CSJ. Decizia nr. 50/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 9 Judecători

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 50

Dosar nr. 172/2002

Şedinţa publică din 7 aprilie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 2 august 2002, inculpatul N.A.A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 6754/2002 al Judecătoriei Galaţi.

Cererea petentului a fost respinsă de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 4558 din 25 octombrie 2002.

Împotriva acestei încheieri petentul a declarat recurs.

Recursul este inadmisibil.

Este de reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 128 din Constituţia României, potrivit cărora părţile interesate pot exercita căile de atac în condiţiile legii procesuale, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este reglementată în prezent prin normă constituţională.

Din examinarea dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II cap. III secţiunile I şi II din Codul de procedură penală privitor la căile de atac rezultă, însă, condiţionarea admisibilităţii căilor de atac de exercitarea acestora în condiţiile legii procesuale, cu referire la hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căi de atac prevăzute, ierarhia acestora, motive şi termene de declarare precis determinate.

În cauză, Completul de 9 judecători al Curţii Supreme de Justiţie a fost sesizat cu un recurs declarat împotriva unei încheieri prin care secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie a respins o cerere formulată de inculpatul N.A.A., privind strămutarea judecării unei cauze penale de competenţă în primă instanţă a Judecătoriei Galaţi.

Potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen. încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.

Cu privire la încheierea prin care s-a dispus asupra cererii de strămutare, legea procesuală nu prevede excepţia atacării, separate, cu recurs, soluţie justificată logic de dispoziţiile atributive de competenţă ale art. 55 C. proc. pen.

Or, recunoaşterea unei căi de atac, în situaţii neprevăzute de lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil şi, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de inculpatul N.A.A. împotriva încheierii nr. 4558 din 25 octombrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 3310/2002 al Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, ca inadmisibil.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe inculpatul N.A.A. să plătească statului suma de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include şi suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu şi care va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2003.

← CSJ. Decizia nr. 5/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI  CSJ. Decizia nr. 132/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 50/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI