ICCJ. Decizia nr. 476/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 476
Dosar nr. 463/2003
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120 din 6 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, a condamnat pe inculpatul T.V. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) din acelaşi cod.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia nr. 197/A din 8 aprilie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva hotărârii primei instanţe, a desfiinţat în parte sentinţa atacată, în sensul că a înlăturat aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani închisoare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul T.V. a declarat recurs, pentru judecarea căruia s-a fixat termen la 11 septembrie 2003.
La data de 10 iulie 2003 s-a fixat, din oficiu, termen pentru verificarea legalităţii măsurii arestării inculpatului.
Având în vedere că măsura arestării preventive a fost dispusă legal, în baza unui mandat emis de procuror şi prelungită de instanţe, că a fost pronunţată în primă instanţă o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii, majorată în apel şi observând şi dispoziţiile art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, precum şi dispoziţiile art. 160d C. proc. pen., Curtea a constatat că măsura arestării inculpatului este legală şi, prin încheierea pronunţată în aceeaşi zi, a dispus prelungirea acesteia cu 30 zile.
La 7 august 2003, la 4 septembrie 2003, la 11 septembrie 2003 şi apoi la 9 octombrie 2003, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie a constatat, din nou, legalitatea măsurii arestării preventive şi, prin încheierile pronunţate la datele menţionate a dispus prelungirea acestei măsuri.
Împotriva încheierii din 11 septembrie inculpatul T.V. a declarat recurs.
La termenul de judecată de la 10 noiembrie 2003, recurentul–inculpat, personal, a declarat că îşi retrage recursul formulat împotriva încheierii menţionate.
Constatând că recursul a fost retras în condiţiile legii procesuale penale, Înalta Curte, în temeiul art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului formulat de inculpat.
Totodată, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurent, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus şi onorariul de avocat, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul T.V. împotriva încheierii din 11 septembrie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2026/2003.
Obligă pe inculpat să plătească statului 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată astăzi 10 noiembrie 2003, în şedinţă publică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 475/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 477/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
