Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Sentința nr. 55/2015. Judecătoria BĂLCEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 55/2015 pronunțată de Judecătoria BĂLCEŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 1203/185/2013
Dosar nr._ art. 181 C.pen. din 1969
Operator de date cu caracter personal 4126
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BĂLCEȘTI, JUDEȚUL V.
Sentința penală nr. 55
Ședința publică din 26 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - M. C. C., președinte judecătorie
Grefier - N. V.
Ministerul public este reprezentat de C. D. I., procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești
Pe rol este judecarea cauzei penale privind pe inculpatul B. C. C., domiciliat în orașul Bălcești, .. 9, ., apt. 7, județul V., trimis în judecată în judecată, prin Rechizitoriu nr. 1473/P/ 2010 al Parchetului de pe Lângă Judecătoria Bălcești, pentru săvârșirea infracțiuni de vătămate corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal.
Prezența părților și dezbaterile asupra fondului au avut în ședința publică din 12 martie 2015, fiind consemnate prin încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța a dispus amânarea pronunțări la data de 19 martie 2015, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise și apoi la data de 26 martie 2015, având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANȚA:
Deliberând constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești cu numărul 1437/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. C. C., domiciliat în orașul Bălcești, .. 9, ., apt. 7, județul V., pentru săvârșirea infracțiuni de vătămate corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmării penală față de făptuitorul B. M. A., în temeiul art. 10 lit. c și a Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.181 alin. 1 Cod penal și art.2 alin. 1 pct.1 din legea nr. 61/1991 Republicată.
Prin actul de sesizare s-a reținut că: la data de 29.10.2010 P. de pe lângă Judecătoria Bălcești a fost sesizat prin plângerea prealabilă formulată de S. L. D. cu privire la faptul că în noaptea de 28/29.09.2010, a fost lovit cu pumnul în față de către numitul B. C. C., precum și cu o bâtă de baseball de către B. M. A..
Din probele administrate, a rezultat că în seara de 28.09.2010, persoana vătămată S. L. D. și martora C. N. M. au purtat o discuție legat de faptul că inculpatului B. C. C. ar fi infidel în relația de prietenie pe care o avea cu aceasta. Martora a mers apoi la locuința inculpatului, căruia i-a povestit cele relatate de persoana vătămată, și i-a cerut învinuitului să meargă să lămurească situația cu acesta.
Astfel, cu autoturismul condus de către martoră, inculpatul B. C. C., B. M. A. și martorul B. M. A. s-au deplasat în centrul orașului Bălcești, într-o parcare de pe . persoana vătămată S. L. D. se afla în autoturismul său împreună cu martorul D. C. L..
Toți pasagerii au coborât din cele două autoturisme iar inculpatul s-a îndreptat către persoana vătămată. Aceștia și-au adresat reciproc cuvinte jignitoare, iar în momentul în care inculpatul se afla lângă partea vătămată l-a lovit pe acesta cu pumnul în zona feței, acesta din urmă rămânând în picioare rezemat de autoturism, după care inculpatul l-a introdus în autoturism . Imediat partea vătămată a pornit autoturismul și a plecat de la fața locului, în aceeași noapte la ora 03,40 prezentându-se la camera de gardă a Spitalului Orășenesc Bălcești, unde i s-au acordat primele îngrijiri medicale și unde figurează înregistrat în raportul de gardă din 28/29.09.2010 cu diagnosticul”TCC și toracic prin agresiune; Bt Chirurgie BMF și ORL”.
În data de 29.09.2010 partea vătămată S. L. D. a fost internat la S. Clinic Județean de Urgență C. până la data de 04.10.2010 cu diagnosticul „fractură ONP cu înfundare”.
Din certificatul medico-legal nr. C/1253/2010 din 14.10.2010 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală V., rezultă că partea vătămată S. L. D. a prezentat leziuni traumatice la nivelul feței, acuzând totodată dureri la nivelul umărului stând fără leziuni traumatice vizibile, leziunile putând fi produse prin lovire cu corpuri dure, la data de 28.09.2010 și necesitând cca 25 zile de îngrijiri medicale.
Ulterior partea vătămată a fost reexaminată la data de 07.12.2010, întocmindu-se raportul de constatare medico-legală nr. 1272/E/1020/2010 din 29.12.2010, prin care s-a menținut concluziile certificatului medico-legal și s-a stabilit că leziunile suferite nu au pus în primejdie viața victimei și aceasta nu a rămas cu infirmități sau invalidități post traumatice.
Inculpatul a recunoscut că a lovit pe partea vătămată, deoarece, în timp ce se certa cu partea vătămată, aceasta a ridicat mâinile către el, astfel că a crezut că va fi lovit.
La întocmirea rechizitoriului s-au avut în vedere următoarele probe: plângerea prealabilă S. L. D., declarație parte vătămată S. L. D., certificat medico-legal nr. C/1253/2010 din 14.10.2010, raport de constatare medico legală nr. 1272/E/1020/2010 din 29.12.2010, proces verbal privind conținutul raportului de gardă al Spitalului Orășenesc Bălcești și copie din registrul de gardă din data de 28/29.09.2010, declarați inculpat B. C. C., declarație făptuitor B. M. A., declarație martorii: B. M. A., C. N. M. și D. C. L..
In cursul urmăririi penale, partea vătămată S. L. D. a declarat că se constituie parte civilă în cauză, pretențiile urmând a le preciza ulterior.
S. Clinic Județean de Urgență C. a comunicat prin adresa nr._/31.08.2011 că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1951,81 lei.
În faza cercetării judecătorești s-au administrat direct și nemijlocit, cu respectarea reglementărilor procedurale în materie, probele propuse prin actul de sesizare precum și celelalte probe solicitate de părți.
La 21.11.2013, persoana vătămată S. L. D. s-a constituit parte civilă cu 2000 lei, daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu restabilirea sănătății, 2000 euro reprezentând costurile unei operații de rinoplastie si 5000 lei, daune morale.
S. Clinic Județean de Urgență C., s-a constituit parte civilă în cursul urmării penale cu suma de 1951,81 lei, cheltuieli de spitalizare si cheltuieli cu tratamentul medical.
Analizând materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală si în faza de judecata se reține următoarea situație de fapt:
În data de 29.10.2010, persoana vătămată S. L. D. a formulat plângere penală împotriva inculpatului, B. C. C., si a fratelui acestuia, B. M. A. pentru că în data de 28.09.2010 a fost lovit de cei doi.
Astfel, din probatoriu a rezultat că în data de 28.09.2010 in momentul în care martora C. N. M. se intorcea la locuintei sa, a fost oprită de persoana vătămată S. L. D., care i-a spus că inculpatul ar fi infidel. Dupa aceasta discutie martora a revenit la domiciliul inculpatului căruia i-a povestit ce i-a spus persoana vătămată și i-a cerut să rezolve această problemă. La scurt timp, inculpatul, însoțit de fratele său, B. M. A., martora C. N. M. si martorul B. M. A., s-au deplasat în centrul orasului Bălcești, în parcarea de pe . era persoana vătămat impreuna cu martorul D. C. L.. După ce a parcat autoturismul, atât inculpatul cât și persoana vătămată au coborât din mașină, s-au îndreptat unul către altul, si, în timp ce se apropiau unul de altul, și-au adresat reciproc, cuvinte insultătoare.
Astfel, martorul B. M. A. (filele 36-39 dosar u.p. si fila 75 dosar instanță) a precizat că cei doi dupa ce s-au insultat, s-au prins de haine, s-au îmbrâncit, după care s-au lovit reciproc în zona superioară a corpului iar în final inculpatul l-a împins pe S. L. în mașină.
Martorul D. C. L. (fila 44 dosar u.p si fila 132 dosar instanță) a precizat că cei doi s-au bătut și că inculpatul l-a lovit de mai multe ori cu pumnul.
Martora C. N. M., atât în cursul urmăririi penale cât si în cursul judecătii, a precizat doar că cei doi s-au înjurat fără să poată să precizeze dacă s-au lovit și cum s-au lovit.
Inculpatul, în declarația dată în cursul urmăririi penale, a precizând că i-a aplicat persoanei vătămate un singur pumn în zona ” pometelui feței”.
Instanța reține că persoana vătămată a fost ulterior conflictului internată în S. Clinic Județean de Urgență C. în secția ORL. Iar după externare i s-a eliberat certificat medico-legal prin care s-a stabilit că leziunile produse au necesitat un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale, că nu i-au pus în primejdie viața, că nu a rămas cu infirmităti sau invalidități post-traumatice și că leziunile s-au putu produce prin lovire cu corpuri dure.
Procesul penal are ca scop constatarea la timp a faptelor care constituie infracțiuni, pentru ca vinovații să fie trași la răspundere penală și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept a persoanei, a drepturilor si libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum si la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât si în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege. În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele si împrejurările cauzei, precum si cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală si instanțele de judecată să aibă rol activ si pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat inculpatului si celorlalte părți din proces în proces.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție si nu este obligat să-si dovedească nevinovăția.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că: ”principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării si ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligația de a arăta inculpatului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul si a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) si să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare si apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu produse în fața acuzatului în audiență publică si în vederea unei dezbateri în contradictoriu”(plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue si Jabordo versus Spania).
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind, în principal, procurorului în ceea ce privește acțiunea penală, conform art. 99 Cod procedură penală.
Probele trebuie să fie concludente si utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Analizând întreg probatoriul administrat, instanța constată că niciunul din martorii audiați, atât în cursul urmăririi penale cat si în cursul judecății, deși prezenți la locul incidentului, în apropierea celor doi, nu au putut relata cum s-a desfășurat conflictul. Acesta se datorează faptului ca martorii audiați în cursul urmăririi penale au dat pentru prima data declarații la circa un an de la momentul la care a avut loc incidentul, respectiv în august 2011 motiv pentru care declarațiile acestora lipsesc momente importante ale conflictului de natura sa-l lămurească.
Art. 103 alin. 1 Cod procedură penală, stabilește că probele nu au valoare dinainte stabilită prin lege si sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
Instanța contată că pentru a lămuri împrejurările în care persoana vătămată a fost agresată trebuie pornit în analizarea situației de fapt de la plângerea penală si declarațiile date de ea precum și de la declarațiile inculpatului, întrucât sunt probele administrate la scurt timp după incident.
Fiind o persoană cu un nivel mediu de instruire, persoana vătămată a putut percepe în mod direct cum s-a desfășurat conflictul pe care ulterior l-a relatat în declarațiile sale.
Astfel, în plângerea penală formulată la 29.10.2010, persoana vătămată S. L. D., solicita efectuarea de cercetări față de B. C. C. si B. M. A. pentru infracțiunea de vătămare corporală. În motivarea plângerii, acesta precizează că, în data de 28.09.2010, în timp ce se afla în Bălcești a fost sunat de către inculpat care i-a cerut să se întâlnească, întâlnire ce a avut loc în parcarea din centrul orașului Bălcești. În momentul în care inculpatul se apropia de el,” acesta i-a făcut semn unei persoane care se afla în spatele persoanei vătămate, moment în care când a întors capul l-a văzut pe B. M. A. care, cu o bâtă de baseball tocmai încerca să-l lovească. Instinctiv, precizează persoana vătămată, a ridicat mâna să se apere si, astfel, a fost lovit în umăr iar din umăr bâta a ricoșat si l-a lovit în nas și la ochi”. În continuarea plângerii, persoana vătămată nu detaliază cum a fost lovit de inculpat.
Aceeași descriere a faptelor se regăsește și în declarațiile date de persoana vătămată la data de 30.11.2010 (filele 11-12 dosar u.p.) si data de 30.09.2011, completând față de plângerea penala, ca după lovitura primita a căzut inconștient pe mașina iar când si-a revenit inculpatul l-a lovit de mai multe ori cu pumnul după care l-a băgat cu forța în mașină si i-a mai aplicat un picior în zona pieptului.
Ulterior, completând declarațiilor inițiale, la 28.08.2013, persoana vătămată precizează că ”împrejurările lovirii sunt cele declarate anterior, cu precizarea că am perceput faptul că, B. M. A., m-a lovit numai cu bâta la început, după care, B. C. C. m-a lovit cu picioarele”.
Instanța reține că atunci când persoana vătămată a fost examinată la SJML V. pentru eliberarea certificatului medico-legal, la circa două săptămâni după incident, aceasta i-a comunicat medicului legist că are dureri la umărul stâng, acesta consemnând acest aspect dar menționând că nu există leziuni traumatice vizibile (certificat medico-legal nr. C/1253/2010 din 14.10.2010, fila 17 dosar u.p.). S-a consemnata în certificatul medico-legal, cu ocazia examinării, că persoana vătămată are piramida nazală discret deviată spre dreapta, ușor tumefiată, subpalpebral stg. echimoză gălbui-palidă de 1/0,5 cm.
Inculpatul, în cursul urmăririi penale, a recunoscut că a lovit persoana vătămată, precizând că i-a aplicat doar o lovitură cu pumnul în zona feței, mai precis pometul stâng.
De asemenea, B. M. A. precizează in declarația dată că a văzut când inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate o singură lovitură, după care l-a băgat în mașină fără să-l mai lovească și cu piciorul.
Urmărirea penală s-a desfășurat și față de B. M. A. iar prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece nu a participat la agresarea persoanei vătămate si nu a avut o bâtă de baseball.
Contrar acestei concluzii din rechizitoriu, martorul D. C. L. in declarația dată în cursul urmăririi penale a relatat că l-a văzut pe B. M. A. care avea o bâtă de baseball in mana.
Inculpatul B. C. C., în declarația dată la 09.12.2010, precizează că în mașina martorei C. N. M., mașină cu care s-au deplasat la locul incidentului, era o bâtă de baseball, însa acesta a negat că fratele său ar fi folosit acea bâtă. Martora C. N. M. a declarat că obișnuiește să țină în mașină o bâtă de baseball dar nu-și amintește dacă în noaptea respectivă o avea.
Având în vedere că, în primele declarații date la scurt timp după conflict, persoana vătămată a menționat că cel care a lovit-o în zona nasului cu bâta a fost B. M. A., iar nu inculpatul B. C. C., care i-a aplicat alte lovituri, fără să fie precizate zonele afectate, nu se poate concluziona că inculpatul a fost cel care i-a produs vătămarea care a necesitat cele 25 de zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-si întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe si întrucât în speță probele în acuzare nu au un caracter decisiv sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea acestuia”.
Regula în dubio pro reo, constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care aflarea adevărului, consacrat în art.5 C.pr.pen., se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-si pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine si, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului si să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo, este o problemă de fapt.
Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur si simplu, nu există si totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” si deci inculpatul trebuie achitat
Așa fiind, urmează ca în baza 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, să achite pe inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Codul penal din 1969.
În baza art. 25 alin. 5 C.pr.pen. instanța urmează să lase nesoluționată latura civilă a cauzei.
De asemenea, instanța va lua act că inculpatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare urmează să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 396 alin. 5Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală,
Achită inculpatul B. C. C., fiul lui M. si I., născut la 01.10.1990 în orașul Bălcești, județul V., domiciliat în or. Bălcești, ..9,., apt. 7, județul V., cetățean român, necăsătorit, studii superioare, fără antecedente penale, fără ocupație, CI . nr._ eliberată de SPCLEP Bălcești, CNP-_, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 25 alin.5 C.pr.pen. lasă nesoluționată latura civilă a cauzei.
Ia act că inculpatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2015, la sediul Judecătoriei Bălcești, județul V..
Președinte, Grefier,
Red. M.C.C.
Tehnored. V.P.
3 ex. /28.04.2015
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 63/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
