ICCJ. Decizia nr. 36/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 36/2015
Dosar nr. 306/1/2015
Şedinţa publică din 09 martie 2015
Asupra apelului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin sentința penală nr. 1021 din data de 25 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, în Dosarul nr. 996/1/2014 în baza art. 2531 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata I.L. (fostă T.), domiciliată în Iaşi, judeţul Iaşi, căsătorită, fără copii minori, studii superioare, fost deputat în Parlamentul României, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese.
În temeiul art. 71 C. pen. anterior a fost interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat conform art. 82 C. pen. socotit de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen. anterior a fost atrasă atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Inculpata a fost obligată la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală şi 500 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul judecăţii în primă instanţă.
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
I. Prin rechizitoriul nr. 723/P/2013 din 27 februarie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata I.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2531 alin. (1) din C. pen. anterior (art. 301 alin. (1) C. pen. în vigoare), cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. în vigoare.
În esenţă, au fost reţinute următoarele:
Doamna I.L. a fost aleasă deputat în Parlamentul României în legislatura 2008 - 2012.
În perioada 17 februarie 2009 - 01 martie 2011, la propunerea și cu avizul inculpatei I.L., fiica sa, numita I.I.R. a fost angajată în cadrul biroului său parlamentar din Circumscripția electorală nr. 24 Iași, în baza contractului individual de muncă pe durată determinată.
În concret, la data de 17 februarie 2009, urmare cererii de încadrare în muncă formulate de inculpata I.L., între Camera Deputaţilor şi I.I.R. s-a încheiat contractul individual de muncă din 2009, pentru perioada 17 februarie 2009 - sfârşitul mandatului de deputat. Conform contractului, I.I.R. a fost angajată în funcția de referent, cu un salariu de bază brut lunar de 1.110 lei, activitatea acesteia urmând a fi desfășurată în cadrul circumscripției electorale Iași, la biroul parlamentar al deputatului I.L., din localitatea Iași. În baza acestui contract I.I.R. a obținut venituri salariale în cuantum de 18.763 lei.
Contractul a fost avizat, între alţii, de inculpata I.L. şi a încetat la data de 01 martie 2011, prin acordul părților (Ordinul nr. 238 din 10 martie 2011 al Secretarului general al Camerei Deputaților).
Din actele dosarului (copiile certificate ale actelor de stare civilă pentru uz oficial) a rezultat că I.I.R. este fiica inculpatei I.L.
II. Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 06 mai 2014, rămasă definitivă, în baza art. 346 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 723/P/2013 din 27 februarie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpata I.L. trimisă în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2531 alin. (1) din C. pen. anterior (art. 301 alin. (1) C. pen. în vigoare), cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. în vigoare.
S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpata I.L. trimisă în judecată pentru infracţiunea prevăzute de art. 2531 alin. (1) din C. pen. anterior (art. 301 alin. (1) C. pen. în vigoare), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. în vigoare.
III. Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, după aducerea la cunoştinţă a dispoziţiilor art. 374-375 C. proc. pen., inculpata I.L., asistată de apărător ales, a arătat că se consideră nevinovată şi nu a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate.
IV. În aceste condiţii, instanţa de fond a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti, activitate procesuală pe parcursul căreia, cu acordul său, a fost audiată inculpata I.L.; de asemenea, la cererea acesteia, au fost audiaţi, în calitate de martori, numiţii S.M. şi G.B., şi, prin apărător, au fost depuse la dosar înscrisuri, apreciate ca relevante de inculpată.
V. Probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti nu a relevat elemente de fapt care să infirme situaţia de fapt expusă în actul de sesizare, situaţie de fapt care a fost reţinută şi de instanţa de judecată.
Niciuna dintre apărările inculpatei nu este întemeiată pentru următoarele motive:
Deputaţii sunt persoane alese în Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi, fără a avea „o fişă a postului”, întrucât ocupă o funcţie de demnitate publică, exercită una din cele trei puteri ale statului (puterea legiuitoare); pe cale de consecinţă, deputaţii au atribuţii, drepturi şi obligaţii, conferite de statutul acestei înalte demnităţi (deputat) prin Constituţie, legea organică şi celelalte acte normative adiacente.
În consecinţă, tocmai acest statut (persoană aparţinând puterii legiuitoare şi exercitând una din puterile statului) conferă netemeinicie apărărilor inculpatei cu privire la pretinsa neclaritate a legii; nu în ultimul rând, cei doi martori audiaţi au menţionat că niciunul dintre departamentele/direcţiile Camerei Deputaţilor care au vizat contractul de muncă nu aveau competenţa de a se opune încheierii acestuia. În aceste condiţii s-a constatat că nu poate fi reţinută eroarea de drept (dispoziţiile art. 30 alin. (1)-(3), alin. (4) ori alin. (5) din C. pen., respectiv, dispoziţiile art. 51 C. pen. anterior), însăşi inculpata recunoscând că, ulterior, pregătindu-şi o lucrare de dizertaţie, a realizat că, prin încheierea respectivului contract de muncă, ar fi posibilă ipoteza unui „conflict de interese”, în sensul legii penale, împrejurare care, de altfel, a şi justificat solicitarea sa de încetare a contractului de muncă al fiicei sale.
De asemenea, în condiţiile arătate,instanţa de fond a reţinut că nu sunt incidente nici dispoziţiile legale referitoare la „desistare” (art. 22 C. pen. anterior, respectiv, art. 34 C. pen.), hotărârea inculpatei referitoare la încetarea contractului de muncă intervenind la un interval de timp semnificativ, ulterior momentului consumării faptei.
Prin urmare, s-a constatat că, fapta inculpatei I.L., constând în aceea că, în calitate de deputat în Parlamentul României, a propus angajarea fiicei sale I.I.R., în calitate de referent în cadrul biroului său parlamentar din Circumscripția electorală Iași și a avizat contractul individual de muncă al acesteia din 17 februarie 2009, pe perioadă determinată 17 februarie 2009 - sfârșit de mandat, încheiat cu Camera Deputaților, contract în baza căruia s-a realizat în mod direct un folos material pentru aceasta (fiica sa) în cuantum total de 18.763 lei, sumă plătită din bugetul Camerei Deputaților, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) din vechiul C. pen. (art. 301 alin. (1) din N.C.P.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P. (legea penală mai favorabilă).
Faţă de cele reţinute, în fapt şi în drept, Înalta Curte, Secţia penală a condamnat pe inculpata I.L. la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare şi, constatând îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege, în temeiul art. 81 C. pen. anterior, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat conform art. 82 C. pen. socotit de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Împotriva sentinţei penale nr. 1021 din data de 25 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, în Dosarul nr. 996/1/2014 , în termenul legal, inculpata I.L. a formulat apel, criticând soluţia atât sub aspectul nelegalităţii cât şi sub aspectul netemeiniciei, criticile orale formulate de aceasta, prin intermediul apărătorului ales, fiind în detaliu redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 ianuarie 2015, sub nr. 306/1/2015, fiind fixat termen de judecată la data de 9 februarie 2015.
Prin încheierea din data de 9 februarie 2015, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în baza art. 351 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că este primul termen de judecată acordat în cauză, văzând şi poziţia reprezentantului Ministerului Public, a constatat întemeiată cererea de amânare formulată de către apelanta inculpată I.L., pentru angajarea de apărător ales și pregătirea apărării, pe care a încuviinţat-o în consecinţă, acordând termen la data de 9 martie 2015, atrăgând atenţia totodată, asupra faptului că este singurul termen acordat în acest sens.
La termenul de judecată din data de 9 martie 2015, nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepţii de invocat, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (6) C. proc. pen., a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților la dezbateri în apel. Susținerile făcute cu ocazia dezbaterilor în apel au fost în detaliu consemnate în partea introductivă din prezenta decizie.
Atât prin motivele scrise de apel, cât şi prin susţinerile orale, apelanta inculpată I.L. a criticat, în principal, sentinţa sub aspectul greşitei condamnări, apreciind că instanţa de fond ar fi trebuit să dispună achitarea sa întrucât faptele săvârşite de acesta nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen. anterior, nefiind săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege, existând totodată în ceea ce o priveşte cauze de neimputabilitate prevăzue de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând hotărârea instanței de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate de inculpata I.L., cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen. constată că prima instanță, a reținut, în mod corect, situația de fapt şi vinovăția inculpatei, motiv pentru care și-o însușește ca atare.
Astfel, se reţine că instanţa de fond a făcut o judicioasă coroborare a mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, pe care le-a evaluat în mod unitar şi evidenţiind aspectele concordante ce susțin vinovăţia inculpatei I.L., constatând în aceea că, în calitate de deputat în Parlamentul României, a propus angajarea fiicei sale I.I.R., în calitate de referent în cadrul biroului său parlamentar din Circumscripția electorală nr. 24 Iași și a avizat contractul individual de muncă al acesteia din 17 februarie 2009, pe perioadă determinată 17 februarie 2009 - sfârșit de mandat, încheiat cu Camera Deputaților, contract în baza căruia s-a realizat în mod direct un folos material pentru aceasta (fiica sa) în cuantum total de 18.763 lei, sumă plătită din bugetul Camerei Deputaților.
Examinând cauza în contextul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen., potrivit cărora „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că instanţa de fond a apreciat în mod corect că legea aplicabilă este legea veche deoarece, regimul sancţionator prevăzut de această lege este mai blând, minimul prevăzut de C. pen. din 1969 este mai scăzut decât minimul prevăzut de N.C.P., modalitatea de individualizare a pedepsei permite reţinerea unor circumstanţe atenuante care în noua reglementare nu se mai regăsesc, iar în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei în legea veche este prevăzută instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei, în timp ce în N.C.P. avem instituţia amânării pedepsei care presupune îndeplinirea mai multor condiţii pentru acordare, precum şi îndeplinirea mai multor obligaţii pe perioada termenului de încercare.
Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că analiza criticii formulată de inculpata I.L. impune anumite consideraţii teoretice după cum urmează :
Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, în vigoare la data încheierii contractul de muncă în cauză ( 17 februarie 2009 ) , prevedea, în art. 38 alin. (6) că: „angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaților și senatorilor se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil. În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe durată determinată, încadrarea salariaților se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaților sau al Senatului, după caz, la propunerea deputaților sau a senatorilor în cauză, iar în cazul contractului civil, acesta se încheie între deputații sau senatorii în cauză și persoana fizică”.
Prin Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului publicată în M. Of. nr. 498/2006 au fost aprobate Normele privind modul de utilizare și justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputați și senatori în circumscripțiile electorale, norme care evidențiază faptul că această sumă forfetară se acordă lunar, iar aprobarea efectuării cheltuielilor se dă de către deputat, respectiv, senator, inclusiv, confirmarea realității și legalității efectuării acestor cheltuieli.
Astfel, potrivit art. 6 alin. (7) din Hotărârea nr. 1/2006, în cadrul birourilor se poate angaja personal cu contractul de muncă pe perioadă determinată, potrivit nomenclatorului funcțiilor prevăzut în anexa nr. 5 sau colaboratori, pe bază de contract civil, conform modelului prevăzut în anexa 7, cărora li se stabilesc atribuții și răspunderi potrivit legii. În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe perioadă determinată, conform modelului prevăzut în anexa 6 și statutului deputaților și senatorilor, încadrarea se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaților/Senatului după caz, la propunerea deputaților și senatorilor în cauză. Cererea de încadrare în muncă pe durată determinată vizată de secretarul general al Camerei Deputaților/Senatului se va depune la D.R.U.S., respectiv, la D.R.U., anterior încetării raporturilor de muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8. Contractele de muncă și cele civile, pentru birourile parlamentare ale deputaților, vor fi vizate de Biroul contencios și se depun la D.R.U.S. din cadrul Camerei Deputaților. Contractul de muncă al personalului biroului deputatului/senatorului încetează la cererea deputatului/senatorului, în cazul în care titularului mandatului îi încetează calitatea de deputat/senator, potrivit legii.
Așadar, contractul individual de muncă pentru personalul angajat în cadrul unui birou parlamentar, este un contract tip, aprobat prin anexa nr. 6 la Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale celor două camere ale Parlamentului, contract ce conține clauze specifice acestei categorii, prevăzând obligații, atât pentru salariat, cât și pentru angajatorii: Biroul parlamentar și Camera Deputaților.
Avizarea contractului este făcută și de către deputat, semnătura și ștampila oficială a acestuia din urmă constituind o cerință obligatorie pentru validitatea contractului.
Anexa nr. 8 la Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului cuprinde modelul tip al cererii parlamentarului de încadrare în muncă a personalului la biroul său parlamentar, cu indicarea persoanei, funcției, salariului și perioadei de încadrare. A cest specific al regimului juridic aferent personalului încadrat la Birourile parlamentare se regăsește și în Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor Camerei Deputaților aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 31/2006, republicată.
În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 8 din Anexa nr. 1 la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 31/2006, numirea în funcții a personalului la birourile parlamentare din circumscripțiile electorale se face la propunerea deputatului respectiv.
Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că neprevederea expresă la momentul comiterii faptei a interdicţiei de angajare la biroul parlamentar a membrilor familiei (aceasta fiind prevăzută de lege abia din anul 2013, odată cu modificarea Statutului deputaţilor şi senatorilor prin Legea nr. 219/2013) nu poate conduce la concluzia că, anterior respectivei modificări, faptele de acest tip nu cădeau sub incidenţa legii penale, căci prevederile prevăzute în respectivul Statut trebuiau raportate la celelalte dispoziţii legale în vigoare, cum era şi cazul art. 2531 C. pen. de la 1968.
Astfel, conform art. 2531 C. pen., infracţiunea de conflict de interese constă în: „fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv”.
Din interpretarea textului de încriminare, se constată că fapta intră în sfera ilicitului penal la momentul la care acţiunile funcţionarului public sunt în mod evident subsumate interesului particular în sensul că, urmare conduitei sale de a nu acţiona cu transparenţă şi de a nu se abţine de la luarea unei decizii, folosul material pentru oricare dintre persoanele menţionate norma de încriminare a fost realizat.
Incriminarea conflictului de interese presupune corectitudinea funcţionarului public în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, dar şi abţinerea acestuia de la luarea unor decizii de natură să-i confere, direct sau indirect, ori prin terţe persoane, un anumit avantaj material, fiind exclusă favorizarea rudelor. De asemenea, prin incriminarea faptei s-a urmărit ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la apărarea intereselor legale ale persoanelor fizice sau publice împotriva intereselor ilicite ale funcţionarului public.
Conflictul de interese generează o stare de incompatibilitate lato sensu, dar, sub aspectul cauzelor care determină această incompatibilitate, factorul determinant nefiind o situaţie juridică sau o activitate incompatibilă cu activitatea care este realizată în cadrul atribuţiilor de serviciu, ci un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care-i revin potrivit Constituției şi a altor acte normative.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale pentru a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare se cere exercitarea demnităţilor publice, funcţiilor publice şi a altor activităţi de interes public să se efectueze cu respectarea principiilor imparţialităţii, integrităţii transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public.
Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii este calificat, respectiv funcţionarul public, care are competenţa de a îndeplini acte sau/şi de a participa la luarea deciziilor.
În accepţiunea dispoziţiilor art. 147 alin. (1) C. pen., prin funcţionar public se înţelege „orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145”; art. 145 C. pen. defineşte termenul public ca fiind „tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public”.
În Titlul III al Constituţiei României, intitulat „Autorităţile publice” sunt cuprinse reglementări privind Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, organele administraţiei publice şi autoritatea judecătorească.
În vederea stabilirii calităţii de funcţionar public în sensul normei penale, nu are relevanţă titlul însărcinării, sau modalitatea de învestire (alegere, numire, repartizare, concurs), fiind suficient ca subiectul calificat să exercite, în fapt, o însărcinare în serviciul unei autorităţi publice, instituţii publice, instituţii sau alte persoane juridice de interes public.
Astfel, în condiţiile în care mandatul parlamentar este definit ca o funcţie de demnitate publică (art. 16 alin. (3) Constituţie), persoana care ocupă această funcţie exercita atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul constitutiv şi al legii, în scopul realizării prerogativelor de putere cu care sunt investite la nivelul cel mai înalt în statul român.
Având în vedere sfera atribuţiilor ce intră în competenţa funcţiilor alese este justificată vocaţia acestora la calitatea de subiect activ pentru infracţiunea de serviciu şi pentru infracţiunea de corupţie.
Elementul material al infracţiunii se realizează printr-o acţiune de îndeplinire a unui act ori participarea la luarea unei decizii.
Termenul de act este folosit în descrierea intitulată conflict de interese în sensul de operaţie care trebuie efectuată de funcţionarul public, conform atribuţiilor acestuia de serviciu şi poate consta în întocmirea unui înscris, în elaborarea unor acte juridice, efectuarea unei constatări cu efecte juridice şi alte operaţii date în competenţa unui serviciu al persoanei juridice de drept public.
Prin luarea de decizii se înţelege o hotărâre luată în urma examinării unei stări, situaţii, nevoi, prin care se urmăreşte producerea unor consecinţe, realizarea unor obiective.
Participarea la luarea unor decizii înseamnă că făptuitorul să-şi fi adus o contribuţie la acea decizie în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Deşi inculpata susţine că nu sunt îndeplinite cerinţele esenţiale ale elementului material, respectiv actele realizate de acesta - încheierea contractelor individual de muncă şi avizul de angajare pe cererea înaintată Camerei Deputaţilor - nu sunt realizate în exerciţiul atribuţiilor de serviciu ale parlamentarului, ci doar în scopul organizării activităţii sale, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, contrar acestei susţineri, apreciază că actele efectuate de inculpată se pot realiza numai în calitate de parlamentar, în temeiul art. 38 din Statut, intrând în sfera atribuţiilor sale de serviciu şi producând efecte juridice în sfera relaţiilor sociale.
Norma de incriminare nu cere ca îndeplinirea unui act sau luarea unei decizii să încalce atribuţiile de serviciu ale funcţionarului.
De asemenea, prin actul îndeplinit sau decizia la care a contribuit inculpata a determinat, în mod concret, direct, obţinerea unui folos material pentru fiica sa.
În acest sens, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că, prin „folos patrimonial” se înţelege orice fel de avantaj patrimonial (bunuri, împrumuturi, premii, prestări de servicii gratuite, promovarea în servicii). Norma de incriminare nu cere ca folosul să fie unul injust (persoana angajată să nu existe, angajatul să nu fi prestat activităţi remunerate) ci numai că acesta să fi fost efectiv obţinut printr-o procedură favorizantă.
Cu privire la latura subiectivă a infracţiunii de conflict de interese, se reţine că inculpata I.L. a declarat că deşi nu contestă derularea evenimentelor în plan obiectiv, nu se consideră vinovată de comiterea infracţiunii pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, întrucât nu a avut reprezentarea că prin angajarea fiicei sale la biroul său parlamentar ar declanşa un conflict de interese, întrucât cererea de angajare a fiicei sale, cât şi a contractului individual de muncă au fost verificate şi avizate de mai multe direcţii din cadrul aparatului administrativ al Camerei Deputaţilor, contractul fiind avizat fără obiecţiuni de serviciul juridic.
Raportând consideraţiile teoretice la speţa de faţă se constată că, prin angajarea fiicei sale inculpata I.L. nu a făcut altceva decât să direcţioneze banii publici, aflaţi la dispoziţia sa, către un membru al familiei sale, iar datorită acestui interes personal de natură patrimonială, este îndeplinită condiţia legală constând în neîndeplinirea atribuţiilor ce-i revin în calitate de deputat în Parlamentul României, în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării demnităţii publice.
Astfel, se constată că la propunerea şi cu avizul inculpatei (fila 43 dosar urmărire penală), a fost angajată în cadrul biroului său parlamentar din circumscripţia electorală din Iaşi fiica sa I.I.R., în funcția de referent la biroul parlamentar al inculpatei, aceasta fiind remunerată din bani publici, fiind întrunit, așadar, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de conflict de interese.
Relevanţă în acest sens prezintă declaraţiile martorilor S.M., şef serviciu Juridic Camera Deputaţilor şi G.B., care au arătat, în esenţă, că formularea propunerii de angajare la biroul parlamentar ţinea exclusiv de voinţa deputatului în cauză, ei neavând competenţa de a verifica sau de a stabili eventuale grade de rudenie ori situaţii de incompatibilitate sau de conflict între deputat şi persoana propusă pentru angajare. Martorii au mai arătat că propunerea de angajare sosea însoţită de toate documentele necesare semnării contractului de prestări serviciu, acesta fiind de altfel semnat de parlamentar.
În ceea ce priveşte argumentele inculpatei I.L. referitoare la relaţia de deplină încredere pe care trebuia să o aibă cu persoanele angajate, care trebuiau să respecte întru totul principiul confidenţialităţii Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că nici acestea nu pot fi reţinute ca valabile şi exoneratoare de răspundere penală.
Prin urmare, în condiţiile în care dreptul de a formula propunerile de angajare, de a încheia contracte civile în cadrul biroului său parlamentar aparţinea exclusiv inculpatei I.L., este evidentă intenţia frauduloasă a acesteia de a acţiona în interesul direct al familiei sale, în vederea obţinerii de foloase materiale din bugetul Camerei Deputaţilor, beneficiara acestor venituri fiind fiica sa.
Totodată se reţine că faptele inculpatei au creat o stare de pericol la adresa valorilor sociale ocrotite de lege referitor la funcţionarii instituţiilor, având în vedere că interesul patrimonial indirect al parlamentarului poate influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin, fiind astfel realizată urmarea imediată prevăzută în norma de incriminare.
Concluzionând, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, atât în privinţa laturii obiective cât şi a celei subiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Cu referire la critica formulată de inculpata I.L., prin care acesta a arătat că, în ceea ce o priveşte sunt incidente dispoziţiile art. 22 C. pen. anterior, întrucât contractul individual de muncă din 17 februarie 2009 a încetat la data de 01 martie 2011 anterior sesizării A.N.I. cu privire la existenţa unui conflict de interese, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că, aceasta critică este neîntemeiată, prin raportare la datele concrete ale cauzei.
Astfel, potrivit at. 22 C. pen. anterior (art. 34 C. pen. în vigoare ) „este apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.”
Desistarea este condiţionată de împiedicarea consumării infracţiunii, or în cauză infracţiunea s-a consumat la data încheierii contractului individual de muncă, respectiv la data de 17 februarie 2009, însăşi inculpata recunoscând că, ulterior, pregătindu-şi o lucrare de dizertaţie, a realizat că, prin încheierea respectivului contract de muncă, ar fi posibilă ipoteza unui „conflict de interese”, în sensul legii penale, împrejurare care, de altfel, a şi justificat solicitarea sa de încetare a contractului de muncă al fiicei sale.
Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată totodată că neîntemeiate sunt şi susţinerile inculpatei referitoare la incidenţa în speţă a cazului fortuit, caz care înlătură caracterul penal al faptei.
În acest sens, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că, în mod corect a reţinut instanţa de fond că nu sunt întrunite condiţiile de existenţă ale cazului fortuit.
Astfel, pentru a putea reţine incidenţa cazului fortuit este necesar ca rezultatul socialmente periculos al faptei să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului şi făptuitorul să fie în imposibilitatea de a prevedea intervenţia împrejurării, forţei străine. Imposibilitatea de prevedere a intervenţiei forţei străine care a determinat producerea rezultatului socialmente periculos este generală şi obiectivă şi ţine de limitele generale omeneşti ale posibilităţii de prevedere.
Or, în speţă este exclusă cu desăvârşire existenţa unei asemenea cauze, încheierea contractului de muncă din 17 februarie 2009 a numitei I.I.R. în funcția de referent la biroul parlamentar al inculpatei realizându-se propunerea şi cu avizul inculpatei . Faptul că contractul de muncă a fost avizat de către direcţiile de specialitate nu poate fi asimilat cu imposibilitatea obiectivă a unui specialist de a determina conduita interzisă prin textul infracţiunii la care se referă practica C.E.D.O., având în vedere că avizul nu a avut ca obiect conţinutul normei de incriminare.
În ceea ce priveşte stabilirea pedepsei aplicate inculpatei I.L., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările concrete în care infracțiunea a fost comisă, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, urmarea socialmente periculoasă produsă, dar și persoana și conduita inculpatei, care s-a prezentat, în mod constant, în fața procurorului și a instanței, necontestarea, în esenţă, a faptelor, lipsa antecedentelor penale, suma efectiv obţinută în temeiul contractului de muncă, încetarea contractului din iniţiativa acesteia, precum și calitatea sa de deputat în cadrul Parlamentului României.
În aceste condiţii, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că pedeapsa aplicată inculpatei I.L. de un 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen. anterior a fost stabilită cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, dar şi în vederea atingerii scopului prevăzut de art. 52 C. pen. anterior.
Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpata I.L. împotriva sentinței penale nr. 1021 din data de 25 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, în Dosarul nr. 996/1/2014.
În temeiul art. 275 C. proc. pen. apelanta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpata I.L. împotriva sentinței penale nr. 1021 din data de 25 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală, în Dosarul nr. 996/1/2014.
Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 09 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 52/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 26/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
