ICCJ. Decizia nr. 31/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 31/2006
Dosar nr. 238/2005
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2466 din 17 decembrie 2003, Judecătoria Vişeu de Sus a respins contestaţia la executare formulată de M.G., la data de 10 iulie 2003.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 209 din 18 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator împotriva hotărârii instanţei de executare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, contestatorul M.G. a declarat recurs.
Prin Decizia nr. 2627 din 4 aprilie 2005, pronunţată în dosarul nr. 7363/2004, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, recursul a fost respins, ca inadmisibil, reţinându-se că hotărârea instanţei de executare, nefiind dată în condiţiile art. 4001 şi art. 401 alin. (2) C. proc. civ., nu era supusă apelului, potrivit art. 422 alin. (2) din acelaşi cod.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, contestatorul M.G. a declarat un nou recurs, fără a indica nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute în art. 304 C. proc. civ. şi fără a formula critici cu privire la hotărârea atacată.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un nou recurs declarat de contestatorul M.G. împotriva unei decizii pronunţate de secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care recursul declarat de contestatorul menţionat a fost respins ca inadmisibil.
Or, potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, hotărârile pronunţate în apel şi hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel.
Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite, ca atare, prin art. 377 C. proc. civ.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din acelaşi cod, rezultă că sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.
Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
În concluzie, cum recursul nu priveşte o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., rezultă că Decizia criticată nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale.
Este de reţinut că modul de determinare a căilor de atac prin legea procesual-civilă, corespunzător principiului statuat prin art. 129 din Constituţia României, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice, asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătoreşti şi satisface exigenţele art. 21 din legea fundamentală, respectiv a celor privind liberul acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil reglementate prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De altfel, hotărârea atacată nu face parte nici din categoria hotărârilor supuse reformării la acest complet, în condiţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, potrivit căruia „Completul de 9 judecători soluţionează recursurile şi cererile în cauzele judecate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".
Drept urmare, recursul urmează a fi privit ca fiind inadmisibil şi potrivit legii speciale, excepţia pusă în discuţie constatându-se a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.G. împotriva deciziei nr. 2627 din 4 aprilie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 7363/2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 309/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 443/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
