ICCJ. Decizia nr. 237/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 237/2005
Dosar nr. 161/2005
Şedinţa publică din 19 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1636 din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului T.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, privind anularea ordinului de trecere în rezervă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 7477 din 12 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe.
Contestaţia în anulare formulată de reclamant împotriva hotărârii instanţei de control judiciar, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 2251 din 5 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul T.D. a declarat un nou recurs, precizând că motivele căii de atac exercitate vor fi depuse la dosarul cauzei, printr-un memoriu separat.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins o contestaţie în anulare formulată împotriva unei decizii pronunţate în recurs, de către aceeaşi secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Se constată, aşadar, că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a judecat procesul în primă instanţă, ci în calea extraordinară a contestaţiei în anulare, prin care era vizată retractarea unei hotărâri irevocabile pronunţate în recurs de aceeaşi instanţă.
Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., „hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac, ca şi hotărârea atacată".
Cum hotărârea dată în recurs este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ. şi, în consecinţă, nesusceptibilă a fi atacată, potrivit art. 299 din acelaşi cod, cu un nou recurs, nici hotărârea dată în contestaţie nu este supusă acestei căi de atac.
Pe de altă parte, soluţionarea căii de atac cu care a fost sesizat, excede competenţei atribuite Completului de 9 judecători, prin art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, limitată la examinarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşadar, hotărârea atacată nu face parte dintre cele determinate de dreptul comun, prin art. 299 C. proc. civ., sau de legea specială, prin art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 4 din acelaşi cod, care pot fi reformate prin exercitarea căii de atac a recursului.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii, decât cele prevăzute de legea procesual-civilă, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul menţionat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul T.D. împotriva deciziei nr. 2251 din 5 aprilie 2005, pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 8069/2004, ca inadmisibil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 236/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 238/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
