ICCJ. Decizia nr. 166/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 166/2005
Dosar nr. 84/2005
Şedinţa publică din 6 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de partaj din 8 decembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr. 2231/2003, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii A.R. şi A.Ş., în contradictoriu cu pârâţii P.S., A.V., A.L., T.E., A.A. şi A.G.
A constatat deschisă succesiunea defuncţilor A.I. şi A.M.
A stabilit masa succesorală şi moştenitorii asupra bunurilor.
A luat act că pârâţii menţionaţi renunţă la cererea reconvenţională.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 806 din 19 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A.R. şi A.Ş., împotriva încheierii interlocutorii menţionate.
Prin Decizia nr. 2285 din 22 martie 2005, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a declinat în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, competenţa soluţionării recursului declarat de reclamanţii A.R. şi A.Ş., împotriva acestei din urmă hotărâri.
S-a reţinut că faţă de obiectul litigiului (partaj succesoral) sunt incidente în cauză prevederile art. 3 pct. 21 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493/2004, în raport cu care competenţa soluţionării recursului este de competenţa curţii de apel.
În consecinţă, în temeiul art. II pct. 3 din legea menţionată, a declinat competenţa de soluţionare a recursului, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul A.Ş. a declarat recurs.
Reclamantul a susţinut că Decizia atacată este netemeinică şi nelegală, din următoarele motive:
- instanţa a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că nu a respectat art. II alin. (1) din OUG nr. 65/2004, deşi anterior a emis citaţii şi a pus pe rol dosarul, în vederea judecării recursului;
- hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Iniţial, dosarul a fost pus pe rol în vederea judecării. Ulterior, instanţa a declinat competenţa în favoarea curţii de apel, ceea ce constituie motiv de recuzare a instanţei, conform art. 27 pct. 7 C. proc. civ. În cazul menţinerii soluţiei, recurentul a solicitat declinarea competenţei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, care nu şi-a spus părerea;
- hotărârea este lipsită de temei legal, în raport cu dispoziţiile art. II alin. (1) din OUG nr. 65/2004, potrivit cărora cauzele în curs de soluţionare, la data schimbării competenţei, vor continua să fie judecate de acele instanţe.
Recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Din dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., rezultă că una din condiţiile, ce se cer a fi întrunite cumulativ, pentru exercitarea recursului priveşte existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă de reformare pe această cale.
Or, potrivit art. II alin. (2) şi (3) din OUG nr. 65/2004: „(2) Căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se trimit la curţile de apel. Trimiterea dosarelor se face prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor".
Hotărârea de declinare a competenţei fiind irevocabilă potrivit normei procedurale menţionate, aceasta nu este supusă recursului, conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.
Aşadar, se constată că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei hotărâri determinate de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judecătoresc pe această cale.
Drept urmare, excepţia de inadmisibilitate a recursului se constată a fi întemeiată.
În susţinerea recursului declarat împotriva hotărârii de declinare a competenţei, reclamantul invocă dispoziţiile art. II din OUG nr. 65/2004.
Hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 22 martie 2005, ulterior modificării textului invocat de reclamant, prin Legea nr. 493/2004 (M. Of. nr. 1071/18.11.2004).
Or, potrivit principiului care guvernează acţiunea normelor de drept procesual în timp, legea de procedură produce efectele în vederea cărora a fost edictată, de la data intrării în vigoare şi până la data abrogării acesteia.
Ca atare, instanţa a aplicat corect dispoziţia procedurală menţionată, aşa încât criticile formulate în acest sens se constată a fi neîntemeiate.
Pe de altă parte, prin art. 3 pct. 21 cpc, astfel cum a fost modificat şi completat prin art. I pct. 5 din OUG nr. 58/2003 şi art. I al OUG nr. 65/2004, a fost stabilită şi competenţa curţii de apel, ca instanţă de recurs, în situaţii determinate.
Or, normele atributive de competenţă sunt imperative, de ordine publică, aşa încât este nulă orice hotărâre pronunţată cu nesocotirea lor.
Ca atare, şi criticile referitoare la împrejurarea că secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar fi pronunţat o hotărâre lovită de nulitate, soluţionând recursul, cu încălcarea competenţei altei instanţe, respectiv a curţii de apel, se constată a fi neîntemeiate.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.Ş. împotriva deciziei nr. 2285 din 22 martie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 7671/2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 165/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 167/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
