Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 104/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 104/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 04-06-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA NR. 104/CC/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 04.06.2015
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: B. D. M.
GREFIER: E. R. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria A. I. - este reprezentat de procuror G. O..
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe petentul D. V. și pe intimatul K. I., având ca obiect plângere soluții de neurmărire / netrimitere în judecată. (art. 340 C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se constată că la data de 29.05.2015 s-au depus la dosarul cauzei de către petentul D. V. concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.05.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.04.2015 sub dosar nr._, petentul D. V. a formulat plângere împotriva Ordonanței nr. 518/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. și a Ordonanței nr. 20/II/2/2015, solicitând admiterea plângerii și dispunerea trimiterii în judecată a agentului de poliție K. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual prevăzute de art. 297 alin. 1 și art. 321 alin. 1 Cod penal.
În motivare, petentul arată că agentul de poliție K. I. din cadrul Poliției Cugir, cu bună știință nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, deși inspectorul R.A.R., în raportul de constatare a menționat că auto a avut cursa excesivă a frânei de mână, nu menține autoturismul în loc. În procesul-verbal de constatare a contravenției s-a menționat că, constatările au fost făcute de lucrătorul R.A.R., motiv pentru care, cu ranchiună și exces de zel, agentul de poliție trunchează adevărul și eliberează dovada de reținere a certificatului de înmatriculare fără termen de valabilitate, deși, legea prevede ca, pentru astfel de abatere se emite dovada cu termen de valabilitate de 15 zile, conform art. 112, lit. F, alin. 1 și 2 din O.U.G. 195/2002.
A mai arătat petentul că din Decizia nr. 434/A/2014 pronunțată la data de 02.10.2014 în dosarul nr._ a Tribunalului A., rezultă că lucrătorul de poliție era obligat prin lege să-i elibereze dovada înlocuitoare cu drept de circulație pentru 15 zile. Totodată, precizează că, întrucât agentul de poliție a încălcat prevederile legale, autoturismul a rămas imobilizat, fiind nevoit să închirieze o platformă pentru a-l transporta la domiciliu și ulterior la R.A.R. D. pentru a fi supus inspecției tehnice în vederea redobândirii certificatului de înmatriculare.
De asemenea, arată că din conținutul ordonanței date de parchet, lipsită de temei legal, rezultă că prin neeliberarea dovezii cu drept de circulație nu i s-a cauzat o vătămare, deși a dovedit cu martori că i s-a adus un prejudiciu material de 700 lei și un prejudiciu moral de 5.000 lei.
În consecință, petentul a solicitat desființarea ordonanței Parchetului, admiterea plângerii și trimiterea în judecată a agentului de poliție K. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual prev. de art. 297 alin. 1 și art. 325 alin. 1 Cod penal.
În drept, au fost invocate prevederile art. 340 alin. 1 C.p.p.
Petentul a anexat plângerii, în copie, ordonanța nr. 20/II/2/2015 emisă la data de 06.04.2015 de către P. de pe lângă Tribunalul A..
La dosarul cauzei au fost atașate dosarele nr. 518/P/2014 și nr. 20/II/2/2015 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Prin ordonanța nr. 518/P/2014 din data de 04.03.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul A., s-a dispus în baza art. 314 alin. 1 lit. a), art. 315 alin. 1 lit. b) C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. a) C.pr.pen., clasarea cauzei penale față de intimatul K. I. M. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal și fals intelectual prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. 1 și art. 5 Cod penal.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petentul D. V., respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța nr. 20/II/2/2015 din data de 06.04.2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul A., în baza art. 339 alin. 1 C.pr.pen.
În motivarea ordonanței prim procurorului, susmenționată, s-a arătat că soluția dispusă este legală și temeinică.
Petentul a formulat plângere adresată judecătorului de cameră preliminară, criticând soluția procurorului, înregistrată sub nr._ (f.2).
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 518/P/2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul A., judecătorul de Cameră preliminară constată că soluția pronunțată de procurorul de caz, este legală și temeinică.
Sub aspectul temeiniciei, judecătorul constată că situația de fapt reținută de P. de pe lângă Tribunalul A., în cuprinsul actului procedural arătat, este corectă, fiind în concordanță cu criteriile de incidență ale legii penale și procesual penale, făcându-se o interpretare judicioasă a probelor administrate în cauză, stabilind o stare de fapt și o motivare a soluției care rezultă din coroborarea acestor probe.
Astfel, la data de 27.10.2014 a fost înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul A. plângerea penală a petentului D. V. împotriva agentului de poliție K. I., sesizând faptul că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual prev. de art. 297 alin. 1 și art. 325 alin. 1 Cod penal.
În motivare, a arătat petentul că în data de 20.11.2013, în jurul orelor 13:15 în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Cugir, a fost oprit de către agentul de poliție K. I., care i-a solicitat actele pentru control, după care autoturismul a fost supus verificării stării tehnice de către un lucrător din cadrul RAR A.. În jurul orelor 15:00 intimatul K. I., în calitate de agent de poliție i-a eliberat două dovezi din care una pentru suspendarea permisului de conducere cu termen de valabilitate pentru 15 zile, iar cea de-a doua dovadă pentru reținerea certificatului de înmatriculare fără termen de valabilitate pentru defecțiuni la sistemul de frânare. Or, arată petentul că intimatul a trunchiat cu bună știință adevărul întrucât nu i-a eliberat dovada de reținere a certificatului de înmatriculare cu termen de valabilitate pentru 15 zile, așa cum rezultă din Decizia nr. 434/A/2014 pronunțată de Tribunalul A..
Deopotrivă, a arătat prin plângerea formulată că,în urma încălcării prevederilor legale, autoturismul său a rămas imobilizat, fiind obligat să apeleze la un conducător auto pentru a-l transportat până la domiciliu, după care a fost nevoit să închirieze o platformă pentru a-i aduce autoturismul la locuință, apoi la RAR D. pentru a fi suspus inspecției tehnice în vederea redobândirii certificatului de înmatriculare.
Concluzionând petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului K. I. –agent de poliție în cadrul Poliției orașului Cugir pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual prevăzute de art. 297 alin. 1 și art. 325 alin. 1 Cod penal, arătând totodată că în urma infracțiunilor comise de aesta a suferit un prejudiciu materiale în cuantum de 700 lei și un prejudiciu moral de 5000 lei (f. 10 dup).
Prin declarația dată în calitate de persoană vătămată, în cursul urmăririi penale, petentul D. V. (f.23-24) a arătat că își susține în totalitate plângerea formulată, detaliind de această dată că în cursul anului 2002, activând în cadrul IPJ A.-Serviciul Resurse Umane în calitate de ofițer, a fost desemnat să efectueze cercetarea disciplinară a agentului de poliție K. I., în urma căreia acesta a fost sancționat disciplinar, și ca atare consideră că modul în care acesta s-a comportat cu ocazia controlului efectuat în data de 20.11.2013 reprezintă o răzbunare. De asemenea, a arătat petentul că intimatul cu bună știință a trunchiat starea de fapt, făcând încadrarea faptei conform art. 103 alin. 3 lit. b), în loc de 112 lit. f alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, sens în care ar fi trebuit ca pentru defecțiunea respectivă să îi elibereze dovada cu termen de valabilitate de 15 zile cu drept de circulație, iar nu una fără drept de circulație cum i-a eliberat (f. 23-24 dup).
În susținerea plângerii formulate, petentul a depus la dosar copia Deciziei penale nr. 434/02.10.2014 pronunțată de Tribunalul A. prin care s-a admis apelul formulat de acesta împotriva Sentinței civile nr. 474/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. și în consecință s-a admis în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/20.11.2013 și s-a obligat IPJ A. să elibereze petentului o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație pentru 15 zile pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_ (f. 11-19 dup), fiind depuse la dosarul de urmărire penală și raportul de control tehnic în trafic, factura . RAR nr._ și procesul verbal de contravenție . nr._/20.11.2013 (f. 20-22 dup).
La solicitarea petentului, a fost audiat în cursul urmăririi penale, în calitate de martor numitul Ș. Ș. (25-26 dup) care a confirmat susținerile petentului în sensul că în toamna anului 2013 l-a ajutat pe acesta să-și transporte pe platformă autoturismul, despre care i-a spus că l-a oprit poliția și întrucât avea defecțiuni la sistemul de frânare l-a indisponibilizat.
Ca urmare a relațiilor solicitate de organul de cercetare penală la dosarul de urmărire penală au fost depuse copii după raportul din data de 08.01.2014, procesul verbal de contravenție și dovezile seriiile DDA-_ și DDA_ din data de 20.11.2013 întocmite de agentul de poliție K. I. (f. 28-32 dup).
Față de cele ce preced, judecătorul constată că starea de fapt reținută în cuprinsul actului procedural atacat este una corectă, iar din expunerea acesteia nu reiese că intimatul K. I. a săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală, probele administrate în cauză, nu sunt apte de a oferi un minim de indicii clare și rezonabile că intimatul a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual prevăzute de art. 297 alin. 1 și art. 321 alin. 1 Cod penal, neexistând date sau indicii temeinice din care să reiesă că acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu rea credință.
Sub aspectul legalității soluției dispuse, judecătorul se raportează la prevederile art. 315 alin. 1 lit. b) C.pr.pen., potrivit cărora clasarea cauzei se dispune când există vreunul din cazurile prevăzute la art. 16 alin. 1 C.pr.pen, printre care și cel prevăzut de lit. a)- fapta nu există. Or, din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă un minim de indicii temeinice din care să reiasă că intimatul K. I., în calitatea sa de agent de poliție ar fi săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală ori în legătură cu asemenea fapte, și că ar fi procedat cu știință defectuos și pătinitor pentru a-l prejudicia pe petent, după cum nu reiese nici că acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu rea credință, actele efectuate, atribuțiile și sarcinile de serviciu îndeplinindu-le având bănuiala legitimă că procedează conform dispozițiilor legale.
Pentru a se dispune trimiterea în judecată a unei persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni, așa cum susține petentul prin prezenta plângere formulată, trebuie ca din datele existente în cauză să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. În toate cazurile atât din probe cât și din indicii trebuie să rezulte presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracține; noțiunea de suspiciune rezonabilă trebuie raportată la sensul oferit de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitor la existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi comis o infracțiune. Probele administrate în cauză, inclusiv considerentele Deciziei nr. 434/A/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul penal_ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, nu pot sta la baza acuzației unei persoane în materie penală, în lipsa unor probe rezonabile care să conducă la veridicitatea afirmațiilor formulate de petent prin plângerea formulată.
Ca atare, examinând exclusiv actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prin prisma criticilor formulate de petent, judecătorul apreciază că ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul A. este legală și temeinică, petentul putând solicita redeschiderea urmăririi penale indicând fapte, probe sau împrejurări noi din care să reiasă că au dispărut împrejurările pe care s-a bazat soluția de clasare.
Față de cele reținute, în baza art. art. 341 alin. 6 lit. a) Cod de proc.pen., judecătorul de Cameră preliminară va respinge plângerea, formulată de petentul D. V., ca nefondată și va menține ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul A. nr. 518/P/2014 din data de 04.03.2015 de clasare a cauzei privind pe intimatul K. I. M. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal și fals intelectual prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. 1 și art. 5 Cod penal, ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la cheltuielile judiciare:
Potrivit art. 275 alin.2 C. pr. pen. în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea.
Față de cele ce preced și în baza acestui text legal instanța va obliga petentul la plata sumei de 30 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 341 alin. 6 lit. a) Cod de proc.pen., respinge plângerea formulată de petentul D. V. (domiciliat în S., ..20, jud. A.), ca nefondată.
Menține ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul A. nr. 518/P/2014 din data de 04.03.2015 de clasare a cauzei privind pe intimatul K. I. M. (loc de muncă- Poliția orașului Cugir) cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal și fals intelectual prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. 1 și art. 5 Cod penal.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod de proc. pen. obligă petentul la plata sumei de 30 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă, potrivit art. 341 alin. 8 Cod proc.pen.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, data de 04.06.2015.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER
B. D. M. E. R. T.
Red. BDM/Tehnored. ERT/4ex/24.08.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 46/2015. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
