ICCJ. Decizia nr. 302/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 302/2005
Dosar nr. 207/2005
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 57 din 4 iunie 2003, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Bistriţa Năsăud a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea Ş.L. împotriva dispoziţiei de imputare nr. 137 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orăşenesc Năsăud.
Curtea de Conturi - Colegiul jurisdicţional, prin Decizia nr. 516 din 19 septembrie 2003, a admis recursul jurisdicţional exercitat de contestatoare şi a modificat sentinţa atacată, în sensul admiterii contestaţiei.
Prin Decizia nr. 8058 din 5 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de intimatul Spitalul Orăşenesc Năsăud.
Împotriva acestei decizii, intimatul a declarat un nou recurs.
Prin Decizia nr. 206 din 4 iulie 2005, pronunţată în dosarul nr. 104/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, a respins recursul, ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel, completul de 9 judecători a reţinut următoarele:
Din economia dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., cu referire la art. 377 din acelaşi cod, rezultă că legea procesual-civilă a statuat asupra unicităţii căii de atac a recursului, aşa încât exercitarea unui nou recurs împotriva deciziei irevocabile pronunţată de instanţa de control judiciar, este exclusă.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu un nou recurs declarat împotriva deciziei menţionate, pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Or, Decizia atacată este irevocabilă, faţă de faptul că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca şi celelalte secţii, de altfel, cu excepţia secţiei penale, în cazuri limitativ determinate de calitatea persoanei, pronunţă hotărâri irevocabile, ca instanţe de recurs, potrivit competenţei atribuită acestora prin art. 19-21 din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 4 C. proc. civ.
Nu este îndeplinită, aşadar, una din condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acestei căi de atac, stabilite prin art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri definitive, susceptibile de reformare pe această cale, determinată, ca atare, de lege.
Pe de altă parte, în cauză secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, cu recurs, în vederea examinării legalităţii şi temeiniciei unui act administrativ jurisdicţional.
Astfel, potrivit art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, „colegiul jurisdicţional judecă, în primă instanţă, contestaţiile introduse împotriva actelor de imputaţie de către administratori, gestionari, contabili, precum şi de către ceilalţi salariaţi care au participat, împreună cu aceştia, la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi cu gestionarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale".
Prin art. 48 s-a stabilit că „Secţia jurisdicţională judecă, în ultimă instanţă, cererile de recurs jurisdicţional îndreptate împotriva încheierilor şi sentinţelor pronunţate de colegiile jurisdicţionale, precum şi cele îndreptate împotriva sentinţelor pronunţate de secţia jurisdicţională, ca instanţă de fond, în cazurile prevăzute de art. 46".
Aşadar, prin lege a fost instituită o jurisdicţie specială.
Existenţa unei asemenea jurisdicţii obligă persoana interesată, în raport cu dispoziţiile legale menţionate şi dispoziţiile legii fundamentale, să se adreseze mai întâi autorităţii publice competente, învestită cu atribuţii jurisdicţionale.
În cauză, procedura specială prevăzută în Legea nr. 94/1992 a fost parcursă.
Potrivit art. 82 din acelaşi act normativ „împotriva hotărârilor pronunţate în ultimă instanţă de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se poate face recurs la secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie".
În condiţiile acestui din urmă text din legea specială, actul administrativ-jurisdicţional a fost supus controlului judecătoresc, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Textul menţionat constituie o aplicaţie particulară a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora: „actele administrativ-jurisdicţionale, cu excepţia celor prevăzute la art. 3 şi a celor din domeniul contravenţiilor, pot fi atacate cu recurs, după epuizarea căilor administrativ-jurisdicţionale, în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie".
Aşadar, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu examinarea legalităţii şi temeiniciei actului administrativ jurisdicţional menţionat, prin recursul declarat de intimată, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 29/1990, raportat la art. 82 din Legea nr. 94/1992 şi a pronunţat o hotărâre irevocabilă, conform competenţei atribuite prin art. 19 din Legea nr. 304/2004, nesusceptibilă de reformare prin declararea unui nou recurs.
Ca atare, faţă de situaţia expusă, s-a apreciat că excepţia de inadmisibilitate a recursului, pusă din oficiu în discuţia părţilor, este întemeiată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, intimatul Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud a formulat cerere de revizuire, invocând cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
S-a susţinut că, în anul 1992, pronunţându-se asupra conflictului negativ de competenţă, Curtea Supremă de Justiţie a stabilit în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, competenţa soluţionării în primă instanţă a contestaţiilor formulate împotriva dispoziţiilor de imputare emise de Spitalul Orăşenesc Năsăud.
Totodată, pentru alte 13 cauze, având acelaşi obiect, diferite complete ale Curţii Supreme de Justiţie au stabilit competenţa soluţionării în fond a contestaţiilor, în favoarea Camerei de Conturi a judeţului Bistriţa Năsăud.
Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi a pronunţat soluţii în favoarea contestatorilor.
Drept urmare, în cauze având acelaşi obiect, s-au dat soluţii diferite, după cum acestea au fost soluţionate de instanţele judecătoreşti sau Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi.
În consecinţă, majoritatea salariaţilor au restituit sumele necuvenit încasate, în timp ce 13 salariaţi nu vor restitui aceste sume, în raport cu soluţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesului civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării cauzei în două grade de jurisdicţie.
Mai mult, realizând o armonioasă proporţionare între imperativul stabilităţii raporturilor juridice civile şi cerinţa aflării adevărului, legea procesual-civilă a reglementat şi posibilitatea reconsiderării situaţiei juridice prezumată ca autentică prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ce are ca atribut specific şi exclusiv autoritatea de lucru judecat, prin exercitarea căilor extraordinare de atac, în condiţii precis şi limitativ determinate.
Această reglementare are aptitudinea de a satisface exigenţele noii perspective asupra justiţiei, generate de art. 21 din Constituţia României, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie.
Prin urmare, revine persoanei interesate, obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual-civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de atac exercitate în alte condiţii, decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri, determinate, ca atare, de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 322 C. proc. civ., între altele, se poate cere revizuirea „unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul".
O instanţă recurs evocă fondul, atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate în instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie diferită decât aceea sau acelea pronunţate de instanţele inferioare.
În cauză, condiţia impusă de textul de lege citat nu este îndeplinită, întrucât completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a evocat fondul, ci, prin Decizia atacată, recursul declarat de aceeaşi parte a fost respins, ca inadmisibil.
Prin urmare, excepţia de inadmisibilitate pusă în discuţie se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea Spitalului Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud privind revizuirea deciziei nr. 206 din 4 iulie 2005, pronunţată de completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 104/2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 301/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 303/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
