ICCJ. Decizia nr. 337/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 337/2005
Dosar nr. 287/2005
Şedinţa publică din 5 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4778 din 7 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1490/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de SC R.C. SRL Târgu Jiu împotriva actului nr. 44987/12500 din 1 octombrie 2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se că anularea solicitată nu priveşte o hotărâre judecătorească determinată de art. 318 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, contestatorul SC R.C. SRL a declarat recurs, întemeiat pe cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 şi 10 şi art. 3041 C. proc. civ.
S-a susţinut că trebuia introdus în cauză procurorul general şi că, în baza rolului activ, instanţa trebuia să constate calitatea contestatorului, de constructor de bună-credinţă, precum şi împrejurarea că în mod greşit acţiunea formulată de Ministerul Justiţiei a fost admisă.
În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul „respingerii acţiunii pârâtelor".
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, o cerere intitulată contestaţie în anulare, prin care s-a solicitat anularea unui act al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, act în care petentului SC R.P. SRL i se comunica obligaţia timbrării memoriului formulat pentru declararea unui recurs în anulare.
Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului, hotărârile judecătoreşti definitive, determinate potrivit distincţiilor stabilite în art. 377 alin. (1) din acelaşi cod.
Decizia prin care s-a constatat exercitarea unei căi de atac în condiţii neprevăzute de legea procesual-civilă, cu referire la contestaţia în anulare formulată de petentul menţionat, nu face parte dintre hotărârile determinate prin art. 377 alin. (1) C. proc. civ.
Drept urmare, în cauză se constată a fi neîndeplinită una dintre condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ, în raport cu care este examinată admisibilitatea unei căi de atac, respectiv condiţia prevăzută de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât, cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, soluţionarea prezentului recurs, ce nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excede competenţei atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Aşadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale, aşa încât excepţia invocată se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de contestatoarea SC R.C. SRL Târgu Jiu, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea SC R.C. SRL Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 4778 din 7 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1490/2004, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 336/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 338/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
