ICCJ. Decizia nr. 523/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 523/2011
Dosar nr.8350/1/2011
Şedinţa publică din 12 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Decizia nr. 720 din 25 octombrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de B.L. şi B.W. împotriva Deciziei nr. 541 din 14 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
La data de 1 noiembrie 2010, împotriva deciziei sus menţionate, au declarat recurs recurenţii B.L. şi B.W., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 28 februarie 2011.
Prin memoriul ataşat la dosar în data de 28 februarie 2011, recurentul B.L. a formulat, printre altele şi o cerere de ajutor public judiciar în temeiul OUG nr. 51/2008, fără a specifica, însă, în ce să constea acest ajutor.
Prin Încheierea din camera de consiliu de la 28 februarie 2011, pronunţată în dosarul nr. 9005/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de petentul B.L.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu faptul că, în cuprinsul cererii, petentul nu a făcut decât să declare că nu are alte venituri decât cele din pensie, ataşând la dosar numai copia deciziei de pensionare, iar nu şi toate celelalte înscrisuri prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din OUG nr. 51/2008, care să ateste situaţia expusă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 157 din 28 februarie 2011, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de B.L. şi B.W. împotriva Deciziei nr. 720/2010.
La data de 10 martie 2011 petentul B.L. a formulat cerere de reexaminare a încheierii din camera de consiliu de la 28 februarie 2011, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători i-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar.
Prin Încheierea din camera de consiliu de la 20 iunie 2011, pronunţată în dosarul nr. 9005/1/2010/a2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători a respins cererea formulată de petent privind reexaminarea Încheierii din 28 februarie 2011, cu motivarea că dosarul în care s-a formulat cererea de ajutor public judiciar a fost soluţionat prin Decizia nr. 157 din 28 februarie 2011 şi că petentul nu a indicat motive de natură să conducă la admiterea solicitării sale.
La data de 28 iunie 2011, împotriva hotărârii sus menţionate, a declarat recurs B.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, termenul de judecată fiind fixat pentru data de 10 octombrie 2011 la completul de 5 judecători.
Prin Încheierea civilă nr. 331 din camera de consiliu de la 10 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători în dosarul nr. 5459/1/2011, cauza a fost scoasă de pe rolul completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi trimisă, spre competentă soluţionare, la completul de 9 judecători al aceleiaşi instanţe.
Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că încheierea atacată cu recurs a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de reexaminare a soluţiei de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, iar potrivit art. 15 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, competenţa de a soluţiona atât cererea de acordare a ajutorului public judiciar, cât şi recursul declarat împotriva încheierii de respingere a unei asemenea cereri, revine instanţei învestite cu soluţionarea litigiului în care cererile respective au fost formulate, în speţă completul de 9 judecători.
Prin memoriul ataşat la dosar în data de 12 decembrie 2011 recurentul B.L. a formulat o nouă cerere de ajutor public judiciar în temeiul OUG. nr. 51/2008 sub forma asistenţei printr-un avocat.
Cererea a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu de la 12 decembrie 2011.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. ce consacră ordinea de soluţionare a excepţiilor, instanţa va cerceta cu prioritate excepţia admisibilităţii căii de atac cu care este învestită, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricăror altor cereri.
Recursul este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:
Prin art. 129 din Constituţia României, a fost statuat principiul, potrivit căruia, părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesului civil.
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a pus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de atac în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători a respins o cerere de reexaminare a unei încheieri prin care fusese respinsă cererea recurentului de acordare a ajutorului public judiciar.
Or, potrivit art. 15 alin. (3) teza finală din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, încheierea prin care s-a soluţionat cererea de reexaminare este irevocabilă.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una priveşte existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Hotărârea atacată de către recurent este irevocabilă şi, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.
Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B.L. împotriva Încheierii din camera de consiliu de la 20 iunie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători în dosarul nr. 9005/1/2010/a2.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 266/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 97/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
