ICCJ. Decizia nr. 372/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia nr. 372/2011

Dosar nr.7877/1/2011

Şedinţa publică din 21 noiembrie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 1868 din 19 noiembrie 2010 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.D.V. împotriva Rezoluţiei nr. 824/P/2010 din 5 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, şi s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia nr. 824/P/2010 din 5 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător T.C.M. - inspector şef al Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)

Împotriva acestei rezoluţii, petenta a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 7671/3485/II-2/2010 din 20 septembrie 2010.

Procurorii au stabilit că nu se poate reţine că magistratul-intimat nu şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu sau că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând o vătămare intereselor legale ale petentei.

În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petenta a formulat, în termen legal, plângere împotriva Rezoluţiei nr. 824/P/2010 din 5 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin Sentinţa nr. 1868 din 19 noiembrie 2010 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că din lucrările dosarului rezultă că intimata şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu a comis fapte care să atragă răspunderea sa penală.

Împotriva acestei sentinţe, petenta I.D.V. a declarat recurs, solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar, admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, susţinând că „nu i-au fost respectate drepturile atât de către intimata T.C.M., cât şi de către instanţa de fond."

Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petentă nu este fondat.

Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimata magistrat T.C.M. - inspector şef al Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)

În cauza de faţă, magistratul intimat T.C.M., inspector şef al Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, şi-a exercitat atribuţiile cu care a fost învestit, reanalizarea soluţiilor date de magistraţi putându-se realiza doar în condiţiile strict prevăzute de dispoziţiile art. 278 - 2781 C. proc. pen., iar nu prin promovarea unor plângeri penale împotriva magistraţilor care le-au pronunţat/soluţionat, ori prin formularea unor plângeri penale împotriva inspectorilor din cadrul inspecţiei judiciare, în cazul în care petenta este nemulţumită de soluţiile date de aceştia la sesizările făcute.

Faptul că soluţia dată nu este cea dorită de petentă nu echivalează cu săvârşirea unor infracţiuni de către persoana care a dispus respectiva soluţie.

Mai mult decât atât, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petenta a uzat deja de căile de atac prevăzute de art. 278 - art. 2781 C. proc. pen., iar după ce acestea au fost epuizate, a uzat şi de calea prevăzută de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv sesizarea Comisiilor de disciplină din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul magistrat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu ar fi cauzat vreo vătămare a intereselor legale ale unei persoane, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta.

Criticile recurentei petente reiau, în esenţă, aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.

În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentei împotriva Rezoluţiei nr. 824/P/2010 din 5 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.

Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta I.D.V. împotriva sentinţei primei instanţe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta I.D.V. împotriva Sentinţei nr. 1868 din 19 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 8048/1/2010.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - GV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 372/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI