Abandonul de familie (art. 305 C.p.). Sentința nr. 183/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 183/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 5894/176/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ Nr. 183/2015
Ședința publică din 20 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. D. E.
Grefier: V. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror O. S.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul R. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: inculpatul și avocat B. A., apărător desemnat din oficiu pentru persoană vătămată minoră, R. R., lipsind persoana vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că Politia comunei Ciugud a depus la dosar procesul verbal încheiat cu ocazia executării mandatului de aducere în privința inculpatului.
Inculpatul depune la dosar dovada achitării sumei de 300 lei din pensia restantă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art. 387 C.pr.penală instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, după expunerea pe larg a stării de fapt reținută în rechizitoriu, față de probele care au fost administrate din care rezultă vinovăția inculpatului, solicită în baza art. 396 al 2 C.pr.penală condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969 cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform dispozițiilor art. 81, 82 C. penal din 1969.
Solicită aplicarea pedepsei accesorii de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a lit. b C. penal din 1969 în condițiile art. 71 al 5 C. penal din 1969.
Solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă iar în baza art. 274 C.pr.penală solicită să fie obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocatul părții civile solicită în baza art. 396 al 2 C.pr,penală condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie întrucât din probele administrate și declarația inculpatului rezultă că inculpatul nu a avut nici un motiv obiectiv de neachitare a pensiei de întreținere. Reaua credința rezultă si din faptul că au fost acordate mai multe termene pentru achitarea pensiei însă de fiecare data s-a achitat doar parțial.
Solicită admiterea acțiunii chiar daca există o hotărâre judecătorească care putea fi pusă în executare acțiunea civilă se încadrează în dispozițiile legale și solicită să fie admisă pentru suma rămasă neachitată.
Inculpatul arată că nu a avut posibilități financiare pentru a achita pensia de întreținere.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită aplicarea unei pedepse cu suspendare.
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1393/P/2010 din 04.09.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. a fost trimis în judecată inculpatul R. C. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 18.09.2013 sub nr._ .
În actul de sesizare al instanței, în sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în perioada septembrie 2009 – martie 2010, nu a achitat, cu rea-credință, pensia de întreținere stabilită prin sentință judecătorească în favoarea minorei R. R. N..
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv:
- plângerea și declarațiile reprezentantei legale a minorei, O. F. E., din care rezultă că inculpatul nu a achitat pensia de întreținere în perioada februarie 2009 – martie 2010, acumulând o restanță în cuantum de 1750 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză;
- sentința civilă nr. 3122/2008 a Judecătoriei A. I.;
- certificatul de naștere al minorei, în copie;
- adresa nr. 6530/08.06.2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă A., din care rezultă că inculpatul a fost angajat cu carte de muncă până la data de 22.12.2008;
- adresa nr. 4356/04.06.2010 emisă de către Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă A., din care rezultă că, în perioada februarie 2009 – martie 2010, inculpatul R. C. nu a beneficiat de indemnizație de șomaj și nu s-a aflat în evidențele AJOFM A. ca persoană în căutarea unui loc de muncă;
- adresa nr._/02.06.2010 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A., din care reiese că inculpatul deținea calitatea de administrator al societății A. Construct SRL, în funcțiune la data emiterii adresei;
- adresa nr. 2976/01.06.2010 a Primăriei Comunei Ciugud, din care rezultă că inculpatul nu figurează în evidențele instituției cu bunuri impozabile;
- adresa emisă de Birou executor Judecătoresc Cherșa S. la data de 14.12.2011 către ., din care rezultă că a fost înființată poprire pe salariul inculpatului angajat în acea perioadă la respectiva societate, pentru recuperarea unei datorii la BRD A. I.. S-a stabilit astfel, că suma de 200 lei reținută lunar din salariul inculpatului în cursul anului 2012, nu avea legătură cu pensia de întreținere;
- declarațiile martorelor O. C. și B. M., care l-au văzut pe inculpat desfășurând activități în construcții;
- declarațiile inculpatului R. C., care a recunoscut neîndeplinirea obligației de plată a pensiei de întreținere, considerând însă că nu a avut posibilitatea financiară să achite pensia, coroborate cu declarația inculpatului de recunoaștere a învinuirii așa cum a fost dată în fața judecătorului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 3122/2008 a Judecătoriei A. I., s-a dispus majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat inculpatul R. C. prin sentința civilă nr. 1980/2006 a Judecătoriei A. I., de la suma de 82,5 lei la suma de 125 lei lunar, în favoarea minorei R. R. N. ( născută la data de 22.11.2004), începând cu data de 05.09.2008 și până la majoratul beneficiarei.
La data de 17.03.2010, reprezentanta legală a minorei, numita O. F. E., a formulat plângere penală împotriva inculpatului, pentru neplata pensiei de întreținere la care acesta a fost obligat, începând cu luna februarie 2009.
În cauză s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul R. C. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, constând în aceea că, acesta nu a achitat, cu rea-credință, pensia de întreținere la care a fost obligat prin sentință judecătorească, în perioada februarie 2009- martie 2010, acumulând o restanță în sumă de 1750 lei. Având însă în vedere faptul că, în dosarul penal nr. 2267/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., prin ordonanța din data de 10.03.2010, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului R. C. pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.pen., pentru perioada februarie – august 2009, în prezenta cauză, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpalui pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, constând în neplata cu rea-credință a pensiei de întreținere în perioada septembrie 2009 – martie 2010, perioadă în care acesta a acumulat o restanță în cuantum de 875 lei.
Din întregul material probator administrat în cauză reiese reaua-credință a inculpatului în îndeplinirea obligației de plată a pensiei de întreținere întrucât, deși nu a fost angajat legal în perioada reclamată, a desfășurat diverse activități în construcții contra cost, având posibilitatea obiectivă să achite pensia de întreținere la care a fost obligat.
În drept, fapta inculpatului R. C., care, în perioada septembrie 2009 – martie 2010, nu a achitat, cu rea-credință, pensia de întreținere stabilită prin sentință judecătorească în favoarea minorei R. R. N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.pen.
Elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de a nu plăti cu rea-credință, în perioada septembrie 2009 – martie 2010, pensia de întreținere stabilită în favoarea minorei R. R. N. la care a fost obligat prin sentința civilă nr. 3122/2008 a Judecătoriei A. I. ca urmare a majorării pensiei de întreținere stabilită inițial prin s.civ. nr. 1980/2006 a Judecătoriei A. I.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la raporturile ce presupun obligația de întreținere între membrii familiei.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de abandon de familie a fost săvârșită cu intenție directă în sensul că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra situației materiale a minorei, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând că și-a lipsit copilul minor de pensia de întreținere datorată, toate acestea, decurgând din împrejurarea că, deși, a dispus de mijloacele necesare pentru a plăti pensia de întreținere, nu a procedat astfel în perioada susmenționată. De altfel, rezultă că inculpatul a fost de rea-credință și pentru că acesta nu s-a aflat în vreuna din situațiile care ar putea fi considerate ca impedimente obiective pentru executarea obligației de întreținere, de natură a-i înlătura reaua-credință, respectiv: nu reiese că nu deține mijloace materiale sau disponibilități bănești; că se află în imposibilitatea de a presta muncă în vederea obținerii veniturilor necesare pentru executarea obligației de întreținere, etc.
La termenul de judecată din data de 09.03.2015 instanța, potrivit disp. art.374 alin. 4 C.p.p., a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a unor eventuale înscrisuri prezentate, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, aducând totodată la cunoștința inculpatului și conținutul disp. art.396 alin. 10 C.p.p.
Inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art.375 C.p.p., arătând că înțelege să recunoască în totalitate învinuirea ce i s-a adus prin actul de sesizare. Astfel fiind, s-a procedat la audierea inculpatului, potrivit disp. art.378 – art.379 rap. la art.375 alin. 1 C.p.p., cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. În raport de declarația inculpatului, care a recunoscut în totalitate învinuirea, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța, văzând și disp. art.375 alin. 2 rap. la art.374 alin. 4 C.p.p. a admis cererea formulată privind aplicarea procedurii de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, sens în care a procedat la demararea cercetării judecătorești potrivit procedurii prev. de art.377 C.p.p., întrebând inculpatul dacă are de administrat probe cu înscrisuri sau dacă înțelege să solicite acordarea unui singur termen pentru a depune înscrisuri la dosar. Inculpatul a arătat că nu are de propus alte probe.
Raportat la probele administrate în cauză, constatând că dincolo de orice îndoială rezonabilă reiese că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C.proc.pen., în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă.
Totodată, instanța reține faptul că de la data comiterii infracțiunii și până în prezent a survenit o succesiune de legi, astfel că se pune problema stabilirii legii penale mai favorabile aplicabile inculpatului.
În acest context, plecând de la dispozițiile legale susmenționate și reținând că intervenit această succesiune de legi, instanța este chemată să stabilească legea penală mai favorabilă. La alegerea acesteia, instanța va pleca în analiză nu doar de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege care sunt aceleași conform ambelor reglementări, dar și de la toate aspectele pe care le implică stabilirea tratamentului sancționator și ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, plecând și de la situația personală a inculpatului.
În acest context, instanța reține criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate în concret: conținutul infracțiunii (urmând a fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază,, variantele agravante, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare, etc.), existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale ori a unor cauze de nepedepsire, pedeapsa și prescripția.
Infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art. 305 alin. (1) lit. c) C.pen. din 1968 are corespondent în art. 378 alin. (1) lit. c) Noul cod penal, iar în compararea celor două texte de lege, instanța ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, și apreciind așa cum se va arăta mai jos că regimul de individualizare a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului este mai favorabil conform Codului penal anterior, instanța va aprecia că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului este Codul penal anterior, motiv pentru care va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
La individualizarea pedepsei, reținând că aceleași argumente sunt luate în calcul și la analiza legii penale mai favorabile aplicabile inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța are în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege, dar și conduita inculpatului care a achitat pensia restantă.
De asemenea, instanța va reține în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art 396 alin. 10 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat vor fi reduse cu o treime).
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că fapta inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere faptul că pe parcursul procesului inculpatul a acoperit aproape integral sumele datorate
Instanța are în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv: a avut o atitudine de recunoaștere a faptei ceea ce a condus la soluționarea cu celeritate a cauzei, vârsta inculpatului de 37 ani, fără antecedente penale așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului-fila 88.
La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța va reține, în temeiul art. 74 alin.1 lit. a ), b) din Codul penal anterior, cu titlul de circumstanțe atenuante judiciare, conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită, inculpatul dorind să acopere prejudiciul .
Odată reținute circumstanțele atenuante judiciare, instanța va fi obligată să le acorde și eficiență legală și de aceea, raportat la criteriile mai sus arătate, va aplica inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 305 al. 1 lit c C penal anterior, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța are în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 37 de ani, a achitat aproape integral pensia de întreținere pe parcursul judecății . Pe de altă parte însă, instanța se raportează și la importanța valorii sociale ocrotite și pericolul social concret al infracțiunii, la împrejurarea că trebuie să primeze interesul superior al copilului minor față de care inculpatul are obligația de întreținere, în raport de aceste elemente, apreciind că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără privarea de libertate a inculpatului și că aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru a atrage atenția inculpatului asupra consecințelor faptelor sale astfel încât îndreptarea acestuia se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei, instanța, în baza art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Din compararea instituției suspendării condiționate așa cum este ea reglementată de Vechiul Cod penal - reținând în acest context că argumentele ce se vor expuse vor fi luate în considerare și la alegerea legii penale mai favorabile- cu instituția amânării aplicării pedepsei care presupune stabilirea în mod obligatoriu a unor măsuri de supraveghere, conform disp. art. 85 al. 1 Cp, iar în mod facultativ a unor uneia sau mai multor obligații conform art. 85 al. 2 Cp., ținând cont și de disp. art. 85 al. 5 C p conform cărora persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, obligație care nu subzistă în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei așa cum este ea reglementată de vechiul Cod penal, că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu presupune existența unei limite legale a pedepsei prevăzute de lege pentru respectiva infracțiune, că limita pedepsei aplicate în concret pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment în acordarea suspendării condiționate sunt mai restrânse, instanța reține că dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpatului .
În ceea ce privește instituția renunțării la aplicarea pedepsei așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal prin prisma tuturor criteriilor susmenționate analizate cu ocazia stabilirii și individualizării pedepsei, instanța apreciază că nu se poate da eficiență disp. art. 80-82 Cp.
În ceea ce privește instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal, chiar și pe vechea reglementare era o măsură mai grea comparativ cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că nu va mai fi analizată de instanță. .
Față de cele susexpuse, instanța concluzionează că Vechiul Cod penal este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a – b din C.pen. operează de drept din momentul in care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa, ori pana la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
In cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o motivare pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii este in afara marjei de apreciere a statelor, și în consecință incompatibilă cu art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere caracterul obligatoriu al jurisprudenței C.E.D.O. și aplicarea ei preeminentă față de dreptul intern, potrivit art. 20 al. 2 din Constituție, instanța apreciază că, în cauză, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, de împrejurările în care au fost săvârșite, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i se va interzice exercițiul acestui drept. Având în vedere că inculpatul nu s-a folosit de profesia pe care o exercită pentru săvârșirea infracțiunii, instanța nu îi va interzice acestuia nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. c C.pen.
În considerarea dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea S. și P.) și a dispozițiilor art 71 alin 3 Cod penal, instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit d, e C.pen., întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat denotă o nedemnitate a inculpatului în ce privește exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.
Astfel, în baza art. 71 Cod penal, și ținând seama și de decizia LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate prin aceasta
În art. 71 alin. 5 Cod penal anterior va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța are în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.
În continuare, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reiese că persoana vătămată R. R. N., prin reprezentantul său legal O. F. E., s-a constituit parte civilă cu suma de 1750 lei, reprezentând pensia de întreținere neachitată de către inculpat, acțiune pe care instanța o va respinge ca inadmisibilă raportat la împrejurarea că persoana vătămată deține un titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr 3122/2008 a Judecătoriei A. I. prin care s-a majorat pensia de întreținere stabilită inițial prin s.civ. nr. 1980/2006 a Judecătoriei A. I., care poate fi pusă în executare, situație în care inculpatul nu mai poate fi obligat și prin sentința penală la plata despăgubirilor civile.
În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judicaire avansate de stat .
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată minoră- avocat B. A. în cuantum de 150 lei se va avansa din Fondurile Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește că dispozițiile Codului Penal anterior reprezintă legea penală mai favorabilă și în aplicarea disp. art. 5 al. 1 din Codul Penal constată că infracțiunea de abandon de familie dedusă judecății în prezentul dosar se încadrează în disp. art. 305 al. 1 lit. c C penal anterior.
În baza art. 305 al. 1 lit. c Cp, rap. la art. 74 lit. a și b Cp anterior, cu aplic art.. 5 N C penal și art. 396 al. 10 Cpp condamnă pe inculpatul R. C. , fiul lui V. și V., născut la data de 12.03.1978 în A. I., jud A., domiciliat în ., nr. 129, jud A., cetățean român, divorțat, stagiul militar satisfăcut, studii 8 clase, muncitor necalificat angajat la ., fără antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior și cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) Cod penal anterior, respective:
-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice
-dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat .
În baza disp. art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 15 al. 2 din Legea nr 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod Penal, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În baza art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen. respinge, ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de O. F. E., în calitate de reprezentant legal al minorei R. R. N., domiciliată în A. I., .. 14, b l. B3, at. 3, ..
În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judicaire avansate de stat .
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată minoră- avocat B. A. în cuantum de 150 lei se va avansa din Fondurile Ministerului de Justiție și rămâne în sarcina statului
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.04.2015.
Președinte, Grefier,
P. D. E. V. I.
Red. DEP
Tehnored VI/5ex/28.05.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 173/2015. Judecătoria ALBA IULIA | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... → |
|---|
