ICCJ. Decizia nr. 111/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 111/2005
Dosar nr. 44/2005
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 33 din 9 aprilie 2003, Camera de Conturi a judeţului Bistriţa Năsăud a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea C.E., în contradictoriu cu intimatul Spitalul Orăşenesc Năsăud, privind anularea dispoziţiei de imputare nr. 111 din 31 mai 2002, emisă de pârâtă.
Curtea de Conturi a României, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 450 din 2 iulie 2003, a admis recursul jurisdicţional exercitat de contestatoare, împotriva menţionatei sentinţe, a modificat hotărârea atacată, în sensul admiterii contestaţiei şi anulării deciziei de imputare.
Prin Decizia nr. 7837 din 26 octombrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de intimată, împotriva acestei din urmă hotărâr.
S-a reţinut că intimata nu a aplicat majorarea salariului întregului personal, în anul 2000 şi nici nu a probat că nu ar fi avut resursele necesare.
Majorarea salarială s-a făcut doar în anul 2001, în baza OUG nr. 42/2001.
Or, pentru aplicarea corectă a majorărilor dispuse prin acest din urmă act normativ, era necesar să se stabilească salariul de bază real, la care urma să fie aplicate procentele de majorare în 2001.
Drept urmare, în raport cu situaţia expusă, în mod legal Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi a României a admis recursul şi a modificat sentinţa atacată cu recurs jurisdicţional, în sensul admiterii contestaţiei.
Împotriva deciziei pronunţate în recurs, Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud a declarat un nou recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., cu referire la art. 377 din acelaşi cod, rezultă că legea procesual-civilă a statuat asupra unicităţii căii de atac a recursului, aşa încât exercitarea unui nou recurs împotriva deciziei irevocabile pronunţată de instanţa de control judiciar, este exclusă.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un nou recurs declarat împotriva deciziei menţionate, pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Or, Decizia atacată este irevocabilă, faţă de faptul că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca şi celelalte secţii, de altfel, cu excepţia secţiei penale în cazuri limitativ determinate de calitatea persoanei, pronunţă hotărâri irevocabile, ca instanţe de recurs, potrivit competenţei atribuită acestora prin art. 19-21 din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 4 C. proc. civ.
Nu este îndeplinită, aşadar, una din condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acestei căi de atac, stabilite prin art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri definitive, susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Pe de altă parte, în cauză, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu recurs, în vederea examinării legalităţii şi temeiniciei unui act administrativ jurisdicţional.
Astfel, potrivit art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, „colegiul jurisdicţional judecă, în primă instanţă, contestaţiile introduse împotriva actelor de imputaţie de către administratori, gestionari, contabili, precum şi de către ceilalţi salariaţi care au participat, împreună cu aceştia, la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi cu gestionarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ teritoriale".
Prin art. 48 s-a stabilit că „Secţia jurisdicţională judecă, în ultimă instanţă, cererile de recurs jurisdicţional îndreptate împotriva încheierilor şi sentinţelor pronunţate de colegiile jurisdicţionale, precum şi cele îndreptate împotriva sentinţelor pronunţate de secţia jurisdicţională, ca instanţă de fond, în cazurile prevăzute de art. 46".
Aşadar, prin lege a fost instituită o jurisdicţie specială.
Existenţa unei asemenea jurisdicţii obligă persoana interesată, în raport cu dispoziţiile legale menţionate şi dispoziţiile legii fundamentale nerevizuite, să se adreseze mai întâi autorităţii publice competente, învestită cu atribuţii jurisdicţionale.
În cauză, procedura specială prevăzută în Legea nr. 94/1992 a fost parcursă.
Potrivit art. 82 din acelaşi act normativ, „împotriva hotărârilor pronunţate în ultimă instanţă de Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se poate face recurs la Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie".
În condiţiile acestui din urmă text din legea specială, actul administrativ jurisdicţional a fost supus controlului judecătoresc al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Textul menţionat constituie o aplicaţie particulară a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora „actele administrativ jurisdicţionale, cu excepţia celor prevăzute la art. 3 şi a celor din domeniul contravenţiilor, pot fi atacate cu recurs după epuizarea căilor administrativ-jurisdicţionale, în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie".
Aşadar, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu examinarea legalităţii şi temeiniciei actului administrativ jurisdicţional menţionat, prin recursul declarat de intimată, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 29/1990, raportat la art. 82 din Legea nr. 94/1992 şi a pronunţat o hotărâre irevocabilă, conform competenţei atribuite prin art. 19 din Legea nr. 304/2004, nesusceptibilă de reformare prin declararea unui nou recurs.
Ca atare, faţă de situaţia expusă, excepţia de inadmisibilitate a recursului se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge recursul declarat de intimatul Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud împotriva deciziei nr. 7837 din 26 octombrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 374/2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 110/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 112/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
