şi pentru a se putea dispune o achitare este nevoie să fie parcurşi aceeaşi paşi procedurali, respectiv administrarea ori readministrarea unui probatoriul, acesta fiind unicul sens de interpretare al textul art. 420 alin. (9) C. proc. pen.: „în vederea soluţionării apelului, instanţa, motivat, poate da o nouă apreciere probelor".

III.2. În prezenta cauză, raportat consideraţilor introductive, Înalta Curte constată că Ministerul Public nu a propus administrarea nici a unei probe care să justifice o altă apreciere asupra modalităţii de individualizare a pedepselor ce au fost aplicate de către instanţa de fond inculpaţilor P.Gh.S. şi P.C.L., aşa încât argumente precum cele invocate: „activitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie reprezintă, în actualul context sociopolitic, o responsabilitate deosebită a organelor judiciare, prin prisma angajamentelor asumate de România, a aşteptărilor societăţii faţă de finalitatea actului de justiţie, dar şi a schimbării unor mentalităţi şi deprinderi. În acest context, corupţia se impune a fi considerată un fenomen infracţional cu un grad sporit de pericol social, realitate ce determină imperativul adoptării de măsuri în consecinţă", deşi reprezintă realităţi de necontestat, nu pot fi primite.

Astfel, deşi se invocă o atitudine sfidătoare la adresa legii şi normelor de convieţuire socială proteguite prin normele de incriminare, deşi se face o amplă trimitere la actul de sesizare, la multiple convorbiri telefonice şi ambientale, în susţinerea apelului său, procurorul nu a propus readministrarea vreunei probe, fie ea şi reaudierea inculpaţilor P.Gh.S. şi P.C.L., aşa încât, în faţa acestei atitudini de pasivitate în susţinerea apelului, Înalta Curte nu poate proceda la o nouă apreciere a probelor şi pe cale de consecinţă să realizeze o nouă individualizare a pedepselor.

De altfel, motivele invocate de către Ministerul Public sunt formale şi nu pot justifica o nouă individualizare a pedepselor inculpaţilor în raport de motivarea pe care judecătorul fondului a dat-o sub acest aspect. Astfel, judecătorul a avut în vedere faptele imputate inculpaţilor, contextul social, pericolul social al infracţiunilor de corupţie comise de către inculpaţi şi a explicat detaliat raţionamentul şi motivele pentru care a realizat această individualizare, motivare asupra căreia Înalta Curte nu are a-i aduce nicio critică şi consideră inutil să reia argumentele judecătorului de fond.

Din această perspectivă, a individualizării pedepselor, nici apărarea inculpaţilor P.Gh.S. şi P.C.L., prin probatoriile propuse, respectiv probele testimoniale administrate şi înscrisurile depuse nu pot conduce Înalta Curte către o nouă individualizare a pedepselor ce le sunt aplicate.

Astfel, deşi inculpatul P.Gh.S. a solicitat achitarea, în subsidiar a solicitat ca eventuala pedeapsă ce îi este aplicată să îi fie suspendată, dar nu a dorit să dea o declaraţie în faţa instanţei de apel, nu a solicitat administrarea unei probe care să justifice o eventuală reevaluare a modalităţii în care instanţa de fond a ajuns la cuantumul pedepsei şi al modalităţii de executare.

Inculpata P.C.L. a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., respectiv împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului şi îşi argumentează această solicitate, însă nu a dorit să dea declaraţii în faţa instanţei de apel, în condiţiile în care a beneficiat de procedura simplificată, deci a recunoscut comiterea infracţiunilor pentru care a fost formulată acuzarea. Pe de altă parte inculpata a făcut trimitere în motivele de apel la martorul D.M., dar nu a solicitat audierea acestuia de către Înalta Curte.

În aceste circumstanţe, Înalta Curte arată că invocarea unei practici judiciare potrivit căreia se pot reţine asemenea circumstanţe chiar şi în procedura recunoaşterii faptei, nu poate suplini probatoriul ce trebuie administrat în faţa instanţei de apel, pentru a se putea ajunge la reformarea sentinţei apelate.

Mai mult, în privinţa martorilor audiaţi în faţa sa, Înalta Curte reţine că depoziţiile testimoniale ale martorilor V.C. şi P.A.C. nu aduc nici un element care să schimbe în vreun fel starea de fapt reţinută în mod corect de către instanţa de fond ori să susţină motivele de apel ale inculpaţilor.

III.3. Cu privire la celelalte motivele de apel formulate, Înalta Curte observă că acestea, susţinute atât de către Ministerul Public, cât şi de către inculpaţii P.Gh.S. şi P.C.L. vizează critica modalităţii în care instanţa de fond a analizat aplicarea legii penale mai favorabile, precum şi noţiunii de „funcţionar public".

În această privinţă, Înalta Curte apreciază că motivarea judecătorului fondului corespunde pe deplin legii şi este coroborată situaţiei concretă a acuzaţiilor formulate şi în consecinţă achiesează la această interpretare.

Aşadar, cum la data de 1 aprilie 2014 a intrat în vigoare un nou C. pen., era necesar să fie analizate condiţiilor de tragere la răspundere penală pentru infracţiunea de luare de mită, dar şi cu privire la limitele de pedeapsă.

Actuala reglementare a infracţiunii de luare de mită, prevăzută în art. 289 C. pen., cuprinde modificări din punct de vedere al elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită, plecând de la subiectul activ al infracţiunii şi continuând cu latura obiectivă şi latura subiectivă.

Subiectul activ al infracţiunii de luare de mită este un funcţionar public, cu menţiunea că poate avea şi calitatea de simplu funcţionar, conform art. 308 alin. (1) C. pen., dar în acest caz limitele de pedeapsă se reduc cu o treime.

Sub aspectul laturii obiective, în accepţiunea art. 289 C. pen., elementul material al infracţiunii constă într-o acţiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, spre deosebire de vechea reglementare fiind eliminată varianta nerespingerii promisiunii, dar care nu prezintă relevanţă în cauza de faţă, întrucât inculpatul P.Gh.S. a pretins şi primit suma de bani.

Întocmai ca şi în vechea reglementare, sunt stipulate cerinţe suplimentare ce privesc ca pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii să se refere la bani sau alte foloase; banii sau foloasele trebuie să nu fie datorate în mod legal, având un caracter necuvenit; săvârşirea oricăreia dintre faptele care realizează elementul material al infracţiunii să fie anterioară, concomitentă sau ulterioară cu îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii actului privitor la îndatoririle de serviciu ori cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

În mod corect s-a apreciat că spre deosebire de anterioara reglementare, pretinderea, primirea banilor sau foloaselor poate avea loc şi după îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, dat fiind că în prezent infracţiunea de primire de foloase necuvenite din vechiul C. pen. este asimilată în prezent luării de mită, dar deosebirea de incriminare este irelevantă, raportat la speţa dedusă judecăţii.

Cu referire la ultima cerinţă a textului incriminator, respectiv ca pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii să aibă legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea unui act din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public ori cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri de serviciu, judicios s-a apreciat că legiuitorul a urmărit, în cazul funcţionarului public prev. de art. 175 alin. (2) C. pen., să elimine din sfera ilicitului penal faptele de primire de bani sau alte foloase care au legătură cu îndeplinirea sau urgentarea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle legale ale persoanei. Raţiunea acestei excluderi a fost explicată în doctrina prin aceea că respectivele persoane pot solicita în mod legal sume de bani pentru îndeplinirea serviciului public pe care îl prestează sau pentru urgentarea efectuării unui anumit act.

Aşadar, în concordanţă cu probele dosarului, instanţa de fond a reţinut corect că raportat la starea de fapt descrisă, inculpatul P.Gh.S. a pretins şi primit suma de bani pentru a autoriza încheierea contractului de asociere şi, implicit, de a susţine oportunitatea convenţiei în faţa comitetului creditorilor, în contextul în care anterior primirii banilor inculpatul se opunea încheierii contractului, poziţia de refuz fiind manifestată explicit în înscrisurile emise de G.I. SPRL, în discuţiile cu denunţătoarea şi în şedinţele Comitetului Creditorilor şi a îndepărtat apărarea inculpatului, în sensul că mita are legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale legale, doar pentru că se urmărea un act pozitiv de conduită al inculpatului, anume autorizarea contractului de asociere.

Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că este dincolo de orice viciu de interpretare concluzia că pentru a stabili dacă actul are legătură cu îndeplinirea sau cu neîndeplinirea îndatoririlor legale, trebuie observat dacă mita este primită pentru că actul nu era îndeplinit ori pentru că actul era deja realizat sau urma să fie realizat. În cazul în care mita priveşte refuzul efectuării unui act, este incidentă ipoteza primirii, acceptării promisiunii în legătură cu neîndeplinirea unui act din sfera îndatoririlor legale ale funcţionarului public şi de cale de consecinţă fapta inculpatului P.Gh.S. a fost comisă în legătură cu neîndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale legale, astfel că fapta constituie, sub aspect obiectiv, infracţiunea de luare de mită.

Din analiza comparativă a dispoziţiilor art. 254 C. pen. din 1968 şi art. 289 C. pen. este de domeniul evidenţei că, deşi există diferenţe din punct de vedere al condiţiilor de angajare a răspunderii penale, în cauză sunt îndeplinite cerinţele impuse atât de vechea reglementare, cât şi de noua reglementare, însă raportat la limitele de pedeapsă, dispoziţiile art. 289 alin. (1), (2) C. pen. au caracterul unei legi penale mai favorabile.

De aceea, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului P.Gh.S. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în timp ce pentru inculpata P.C.L. urmează a se reţine forma de participaţie a complicităţii prev. de art. 48 C. pen.

Criticile Ministerului Public privind modalitatea în care judecătorul fondului a aplicat legea penală mai favorabilă, pe instituţii autonome este nejustificat în opinia înaltei Curţi, deoarece instanţa de fond a aplicat dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării C. pen. din 1968 şi a optat în mod legal pentru sistemul aplicării legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, întrucât la data pronunţării sentinţei nu fusese pronunţată Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, referitoare la interpretarea în sensul aplicării globale a legii penale mai favorabile.

De altfel, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei a decis ulterior sentinţei apelate, la 14 aprilie 2014, în sensul opiniei judecătorului fondului; „în aplicarea art. 5 C. pen., stabileşte că prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei."

În raport de criticile pe care le-a formulat inculpatul P.Gh.S., Înalta Curte, apreciază ca fiind în acord cu legea interpretarea pe care judecătorul de fond a dat-o noţiunii de „funcţionar public".

Într-adevăr, funcţia publică implică desfăşurarea unei activităţi în cadrul unei autorităţi sau instituţii publice şi care nu se încadrează în noţiunea de demnitate publică. Autoritatea publică este un organism prin care se exercită una dintre formele fundamentale ale statului şi care are competenţă de reglementare, control şi sancţionare. Autorităţile publice pot fi organizate în subordinea Guvernului, ministerelor, administraţiei publice centrale sau locale, după cum pot avea un caracter autonom.

Sensul noţiunii de „funcţie" este acela de activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într-o instituţie, în schimbul unui salariu. În acelaşi sens este şi definiţia dată funcţiei publice prin art. 2 din Legea nr. 188/1999, potrivit cu care funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome.

Aşadar, este corectă concluzia potrivit căreia, ori de câte ori o persoană este învestită cu atribuţii în cadrul unei autorităţi/instituţii publice, acesta va exercita o funcţie publică, indiferent de natura sau tipul însărcinării.

Este dincolo de orice îndoială că inculpatul P.Gh.S. nu îşi desfăşura activitatea în cadrul unei autorităţi sau instituţii publice, ci a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecata în calitate de practician în insolvenţă.

Potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006, practicienii în insolvenţă îşi pot exercita profesia în cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi profesionale cu răspundere limitată (SPRL) şi întreprinderi unipersonale cu răspundere limitată sau pot avea calitatea de colaboratori ori angajaţi ai uneia dintre formele de exercitare a profesiei. Dispoziţiile art. 13 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, prevăd că asociatul unic din întreprinderea profesională unipersonală cu răspundere limitată, precum şi asociatul coordonator al societăţii profesionale cu răspundere limitată nu pot fi angajaţi în societăţile pe care le coordonează; asociatul coordonator poate fi remunerat sau poate primi o indemnizaţie, dar nu poate fi salarizat.

Aşadar, indiferent de forma de organizare, profesia de practician în insolvenţă rămâne o profesie liberală, care exclude aplicarea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen., dar atrage incidenţa art. 175 alin. (2) C. pen., din perspectiva naturii de serviciu public a activităţii de practician în insolvenţă.

În sensul art. 175 alin. (2) C. pen., este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Funcţionarul public asimilat dobândeşte calitatea de funcţionar public, în sensul legii penale, dacă exercită o profesie de interes public, a fost învestită de o autoritatea publică sau este supusă controlului sau supravegherii unei autorităţi publice.

În esenţă, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut că inculpatul P.Gh.S. are calitatea de funcţionar public, în sensul legii penale, în condiţiile art. 175 alin. (2) C. pen. şi poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită.

În raport de aceste concluzii, Înalta Curte reţine că inculpatul P.Gh.S. a fost condamnat pentru aceea că, în calitate de practician în insolvenţă, asociat coordonator al G.I. SPRL Constanţa, societate profesională desemnată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Constanţa ca administrator judiciar al SC M.M. SA, în data de 9 iulie 2013, a pretins, prin intermediul inculpatei P.C.L., avocat al SC S.E.C. SRL, suma de 10.000 de euro de la reprezentanţii SC S.E.C. SRL, pentru a autoriza încheierea unui contract de asociere în participaţiune între SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL şi de a susţine oportunitatea încheierii acestuia în faţa Comitetului Creditorilor SC M.M. SA, sumă pe care a şi primit-o efectiv la data de 18 iulie 2013, tot prin intermediul inculpatei P.C.L.

Pe de altă parte se reţine că inculpata P.C.L. - avocat în cadrul Baroului Constanţa, a fost condamnată pentru aceea că, în calitate de reprezentant al SC S.E.C. SRL, l-a ajutat pe inculpatul P.Gh.S. să pretindă de la reprezentanţii SC S.E.C. SRL suma de 10.000 de euro, prin aceea că în data de 9 iulie 2013, a transmis către aceştia şi denunţătoarea C.N. pretinderea sumei respective, la data de 16 iulie 2013 a primit suma respectivă de la denunţătoarea C.N., iar în data de 18 iulie 2013 a remis inculpatului P.Gh.S. suma de 10.000 euro, pentru ca acesta să autorizeze încheierea unui contract de asociere în participaţiune între SC M.M. SA şi SC S.E.C. SRL şi de a susţine oportunitatea încheierii acestuia în faţa Comitetului Creditorilor SC M.M. SA.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.C.L., în mod corect s-a constatat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, întrucât aceasta, după prinderea sa în flagrant din data de 16 iulie 2013, ulterior primirii sumei de 10.000 de euro de la denunţătoarea C.N., l-a denunţat pe inculpatul P.Gh.S. şi a facilitat tragerea acestuia la răspundere penală, colaborând cu organele de urmărire penală la prinderea acestuia, în flagrant, la data de 18 iulie 2013 şi în consecinţă, a beneficiat de reducere la jumătate a limitelor speciale de pedeapsă.

III.4. Examinarea lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, conduce Înalta Curte la opinia că starea de fapt reţinută de către instanţa de fond este în strictă concordanţă cu probatoriul administrat pe parcursul procesului penal având la baza următoarelor mijloace de probă: declaraţiile denunţătoarei C.N., înscrisuri depuse la dosar de către denunţătoare, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice şi ambientale - parte audiate în şedinţă publică, penale Procesul-verbal din data de 16 iulie 2013 de consemnare a seriilor bancnotelor şi de marcare criminalistică, Procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatei P.C.L. în data de 16 iulie 2013, planşa fotografică cu fotografii de la prinderea în flagrant a inculpatei P.C.L. în data de 16 iulie 2013, Procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor şi de marcare criminalistică din data de 18 iulie 2013, procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului P.Gh.S., planşa fotografică cu fotografiile executate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului P.Gh.S., înscrisuri în copie din Dosarul nr. 14119/118/2011 al Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă având ca obiect procedura de insolvenţă faţă de debitoarea SC M.M. SA, înscrisuri depuse de G.I. SPRL, declaraţiile martorului P.A.C., B.A.M., S.M., T.A., I.A., L.R.D., C.I., C.I.D., C.L., P.R.T., P.A.C., P.A., T.G., C.I., D.M.D., C.Ş., declaraţiile inculpaţilor P.Gh.S. şi P.C.L.

De aceea, criticile aduse sub acest aspect sentinţei de către inculpatul P.Gh.S. sunt lipsite de un fundament probatoriu, iar opiniile exprimate de către apărătorul inculpatului cu privire la interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor legale aplicabile în materia insolvenţei sunt apreciate ca fiind eronate.

Într-adevăr, cum corect a precizat şi instanţa de fond, art. 49 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevede că, „pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează: sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare", însă în alin. (2) se prevede că „actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia".

Aşadar, raportat la acuzaţiile aduse, Înalta Curte concluzionează, fără a fi necesar să reitereze argumentele instanţei de fond, că perioada de observaţie durează până la aprobarea planului de reorganizarea de către judecătorul sindic, care în cazul SC M.M. SA a avut loc la data de 10 septembrie 2012, iar dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 sunt aplicabile şi în perioada de după aprobarea planului de reorganizare, deci, pe cale de consecinţă, autorizarea contractului de asociere în participaţiune intra în atribuţiile administratorului judiciar G.I. SPRL, care era reprezentată de inculpatul P.Gh.S. şi de aceea pretinderea banilor a avut loc în legătură cu un act ce intra în atribuţiile de serviciu.

III.5. Referitor la cererea inculpatei P.C.L. pentru ca instanţa de apel să dispună achitarea sa, Înalta Curte reţine că, după ce i s-au adus la cunoştinţă dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. din 1968 privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, la termenul din 5 septembrie 2013 a solicitat să fie judecată conform procedurii simplificate şi a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanţei, a fost de acord să fie judecată exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitând doar administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere.

Prin încheierea din data de 8 octombrie 2013 instanţa de fond a încuviinţat cererea inculpatei P.C.L. de judecare în baza art. 320¹ C. proc. pen. din 1968 privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, ce a fost stabilită exclusiv pe baza probelor din faza de urmărire penală, respectiv declaraţiile denunţătoarei C.N., înscrisuri depuse la dosar de către denunţătoare, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice şi ambientale, procesul-verbal din data de 16 iulie 2013 de consemnare a seriilor bancnotelor şi de marcare criminalistică, Procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatei P.C.L. în data de 16 iulie 2013, planşa fotografică cu fotografii de la prinderea în flagrant a inculpatei P.C.L. în data de 16 iulie 2013, Procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor şi de marcare criminalistică din data de 18 iulie 2013, Procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului P.Gh.S., planşa fotografică cu fotografiile executate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului P.Gh.S., înscrisuri în copie din Dosarul nr. 14119/118/2011 al Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă având ca obiect procedura de insolvenţă faţă de debitoarea SC M.M. SA, declaraţiile martorului P.A.C., B.A.M., S.M., T.A., I.A., L.R.D., C.I., C.I.D., C.L., P.R.T., P.A.C., declaraţiile inculpaţilor P.Gh.S. şi P.C.L.

În raport de acestea, cu titlu de principiu, Înalta Curte consideră că după ce un inculpat şi-a manifestat voinţa în sensul achiesării la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale deci al recunoaşterii vinovăţiei, iar instanţa - după ascultarea sa - admite această cerere, revenirea asupra manifestării de voinţă nu mai poate conduce la o reluare a cercetării judecătoreşti în privinţa acestuia ori la pronunţarea unei soluţii de achitare pentru un alt temei decât cele prevăzut de art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. anterior, aşa încât solicitarea inculpatei P.C.L. este fără fundament juridic.

III.6. Faţă de cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii P.Gh.S. şi P.C.L. împotriva Sentinţei penale nr. 68/P din 9 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Va face aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, inculpaţii P.Gh.S. şi P.C.L. împotriva Sentinţei penale nr. 68/P din 9 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă apelanţii inculpaţi la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2015.

Părțile dosarului

(conform datelor publicate pe portalul instanțelor)

 

• PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - DIRECTIA NATIONALA ANTICORUPTIE - SERVICIUL TERITORIAL CONSTANTA - Apelant
• PREDESCU GHEORGHE SORIN - Apelant (intimat inculpat)
• PURCĂREA CRISTINA LARISA - Apelant (intimat inculpat)

 

 

Termenele dosarului

 

Dată de ședință	Oră începere ședință
17.09.2014	9:00	Complet de judecată: Completul nr. 3 Numărul documentului de soluționare: - Data documentului de soluționare: - Tipul documentului de soluționare: - Soluție: Amână cauza Detalii soluție: -
01.10.2014	9:00	Complet de judecată: Completul nr. 3 Numărul documentului de soluționare: - Data documentului de soluționare: - Tipul documentului de soluționare: - Soluție: Amână cauza Detalii soluție: -
29.10.2014	9:00	Complet de judecată: Completul nr. 3 Numărul documentului de soluționare: - Data documentului de soluționare: - Tipul documentului de soluționare: - Soluție: Amână cauza Detalii soluție: -
10.12.2014	9:00	Complet de judecată: Completul nr. 3 Numărul documentului de soluționare: - Data documentului de soluționare: 10.12.2014 Tipul documentului de soluționare: Încheiere - Amânare inițială a pronunțării Soluție: Amână pronunțarea Detalii soluție: 14.01.2015.
14.01.2015	9:00	Complet de judecată: Completul nr. 3 AP Numărul documentului de soluționare: 8/2015 Data documentului de soluționare: 14.01.2015 Tipul documentului de soluționare: Hotarâre Soluție: Respins apel - Nefondat Detalii soluție: Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, inculpații Predescu Gheorghe Sorin și Purcărea Cristina Larisa împotriva sentinței penale nr.68/P din 09 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie. Obligă apelanții inculpați la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța rămân în sarcina statului. Definitivă.

 

← ICCJ. Decizia nr. 77/2015. Penal. Neîndeplinirea îndatoririlor...		ICCJ. Decizia nr. 82/2015. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 77/2015. Penal. Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă (art. 273 C.p.). Apel ICCJ. Decizia nr. 82/2015. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsificarea instrumentelor oficiale (art. 286 C.p.), folosirea instrumentelor oficiale false (287 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul intelectual (a ICCJ. Decizia nr. 84/2015. Penal ICCJ. Decizia nr. 840/2015. Penal