Ameninţare. Art.206 NCP. Sentința nr. 9/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 26-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
SENTINȚA PENALĂ Nr. 9/2015
Ședința publică de la 26 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Grefier: C. C.
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Bârlad este reprezentat de procuror I. C. G.
Pe rol, la ordine fiind, judecarea cauzei penale privind pe inculpatul S. I., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de „amenințare”, prevăzută de art. 206 alin. 1 NCP în contra persoanei vătămate C. G..
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 19 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, fiind nevoie de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, dându-se următoarea hotărâre;
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze penale, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1780/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul S. I. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Noul Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că între familia persoanei vătămate C. G. si cea a inculpatului S. I. există o stare conflictuala mai veche, care a culminat în anul 2012, cu un conflict violent, soldat cu decesul numitului C. I., soțul persoanei vătămate. Starea tensionată dintre cele doua familii s-a accentuat, în condițiile în care C. I., ca urmare a loviturilor exercitate de către inculpatul S. I. a decedat. Inculpatul S. I. a fost cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 din Vechiul Cod penal, dispunându-se o soluție de neurmărire penala prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 19.10.2012, dispusa de P. de pe lângă Tribunalul V. in dosarul penal nr. 441/P/2012.
La data de 14.04.2014, inculpatul S. I. s-a deplasat împreună cu martorii S. M. și C. A. la locuința de domiciliu, situata in comuna /., pentru a efectua o . lucrări de întreținere a locuinței. În curtea locuinței familiei C., situata vis- a vis de locuința inculpatului, se afla persoana vătămată C. G.. La un moment dat, pe fondul vechii stării conflictuale dintre părți, inculpatul a început să îi adreseze persoanei vătămate cuvinte jignitoare si amenințări cu acte de violență si cu moartea, spunându-i că o va omorî așa cum a făcut și cu soțul ei.
Întregul conflict in cadrul căruia inculpatul a adresat cuvinte jignitoare si amenințări cu moartea a durat aproximativ 15 minute fără ca persoanele care îl însoțeau pe inculpat, respectiv C. A. si S. M. să intervină în vreun fel, aceștia plecând, de altfel, de la locul conflictului, spre locuința martorului C. A..
De precizat este ca potrivit susținerilor persoanei vătămate, în timpul în care inculpatul i-a adresat amenințări, acesta era înarmat cu o bâtă, pe care o agita in aer. Amenințările cu moartea adresate persoanei vătămate de către inculpat au căpătat un accent puternic, pe fondul stării conflictuale preexistente dintre părți, cu atât mai mult, cu cât inculpatul a fost cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de omor, victima fiind soțul persoanei vătămate.
Împrejurarea ca vinovăția inculpatului a fost înlăturată ca urmare a constatării stării de legitimă apărare în care acesta a acționat la data comiterii faptei nu este de natura sa înlăture prin ea însăși aptitudinea amenințărilor aduse persoanei vătămate de a-i induce acesteia o stare de temere, cu atât mai mult cu cât aceasta conform propriei declarații, a arătat că inculpatul l-a omorât pe soțul său.
Prin urmare, raportat la particularitățile cauzei, se consideră că amenințarea cu moartea corelată cu starea vădit conflictuală dintre părți, a avut aptitudinea de alarma victima si de a-i induce acesteia temerea ca va fi realmente expusa unui rău, unui pericol efectiv.
Organele de urmărire penală au arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului S. I. se probează cu următoarele mijloace de probă: declarații inculpat (filele 22, 23 d.u.p.), declarații persoană vătămată (filele 8, 9-10 d.u.p.), declarații martor C. A. (filele 11, 12 d.u.p.), declarații martor S. M. (filele 13, 14 d.u.p.), declarații martor M. Crenguța (fila 15 d.u.p.), declarații martor N. D. (filele 16, 17 d.u.p.), înscrisuri (filele 24-35 d.u.p.).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 03.06.2014, sub nr._ .
La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 14 d.i.).
La termenul de judecată din data 20.10.2014, instanța a adus la cunoștința inculpatului S. I. dispozițiile art. 374 alin. 4 C. proc. pen., conform inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, ipoteză în care, conform art. 396 alin. 10 C. proc. pen. în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Inculpatul a învederat instanței că solicită aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. 4 C. proc. pen., arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția probei cu înscrisuri, instanța procedând la audierea inculpatului, potrivit art. 375 alin. 1 C. proc. pen. (declarație aflată la fila 33 d.i.).
Analizând în mod coroborat mijloacele de probă administrate în prezenta cauză, respectiv declarații inculpat (filele 22, 23 d.u.p.), declarații persoană vătămată (filele 8, 9-10 d.u.p.), declarații martor C. A. (filele 11, 12 d.u.p.), declarații martor S. M. (filele 13, 14 d.u.p.), declarații martor M. Crenguța (fila 15 d.u.p.), declarații martor N. D. (filele 16, 17 d.u.p.), înscrisuri (filele 24-35 d.u.p.), instanța reține următoarele:
Între familia persoanei vătămate C. G. si cea a inculpatului S. I. există o stare conflictuala mai veche, care a culminat în anul 2012, cu un conflict în urma căruia numitul C. I., soțul persoanei vătămate a decedat ca urmare a loviturilor aplicare de inculpatul S. I.. Acesta a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 din Vechiul Cod penal, dispunându-se o soluție de neîncepere a urmăririi penale prin rezoluția din data de 19.10.2012, dispusa de P. de pe lângă Tribunalul V. în dosarul penal nr. 441/P/2012.
La data de 14.04.2014, inculpatul S. I. s-a deplasat împreună cu martorii S. M. și C. A. la locuința de domiciliu, situată în . V., pentru a efectua o . lucrări de întreținere a locuinței. În curtea locuinței familiei C., situată vis- a vis de locuința inculpatului, se afla persoana vătămată C. G.. La un moment dat, pe fondul stării conflictuale existente între părți, inculpatul a început să îi adreseze persoanei vătămate cuvinte jignitoare și amenințări cu acte de violență și cu moartea, spunându-i că o va omorî așa cum a făcut și cu soțul acesteia, întregul conflict în cadrul căruia inculpatul a adresat cuvinte jignitoare si amenințări cu moartea durând aproximativ 15 minute.
Situația de fapt, astfel cum aceasta a fost reținuta de instanță și vinovăția inculpatului S. I. sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a comiterii faptei, date în fața instanței, coroborându-se cu declarațiile persoanei vătămate (filele 8, 9-10 d.u.p.), cu cele ale martorilor C. A. (fila 11, 12 d.u.p.), S. M. (fila 13 d.u.p.), M. Crenguța (filele 14-15 d.u.p.), N. D. (filele 16-17 d.u.p.) care au declarat că inculpatul pe fondul stării conflictuale existente între părți a început să îi adreseze persoanei vătămate cuvinte jignitoare și amenințări cu acte de violență și cu moartea, spunându-i că o va omorî așa cum a făcut și cu soțul acesteia, întregul conflict în cadrul căruia inculpatul a adresat cuvinte jignitoare si amenințări cu moartea durând aproximativ 15 minute.
De asemenea, din rezoluția din data de 19.10.2012, dispusa de P. de pe lângă Tribunalul V. în dosarul penal nr. 441/P/2012 (filele 31-35 d.u.p.) rezultă că numitul C. I., soțul persoanei vătămate a decedat ca urmare a loviturilor aplicare de inculpatul S. I. care a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 din Vechiul Cod penal.
În drept, instanța constată că la data săvârșirii infracțiunii, respectiv 14.04.2013 fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969, iar după . Noului Cod penal, respectiv 01.02.2014, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 206 alin. 1 din Noul Cod penal.
Conform art. 3 din Noul Cod penal legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Însă, în prezenta cauză a intervenit o succesiune de legi în timp în condițiile în care de la săvârșirea infracțiunii și până la momentul pronunțării hotărârii a intervenit o lege nouă, devenind incidente prevederile art. 5 alin. 1 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.
În această cauză legea mai favorabilă este cea veche, respectiv dispozițiile art. 193 alin. 1 Cod Penal din 1969 pentru următoarele considerente: având în vedere că noua reglementare o include pe cea veche, pentru identificarea legii penale mai favorabile, se vor compara prevederile art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969 cu cele ale art. 206 alin. 1 din Noul cod penal din perspectiva elementului lor de continuitate.
Criteriul în baza căruia instanța a stabilit legea penală mai favorabilă este cel al modalității de individualizare a executării pedepsei. De asemenea, la stabilirea legii penale mai favorabile, instanța va avea în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 265 din data de 06.05.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, atât Codul penal din 1969 cât și Noul Cod penal sancționează infracțiunea de amenințare cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la un an sau cu amendă, însă comparând dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei din veghea reglementare cu cele referitoare la amânarea aplicării pedepsei din Noul Cod penal, se stabilește că legea mai favorabilă este legea veche din prisma condițiilor de acordare, lege care ultraactivează.
Așadar, fapta inculpatului S. I. care la data de 14.04.2013 a amenințat-o cu moartea pe persoana vătămată inducându-i acesteia o stare de temere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de amenințare constă în acțiunea inculpatului de a amenința cu moartea persoana vătămată. De asemenea, instanța reține că amenințarea cu moartea corelată cu starea vădit conflictuală dintre părți, a avut aptitudinea de alarma victima si de a-i induce acesteia temerea ca va fi supusă unui rău.
Urmarea imediată a infracțiunii constă în starea de temere produsă persoanei vătămate.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspect subiectiv, aceasta a fost comisă în cauză cu forma de vinovăție a intenției directe, așa cum este ea definită de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) C. p., inculpatul prevăzând rezultatul faptei comise, rezultat constând în starea de temere produsă persoanei vătămate.
Având în vedere aceste aspecte, instanța în temeiul dispozițiilor art. 386 alin. 1 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu pentru inculpatul S. I. din infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 alin. 1 Noul Cod penal în infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.
La individualizarea pedepsei care va fi aplicată inculpatului S. I. pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța va avea în vedere limitele de pedeapsa prevăzute de textele incriminatoare, astfel cum acestea vor fi reduse cu o treime ca efect al aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C. proc. pen., criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsa fixate de art. 193 alin. 1 C. pen. din 1969, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia și de persoana inculpatului, care este în vârstă de 24 de ani, are studii de 7 clase, nu este cunoscut cu antecedente penale și care a avut o poziție procesuală sinceră de recunoaștere a faptei în procesul penal.
Având în vedere cele menționate anterior, instanța va dispune condamnarea inculpatului S. I. la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare reținute în sarcina sa, pedeapsă stabilită într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege având în vedere și dispozițiile art. 396 alin. 10 C. proc. pen.
În temeiul art. 71 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.
Astfel, în lumina principiilor stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (S. și P. contra României) care nu sunt compatibile cu aplicarea automată, prin efectul legii, a pedepsei accesorii, față de gravitatea infracțiunii, instanța apreciază că inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.b) C.pen. Prin raportare la hotărârea Hirst contra Marii Britanii prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor condamnaților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind încălcat art. (3) din Protocolul nr. 1 al Convenției, instanța apreciază că, întrucât nu există o legătură între interzicerea dreptului de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a inculpatului, nu se impune aplicarea inculpatului a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. De asemenea, având în vedere că infractiunea în discuție nu are nicio legătură cu aspectele referitoare la exercitarea funcției ori profesiei sau cu cele legate de exercitarea autoritătii părintesti, instanța apreciază că nu se impune nici interzicerea pentru inculpat a exercitiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c, d si e C.pen.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. LXXIV (74) din 5.11.2007, prin care, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C.pen.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei ce va fi aplicata inculpatului S. I. în cauza dedusă judecății, ținând seama de circumstanțele personale ale acestuia, de faptul că a avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere a săvârșirii faptei, instanța apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, scopul pedepsei putând fi atins și fără ca aceasta să fie executată în regim de detenție, motiv pentru care în baza art. 81 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei de 3 (trei) luni închisoare aplicată, stabilind conform dispozițiilor art. 82 Cod penal din 1969 un termen de încercare de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni.
La stabilirea modalității de executare a pedepsei instanța a avut de asemenea, în vedere dispozițiile art. 5 din Noul Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, comparând dispozițiile din Noul cod penal privind amânarea aplicării pedepsei cu dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei din Codul penal din 1969, instanța constată că legea veche este mai favorabilă prin prisma condițiilor de acordare.
De asemenea, instanța va pune în vedere inculpatului că, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, se vor aplica dispozițiile art. 83 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, instanța va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța reține că persoana vătămată C. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 cu titlu de daune morale.
În ceea privește prejudiciul moral suferit de partea civilă, instanța apreciază ca acesta reprezintă rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială, al faptei ilicite și culpabile a inculpatului, prin care se aduce o vătămare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale care sunt strâns legate de personalitatea umană.
Sub acest aspect, instanța apreciază că acțiunea inculpatului, ca manifestare exteriorizată în sfera relațiilor sociale, provoacă, în concret, părții civile un prejudiciu cauzat personalității acesteia, respectiv prejudiciul nepatrimonial localizat la nivelul suferințelor psihice suferite.
În concret, în ceea ce privește daunele morale în cuantum de 5.000 lei solicitate de persoana vătămată C. G., instanța reține că, față de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea întinderii despăgubirilor acordate cu acest titlu, urmând ca, în raport de ansamblul circumstanțelor de fapt ale cauzei, să se stabilească o sumă globală care să ofere o compensație persoanei vătămate pentru consecințele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatului.
În consecință, la stabilirea întinderii despăgubirilor morale, instanța are în vedere faptul că amenințarea cu moartea i-a cauzat persoanei vătămate suferințe psihice, ca urmare a leziunilor suferite.
Cât privește cuantumul daunelor morale solicitate și acordate, în lipsa unor criterii legale certe și obligatorii, având în vedere și împrejurarea că aceste sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite și nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului, precum și principiul potrivit căruia stabilirea indemnizației destinate reparării prejudiciului moral se face în funcție de gravitatea prejudiciului moral și în conformitate cu principiul echitații, instanța apreciază că suma solicitată de partea civila cu titlul de despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 5.000 lei este prea ridicată în cazul concret, ea urmând să fie redusă la 500 lei, suma apreciată de instanță ca reprezentând o compensare efectivă, dar și o satisfacție echitabilă, pentru ansamblul prejudiciilor morale nepatrimoniale suferite de partea vătămată ca urmare a lovirilor suferite.
În baza art. 25 Noul Cod de procedură penală cu referire la art. 397 Noul Cod de procedură penală raportat la art. 1357 C. civ., instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată-parte civilă C. G., domiciliată în .. V. și va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
Având în vedere soluția de condamnare, în temeiul art. 274 alin. 1 Noul Cod de procedură penală instanța va obliga pe inculpatul S. I. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, sumă în care sunt incluse și cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale.
În baza art. 276 Noul Cod de procedură penală, instanța va obliga pe inculpatul S. I. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de persoana vătămată-parte civilă C. G., sumă ce reprezintă onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul dispozițiilor art. 386 alin. 1 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu pentru inculpatul S. I. din infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 alin. 1 Noul Cod penal în infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal și a articolului 396 alin. 10 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul S. I., născut la data de 03.06.1991 în Bârlad, Jud. V., fiul lui D. și D., de cetățenie română, studii 7 clase, agricultor, cu domiciliul în .. V., CNP_, necăsătorit, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare (faptă săvârșită la data de 14.04.2013, persoană vătămată C. G.).
În temeiul art. 71 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.
În baza art. 81 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei de 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului, stabilind conform dispozițiilor art. 82 Cod penal din 1969 un termen de încercare de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni.
Pune în vedere inculpatului că, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, se vor aplica dispozițiile art. 83 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 25 Noul Cod de procedură penală cu referire la art. 397 Noul Cod de procedură penală raportat la art. 1357 C. civ., admite în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată-parte civilă C. G., domiciliată în .. V. și obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 274 alin. 1 Noul Cod de procedură penală obligă pe inculpatul S. I. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, sumă în care sunt incluse și cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale.
În baza art. 276 Noul Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul S. I. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de persoana vătămată-parte civilă C. G..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. C. C.
Red.D.C.
Tehnored.C.C.
4 ex./26.01.2015
| ← Modificarea/încetarea obligaţiilor. Art.73, 48, 57, 61 Legea... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 15/2015.... → |
|---|
