ICCJ. Decizia nr. 419/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr.419/2011
Dosar nr.5678/1/2011
Şedinţa publică din 19 septembrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1582 din 7 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a trimis cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei sentinţe, petentul M.C. a declarat recurs, iar prin Decizia nr. 52 din 25 ianuarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, a fost respins recursul ca nefundat, cu motivarea că instanţa care a judecat cauza în primă instanţă este Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel încât cererea de revizuire trebuia adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie.
Împotriva Deciziei nr. 52 din 25 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 Judecători, petentul M.C. a formulat cerere de revizuire.
Prin Decizia nr. 688 din 25 octombrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a trimis cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. împotriva deciziei nr. 52 din 25 ianuarie 2010 pronunţată de Completul de 9 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin referatul nr. 10630/2362/III-6/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au formulat concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuentul M.C..
Examinând cererea de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 403 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 393 hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, din conţinutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condiţiile şi în cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât, în situaţia contrară s-ar contraveni dispoziţiilor procesuale menţionate şi principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [...] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.
În cauză, revizuentul M.C. a formulat cererea solicitând revizuirea deciziei nr. 52 din 25 ianuarie 2010 a Completului de 9 judecători a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuent împotriva sentinţei nr. 1582 din 7 octombrie 2009 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a trimis cererea de revizuire formulată de revizuent la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de petent nu îndeplineşte condiţiile art. 393 C. proc. pen., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., care stipulează că „Instanţa hotărăşte prin sentinţă asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal”.
Mai mult decât atât, susţinerile revizuentului nu se pot încadra în vreunul din cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte constată că, toate motivele indicate în susţinerea cererii au fost invocate pur formal, fără a fi dovedite, neconducând la concluzia temeiniciei cererii, avându-se în vedere şi condiţiile în care instanţa trebuie să analizeze cererea de revizuire, conformându-se limitelor stabilite de art. 393 şi art. 394 C. proc. pen.
În consecinţă, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. împotriva deciziei nr. 52 din 25 ianuarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 8936/1/2009.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. împotriva deciziei nr. 52 din 25 ianuarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 8936/1/2009.
Obligă revizuentul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 418/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 480/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
