ICCJ. Decizia nr. 24/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 24/2005
Dosar nr. 300/2004
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, SC V.E. SRL Timişoara a formulat, în contradictoriu cu A.V.A.S., SC S.P. SRL Focşani, SC A.B. SA şi A.D.S., contestaţie la executarea silită pornită de către A.V.A.S. împotriva debitoarei SC A.B. SA, solicitând să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de sechestru nr. 2311 din 11 septembrie 2003, a anunţului de licitaţie publică şi a procesului-verbal de adjudecare nr. 773 din aceeaşi dată.
În motivarea cererii, contestatoarea a relevat că, deşi deţine legal, în baza contractului de concesiune nr. 15 din 24 iunie 2003, încheiat cu Agenţia Domeniilor Statului, suprafaţa de 285 ha plantaţie cu viţă de vie, precum şi suprafaţa de 6 ha plantaţie cu meri şi pruni, aceste suprafeţe au făcut, totuşi, obiectul executării silite, efectuate de către A.V.A.S. împotriva debitoarei SC A.B. SA, pentru ca, în final, să fie adjudecate, în urma vânzării la licitaţie publică, în favoarea cumpărătoarei SC S.P. SRL Focşani.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa nr. 77 din 15 iunie 2004, a admis excepţia de necompetenţă materială de a soluţiona cererea reconvenţională formulată de SC S.P. SRL Focşani, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune nr. 15 din 24 iunie 2003, obligarea A.D.S. să încheie cu intimata, contractul de concesiune pentru suprafaţa totală de 291 ha plantaţie viţă de vie şi pomi, precum şi obligarea SC V.E. SRL să permită efectuarea lucrărilor agricole şi culegerea recoltei de pe suprafaţa menţionată.
Ca urmare, s-a dispus declinarea competenţei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă în parte, contestaţia la executare silită formulată de SC V.E. SRL şi în consecinţă:
- s-a constatat nulitatea parţială a procesului-verbal de licitaţie şi de adjudecare nr. 773 din 11 noiembrie 2003, având ca obiect ferma 3+4 secţia viticolă + pomicolă, situată în comuna Doclin, satul Tirol, judeţul Caraş-Severin, a ofertei de vânzare prin licitaţie publică şi a procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 2311 din 11 septembrie 2003, înscrisuri emise de A.V.A.B., în sensul excluderii de la vânzare, a terenului agricol plantat cu viţă de vie şi pomi nominalizat în Anexa nr. IV la procesul-verbal de licitaţie nr. 773 din 11 noiembrie 2003; s-a dispus obligarea intimatelor SC S.P. SRL şi A.V.A.S. să plătească SC V.E.SRL, câte 100.846.500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei, SC S.P. SRL Focşani a declarat recurs.
Totodată, prin cerere înregistrată la data de 20 septembrie 2004, SC S.P. SRL Focşani a solicitat suspendarea executării silite a sentinţei menţionate, până la soluţionarea recursului declarat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin încheierea nr. 4216 din 28 octombrie 2004, a admis cererea formulată de SC S.P. SRL Focşani şi a dispus suspendarea executării silite a sentinţei nr. 77 din 15 iunie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a comercială, până la soluţionarea recursului declarat de această societate.
S-a motivat că, în raport cu dispoziţiile art. 300 alin. (2) C. proc. civ., se impune admiterea cererii de suspendare a executării silite a sentinţei, deoarece petiţionara-recurentă a depus cauţiunea stabilită, iar intimata, datorită situaţiei financiare precare, nu ar mai fi în măsură, în eventualitatea întoarcerii executării, să restituie sumele încasate.
SC V.E. SRL Timişoara a declarat recurs împotriva acestei încheieri.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, potrivit art. 299 alin. (1), cu referire la art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii, ceea ce nu este cazul în speţă.
Pe de altă parte, este de observat că, în raport cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului, numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Or, câtă vreme Decizia prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ar urma să soluţioneze recursul declarat de SC S.P. SRL Focşani, împotriva sentinţei nr. 77 din 15 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nu este supusă recursului, deoarece nu face parte din nici una dintre categoriile de hotărâri specificate în textul de lege menţionat, se impune să se considere că nici încheierea premergătoare, prin care aceeaşi instanţă a suspendat executarea silită a sentinţei atacate cu recurs, nu poate fi susceptibilă de a fi atacată pe o asemenea cale.
De altfel, a admite posibilitatea atacării cu recurs a unei astfel de hotărâri, pronunţate în cadrul procedurii de judecare a recursului, ar însemna crearea unui nou grad de jurisdicţie, ceea ce ar fi inadmisibil.
În consecinţă, urmează ca recursul, declarat de SC V.E. SRL Timişoara împotriva încheierii nr. 4216 din 28 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC V.E. SRL Timişoara împotriva încheierii nr. 4217 (4216) din 28 octombrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 10142/2004.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 23/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 26/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
