ICCJ. Decizia nr. 168/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 168/2005
Dosar nr. 76/2005
Şedinţa publică din 6 iunie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 173 din 17 mai 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în compunerea prevăzută de art. 308 C. proc. civ., a fost anulat recursul declarat de contestatorul Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună împotriva deciziei nr. 3201 din 30 aprilie 2004, pronunţată de secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 2916/2004.
Împotriva acestei hotărâri, recurentul a formulat contestaţie în anulare.
La termenul din 13 decembrie 2004, fixat pentru judecarea contestaţiei în anulare, contestatorul menţionat a invocat excepţia de neconstituţionalitate a legii partidelor politice, în raport cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Constituţia României şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale, pentru a decide asupra acesteia.
Prin încheierea pronunţată în aceeaşi zi, în dosarul nr. 145/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă.
S-a reţinut că obiectul cauzei priveşte examinarea motivului de contestaţie în anulare invocat, cu referire la neîndeplinirea procedurii de citare în etapa procesuală a recursului, în raport cu dispoziţiile art. 725 alin. (4) şi art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunţării hotărârii recurate.
Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia pertinenţei, cu referire la legătura cu cauza a textului a cărui constatare a neconstituţionalităţii se cere, aşa încât urmează a fi aplicate dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei încheieri, petentul Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună a declarat recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 76 din 14 martie 2005, pronunţată în dosarul nr. 321/2004, a respins recursul, ca nefondat.
La data de 21 martie 2005, Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună a solicitat revizuirea acestei din urmă hotărâri.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., se constată următoarele:
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
În raport cu etapa procesuală şi obiectul căii de atac exercitate, dispoziţiile legale care au legătură cu cauza, sunt reprezentate de dispoziţiile art. 322 şi art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate.
Se constată, aşadar, că dispoziţiile legale invocate de recurent, nu au legătură cu cauza, aşa încât nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Or, prin art. 29 alin. (6) din acelaşi act normativ, s-a stabilit că „dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale".
Prin urmare, constatând că cererea nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, în sensul că dispoziţiile legale asupra neconstituţionalităţii cărora se solicită a se decide, nu au legătură cu cauza, Curtea va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, conform alin. (6) al aceluiaşi articol din actul normativ menţionat.
Pe de altă parte, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti pentru motive privind pronunţarea acestora, cu nerespectarea condiţiilor formale, legal prevăzute, de desfăşurare a judecăţii sau ca o consecinţă a unui raţionament jurisdicţional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituţională.
Însă, potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, părţile pot exercita căile de atac, numai în condiţiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituţional, legea procesual civilă a determinat precis, prin norme imperative, desfăşurarea procesului civil, în fond şi căi de atac, corespunzător unui mecanism de desfăşurare care, prin reglementarea conţinutului fiecărei etape procesuale şi a conduitei subiecţilor procesuali, constituie o garanţie a egalităţii părţilor, a protejării drepturilor subiective deduse judecăţii, a pronunţării de hotărâri corespunzătoare adevărului şi legii.
Această reglementare are aptitudinea de a răspunde exigenţelor noii perspective asupra justiţiei, generate de dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, revizuită, art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie.
Drept urmare, pentru considerentele ce preced, revine părţii interesate, obligaţia de a sesiza instanţa de judecată, cu căi de atac, în condiţiile legii procesuale.
Între alte condiţii, ce se cer a fi întrunite cumulativ, admisibilitatea căii extraordinare de atac se examinează în raport cu existenţa unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale, determinată ca atare de lege şi întemeierea acesteia, restrictiv, pe motivele de anulare prevăzute de art. 322 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiţionată de caracterul fondat al acestora.
Pe de altă parte, în raport cu modificările succesive ale unor norme procedurale, cu referire la acţiunea în timp a legii de procedură, urmează a se reţine că hotărârile judecătoreşti, potrivit regulii tempus regit actum, sunt supuse căilor de atac determinate de legea în vigoare la data pronunţării.
În cauză, recursul declarat de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună a fost anulat, în cadrul procedurii admisibilităţii în principiu, în temeiul art. 308 C. proc. civ.
Însă, potrivit art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate cu contestaţie în anulare, Decizia motivată dată în cadrul acestei proceduri, „nu este supusă nici unei căi de atac".
Petentul a formulat totuşi contestaţie în anulare, în cursul judecării căreia a invocat o excepţie de neconstituţionalitate inadmisibilă.
Revizuirea priveşte încheierea prin care s-a dispus, în etapa procesuală a contestaţiei în anulare, asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată de petent.
Or, potrivit art. 322 C. proc. civ., sunt supuse revizuirii, hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de instanţele de recurs, atunci când evocă fondul.
Se constată, aşadar, neîndeplinirea uneia dintre condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea unei căi de atac, cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile a fi supuse controlului judiciar, determinată ca atare de lege.
Or, admiterea unei căi de atac în alte condiţii, decât cele prevăzute de legea procesual civilă, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea unor dispoziţii ale Legii nr. 303/2004, Legii nr. 304/2004, Legii nr. 317/2004 şi Codului de procedură civilă, cu modificările aduse prin OUG nr. 138/2000, OUG nr. 290/2000 şi OUG nr. 59/2001, art. 269, în raport cu art. 5 din Constituţia României şi art. 44 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună privind revizuirea deciziei nr. 76 din 14 martie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în dosarul nr. 321/2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 167/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 169/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
