CSJ. Decizia nr. 22/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 22
Dosar nr. 161/2002
Şedinţa publică din 17 februarie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 153 din 5 aprilie 2001, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpata P.I.R la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a reţinut că în dimineaţa zilei de 28 decembrie 1997, în jurul orelor 8-9.00, inculpata P.I.R. a aplicat fiicei sale A.I., în vârstă de 1 an şi 7 luni, câteva lovituri peste mâini şi picioare şi o lovitură peste cap, în zona frontală, cu o bucată de lemn sub formă de leţ, în lungime de aproximativ 50 cm şi 5 cm lăţime. Lovitura aplicată în zona capului a produs victimei dilacerare cerebrală, leziune în urma căreia aceasta a decedat.
Împotriva hotărârii primei instanţe inculpata a declarat apel, susţinând că autorul faptei este concubinul său solicitând achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 204 din 7 iunie 2001, a respins apelul declarat de inculpată, cu motivarea că din probatoriul administrat în cauză a rezultat, fără nici un dubiu, vinovăţia apelantei-inculpate.
Reiterând susţinerile formulate în apel, inculpata a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de către instanţa de control judiciar.
Prin Decizia nr. 4933 din 15 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, cu motivarea că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, din care rezultă că inculpata este autoarea faptei.
S-a mai reţinut că, în legătură cu vinovăţia inculpatei, probele ce atestă acest lucru sunt elocvente, instanţa de apel făcând o analiză temeinică a acestora şi înlăturând justificat apărările, ce nu-şi găsesc corespondent în probe.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză s-a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a susţinut că faptei săvârşite de inculpata P.I.R. i s-a dat o greşită încadrare juridică în art. 183 C. pen. în loc de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen., aşa încât hotărârile judecătoreşti au fost pronunţate cu încălcarea legii.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpata P.I.R. din art. 183 în art. 174 raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen. şi aplicarea unei pedepse în limitele acestui din urmă text de lege.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului se constată că în dimineaţa zilei de 28 decembrie 1997, inculpata P.I.R. rămânând acasă cu fiica sa K.A.I., i-a aplicat acesteia din urmă mai multe lovituri cu o scândură, provocându-i echimoze şi excoriaţii pe toată suprafaţa corpului, leziuni interne la nivel toracic şi cerebral.
Urmare a loviturilor, minora a intrat în comă, inculpata abandonând-o în casă.
Din descrierea medico-legală a leziunilor rezultă că loviturile au vizat inclusiv regiuni anatomice vitale şi au fost aplicate cu o intensitate relativ mare, având în vedere şi starea fizică firească a victimei la vârsta de 1 an şi 7 luni.
Prin raportul de constatare medico-legală s-a concluzionat că moartea minorei a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei meningeale, contuziei şi dilacerării cerebrale şi că leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, cu suprafaţa mare, plană, regulată.
Este de reţinut că infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., nu poate fi săvârşită decât cu intenţie, în una din cele două modalităţi la care se referă art. 19 pct. 2 lit. a) şi b C. pen., în timp ce infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. este săvârşită cu praeterintenţie, particularizată prin intenţie în ceea ce priveşte acţiunea de lovire şi de culpă cu privire la rezultatul letal produs.
Or, în cauză, din datele externe ale faptei comise privind zona cranio-cerebrală vizată de lovituri, obiectul folosit pentru a le aplica, având un potenţial puternic vulnerant şi intensitatea acestora, rezultă cu certitudine că inculpata a prevăzut şi acceptat posibilitatea producerii decesului fiicei sale minore, ca urmare a agresiunii.
Prin urmare, fapta de ucidere fiind săvârşită cu intenţie, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen.
Ca atare, instanţele trebuiau să constate că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 183 C. pen., că inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi, prin schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată, să o condamne pe aceasta în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen.
Aşadar, se constată că prin hotărârile atacate „faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică" ceea ce constituie caz de casare în sensul prevederilor art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., corespunzând temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 din acelaşi cod, ce a fost invocat prin recursul în anulare.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 4141 cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei, va schimba încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen., text în baza căruia va condamna pe inculpata P.I.R. la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 153 din 5 aprilie 2001 a Tribunalului Cluj, deciziei penale nr. 204 din 7 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj şi deciziei nr. 4933 din 15 noiembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, privind pe inculpata P.I.R.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
Schimbă încadrarea juridică, din infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen., condamnă pe inculpata P.I.R. la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada executată de la 16 noiembrie 2000 până la 17 februarie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 218/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 220/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
