ICCJ. Decizia nr. 153/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 153/2004
Dosar nr. 47/2004
Şedinţa de la 26 aprilie 2004, în Camera de Consiliu
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 decembrie 2004, D.M.L., parte vătămată în dosarul penal nr. 3398/2000 al Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu soluţionarea, în cadrul acestei secţii, a unei alte cereri, prin care a recuzat pe toţi judecătorii Curţii de Apel Bucureşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (3) C. proc. civ., cererea de recuzare a fost repartizată, pentru soluţionare, secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea nr. 582 din 12 februarie 2004, secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins cererea, ca nefondată, cu motivarea că, în urma examinării actelor dosarului, s-a constatat că nici unul dintre judecătorii secţiei penale a instanţei supreme nu se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 46-48 C. proc. pen.
Petiţionara a declarat recurs împotriva acestei încheieri, susţinând că nu s-a ţinut seama că a recuzat şi pe judecătorii secţiei comerciale a instanţei supreme, precum şi că nu s-a intrat în examinarea fondului cauzei, ceea ce este de natură a demonstra că judecătorii secţiei respective ar fi interesaţi în cauză.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că, în adevăr, după repartizarea cererii de recuzare a judecătorilor secţiei penale la secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petiţionara a recuzat şi pe toţi judecătorii acestei secţii.
Dar, este de observat că această nouă cerere de recuzare a fost respinsă prin încheierea nr. 444 din 4 februarie 2004 a secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că secţia comercială a procedat în mod corect la judecarea cererii de recuzare a judecătorilor secţiei penale.
Pe de altă parte, mai este de reţinut că pretenţia petiţionarei de a se examina fondul cauzei de către judecătorii care au soluţionat cererea de recuzare, nu numai că este lipsită de orice temei legal, dar este şi vădit contrară prevederilor art. 52 C. proc. pen., prin care este reglementată procedura de soluţionare a cererii de recuzare.
În fine, în raport cu motivele invocate de petiţionară prin cererea de recuzare a judecătorilor secţiei penale a instanţei supreme, care se referă doar la o pretinsă afirmaţie din partea tatălui ei, împotriva căruia a îndreptat plângerea penală, potrivit căreia acesta ar fi dat, prin avocatul său, o sumă de bani pentru judecătorii de la prima instanţă, se constată că în mod just s-a apreciat prin încheierea atacată că judecătorii acelei secţii nu se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 46-48 C. proc. pen.
Aşa fiind şi cum, din examinarea cauzei în ansamblu, nu se constată existenţa vreunui caz de casare susceptibil de a fi luat în considerare din oficiu, urmează a se respinge recursul ca nefondat şi a obliga pe petiţionară să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara D.M.L. împotriva încheierii nr. 582 din 12 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă pe petiţionară să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 26 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 152/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 159/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
