Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Încheierea nr. 36/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 36/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 7877/176/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA NR. 36/CC/2015
Ședința Camerei de Consiliu din 18.02.2015
Instanța constituită din:
Judecător de Cameră Preliminară: B. D. M.
GREFIER: N. A.
P. de pe lângă Judecătoria A. I. este reprezentat de procuror
G. O.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind plângerea împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată formulată de petenții lui J. I. V. și C. S..
La apelul nominal făcut în camerei de consiliu nu se prezintă în instanță părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei după care: mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.02.2015 când, din lipsă de timp pentru deliberare a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 13.02.2015 apoi la data de 18.02.2015, încheierile făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra plângerilor formulate de petenții J. I. V. și C. S., constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 29.09.2014 petentul J. I. V. a criticat Ordonanța de clasare din 26.06.2014, pronunțată în dosarul penal nr. 2864/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., și Ordonanța prim procurorului din data de 28.08.2014 pronunțată în dosarul penal nr.532/II/2/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., solicitând admiterea plângerii și, în principal desființarea soluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, iar în subsidiar admiterea plângerii, desființarea soluțiilor atacate și începerea judecății în ceea ce-l privește pe inculpatul P. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie, fals în înscrisuri sub semnătură privată, și uz de fals, fapta de tulburare de posesie așa cum a fost incriminată de art. 220 al 1 C.pen. din 1969.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 02.10.2014 petenta C. S. a criticat Ordonanța de clasare din data de 26.06.2014, pronunțată în dosarul penal nr. 2864/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., și Ordonanța prim procurorului din data de 28.08.2014 pronunțată în dosarul 532/II/2/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., solicitând admiterea plângerii și, în principal desființarea soluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, iar în subsidiar admiterea plângerii, desființarea soluțiilor atacate și începerea judecății în ceea ce-l privește pe inculpatul P. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie, fals în înscrisuri sub semnătură privată, și uz de fals, fapta de tulburare de posesie așa cum a fost incriminată de art. 220 al 1 C.pen. din 1969
La termenul de judecată din data de 16.12.2014, după punerea în discuție a tuturor părților legal citate prezente, judecătorul a dispus reunirea dosarului penal nr._ înregistrat la Judecătoria A. I. la data de 02.10.2014 la prezentul dosar constatând că cele două cauzei au același obiect, vizează același intimat, același dosar de urmărire penală și aceeași soluție de netrimitere în judecată.
În motivarea plângerilor petenții au arătat că în mod greșit s-a reținut de procurorul de caz și de prim-procuror faptul că fapta de tulburare de posesie așa cum a fost incriminată de art. 220 alin.1 C.pen. 1969 a fost dezincriminată, și textul art. 256 al. 1 N.C.p. prevăd modalități speciale de săvârșire a infracțiunii de tulburare de posesie, întrucât în concret infracțiunea de tulburare de posesie a fost săvârșită de către inculpatul P. S. prin desființarea semnelor de hotar.
Au mai arătat petenții că până la momentul ocupării terenului de către P. S. care a înființat firma ., pentru a exploata piatra, terenul era folosit ca și pășunat, și petenții primeau produse de la persoanele care pășunau pe terenul ce îl dețin în coproprietate cu C. S., iar după ce P. S. a intrat pe terenul petenților, l-a distrus parțial făcându-l impropriu pentru a fi folosit ca și pășunat, și mai mult a construit o platformă de beton pentru amplasarea utilajelor industriale. Astfel, au arătat petenții că este o susținere fără fundament, faptul că nu sunt întrunite elementele pentru infracțiunea de tulburare de posesie, întrucât prin stricăciunile aduse terenului petentului au fost desființate si semnele de hotar.
Astfel că petenții solicită, completarea urmăririi penale, cercetarea la fața locului, și deplasarea în teren cu expertul topograf pentru a constata cele sesizate de el.
Petenții mai arată că ar fi depus planșe foto privind cele susținute însă P. S. este cunoscut ca fiind o persoană violentă și recalcitrantă și nu mai pot intra pe acest teren.
Deopotrivă, cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, și uz de fals petenții au arătat că procurorul de caz și prim-procurorul își însușesc fără nici o rezervă susținerile impertinente (că sunt 2 antecontracte) ale inculpatului P. S. care a solicitat ca petenții să-i arate care antecontract e fals, însă este vorba de un singur antecontract pe care P. S. a făcut modificări, alterări.
Au mai arătat petenții că, contestă parțial expertiza aflată la fila 15 nr._/24.01.2014, considerând că obiectivele fixate au fost voit determinate ambiguu, pentru a avea o probă neconcludentă și că nu are relevanță că nu s-a putut stabili dacă semnăturile de pe înscrisul fals aparțin lui Z. A. sau B. A.. Ce trebuia stabilit era dacă înscrisurile prezentate sunt unul și același, și dacă se poate stabili (deși este vizibil cu ochiul liber că este vorba de același înscris) că pe acestea s-au făcut modificări.
De asemenea, arată organele de cercetare penală nu au avut nici un fel de preocupare în a fi obligat inculpatul să prezinte înscrisul original.
Petenții mai arată că s-au plâns că inculpatul P. S. a depus în Dosarul_ al Judecătoriei, A. I., care se află acvirat la dosarul_ al Judecătoriei A. I., la f. 36 un antecontract de vânzare-cumpărare dintre B. A. și P. S. pentru terenul cu topograficul 1195 în suprafață de 0,35 ha. iar în dosarul_ la f. 35 P. S. depune același antecontract (fiind vizibil cu ochiul liber că este același înscris) dar care are modificat numărul topografic, suprafața terenului și semnătura de la rubrica martor. În acesta figurează topograficul 1189 în suprafață de 1,35 ha, iar intenția infracțională rezultă și din aceea că inculpatul a obținut de la Primăria Almașu M. adeverință care să susțină aceste acte false.
Astfel în dosarul_ al Judecătoriei A. I. a depus adeverința 1946/05.06.2009 din care rezulta că B. A. deține . Nădăștia, iar în dosarul nr._ unde antecontractul modificat are menționată . depus adeverința nr. 3562/29.09.2009 din care ar rezulta că B. A. deține parcela din CF_ TOP 1189 a localității Almașu M..
Ca atare, petenții au arătat că au solicitat completarea expertizei, care să stabilească dacă antecontractul depus în dosarul civil_ al Jud. A. I. și_ al Jud. A. I. este unul și același, și să se stabilească elementele de diferențiere, respectiv ce rubrici sunt modificate și că expertiza ar fi trebuit să se limiteze la analiza înscrisurilor depuse de petenți, care au fost folosite în dosarele civile si nu la alte înscrisuri.
Totodată se arată că procurorul de caz ignoră inexplicabil și faptul că B. A. a declarat că nu a vândut niciodată 1,35 ha ci doar 40 de arii. Se ignoră declarația martorului Z. A. care deși e trecut ca și martor nu recunoaște semnătura de pe unul din înscrisuri.
In probațiune petenții au depus la dosar înscrisuri.
În drept au invocat dispozițiile art. 340 și urm. N.C.p.p.
Prin rezoluția judecătorului de Cameră Preliminară din data de 30.09.2014 s-a dispus comunicarea unui exemplar din plângerea formulată de petent, intimatului cu mențiunea că până la data soluționării acesteia are posibilitatea de a depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii .
La termenul de judecată din data de 16.12.2014 avocatul intimatului a invocat excepția tardivității introducerii plângerii, instanța urmând a se pronunța asupra acestei excepții prin încheierea finală.
La data de 30.01.2015 petenții, prin apărător au depus la dosar un memoriu prin care solicită respingerea excepției tardivității introducerii plângerilor întrucât acestea au fost formulate în termen, în dosarul penal nr. 565/II/2/2014 la fila 7 există comunicarea cu petenta C. S. din data de 15.09.2014, iar ordonanța din dosarul nr. 532/II/2/2014 a fost comunicată petentului J. I. V., prin plic, la data de 08.09.2014, plângerii fiind depusă la data de 29.09.2014 în ultima zi de depunere.
La solicitarea judecătorului de cameră preliminară a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 2864/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., precum și dosarul penal nr. 532/II/2/2014 și nr. 565/II/2/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de Cameră Preliminară reține următoarele:
Mai întâi, analizând cu prioritate excepția tardivității formulării plângerilor de către petenții J. I. V. și C. S., invocată de către intimatul P. S., judecătorul o apreciază ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 340 C.pr.pen., în termen de 20 zile de la comunicare, persoana a cărei plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu a fost respinsă conform art. 399 poate face plângere la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potivit legii competența să judece cauza în prima instanță. Termenul de 20 zile este un termen procedural de decădere, calculat de la data comunicării de către procurorul ierarhic superior a modului de rezolvare a plângerii formulate în procedura internă, dacă plângerea a fost rezolvată în termen de 20 zile de la data înregistrării la P., sau oricând după împlinirea termenului de 20 zile în care trebuia soluționată plângerea în procedura internă.
Așa cum rezultă din actele dosarului nr. 532/2/II/2013, petentului J. R. i-a fost comunicată ordonanța prin care s-a respins plângerea formulată pe cale internă de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. la data de 08.09.2014 (potrivit dovezii de primire f. 19), formulând plângere adresată judecătorului de cameră preliminară la data de 29.09.2014 –în termenul legal de 20 zile prevăzut de lege (data de 29.09.2014 fiind și ultima zi).
Din actele dosarului penal nr. 565/II/2/2014 rezultă că petentei C. S. i-a fost comunicată ordonanța prin care s-a respins plângerea formulată pe cale internă de către prim- procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. la data de 15.09.2014 (potrivit dovezii de primire –f. 7), formulând plângere la data de 02.10.2014 în termenul legal de 20 zile prevăzut de lege (data de 06.10.2014 fiind ultima zi de depunere).
Ca atare, față de cele ce preced, judecătorul va respinge, excepția tardivității formulării plângerilor de către petenții J. I. V. și C. S., invocată de către intimatul P. S., ca neîntemeiată.
În continuare analizând soluția procurorului dată prin ordonanța nr. 2864/P/_ din data de 26.06.2014 sub aspectul temeiniciei și legalității, raportat la actele și lucrările dosarului constată că prin aceasta s-a dispus clasarea cauzei penale având ca obiect infracțiunile de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal din 1969 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal din 1969, față de intimatul P. S..
Pentru a pronunța această soluție s-a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, arătându-se în cuprinsul actului procedural atacat că în ceea ce privește infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal anterior fapta intimatului P. S. constând în aceea că în calitate de administrator al . Cluj N. a ocupat în mod abuziv mai multe terenuri din zona numită B. de pe raza comunei Almașu M., aparținând persoanelor vătămate C. Silvea, J. I. V. și J. R., nu se mai regăsește sub incidența vreunui text legal, simpla ocupare a unui teren aparținând altuia fiind condiționată de exercitarea de violențe, amenințare ori strămutarea semnelor de hotar, cerințe esențiale apreciate ca nefiind îndeplinite în cauză, reținându-se dispozițiile art. 4 din Noul cod penal referitoare la dezincriminarea faptei.
Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior (forma reținută în actul procedural atacat), constând în aceea că intimatul P. S. ar fi întocmit în fals două antecontracte potrivit cărora numita B. A., îi vindea două suprafațe de teren aflate pe raza administrativă a comunei Almașu M., jud. A. cu sumele de 4000 lei fiecare, în care a consemnat aspecte nereale indicând alte suprafețe și numere topografice decât cele pentru care vânzătorul a convenit să le vândă, înscrisuri pe care ulterior le-a folosit în instanța în vederea producerii de consecințe juridice, s-a reținut de către procurorul de caz că potrivit materialului probator administrat în cursul urmăririi penale numita B. A. a confirmat faptul că a semnat cele două înscrisuri reclamate ca fiind false, cele două antecontracte, potrivit cărora a vândut două suprafețe de teren intimatului P. S., aflate pe raza administrativă a comunei Almașu M., cu sumele de 4000 lei fiecare, aspect susținut și de martorul Z. A. a cărei semnătură se regăsește pe unul dintre cele două înscrisuri și care a confirmat că a semnat un astfel de înscris în calitate de martor. Sub același aspect, s-a arătat de către procurorul de caz, că numita B. A., potrivit declarației date în faza de urmărire penală (f. 228-229 dup) a menționat fără echivoc că a vândut intimatului două suprafețe de teren, una topo 1189 și alta topo 1195, concluzionându-se că întocmirea celor două înscrisuri sub semnătură privată de către intimatul P. S., intitulate antecontracte semnate la rubrica vânzător de numita B. A., nu se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior, întrucât nu a rezultat că acestea au fost falsificate în modalitățile prev. de art. 288 Cod penal anterior, de vreme ce numita B. A. a confirmat existența tranzacției și semnarea celor două înscrisuri.
Pentru argumentele expuse anterior s-a apreciat de procurorul de caz că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b) C.pr.pen., caz de împiedicare a exercitării și punerii în mișcare a acțiunii penale ce prevede că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare dacă fapta cercetată nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, reținându-se așa cum s-a arătat mai sus că raportat la infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 Cod penal anterior aceasta nu își mai găsește corespondent în Noul cod penal, iar cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior, că fapta concret săvârșită nu întrunește elementele constitutive nefiind prevăzută de legea penală.
Or, raportat la soluția pronunțată de procuror și reținerea temeiului legal de clasare- art. 16 alin. 1 lit. b) C.pr.pen., temei legal care impunea procurorului cel puțin constatarea următoarelor aspecte: fapta există în materialitatea ei (altfel ar fi fost reținut temeiul prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. a) C.pr.pen.), fapta a fost comisă de o persoană, însă îi lipsește trăsătura esențială a infracțiunii ca fapta să fie prevăzută de legea penală (tipicitatea subiectivă sau subiectivă).
Deși, s-a reținut că infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 Cod penal anterior, nu își mai regăsește corespondent în Noul cod penal în dispozițiile art. 256 alin. 1 întrucât simpla ocupare a unui teren aparținând altuia pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii conform noii legislații penale este condiționată de exercitarea de violențe, amenințări ori strămutarea semnelor de hotar, după . dispoziții legale nu au mai fost efectuate acte de cercetare penală în cauză pentru stabilirea cu exactitate dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile asențiale antemenționate în cauză, rezumându-se a se constata că fapta a fost dezincriminată, subliniindu-se inerția organelor de urmărire penală în acest sens.
În urma acestor aspecte expuse, fără nici o altă motivare sau a analizării mijloacelor de probă, procurorul constată că fapta de tulburare de posesie a fost dezincriminată, întrucât simpla ocupare a unui teren aparținând altuia nu este incriminată de dispozițiile Noului Cod penal, fără ca în perioada 1.04.2014 (data intrării în vigoare a Noului cod penal)- 26.06.2014 (data pronunțării soluției de clasare) să se mai efectueze vreun act de cercetare sau să administreze/readministreze probele sub acest aspect.
Raportat la cercetările efectuate în cauză cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, judecătorul constată că procurorul de caz nu a analizat probele sumare administrate în cursul urmăririi penale și nu s-a aplecat în mod detaliat asupra situației de fapt sau a chestiunilor de drept din cauză. Or, motivarea unei soluții de netrimitere în judecată dispuse trebuie să permită o bună înțelegere și acceptare a soluției de către justițiabil, fiind mai ales o garanție împotriva arbitrarului.
Astfel, nu s-a stabilit cu exactitate și nu s-a arătat pe baza probelor administrate, în baza cărui fapt s-a apreciat de către procurorul de caz că în cauză este vorba despre două înscrisuri sub semnătură privată, de vreme ce prin plângerile adresate organelor de urmărire penală petenții fac referire la un singur înscris, dar care a fost folosit în două dosare civile, prezentând modificări și că acestea prezintă același număr, respectiv: 32/25.05.2009. Mai mult s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză grafoscopică pe baza unor copii a înscrisului intitulat antecontract de vânzare-cumpărare cu nr. 32/25.05.2009 pentru un teren cu nr. topo 1195 și a unui înscris intitulat antecontract de vânzare cumpărarea, având același număr-32/25.05.2009 dar pentru un teren cu nr. topo 1189 (chiar în cuprinsul lucrării menționându-se la secțiunea privind- Descrierea materialelor supuse examinării- cele două înscrisuri intitulate Antecontract de vânzare cumpărare, nr. 32/25.05.2009 pentru un teren cu numărul topo 1195 și alte două înscrisuri intitulate Antecontract de vânzare cumpărare nr. 32/25.05.2009 pentru un teren nr. topo 1189 sunt copii ale copiilor unui formular tipizat), având ca obiectiv stabilirea faptului dacă semnăturile de la rubrica vânzător aparțin numitei B. A., cele de la rubrica cumpărător intimatului P. S., iar cele de la rubrica martor numitului Z. A., apreciindu-se fără nici o motivare în fapt că în cauză sunt două înscrisuri. Or, nu s-a stabilit și nu reiese din materialul probator că în cauză este vorba despre un singur înscris sau două înscrisuri, nu reiese în baza cărui fapt înscrisul/înscrisurile au primit număr de înregistrare, respectiv 32/25.05.2009-aspect ce atestă că sunt înscrise în evidențele unei instituții, registru, condică, etc., astfel că ar fi fost necesar în primul rând să se stabilească cu exactitate acest aspect. Mai apoi, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prin conținutul ei concret nu presupune doar falsificarea/subscrierea semnăturii din cuprinsul actului, ci falsificarea poate consta și în contrafacerea scrierii ( conținutul înscrisului), alterarea prin modificarea în sens material a acestuia (prin efectuarea unor adăugiri, ștersături, modificări în înscris), pentru efectuarea raportului de expertiză însă, stabilindu-se, în mod neexplicabil ca obiective doar să se constate caracterul fals sau nu al semnăturilor din cuprinsul copiilor care au fost apreciate ca fiind două înscrisuri și care, mai mult, datorită calității inferioare a copierii repetate au făcut chiar imposibilă compararea semnăturilor cu cele ale titularilor.
Există un dubiu cu privire la existența numărului de înscrisuri intitulate: Antecontract de vânzare cumpărare, având același număr 32/25.05.2009 dar conținut diferit și în ceea ce privește explicația privind cum ar putea două suprafețe de teren diferite, având numere topo diferite și suprafețe diferite, din punct de vedere al poziționării acestora să prezinte aceleași vecinătăți, chiar numita B. A., făcând referire în declarația dată (f. 34 verso dup)-că unul dintre terenuri se află lângă drum având vecin pe A. A., iar un alt teren în vârful Brezei, dar nu îi cunoaște vecinii, iar martorul Z. A. în declarația dată face referire doar la un singur antecontract pe care l-a semnat (f. 33 vol II dup- „ (…) am semnat și pe antecontractul; (…) a întocmit antecontractul„)
Totodată, în pronunțarea soluției de clasare s-a dat relevanță declarației date de martora B. A. la data de 15.02.2013 (f. 230-231 dup), fără a se oferi vreo explicație în cuprinsul actului procedural atacat de ce s-a apreciat de procurorul de caz ca fiind plauzibilă această declarație din urmă prin care a revenit asupra celor precizate la data de 25.01.2011, când a arătat că „ atunci când am vândut terenurile nu am dat nici un fel de act de proprietate acelor terenuri și nu pot preciza dacă acestea sunt 1189 și 1195, însă știu că acestea erau de 0,35 arii fiecare și nicidecum de 1,35 arii cum este menționat în antecontractul cu nr. 32/ 25.05.2009 încheiat între mine și P. S. cu nr. topo 1189 prezentat în xerocopie de către organele de Poliție ” (f. 34- 35 dup). Or, caracterul fals reclamat de către petenți vizează tocmai mențiunile privind suprafețele de teren și nr. topo consemnate.
Astfel, în cauză s-ar fi impus mai întâi stabilirea cu exactitate a numărului de înscrisuri ce face obiectul cercetării petenții sesizând organele de cercetare penală cu privire la acest aspect- că este vorba de un singur înscris ce prezintă modificări, lămurirea cauzei sub aspectul dobândirii acestora dacă este vorba de două înscrisuri a unui singur număr de înregistrare (32/25.05.2009), în baza cărui fapt au primit număr, efectuarea de demersuri pentru a fi prezentate în original, dacă înscrisul/înscrisurile prezintă contrafaceri a scrierii sau subsrierii.
Neefectuarea de demersuri pentru a fi identificate și prezentate înscrisurile în original, schimbarea declarației numitei B. A. fără a oferi o explicație plauzibilă, lipsa interogării părților contractante cu privire la locul unde pot fi identificate în original înscrisurile, unde au fost înregistrate ori cum le-au fost atribuite număr de înregistrare, pentru a efectua demersuri în continuare spre a fi prezentate și efectuarea unui eventual raport de expertiză având obiective clare care să vizeze în special caracterul real sau fals al mențiunilor privind nr. topo și suprafața, nu doar semnăturile, relevă indicii rezonabile că lămurirea prezentei cauze nu s-a realizat sub toate aspectele.
Prin urmare, achiesând la concluziile petenților în sensul că soluția dată în cauză este o consecință a unei cercetări incomplete și reținând că la acest moment pe baza probelor efectuate în cursul urmăririi penale nu se poate stabili și nu este lămurită starea de fapt sub toate aspectele în baza art. 341 alin. 6 lit. b) C.pr.pen. va admite plângerile formulate de petenții J. I. V. și C. S., va desființa ordonanța procurorului nr. 2864/P/2009 din data de 26.06.2014 de clasare a cauzei penale în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal din 1969 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal din 1969, față de intimatul P. S. și va dispune trimiterea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria A. I. în vederea completării urmăririi penale, fiind necesar să se administreze toată probațiunea necesară lămuririi cauzei.
Astfel este necesară efectuarea unor cercetări efective prin care să se lămurească cauza cel puțin privind următoarele aspecte:
- dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie ca urmare a modificărilor aduse de noua legislație penală, prin readministrarea probei cu audierea persoanelor vătămate, de martori sau orice alte probe necesare pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condițiile privind ocuparea unui teren prin exercitarea de violențe, amenințare ori prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar prin această din urmă noțiune putându-se înțelege și amplasarea de semne de hotar; precum și celelalte condiții pentru tragerea la răspundere penală atât sub aspectul laturii obiective dar și sub aspectul laturii subiective;
- în ceea ce privește infrațiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată- stabilirea cu exactitate dacă este vorba de două înscrisuri sau un singur înscris intitulat Antecontract de vânzare cumpărare cu nr. 32/25.05.2009, fără a se ignora că trebuie lămurit cum au primit cele două înscrisuri/înscrisul numărul de înregistrare -32/25.05.2009 (ca urmare a înregistrării în cadrul vreunei instituții publice, societății, ori alte evidențe, etc.) și solicitarea de relații instituției respective sub acest aspect, comunicarea în original ori de copii după înscrisul/înscrisurile respective, efectuarea de demersuri pentru a se indentifica înscrisul/înscrisurile în original, audierea părților contractante -a suspectului, a numitei B. A. și a martorului Z. cu privire la acest aspect (locul unde se găsesc, cine le deține, cum au fost atribuite numerele de înregistrare, etc);
- stabilirea cu exactitate dacă s-a realizat contrafacerea scrierii sau subscrierii, alterarea sau modificarea conținutului înscrisului/înscrisurilor, dacă cele două înscrisuri intitulate Antecontract de vânzare cumpărare ambele cu nr. 32/25.05.2009 unul având număr topo 1195 depus în dosarul civil nr._ și unul nr. topo 1189 depus în dosarul civil_ sunt copii fidele a unui singur înscris ( este unul sau același înscris), prezentând modificări numai la rubrica nr. topo și suprafață, sau sunt două înscrisuri diferite, urmând a se efectua în acest sens o nouă expertiză criminalistică având ca obiect material cel puțin copiile ale înscrisurilor depuse la dosarele civile, dacă nu pot fi identificate înscrisurile în original.
Nu în ultimul rând, se vor stabili orice alte fapte și împrejurări și se vor administra orice alte mijloace de probă ce apar ca fiind concludente și utile în raport de desfășurarea cercetărilor, precum și se va verifica dacă sunt îndeplinite celelalte condiții pentru tragerea la răspundere penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
În ceea ce privește cererea intimatului P. S. privind obligarea petenților la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu se poate reține culpa procesuală a acestora din urmă în suportarea cheltuielilor suportate în cursul prezentului proces penal până în acest moment procesual, va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, excepția tardivității formulării plângerilor de către petenții J. I. V. și C. S., invocată de către intimatul P. S., ca neîntemeiată.
În baza art. 341 alin. 6 lit. b) C.pr.pen. admite plângerile formulate de petenții J. I. V. și C. S. (ambii cu domiciliul procesual ales în A. I., . B, jud. A.), și în consecință:
Desființează ordonanța procurorului nr. 2864/P/2009 din data de 26.06.2014 de clasare a cauzei penale în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal din 1969 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal din 1969, față de intimatul P. S. (domiciliat în Cluj N., ., jud. Cluj) și dispune trimiterea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria A. I. în vederea completării urmăririi penale.
Respinge cererea intimatului P. S. de obligare a petenților la plata cheltuielilor judiciare suportate în cursul prezentului proces penal, ca neîntemeiată.
Definitivă, potrivit art. 341 alin. 8 C.pr.pen.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 18.02.2015.
Judecător de Cameră Preliminară Grefier
B. D. M. N. A.
Red.BDM/Tehn. NA/27.04.2015
| ← Furtul (art.208 C.p.). Sentința nr. 69/2015. Judecătoria ALBA... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
