ICCJ. Decizia nr. 186/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 9 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 186/2005

Dosar nr. 110/2005

Şedinţa publică din 4 iulie 2005

Asupra recursului de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin adresa nr. 1160/C/1323 din 19 aprilie 2004, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat petentei menţionate, că memoriul său a fost înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în vederea verificării aspectelor sesizate.

Împotriva acestei comunicări, petenta a formulat plângere la secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin sentinţa nr. 207 din 24 februarie 2005, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins plângerea, ca inadmisibilă, reţinând că aceasta nu priveşte unul din actele procesuale prevăzute de art. 2781 C. proc. pen.

Împotriva hotărârii primei instanţe, petenta societatea A. Inoteşti a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. şi fără a formula critici susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre acestea.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din economia dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., cu referire la art. 200 din acelaşi cod, rezultă finalitatea actelor premergătoare constând în obţinerea datelor necesare începerii urmăririi penale. Aceste date privesc existenţa faptei, împrejurarea că fapta a fost săvârşită de către învinuit şi că acesta răspunde penal.

Prin acelaşi text, legiuitorul a avut în vedere şi situaţia în care actele premergătoare efectuate relevă inutilitatea începerii urmăririi penale.

Convingerea formată în temeiul actelor premergătoare obligă procurorul, după caz, la o soluţie procesuală de începere a urmăririi penale sau de neîncepere a acesteia.

În concluzie, rezoluţia sau ordonanţa, după caz, de începere sau de neîncepere a urmăririi penale, conform art. 228 C. proc. pen., are un caracter procesual riguros de act de dispoziţie al organului de urmărire penală, sesizat în unul din modurile prevăzute de legea procesual-penală, dat în condiţii determinate.

În cauză, organul de urmărire penală a fost sesizat în unul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., însă nu a dat o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, ci a trimis plângerea, organului de urmărire penală competent, în vederea verificării aspectelor sesizate de petenta societatea A. Inoteşti, împrejurare comunicată acesteia.

Or, din economia dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., rezultă cu evidenţă că este supusă controlului judecătoresc, în condiţiile acestui text, exclusiv dispoziţia de neîncepere a urmării penale, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate corespunzător posibilităţii legale reglementate în favoarea părţii vătămate, prin art. 275-278 din acelaşi cod.

Este exclusă orice altă interpretare a textului legal menţionat, în raport cu împrejurarea că normele legale privind desfăşurarea procesului penal, astfel cum acestea sunt prevăzute de legea procesual-penală, sunt de ordine publică, aşa încât încălcarea lor ar duce la nulitatea oricărui act procesual sau hotărâre judecătorească care le-ar nesocoti.

Or, în cauză, petenta a sesizat secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu plângerea formulată împotriva unui act neprevăzut de art. 2781 C. proc. pen.

Aşa fiind, în mod corect instanţa sesizată a respins plângerea, ca inadmisibilă, hotărârea atacată nefiind supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta societatea A. Inoteşti.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta societatea A. Inoteşti împotriva sentinţei nr. 207 din 24 februarie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 390/2005.

Obligă recurenta menţionată, la 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 185/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 187/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 186/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI