CSJ. Decizia nr. 29/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 29
Dosar nr. 164/2002
Şedinţa publică din 17 februarie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 iulie 2000, reclamanta S.C. M.I.G. S.A. Bucureşti a chemat în judecată Fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 17.512.435.300 lei cu titlu de despăgubiri (daune interese compensatorii), plus dobânda comercială calculată conform OG nr. 9/2000, începând cu data de 1 aprilie 2000 şi până la executarea obligaţiei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a refuzat să încheie contractul de vânzare-cumpărare a procentului de 50,95% din pachetul de acţiuni deţinut de către acesta la S.C. M.U. S.A. Bacău, deşi această obligaţie în sarcina sa a fost stabilită irevocabil prin sentinţa nr. 53 din 10 decembrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Fondul Proprietăţii de Stat a depus întâmpinare, arătând că nu se află în raporturi contractuale cu reclamanta, aşa încât nu se pot pretinde daune compensatorii şi că, pe de altă parte, nu mai deţine pachetul de acţiuni la S.C. M.U. S.A., acesta fiind vândut firmei W.M.I. şi a solicitat, pentru aceste motive, respingerea cererii ca neîntemeiată.
După declinarea competenţei soluţionării în fond a cauzei de către Curtea de Apel Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, în faţa instanţei de fond astfel investite, reclamanta a precizat câtimea dobânzilor legale.
Prin sentinţa nr. 690 din 31 ianuarie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis cererea S.C. M.I.G. S.A. Bucureşti şi a obligat Fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti la plata sumelor pretinse prin acţiune, cu motivarea că în raport de refuzul constant de a executa obligaţia de a face, singura alternativă dată de lege reclamantei este obligarea pârâtei la plata de daune compensatorii care să reprezinte echivalentul bănesc al pachetului de acţiuni de 50,97% din activul S.C. M.U. S.A. Bacău.
Apelul declarat de pârâta Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (fost F.P.S.) Bucureşti a fost respins, ca nemotivat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2001, decizie menţinută ca urmare a respingerii, prin Decizia nr. 6273 din 6 noiembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, a recursului declarat de aceeaşi parte împotriva acestei din urmă hotărâri.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, invocând motivul de casare prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
S-a susţinut că instanţa investită cu cererea reclamantei era obligată să verifice dacă erau îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile a pârâtei.
Reclamanta nu a făcut nici o dovadă cu privire la existenţa şi întinderea prejudiciului, iar instanţa a admis cererea fără a motiva, conform art. 261 C. proc. civ., acceptarea cuantumului prejudiciului indicat de reclamantă.
Ca atare, cum hotărârea criticată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, se impune aplicarea dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 312 din acelaşi cod, cu privire la modificarea acesteia.
Patrimoniul reclamantei, prin neîncheierea contractului, ar fi fost afectat numai de evoluţia preţului acţiunilor sau de rezultatul financiar al S.C. M.U. S.A. Bacău, însă cum în cauză nu s-au administrat probe în acest sens, cererea acesteia, în lipsa probelor doveditoare, trebuia respinsă.
Totodată, cum prin sentinţa invocată, pârâta nu fusese obligată la plata unei sume de bani, în cauză nu erau incidente dispoziţiile art. 43 C. com.
S-a mai arătat că acţiunea reclamantei, având ca obiect obligarea Fondului Proprietăţii de Stat Bucureşti la încheierea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, admisă iniţial prin sentinţa nr. 53/1999 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost respinsă ulterior prin sentinţa nr. 2927/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială. Ca atare, obligaţia stabilită judecătoreşte, invocată de către reclamantă, nu mai există.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din coroborarea dispoziţiilor art. 3713 C. proc. civ. şi art. 1718-1719 C. civ., rezultă că executarea silită priveşte exclusiv constrângerea patrimonială a debitorului, aşa încât obligaţia de a face, implicând fapta personală a acestuia, nu poate fi adusă la îndeplinire pe această cale.
În consecinţă, obligaţia de a face neexecutată este înlocuită, potrivit art. 1075 C. civ., prin obligaţia de plată a daunelor interese compensatorii.
Acestea constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditorul obligaţiei de a face, cuprinzând atât pierderea suferită cât şi câştigul pe care acesta nu l-a putut realiza.
Aşadar, în situaţia în care potrivit art. 1082 cu referire la art. 1169 C. civ., creditorul obligaţiei de a face nu dovedeşte existenţa şi întinderea prejudiciului, acţiunea acestuia prin care ar pretinde plata unor despăgubiri urmează a fi respinsă ca fiind lipsită de interes.
Mai mult, numai în ipoteza dovedirii existenţei prejudiciului, cererea creditorului obligaţiei de a face are aptitudinea punerii instanţei de judecată în situaţia de a examina îndeplinirea şi a celorlalte condiţii cumulative ce legitimează angajarea răspunderii patrimoniale a debitorului obligaţiei de a face.
În cauză, reclamanta în calitate de creditor al obligaţiei de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, nu a dovedit existenţa prejudiciului produs de pârâtă.
Pe de altă parte, pârâta nu a fost obligată la plata unei sume de bani prin sentinţa invocată ca temei al acţiunii, aşa încât în cauză nu erau incidente dispoziţiile art. 43 C. com., cu referire la art. 1088 C. civ.
Ca atare, dispunând în sensul obligării pârâtei A.P.A.P.S. Bucureşti la plata de daune interese compensatorii, cu neobservarea dispoziţiilor legale arătate, „prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond". Totodată, nefiind sprijinită de probe administrate procedural în cauză, hotărârea este şi vădit netemeinică, aşa încât în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., invocat prin recursul în anulare.
În consecinţă, Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârea atacată şi, în fond, va dispune respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii reclamantei privind despăgubiri şi dobânzi. Totodată, urmare a respingerii acţiunii şi, pe cale de consecinţă, a desfiinţării titlului executoriu, Curtea va admite cererea intimatei-pârâte şi, în baza art. 4041 raportat la art. 311 alin. (2) C. proc. civ., Curtea va dispune restabilirea situaţiei anterioare executării sentinţei casate, obligând reclamanta la întoarcerea executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii declarării recursului în anulare, formulată de intimata-reclamantă S.C. M.I.G. S.A. Bucureşti, ca neîntemeiată.
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează sentinţa nr. 690 din 31 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, definitivă prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, şi irevocabilă prin Decizia nr. 6273 din 6 noiembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, şi, în fond:
Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. M.I.G. S.A. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, privind despăgubiri şi dobânzi legale.
Admite cererea intimatei-pârâte Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti privind restabilirea situaţiei anterioare executării şi dispune întoarcerea executării.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 119/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 290/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
